ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2856/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 516 din 10 decembrie 2002, pronunțată în dosar nr. 4601/2001 a Tribunalului Satu Mare, în baza art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la o pedeapsă de: 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., potrivit art. 65 C. pen. În baza art. 290 C. pen., cu înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe același inculpat: un an și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de: - 12 ani închisoare și interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv din 4 august 2001, la zi. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC R.G. SRL Satu Mare, prin M.V., suma de 6.800.000.000, reactualizată cu rata inflației la data pronunțării hotărârii și 5.000.000 lei cheltuieli judiciare în baza art. 193 C. proc. pen. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.800.000 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că: în cursul lunii mai 2001 inculpatul D.C. a fost contactat telefonic de învinuitul S.D., patron al firmei SC S.I. SRL Iași, societate înregistrată la Camera de Comerț și Industrie din anul 1994, având ca obiect de activitate comerț cu amănuntul în magazine speciale, cu vânzare predominantă de produse nealimentare, asociat fiind S.D., ultima actualizare la Registrul Comerțului fiind din anul 1995, învinuit care i-a solicitat inculpatului D.C. să ia legătura cu martorul P.I., pe care inculpatul nu-l cunoștea, urmând să se prezinte acestuia ca venind în numele învinuitului S.D. Învinuitul S.D. i-a spus inculpatului D.C. că martorul P.I., urma să-l pună în legătură cu un cetățean din Satu Mare, respectiv partea vătămată M.V., urmând ca inculpatul D.C.

să fie cel prin care urma a se derula afacerea cu rulmenți, pe care partea vătămată M.V. urma să-i livreze firmei învinuitului S.D., acesta la rândul său trebuind să facă plata rulmenților prin compensări cu materiale metalurgice. Pentru acest serviciu învinuitul S.D. i-a oferit inculpatului D.C. suma de 1000 dolari SUA, bani pe care acesta i-a primit și ulterior, după ce rulmenții au fost descărcați în Iași. Cum inculpatul a acceptat oferta făcută de învinuitul S.D., s-a deplasat la biroul martorului P.I., căruia i-a spus că vine din partea lui S.D., cerându-i să-l pună în legătură cu partea vătămată M.V., spunându-i martorului P.I., că la venirea părții vătămate el se va prezenta ca fiind P.L., fără ca martorul P.I.

să reacționeze în vreun fel la această afirmație a inculpatului D.C. După aproximativ 10 minute de la intrarea inculpatului în biroul martorului P.I. a sosit și partea vătămată M.V., căruia inculpatul i s-a prezentat ca fiind P.L. și a precizat că este administratorul firmei SC S.I. SRL Iași și a purtat o discuție detaliată, despre felul în care urma să se deruleze afacerea, precizându-se că, compensările urmau să aibă loc în termen de 60 de zile de la data livrării și respectiv, recepției rulmenților, valoarea totală a rulmenților ridicându-se la suma de 6.800.000.000 lei. În baza acestei înțelegeri intervenite între partea vătămată M.V., asociat unic al SC R.G. SRL Satu Mare și inculpatul D.C., cu privire la care partea vătămată avea reprezentarea, că se numește P.L.

și este administrator al firmei SC S.I. SRL Iași, în cursul lunii iunie 2001, respectiv 14 iunie 2001 și respectiv 24 iunie 2001, partea vătămată a expediat două transporturi de rulmenți în municipiul Iași, marfa fiind însoțită de delegatul firmei SC R.G. SRL Satu Mare, martorul T.G. Cantitățile de rulmenți au fost depozitate la cererea inculpatului, în curtea firmei SC S. SRL Iași, și pentru a întări credibilitatea asupra calității sale, inculpatul D.C. a semnat și ștampilat cu ștampila aparținând SC S.I. SRL Iași, contractul comercial din dosarul de urmărire penală, pe care l-a înmânat delegatului firmei SC R.G. Satu Mare, în vederea semnării acestuia și de partea vătămată. Ulterior, rulmenții au fost ridicați de la SC S. SRL Iași, unde fuseseră depozitați de către învinuitul S.D., care apoi a dispărut de la domiciliu fără a-i face vreo plată lui M.V.

și fără a se putea identifica locul unde au fost duși rulmenții. Partea vătămată M.V., în numele SC R.G. SRL Satu Mare, s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 6.800.000.000 lei, cu reactualizarea sumei la data pronunțării sentinței, din dosarul instanței de fond. Întrucât învinuitul S.D. a dispărut de la domiciliu, fiind dat în urmărire generală, cauza a fost disjunsă față de acesta. În urma cercetărilor efectuate a rezultat că inculpatul D.C. nu a avut nici o calitate în cadrul SC S.I. SRL Iași, și că s-a prezentat părții vătămate ca fiind P.L., atribuindu-și calitatea de administrator al acestei societăți, în baza unei înțelegeri prealabile cu învinuitul S.D., în scopul inducerii în eroare a părții vătămate.

Din verificările efectuate la Camera de Comerț și Industrie s-a stabilit că SC S.I. SRL Iași nu are majorat capitalul social și ca administrator al acestei societăți este doar învinuitul S.D. Faptele inculpatului D.C. așa cum au fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., ele fiind dovedite prin probele administrate în cauză și recunoscute de către inculpat, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței.

În urma verificărilor efectuate în cauză, la termenul de judecată din 16 iunie 2002 s-a pus în discuție, urmând a se înlătura din încadrarea juridică dată faptelor, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., întrucât din relațiile primite de la Judecătoria Iași, rezultă că inculpatul a executat integral pedeapsa care a constituit primul termen al recidivei, iar la data comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată, era împlinit termenul de reabilitare. Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel inculpatul D.C., solicitând admiterea lui și desființarea hotărârii în sensul reținerii în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante judiciare și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În susținerea motivelor de apel se arată că este nedrept ca doar unul dintre participanții la comiterea faptei să sufere rigorile legii, iar adevărații autori și instigatori să rămână nepedepsiți. În acest sens, se invocă activitatea infracțională desfășurată de către martorul P.I. Deci în raport de împrejurările comiterii faptei, de persoana inculpatului, care nu este recidivist, de folosul material obținut de acesta în urma comiterii infracțiunii, de 1000 DOLARI SUA și de împrejurarea că pe parcursul judecării apelului prejudiciul a fost recuperat, se apreciază că pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și să i se reducă pedeapsa, sub minimul prevăzut de lege. În apel, deși în motivele scrise s-a criticat sentința penală și sub aspectul laturii civile în susținerile orale nu s-a mai susținut această critică.

Prin decizia penală nr. 38/ A din 27 februarie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de inculpat, a casat hotărârea instanței de fond, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și a redus pedeapsa aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au recontopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii și s-a computat din pedeapsă, timpul arestării preventive.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul din apel, respectiv reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., învederând în principal că prejudiciul a fost acoperit. Recursul este nefondat. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului invocat de inculpat, care își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că în raport de probele administrate, vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, nefiind contestată nici de acesta. Sub aspectul individualizării pedepsei se constată că instanța a făcut o justă individualizare a pedepsei, respectându-se criteriile stabilite de art. 72 C. pen.

Apărarea inculpatului în sensul aplicării circumstanțelor atenuante și pe cale de consecință reducerea pedepsei aplicate, nu poate fi primită, având în vedere persoana acestuia care deși, nu este recidivist, a suferit multiple condamnări pentru infracțiuni de prejudiciu, începând din anul 1976. Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului. Se va computa din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 4 august 2001, la zi. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C., împotriva deciziei penale nr. 38/ A din 27 februarie 2003 a Curții de Apel Oradea. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 4 august 2001, la 13 iunie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2003.