ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2856/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 516 din 10

decembrie 2002, pronunțată în dosar nr. 4601/2001 a Tribunalului Satu Mare, în

baza art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu înlăturarea art. 37 lit. a) C.

pen., l-a condamnat pe inculpatul D.C., pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, la o pedeapsă de: 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., potrivit art. 65 C.

pen.

În baza art. 290 C. pen., cu

înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe același inculpat: un an și 6

luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de:

- 12 ani închisoare și interzicerea

pe timp de 5 ani a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus

din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv din 4 august 2001, la zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile

SC R.G. SRL Satu Mare, prin M.V., suma de 6.800.000.000, reactualizată cu rata

inflației la data pronunțării hotărârii și 5.000.000 lei cheltuieli judiciare

în baza art. 193 C. proc. pen.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.800.000 lei,

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că: în cursul lunii mai 2001 inculpatul D.C. a fost

contactat telefonic de învinuitul S.D., patron al firmei SC S.I. SRL Iași,

societate înregistrată la Camera de Comerț și Industrie din anul 1994, având ca

obiect de activitate comerț cu amănuntul în magazine speciale, cu vânzare

predominantă de produse nealimentare, asociat fiind S.D., ultima actualizare la

Registrul Comerțului fiind din anul 1995, învinuit care i-a solicitat

inculpatului D.C. să ia legătura cu martorul P.I., pe care inculpatul nu-l cunoștea,

urmând să se prezinte acestuia ca venind în numele învinuitului S.D.

Învinuitul S.D. i-a spus

inculpatului D.C. că martorul P.I., urma să-l pună în legătură cu un cetățean

din Satu Mare, respectiv partea vătămată M.V., urmând ca inculpatul D.C. să fie

cel prin care urma a se derula afacerea cu rulmenți, pe care partea vătămată

M.V. urma să-i livreze firmei învinuitului S.D., acesta la rândul său trebuind

să facă plata rulmenților prin compensări cu materiale metalurgice.

Pentru acest serviciu învinuitul

S.D. i-a oferit inculpatului D.C. suma de 1000 dolari SUA, bani pe care acesta

i-a primit și ulterior, după ce rulmenții au fost descărcați în Iași.

Cum inculpatul a acceptat oferta

făcută de învinuitul S.D., s-a deplasat la biroul martorului P.I., căruia i-a

spus că vine din partea lui S.D., cerându-i să-l pună în legătură cu partea

vătămată M.V., spunându-i martorului P.I., că la venirea părții vătămate el se

va prezenta ca fiind P.L., fără ca martorul P.I. să reacționeze în vreun fel la

această afirmație a inculpatului D.C.

După aproximativ 10 minute de la

intrarea inculpatului în biroul martorului P.I. a sosit și partea vătămată

M.V., căruia inculpatul i s-a prezentat ca fiind P.L. și a precizat că este

administratorul firmei SC S.I. SRL Iași și a purtat o discuție detaliată,

despre felul în care urma să se deruleze afacerea, precizându-se că,

compensările urmau să aibă loc în termen de 60 de zile de la data livrării și

respectiv, recepției rulmenților, valoarea totală a rulmenților ridicându-se la

suma de 6.800.000.000 lei.

În baza acestei înțelegeri

intervenite între partea vătămată M.V., asociat unic al SC R.G. SRL Satu Mare

și inculpatul D.C., cu privire la care partea vătămată avea reprezentarea, că

se numește P.L. și este administrator al firmei SC S.I. SRL Iași, în cursul

lunii iunie 2001, respectiv 14 iunie 2001 și respectiv 24 iunie 2001, partea

vătămată a expediat două transporturi de rulmenți în municipiul Iași, marfa

fiind însoțită de delegatul firmei SC R.G. SRL Satu Mare, martorul T.G.

Cantitățile de rulmenți au fost

depozitate la cererea inculpatului, în curtea firmei SC S. SRL Iași, și pentru

a întări credibilitatea asupra calității sale, inculpatul D.C. a semnat și

ștampilat cu ștampila aparținând SC S.I. SRL Iași, contractul comercial din

dosarul de urmărire penală, pe care l-a înmânat delegatului firmei SC R.G. Satu

Mare, în vederea semnării acestuia și de partea vătămată.

Ulterior, rulmenții au fost ridicați

de la SC S. SRL Iași, unde fuseseră depozitați de către învinuitul S.D., care

apoi a dispărut de la domiciliu fără a-i face vreo plată lui M.V. și fără a se

putea identifica locul unde au fost duși rulmenții.

Partea vătămată M.V., în numele SC

R.G. SRL Satu Mare, s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de

6.800.000.000 lei, cu reactualizarea sumei la data pronunțării sentinței, din

dosarul instanței de fond.

Întrucât învinuitul S.D. a dispărut

de la domiciliu, fiind dat în urmărire generală, cauza a fost disjunsă față de

acesta.

În urma cercetărilor efectuate a

rezultat că inculpatul D.C. nu a avut nici o calitate în cadrul SC S.I. SRL

Iași, și că s-a prezentat părții vătămate ca fiind P.L., atribuindu-și

calitatea de administrator al acestei societăți, în baza unei înțelegeri

prealabile cu învinuitul S.D., în scopul inducerii în eroare a părții vătămate.

Din verificările efectuate la Camera

de Comerț și Industrie s-a stabilit că SC S.I. SRL Iași nu are majorat

capitalul social și ca administrator al acestei societăți este doar învinuitul

S.D.

Faptele inculpatului D.C. așa cum au

fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.

și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290

C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., ele fiind dovedite prin probele

administrate în cauză și recunoscute de către inculpat, atât în cursul

urmăririi penale cât și în fața instanței.

În urma verificărilor efectuate în

cauză, la termenul de judecată din 16 iunie 2002 s-a pus în discuție, urmând a

se înlătura din încadrarea juridică dată faptelor, pentru care inculpatul a

fost trimis în judecată, a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., întrucât din

relațiile primite de la Judecătoria Iași, rezultă că inculpatul a executat

integral pedeapsa care a constituit primul termen al recidivei, iar la data

comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată, era împlinit termenul

de reabilitare.

Împotriva sentinței, în termen

legal, a declarat apel inculpatul D.C., solicitând admiterea lui și

desființarea hotărârii în sensul reținerii în favoarea acestuia de circumstanțe

atenuante judiciare și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În susținerea motivelor de apel se

arată că este nedrept ca doar unul dintre participanții la comiterea faptei să

sufere rigorile legii, iar adevărații autori și instigatori să rămână

nepedepsiți. În acest sens, se invocă activitatea infracțională desfășurată de

către martorul P.I.

Deci în raport de împrejurările

comiterii faptei, de persoana inculpatului, care nu este recidivist, de folosul

material obținut de acesta în urma comiterii infracțiunii, de 1000 DOLARI SUA

și de împrejurarea că pe parcursul judecării apelului prejudiciul a fost

recuperat, se apreciază că pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea

inculpatului și să i se reducă pedeapsa, sub minimul prevăzut de lege.

În apel, deși în motivele scrise s-a

criticat sentința penală și sub aspectul laturii civile în susținerile orale nu

s-a mai susținut această critică.

Prin decizia penală nr. 38/ A din 27

februarie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de inculpat, a

casat hotărârea instanței de fond, a descontopit pedeapsa rezultantă în

pedepsele componente și a redus pedeapsa aplicată inculpatului, pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și

(5) C. pen., la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au recontopit pedepsele aplicate

inculpatului, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale hotărârii și s-a computat din pedeapsă, timpul arestării preventive.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs, reiterând motivul din apel, respectiv reducerea pedepsei

prin aplicarea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C.

pen., învederând în principal că prejudiciul a fost acoperit.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea atacată prin

prisma motivului invocat de inculpat, care își găsește temeiul în dispozițiile

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că în

raport de probele administrate, vinovăția inculpatului a fost pe deplin

dovedită, nefiind contestată nici de acesta.

Sub aspectul individualizării

pedepsei se constată că instanța a făcut o justă individualizare a pedepsei,

respectându-se criteriile stabilite de art. 72 C. pen.

Apărarea inculpatului în sensul

aplicării circumstanțelor atenuante și pe cale de consecință reducerea pedepsei

aplicate, nu poate fi primită, având în vedere persoana acestuia care deși, nu

este recidivist, a suferit multiple condamnări pentru infracțiuni de

prejudiciu, începând din anul 1976.

Pe cale de consecință, Curtea, în

temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

Se va computa din pedeapsă timpul

reținerii și arestării preventive de la 4 august 2001, la zi.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.C., împotriva deciziei penale nr. 38/ A din 27

februarie 2003 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 4 august 2001, la 13 iunie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 iunie 2003.