Decizia nr. 575/2014 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 10902/107/2011 — recurs împotriva sentinței nr. 281/2012 a Tribunalului Alba

D.G., la: - 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din aclași cod, art. 320 1 din C. proc. pen. anterior și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior; - o lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, art. 320 1 C. proc. pen. anterior și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior; - 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 320 1 C. proc. pen. anterior și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior. În baza art. 33 și 34 C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa mai grea, de 5 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa în final. I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pe durata prev. de art. 71 din același cod.

C.A. la: - 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen. anterior raportat la art. 258 din același cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 320 1 din C. proc. pen. anterior și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior. I s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata prev. de art. 71 din același cod. În baza art. 81, 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe o durată de 2 ani și 10 luni, termen de încercare și s-a atras inculpatei atenția asupra dispozițiilor art. 83 din același cod. S-a constatat că SC B.C.R. SA a cesionat creanțele constând în sumele nerestituite de către SC V.L. SRL, urmare a creditelor acordate, către cesionara SC S.C. SRL cu sediul în sector 5, București, care a dobândit calitatea de parte civilă. În baza art. 14 C. proc. pen. anterior raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul D.G., în solidar cu SC V.L. SRL, societate în faliment reprezentată prin lichidator judiciar Logica Insolv Ipurl, jud. Alba, să plătească părții civile SC S.C. SRL sumele de 574.087,82 lei, 255.548,91 euro și 4.127,86 dolari SUA. S-au respins pretențiile civile formulate de partea civilă împotriva inculpatei C.A., precum și cererile părții civile de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților. În fața instanței de fond, inculpații s-au prevalat de prevederile art. 320 1 C. proc. pen. anterior, astfel că, la termenul de judecată din data de 12 martie 2012, ambii inculpați au declarat că recunosc comiterea faptelor așa cum au fost reținute în sarcina lor în rechizitoriu, că își însușesc probele administrate în cursul urmăririi penale și că doresc ca judecarea cauzei să se facă pe baza acestora. Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen. anterior, în cauză poate fi soluționată latura penală întrucât, din probele administrate la urmărirea penală, rezultă că faptele sunt stabilite, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați. Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut că, în perioada 2002 - 2004, SC V.L. SRL Teiuș, administrată de D.G., a fost creditată de B.C.R. - Agenția Teiuș, fiind încheiate un număr de 6 (șase) contracte de creditare în lei și valută, în total s-a împrumutat suma de 495.000 euro, 96.000 dolari SUA și 8,4 miliarde lei. Banii au fost obținuți prin folosirea de către inculpat a unor copii de facturi falsificate și ca urmare a încălcării din culpă a obligațiilor de serviciu de către funcționarul bancar, inculpata C.A. În acest sens, la solicitarea inculpatului D.G., numitul M.S.O., economist la SC V.L. SRL Teiuș, a falsificat copiile facturilor prezentate la B.C.R. Teiuș pentru obținerea și garantarea creditelor, prin modificarea specificației bunurilor, a valorii acestora, a datei emiterii. Exemplare ale unor facturi falsificate conținând același număr, însă valori și date diferite de emitere, au fost depuse în copie de către D.G. pentru obținerea sau garantarea creditelor contractate, în mod succesiv. Inculpata C.A., ofițer de credite la B.C.R. Teiuș, a încălcat obligațiile de serviciu, nesolicitând în original facturile de la SC V.L. SRL Teiuș și neurmărind destinația creditului și existența faptică a bunurilor (utilajelor) achiziționate și gajate în favoarea băncii. Prejudiciul reclamat de B.C.R. - Agenția Teiuș a fost de 2.004.708,45 lei. Prin ordonanța din data de 07 decembrie 2008, s-a dispus extinderea urmăririi penale față de învinuiții D.G., D.C. și R.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, reținându-se în sarcina acestora că au „spălat" o parte din sumele obținute de la B.C.R. Teiuș, care au fost transferate prin mai multe conturi bancare, în baza unor operațiuni financiare fictive, în scopul ascunderii originii ilicite a acestora. Ulterior, prin ordonanța din data de 14 decembrie 2009, s-a dispus extinderea urmăririi penale față de inculpatul D.G. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1). lit. c) din Legea nr. 241/2005. În fapt, s-a reținut că SC D.A.M.C. SRL a emis către SC V.S. SRL Sebeș facturile fiscale din 29 aprilie 2004, reprezentând vânzarea unor mașini de cusut, operațiune comercială care însă nu s-a finalizat. Societatea emitentă a stornat facturile fiscale emise inițial prin emiterea facturilor fiscale din 28 decembrie 2004, facturi fiscale pe care inculpatul D.G. a omis să le înregistreze în contabilitate, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 8.085 lei. Conform extrasului O.R.C. pentru SC V.L. SRL Teiuș, în perioada 2002 - 2004, inculpatul D.G. a deținut calitatea de asociat unic și administrator al societății, din data de 05 ianuarie 2005 a intrat în societate asociatul nou Antemie Ilie, care a fost numit și administrator al societății în locul inculpatului, iar din data de 17 noiembrie 2005, societatea a intrat în faliment, fiind numit lichidator judiciar practicianul în insolventă J.I.D., cu sediul în Alba Iulia, jud. Alba (vol. VI, filele 197-198). În ce privește pe SC V.S. SRL, conform extrasului O.R.C, a figurat cu asociat unic și administrator D.C. până la data de 10 septembrie 2004, când asociat unic și administrator a devenit numita V.I. care, în data de 28 septembrie 2004, a schimbat denumirea firmei în SC T.S. SRL și a stabilit sediul în Alba Iulia (vol. VI, filele 199-200). Din declarațiile martorilor V.L.H., T.I. și B.M.N., a rezultat că D.C. a figurat doar scriptic ca administrator al SC V.S. SRL, în fapt, de administrarea societății ocupându-se inculpatul D.G. Actele de urmărire penală efectuate în cauză au relevat faptul că, începând cu anul 2002, inculpatul D.G. s-a confruntat cu probleme de natură financiară, atât ca urmare a neîncasării la termen de către societatea pe care o administra - SC V.L. SRL Teiuș - a creanțelor, cât și ca urmare a datoriilor față de diverși cămătari de la care inculpatul a îrripruniutat sume de bani. în acest context, în perioada 2002-2004, inculpatul D.G., în calitate de administrator al SC V.L. SRL Teiuș, a contractat de la B.C.R. Agenția Teiuș, în numele acestei societăți, o serie de credite destinate activității curente, cât și achiziționării unor utilaje specifice producției de încălțăminte. Un număr de șase credite dintre cele destinate cumpărării de utilaje au fost utilizate de inculpat în alte scopuri decât cele prevăzute în contractele de credit, respectiv pentru stingerea datoriilor pe care societatea le avea față de unii furnizori sau pentru restituirea unor împrumuturi cu dobândă acordate inculpatului de către făptuitorii V.O.A. și V.L.H. Inculpatul a prezentat unității bancare 25 de fotocopii ale unor facturi fiscale false, pe baza cărora s-au angajat plăți din creditele obținute către emitenții acestor facturi, convenindu-se ulterior cu reprezentanții agenților economici ce figurau ca furnizori să se procedeze la restituirea sumelor respective în conturile SC V.S. SRL (societate care, în fapt, era administrată tot de către inculpatul D.G. și nu de către fiica acestuia, D.C., care figura cu această calitate în actele de înființare a societății) sau ale altor societăți comerciale față de care avea datorii. Fotocopiile facturilor, falsificate prin modificarea specificației bunurilor ce făceau obiectul tranzacțiilor comerciale, a valorii acestora și a datei emiterii, au fost acceptate de către inculpata C.A., ofițer de credite la B.C.R. Agenția Teiuș, fără a se solicita beneficiarului creditelor exemplarele originale. Conform adresei din 21 septembrie 2005 (vol. VI, fila 14), prin care B.C.R. S.A. - Agenția Teiuș a formulat plângere penală împotriva inculpatei C.A. pentru infracțiunile de neglijență în serviciu, fals și uz de fals, prev. de art. 249, art. 290 și art. 291 C. pen. anterior, aceasta nu a verificat autenticitatea facturilor prezentate pentru creditare, nu a făcut verificarea faptică a garanțiilor înainte de constituirea acestora (înainte de acordarea creditelor) și nici pe parcursul derulării acestora și nu a urmărit respectarea destinației creditelor și nici existența surselor proprii ale SC V.L. SRL. Faptul că inculpata, în calitate de ofițer de credite la B.C.R. S.A. - Agenția Teiuș, avea obligația de a verifica facturile de achiziție în original, a rezultat și din adresa din 24 martie 2006 (vol. VI, fila 37), celelalte obligații de serviciu încălcate fiind prevăzute în fișa postului (vol. VI, filele 113-115) și în Normele metodologice privind activitatea de creditare (vol. VI, fila 148). Neregulile și faptele incriminate au fost evidențiate în cuprinsul notei de control din 31 mai 2005, întocmită de către S.A.R.L.P.F. din cadrul B.C.R - Sucursala Alba, făcandu-se referiri concrete la acest gen de fapte, constatate pe parcursul derulării contractelor de credit din 16 mai 2002, din 16 ianuarie 2003, din 04 aprilie 2003, din 19 decembrie 2003, din 26 aprilie 2004, cât și în cazul creditului global de exploatare din 23 iulie 2003. 1. Contractul de credit din 16 mai 2002 (vol. II, fila 133). Creditul, în valoare de 220.000 lei, a fost acordat pentru cumpărarea de utilaje (103.550 lei) și pentru lucrări de amenajare spațiu producție (116.450 lei). SC V.L. SRL Teiuș s-a obligat să garanteze creditul astfel: - prin cesionarea obligatorie în favoarea băncii a cash flow-ului împrumutatului care se va derula prin conturi deschise la bancă; - ipotecă convențională de rang I asupra casă și curte intravilan, aflate în proprietatea inculpatului, conform C.F. a localității Teiuș. Valoarea admisă în garanție a construcțiilor și a terenului aferent a fost de 211.369,6 lei; - gaj asupra bunurilor viitoare ce urmează a se cumpăra din credit în valoare de 107.667,6 lei, B.C.R. a făcut următoarele plăți în baza facturilor fiscale întocmite în fals și prezentate de către inculpatul D.G.: - cu O.P. din 16 mai 2002 (vol. II, fila 158) s-a achitat factura proformă din 08 mai 2002 (vol. II, fila 175), în valoare de 440.300.000 lei, emisă de SC E.V. SRL, ce conținea un motostivuitor. Ulterior, inculpatul D.G. a prezentat la dosarul de credit și factura fiscală de cumpărare a utilajului având din 08 mai 2002 (vol. II, fila 176). În realitate, factura a fost emisă de furnizor către SC V.L. SRL Teiuș doar la data de 07 noiembrie 2002, cu o valoare de 290.268.632 lei și conține oțel beton profil neted (vol. I, fila 179). cu O.P. din 17 mai 2002 (vol. II, fila 155) s-a achitat factura fiscală din 14 mai 2002 (vol. II, fila 177) emisă de SC W.C. SRL Clui-Napoca, în valoare de 485.301.040 lei ce conținea mașină subțiat, mașină aplicat cârlige, mașină de cusut S. și stanță T. Factura având seria și numărul de mai sus a fost emisă faptic de SC E.V. SRL către SC V.L. SRL, la data de 10 mai 2002, cu o valoare de 417.710.230 lei și conținea cantitatea totală de 40,58 tone oțel beton (vol. I, fila 183). - cu O.P. din 28 mai 2002 (vol. II, fila 150) s-a achitat factura fiscală din 08 aprilie 2002 (vol. II, fila 174), emisă de SC D.R. SRL Oradea, în valoare de 299.013.354 lei, aceasta conținând mașină ștampilat, mașină aplicat cârlige, mașină cusut. Factura având numărul susmenționat a fost emisă la data de 18 decembrie 2001, avea o valoare de 180.300.470 lei și conținea mașină de ștampilat și mașină de aplicat cârlige, utilaje aflate și pe factura întocmită fictiv de inculpat. 2. Contractul de credit din 16 ianuarie 2003 (vol. II, fila 192). Banca a acordat SC V.L. SRL un credit în sumă de 96.000 dolari SUA, pe o perioadă de 5 ani, care urma să fie utilizat în exclusivitate pentru achiziționarea de utilaje pentru producția de încălțăminte. Sursa de finanțare a fost asigurată din fonduri puse la dispoziție de către F.I.D.A., care este o agenție specializată a Națiunilor Unite, înființată în anul 1977 ca o instituție financiară internațională (nu vizează fonduri ale Comunităților Europene, vezi adresa A.D.R. Centru vol. I, fila 388). Rambursarea creditului și plata dobânzilor au fost garantate băncii prin: - garanție reală mobiliară fără deposedare asupra unor utilaje din patrimoniul societății; - garanție reală fără deposedare asupra bunurilor ce urmează a se cumpăra din creditul aprobat, inculpatul garantând cu utilaje despre care cunoștea că nu vor fi achiziționate întrucât facturile prezentate erau fictive. Astfel, din creditul aprobat cu O.P. din 27 ianuarie 2003 (vol. II, fila 201 verso), B.C.R. a transferat suma de 1.600.000.000 lei în contul SC D.A. SRL, în baza facturii din 13 ianuarie 2003 (vol. II, fila 199), în valoare de 1.600.000.006 lei, ce conținea mașină de cusut cu un ac, mașină de cusut cu două ace și mașină de cusut zigzag, document contabil care nu corespundea realității. Conform adresei din 25 mai 2006 a SC D.A. SRL, a rezultat că factura cu numărul de mai sus nu a fost emisă de către această societate, fiind întocmită în fals. La solicitarea inculpatului D.G., suma de 1.600.000.000 lei este transferată de SC D.A. SRL, prin OP nr. 10/27 ianuarie 2003, în contul SC E.V. SRL Cluj-Napoca (aspecte ce rezultă din extrasul de cont al SC D.A. SRL depus în format electronic la dosar - vol. I, filele 385-386). În total, din acest credit au fost efectuate plăți în sumă de 2.963.000.000 lei reprezentând 1.600.000.000 lei către SC D.A. SRL, respectiv 1.363.000.000 lei către SC D.R. SRL. Pentru SC D.R. SRL, la dosarul de credit s-a prezentat de către inculpat, în copie, un număr de trei facturi, dintre care cele din 01 decembrie 2002 în valoare de 975.347.800 lei și din 04 decembrie 2002 în valoare de 1.983.458.899 lei (vol. II, filele 216-217) au fost falsificate prin înscrierea unor valori mai mari. Facturile originale emise de SC D.R. SRL către SC V.L. SRL conțin același număr, însă date de emitere diferite și valori diferite (vol. III, filele 193 și 220). Din cele prezentate mai sus a rezultat primul act material de spălare de bani, prin transferul sumelor de bani obținute în mod fraudulos din creditul din 16 ianuarie 2003, prin conturile unor firme fără justificare economică, în scopul disimulării originii ilicite.

Contractul de credit din 04 aprilie 2003 (vol. II, fila 223). Banca a acordat SC V.L. SRL un credit în sumă de 170.000 euro, care urma să fie utilizat în exclusivitate pentru achiziționarea de utilaje. Creditul a fost garantat prin: - ipotecă convențională de rang II asupra hală de fabricație și teren aferent în suprafață de 3.924 mp, aflate în proprietatea SC V.L. SRL Teiuș; - garanție reală mobiliară fără deposedare asupra bunurilor care urmau să fie cumpărate din creditul aprobat, deși facturile prezentate erau fictive. B.C.R. a efectuat următoarele plăți în baza facturilor fictive prezentate de inculpat: - cu B.O. din 28 martie 2003 în sumă de 326.000.000 lei, B.O. din 28 martie 2003 în sumă de 320.000.000 lei, din 20 martie 2003 în sumă de 386.000.000 lei și O.P. din 06 mai 2003 în sumă de 522.958.503 lei (vol. II, filele 228-232), a fost achitată contravaloarea facturii fiscale din 07 aprilie 2003 (vol. II, fila 233), în valoare de 1.582.700.000 lei, emisă de SC D.R. SRL Oradea, care conținea stanță cu braț atom și stanță cu braț atom. Din fișa clientului eliberată de SC D.R. SRL (vol. III, filele 85-99) a rezultat că această societate nu a emis către SC V.L. SRL Teiuș factura având seria și numărul susmenționat și că din sumele transferate s-au achitat alte facturi aflate în sold la SC D.R. SRL. - cu O.P. din 04 aprilie 2003 în sumă de 1.300.000.000 lei, din 07 aprilie 2003 în sumă de 1.000.000.000 lei și din 08 aprilie 2003 în sumă de 1.700.000.000 lei (vol. II, filele 227-230) s-a achitat contravaloarea facturii fiscale, în valoare de 4.006.492.000 lei (vol. II, fila 234), emisă de SC E.V. SRL, ce conținea stanță cu pod, stanță cu braț, mașină de tras vârf și mașină de subțiat A. În realitate, factura având seria și numărul susmenționat a fost emisă de SC E.V. SRL la data de 31 martie 2003 pentru cumpărătorul SC R. SRL Cluj-Napoca și avea o valoare de 1.482.607 lei (vol. I, fila 203). - cu O.P. din 09 aprilie 2003 (vol. II, fila 229), în sumă de 1.355.790.800 lei, s-a achitat factura fiscală din 04 aprilie 2003, în valoare de 1.355.790.800 lei (vol.II, fila 235), emisă de SC D.A. SRL, care conținea mașină de aplicat cârlige, mașină aplicat capse, mașină de cusut S., stanță cu pod și mașină de subțiat. Din adresa din 22 mai 2008 emisă de SC D.A. SRL a rezultat că factura susmenționată nu se regăsește în contabilitatea societății, întrucât aceasta nu a achiziționat facturi cu aceste serii și numere (vol. I, fila 225). Din suma încasată, la solicitarea inculpatului D.G., SC D.A. SRL a virat cu O.P. din 10 aprilie 2003 suma totală de 900.000.000 lei în contul SC T.A.C. SRL Oradea (aspecte ce rezultă din extrasul de cont al SC D.A. SRL depus în format electronic la dosar - vol. I, filele 385-386). Ulterior, prin O.P. din 13 iunie 2003,O.P. din 16 iunie 2003, O.P. din 23 iunie 2003, O.P. din 25 iunie 2003, O.P. din 03 iulie 2003 și B.O. din 25 aprilie 2003, SC T.A.C. SRL Oradea a efectuat plăți către SC E.V. SRL Clui-Napoca, în numele SC V.L. SRL, în sumă totală de 2.462.443.659 lei (vol. III, filele 290-297). Din cele prezentate mai sus a rezultat al doilea act material de spălare de bani, prin transferul sumelor de bani obținute în mod fraudulos din creditul nr. 3/04 aprilie 2003, prin conturile unor firme fără justificare economică, în scopul disimulării originii ilicite.

Contractul de credit din 23 iulie 2003 (vol. II, fila 28). Valoarea creditului a fost de 2.200.000.000 lei și a fost acordat pentru activitate curentă de producție. Creditul a fost garantat prin ipotecă de rangul I asupra curte și grădină situate în com. Mihalț, proprietatea SC V.L. SRL și garanție reală mobiliară fără deposedare asupra unor mijloace fixe din dotarea societății. Mijloacele fixe au fost admise în garanție în baza unor facturi de achiziție care cuprindeau date nereale, după cum urmează: - factura fiscală din 18 decembrie 2001 (vol. II, fila 104), emisă de SC D.R. SRL, avea o valoare de 1.297.100.000 lei. Factura reală a fost emisă de SC D.R. SRL, la aceeași dată, însă avea valoarea de 180.300.470 lei (vol. III, fila 80); - factura fiscală din 12 octombrie 2002 (vol. II, fila 99), emisă de SC D.R. SRL, în valoare de 659.490.000 lei. Factura reală a fost emisă de SC D.R. SRL, la data de 17 octombrie 2001 și avea o valoare de 130.233.600 lei (vol. III, fila 157); - factura fiscală din 24 ianuarie 2002 (vol. II, fila 101), emisă de SC D.R. SRL, în valoare de 559.300.000 lei. Factura reală, emisă de SC D.R. SRL, la aceeași dată, avea o valoare de 128.136.168 lei (vol. III, fila 185); - factura fiscală din 28 februarie 2002 (vol. II, fila 102), emisă de SC D.R. SRL, în valoare de 273.700.000 lei. Factura reală, emisă de SC D.R. SRL, la aceeași dată, avea o valoare de 136.612.000 lei (vol. III, fila 183).

Contractul de credit din 19 decembrie 2003 (vol. II, fila 285). Suma acordată în baza contractului de credit a fost de 4.000.000.000 lei, urmând să fie utilizată numai pentru cumpărarea de utilaje specifice producției de încălțăminte: mașină tras vârf, mașină cusut 8 buc, stanță pod, mașină aplicat capse. Inculpatul s-a obligat să garanteze creditul prin cesionarea obligatorie în favoarea băncii a cash flow-ului care se va derula prin conturile deschise la bancă și prin gaj fără deposedare asupra unor utilaje care se află la sediul societății și a celor care urmează a se cumpăra din credit. Conform Notei de control din 31 mai 2005 efectuate de Serviciul Administrare Riscuri a B.C.R. - Sucursala Județeană Alba (vol. VI, filele 31-36), a rezultat că, în data de 19 decembrie 2003, s-a efectuat plata integrală a creditului, după cum urmează: I. - cu O.P., toate din data de 19 decembrie 2003 (vol. III, filele 82-84), în valoare totală de 3.060.000.000 lei, s-au plătit către SC D.R. SRL Oradea facturile fiscale din 19 decembrie 2003 (vol. II, fila 293), în valoare de 434.064.400 lei și din 19 decembrie 2003 (vol. II, fila 296), în valoare de 4.363.063.600 lei. S-a constatat că cele două facturi poartă același număr și aceeași dată a emiterii, însă au valori diferite. Factura reală a fost emisă de SC D.R. SRL la aceeași dată și avea o valoare de 334.326.467 lei (vol. III, fila 78). Ulterior, prin O.P. din 23 decembrie 2003 (vol. III, fila 81), SC D.R. SRL a restituit SC V.L. SRL suma de 980.000.000 lei, în contul deschis la B.T., Sucursala Alba Iulia, întrucât această sumă fusese virată în plus fată de debitul existent. Din contul bancar, suma de 727.000.000 lei a fost ridicată de inculpatul M.S. (a se vedea extrasul de cont al SC V.L. SRL pentru data de 23 decembrie 2003 - vol. I, fila 255). Conform procesului-verbal din data de 10 iulie 2006 (vol. III, filele 76-77) întocmit de către organele de poliție la sediul SC D.R. SRL, pentru suma de 1.094.547.160 lei, SC D.R. SRL a emis fila cec din 25 martie 2004 către SC V.L. SRL, care l-a girat către SC V.S. SRL, astfel că, în cele din urmă, sumele au revenit tot lui D.R. pentru stingerea unor debite înregistrate de SC V.S. SRL Sebeș, societate care era administrată în fapt de inculpat. II. - cu O.P. din 19 decembrie 2003 (raportul B.C.R. vol. VI, filele 34-35) s-a virat către SC D.A. SRL S.R.L suma de 940.000.000 lei, în baza facturii din 03 decembrie 2003, în valoare de 1.106.700.000 lei (vol. II, fila 292). Valoarea reală a facturii a fost însă de 502.211.535 lei (vol. III, fila 267), fapt pentru care, prin O.P. din 22 decembrie 2003, s-a restituit SC V.L. SRL suma de 440.000.000 lei (aspecte ce rezultă din extrasul de cont al SC D.A. SRL depus în format electronic la dosar). Din cele prezentate mai sus a rezultat al treilea act material de spălare de bani, prin transferul sumelor de bani obținute în mod fraudulos din creditul nr. 13/19 decembrie 2003, prin conturile unor firme fără justificare economică, în scopul disimulării originii ilicite. Referitor la garanția creditului, inculpatul a prezentat la dosarul de credit următoarele facturi fiscale care conțineau utilaje cărora li se mărise valoarea de cumpărare: - factura fiscală din 17 decembrie 2001 (vol. II, fila 295) emisă de SC D.R. SRL, în valoare de 675.482.100 lei, însă, în realitate, aceasta avea o valoare de 236.316.150 lei (vol. III, fila 79); - factura fiscală din 18 decembrie 2001 (vol. II, fila 294) emisă de SC D.R. SRL, în valoare de 418.300.470 lei. Valoarea reală a facturii este de 180.300.470 lei (vol. III, fila 80). Această factură a mai fost folosită și în cazul contractelor de credit din 16 mai 2002 și din 23 iulie 2003; - factura fiscală din 17 decembrie 2001 (vol. II, fila 297) emisă de SC D.R. SRL, în valoare de 299.309.990 lei, în realitate aceasta având o valoare de 155.793.610 lei (vol. III, fila 162); - factura fiscală din 17 octombrie 2001 (vol. II, fila 298) emisă de SC D.R. SRL, în valoare de 1.047.116.700 lei, valoarea reală a facturii fiind însă de 130.233.600 lei (vol. III, fila 157); - factura fiscală din 11 iulie 200 (vol. II, fila 299) emisă de SC D.R. SRL, în valoare de 510.676.600 lei, valoarea reală fiind de 222.934.600 lei (vol. III, fila 150).

Contractul de credit din 26 aprilie 2004 (vol. II, fila 359). Suma acordată inculpatului a fost de 250.000 euro, urmând să fie utilizată în exclusivitate pentru achiziționarea de utilaje pentru producția de încălțăminte. Rambursarea creditului a fost garantată prin: - cesionarea obligatorie în favoarea băncii a cash flow-ului care se va derula prin conturi deschise la bancă; - ipotecă de rang I asupra casă și curte intravilan, situate în Teiuș, proprietatea inculpatului; - ipotecă de rang II asupra casă și curte intravilan, situate în Mihalț, proprietatea SC V.L. SRL; - garanție reală mobiliară fără deposedare asupra bunurilor ce urmează a se cumpăra din credit și asupra mijloacelor fixe aflate în dotarea societății. Conform Notei de control din 31 mai 2005 efectuate de Serviciul Administrare Riscuri a B.C.R. - Sucursala Județeană Alba (vol. VI, filele 31-36), a rezultat că au fost prezentate și achitate următoarele facturi: I.- factura proformă din 16 aprilie 2004 (vol. II, fila 385), în valoare de 1.513.001.736 lei, emisă de SC D.R. SRL Oradea, prin două B.O. din data de 30 aprilie 2004, în sumă de 164.876.597 lei și 252.888.000 lei, B.O. din 20 mai 2004, în sumă de 157.194.250 și B.O. din 31 mai 2004, în sumă de 252.888.000 lei, valoarea totală a plăților către furnizor fiind de 827.846.847 lei. Pentru aceste plăți, din creditul obținut s-a folosit suma totală de 585.666.900 lei. Ulterior, inculpatul D.G. a prezentat factura fiscală din 11 mai 2004, în valoare de 1.513.001.736 lei (vol. II, fila 364) ca dovadă a achiziționării efective a mașinilor. În realitate, așa cum rezultă din fișa clientului SC V.L. SRL, emisă de SC D.R. SRL Oradea (vol. III, fila 98), factura susmenționată avea o valoare de 305.120.400 lei și a fost emisă pentru stornarea unei părți din valoarea facturii din 11 mai 2004. II.- cu O.P. din 26 aprilie 2004 în sumă de 484.645.270 lei și O.P. din 27 aprilie 2004 în sumă de 500.000.000 lei (vol. II, fila 378) s-a achitat factura proformă din 16 aprilie 2004 (vol. II, fila 382), emisă de SC V.C. SRL Cluj-Napoca, ce conținea mașină de cambrat și mașină de cusut inele V. Ulterior, inculpatul D.G. a prezentat Ia dosarul de credit și factura fiscală de cumpărare a celor două mașini, având din 04 mai 2004, în valoare de 984.645.270 lei (vol. II, fila 368). În realitate, inculpatul nu a achiziționat cele două mașini, factura fiscală fiind emisă de SC V.C. SRL la data de 10 iunie 2004 pentru cumpărătorul SC R.I. SRL București, cu o valoare de 11.963.445 lei (vol. I, fila 211). III.- cu O.P. din 28 aprilie 2004 (vol. II, fila 376) s-a achitat factura proformă din 17 aprilie 2004 (vol. II, fila 383) emisă de SC A. SRL Brașov, în valoare de 702.379.769 lei, care conținea mașină de capsat și stanță mică. Pentru a dovedi achiziționarea acestor bunuri, inculpatul a prezentat ulterior factura fiscală din 05 mai 2004 (vol. II, fila 367), emisă de aceeași societate. Așa cum rezultă din declarația martorului A.I. și din fișa clientului SC V.L. SRL depusă de către acesta la dosar (vol. I, fila 216), societatea pe care o administrează nu a emis factura susmenționată și nu a livrat bunurile indicate în cuprinsul acesteia, aspect consemnat și pe exemplarul de factură comunicat spre confruntare (vol. I, fila 213). IV.- cu O.P. din 27 aprilie 2004 în sumă de 2.937.000.000 lei, O.P. din 28 aprilie 2004 în sumă de 883.573.881 lei, O.P. din 03 mai 2004 în sumă de 732.000.000 lei, O.P. din 04 mai 2004 în sumă de 3.000.000.000 lei și O.P. din 06 mai 2004 în sumă de 946.753.080 lei (vol. II, filele 371-378) s-au achitat facturile proformă din 10 februarie 2004 și din 16 aprilie 2004 emise de SC D.A. SRL (vol. II, filele 381 și 384). Inculpatul nu a avut intenția de a achiziționa mașinile cuprinse în cele două facturi, iar pentru a demonstra achiziționarea faptică a utilajelor, a depus la dosarul de credit facturile fiscale din 06 mai 2004, în valoare de 5.938.661.918 lei și din 03 mai 2004, în valoare de 4.523.237.600 lei (vol. II, filele 365-366). Din adresa din 2008 (vol. I, fila 225) a SC D.A. SRL, a rezultat că această societate nu are înregistrată factura întrucât nu a achiziționat facturi cu aceste serii și numere. De asemenea, factura a fost emisă faptic la data de 29 aprilie 2004, către SC V.S. SRL Sebeș și avea o valoare de 88.821.124 lei (vol. III, fila 245). Conform notei de constatare a Gărzii Financiare Alba din 06 aprilie 2007 (vol. I, filele 264-273), au rezultat următoarele: Totalul sumelor transferate către SC D.A. SRL a fost de 8.499.326.911 lei, din care suma de 7.797.395.031 lei a provenit din creditul din 26 aprilie 2004. La momentul transferării banilor, obligația de plată a SC V.L. SRL era de doar 1.552.096.207 lei. Ulterior, SC D.A. SRL a transferat cu O.P. din 05 mai 2004 suma de 300.000.000 lei în contul SC E.V. SRL Clui-Napoca, la solicitarea inculpatului D.G. Tot la solicitarea inculpatului, prin O.P. din 05 mai 2004, s-a transferat suma de 800.000.000 lei în contul SC B.S. SRL Sebeș, iar prin O.P. din 05 mai 2004, O.P. și din 31 mai 2004, suma de 900.000.000 lei în contul SC V.L. SRL Teiuș, de la B.T. Alba Iulia (vol. III, filele 277-279). Din contul SC B.S. SRL Sebeș, suma de 800.000.000 lei a fost ridicată de martora Bogdan Monica Nicoleta, contabil în cadrul societății și predată inculpatului D.G. După efectuarea acestor plăți, la dispoziția SC D.A. SRL a mai rămas suma de 4:947.230.704 lei (8.499.326.911 -1.552.096.2007 - 2.000.000.000 lei). Ulterior, în baza contractului din 19 aprilie 2004, prin care SC V.S. SRL Sebeș se obliga să vândă SC D.A. SRL 20 mașini de cusut, această societate a virat către SC V.S. SRL următoarele sume de bani, deși, în realitate, nu a avut loc nicio livrare de marfa (contractul a fost folosit doar ca și motivație de plată): - cu O.P. din 22 aprilie 2004, suma de 300.000.000 lei reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 22 aprilie 2004 suma de 300.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 28 aprilie 2004 suma de 460.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 28 aprilie 2004 suma de 470.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 29 aprilie 2004 suma de 490.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 29 aprilie 2004 suma de 490.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 04 mai 2004 suma de 400.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 04 mai 2004 suma de 400.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 05 mai 2004 suma de 600.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 06 mai 2004 suma de 300.000.000 lei, reprezentând plată pentru SC E.V. SRL Cluj-Napoca în numele SC V.S. SRL; - cu O.P. din 06 mai 2004 suma de 300.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 07 mai 2004 suma de 446.699.597 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 07 mai 2004 suma de 400.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 28 mai 2004 suma de 400.000.000 lei, reprezentând plata facturii din 28 mai 2004; - cu O.P. din 28 mai 2004 suma de 400.000.000 lei,reprezentând plata facturii din 28 mai 2004. Această factură nu este înregistrată însă în contabilitatea SC D.A. SRL. Suma totală virată în contul SC V.S. SRL Sebeș este de 6.156.699.597 lei. Întrucât în contul SC D.A. SRL mai rămăsese la dispoziție suma de 4.947.230.704 lei, diferența de 1.209.468.893 lei a fost suportată de această societate. Din suma de 6.156.699.597 lei, suma de 5.403.473.676 lei a fost folosită de inculpatul D.G. pentru a achita unele împrumuturi luate cu camătă sau pentru achitarea unor datorii pe care SC V.L. SRL Teiuș le avea față de terțe societăți comerciale, așa cum rezultă din nota de constatare din 2007 a Grăzii Financiare, secția Alba (vol. I, filele 238-247). În aceeași notă de constatare este relevată cumpărarea de către SC V.S. SRL a unui teren de la familia Ț.I. și Ț.S., conform contractului de vânzare-cumpărare din 30 aprilie 2004, în baza căruia a virat în contul personal al lui Ț.I., cu O.P. din 30 aprilie 2004 și O.P. din 03 mai 2004, suma totală de 853.500.000 lei lei. Această tranzacție, în fapt, nu s-a realizat, banii fiind predați tot inculpatului D.G., fapt pentru care, ulterior, la data de 02 februarie 2005, inculpatul a recunoscut, printr-o declarație autentificată, că întreaga sumă de bani ridicată de către vânzător din bancă i-a fost dată lui împrumut, astfel că tocmai de aceea a dispus ca terenul să nu fie Intabulat în C.F. (vol. I, filele 341-346). Din cele prezentate mai sus a rezultat în sarcina inculpatului D.G. al patrulea act material de spălare de bani, prin transferul sumelor de bani obținute în mod fraudulos din creditul nr. 3/26 aprilie 2004, prin conturile unor firme fără justificare economică, în scopul disimulării originii ilicite. Din conținutul fișei de cont deschisă de SC D.R. SRL Oradea pentru SC V.L. SRL Teiuș a rezultat faptul că relația comercială între cele două societăți a început la data de 01 iunie 2001 și s-a încheiat la 23 august 2005, valoarea totală a facturilor fiscale emise de SC D.R. SRL fiind de 13.320.660.400 lei, în prezent soldul fiind zero. în ceea ce privește relația comercială cu SC V.S. SRL Sebeș, aceasta a început la data de 09 septembrie 2003, valoarea totală a livrărilor fiind de 1.654.384.400 lei, în prezent soldul înregistrat fiind zero. De asemenea, din fișa de cont a SC E.V. SRL Cluj-Napoca, a rezultat că această societate a efectuat livrări către SC V.L. SRL Teiuș în valoare totală de 14.813.512.472 lei, înregistrându-se la data de 30 octombrie 2004 un debit de 172.953.418 lei. Din adresa din 2008 a B.C.R (vol. I, fila 87) a rezultat că situația creditelor obținute de inculpat este următoarea: - pentru creditul acordat la 04 aprilie 2003, suma restantă este de 55.501,2 euro; - pentru creditul acordat la data de 26 aprilie 2004, suma restantă este de 199.948,99 euro; - pentru creditul acordat la data de 16 mai 2002, suma restantă este de 43.234,7 lei; - pentru creditul acordat la data de 19 decembrie 2003, suma restantă este de 291.832,05 lei. A precizat, totodată, că se constituie parte civilă în cauză cu sumele susmenționate, la care a adăugat sumele restante din alte două credite, care nu au făcut obiectul infracțiunilor cercetate în cauză. În drept, s-a reținut că faptele inculpatului D.G. - administrator la SC V.L. SRL Teiuș, constând în aceea că: - în perioada 2002 - 2004, a obținut prin folosirea unui număr de 25 fotocopii de facturi pe care le-a falsificat sub aspectul specificației bunurilor, valorii acestora și a datei emiterii, un număr de 6 credite de la B.C.R. - Agenția Teiuș, în total 495.000 de euro, 96 USB și 8,4 miliarde lei, pentru care partea vătămată a comunicat un prejudiciu de 20.047.084.500 lei, iar apoi sumele astfel obținute prin înșelăciune dintr-un număr de 4 credite le-a reciclat (spălat), transferându-le în contul altor societăți, la care avea datorii, respectiv în contul SC V.S. SRL, pe care o administra în fapt ori în contul SC V.L. SRL, deschis la B.T. și în contul S.C. Big Store S.R.L. Sebeș, în baza unor operațiuni financiare fictive, tocmai în scopul ascunderii ori disimulării originii ilicite a acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată și spălare de bani, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior cu aplic, art. 41 alin. (2) din același cod (6 acte materiale), art. 290 C. pen. anterior cu aplic, art. 41 alin. (2) din același cod (25 de acte materiale) și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (4 acte materiale). Față de faptele de mai sus, s-a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. anterior, întrucât au fost săvârșire în concurs real. De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatei C.A. care, în perioada 2002 - 2004, în calitate de ofițer de credite la B.C.R. - Agenția Teiuș, a încălcat din culpă atribuțiile de serviciu prin faptul că nu a verificat autenticitatea facturilor de achiziție depuse de către inculpatul D.G. pentru obținerea sau garantarea unui număr de 6 credite, prin care banca a fost prejudiciată cu suma de 20.047.084.500 lei, respectiv nu a verificat faptic existența bunurilor aduse în garanție la aceste credite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 249 alin. (1) și (2) rap. la art. 258 C. pen. anterior cu aplic, art. 41 alin. (2) din același cod (6 acte materiale). Cu privire la latura civilă, s-a arătat că, inițial, partea civilă B.C.R - Agenția Teiuș a comunicat o valoare a prejudiciului de 20.047.084.500 lei. Prin adresa din 28 decembrie 2006 s-a adăugat la prejudiciul cauzat prin cele 6 contracte menționate și contractul de credit din 12 aprilie 2002, în valoare de 75.000 euro, care nu a făcut obiectul cercetărilor. Ulterior, prin adresa din 10 septembrie 2008, B.C.R S.A București a comunicat că, din cele 6 creanțe care au făcut obiectul cercetărilor, doar 4 creanțe au fost scoase în afara bilanțului, cu următoarele sume: - creditul din 4 aprilie 2003 - suma restantă 55.501,2 euro; - creditul din 26 aprilie 2008 - suma restantă 199.948,99 euro; - creditul din 16 mai 2002 - suma restantă 43.234,7 lei; - creditul din 19 decembrie 2003 - suma restantă 291.832,05 lei; La aceste sume s-au adăugat sume restante din două contracte care nu au făcut obiectul cauzei. S-a stabilit că, în cauză, are calitate de parte responsabilă civilmente SC V.L. SRL (societate prin care s-au obținut în mod fraudulos creditele) prin lichidator judiciar. Procedând la individualizarea pedepselor potrivit art. 72 C. pen. anterior, instanța de fond a reținut, cu privire la inculpatul D.G., următoarele: Inculpatul a comis mai multe fapte grave, dintre care una (înșelăciunea) cu consecințe deosebit de grave. în cursul urmăririi penale, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut comiterea faptelor și a regretat comiterea lor. Instanța de fond a reținut că inculpatul a avut o bună conduită până la această vârstă înaintată, chiar dacă în rechizitoriu se arată că mai este cercetat în alte două dosare, pentru înșelăciune și evaziune fiscală, întrucât există prezumția de nevinovăție. Pe această bază, s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior. În ceea ce o privește inculpata C.A., s-au reținut următoarele: Inculpata, prin neglijența manifestată, a facilitat comiterea unor fapte cu consecințe deosebit de grav. Neglijența arătată în privința verificării condițiilor de acordare a unor credite a determinat, într-o anumită măsură, producerea unui prejudiciu patrimonial însemnat constând în nereturnarea creditelor obținute fraudulos. A avut însă o atitudine sinceră, a recunoscut și a regretat fapta comisă, nu are antecedente penale, astfel că s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior. Cu privire la latura civilă, s-a constatat că, prin contractul de cesiune de creanță din 28 august 2009, au fost cedate de către B.C.R. S.A către SC S.C. SRL toate creanțele care izvorăsc din contractele de credit ce fac obiectul cauzei (fila 78 și urm.), nerestituite de SC V.L. SRL, în aceste condiții fiind citată în cauză în calitate de parte civilă societatea cesionară. Întrucât inculpatul a comis faptele în calitate de administrator al SC V.L. SRL, fiind vorba în mod evident de un raport de prepușenie, a fost citată această societate în calitate de parte responsabilă civilmente, societatea aflându-se în faliment, fiind reprezentată prin lichidator judiciar L.I. Ipurl. În faza de urmărire penală, partea civilă B.C.R. S.A a formulat pretențiile susmenționate. În faza de judecată (filele 73-74), pretențiile au fost precizate de către SC S.C. SRL în cuantum de 574.087,82 lei + 255.548,91 euro + 4127,86 dolari SUA. Acestea sunt sume nerestituite, plus dobânzile aferente din cele 6 credite obținute de către SC V.L. SRL pe baza manoperelor frauduloase ale inculpatului D.G. Cu privire la cesiunea de creanță, s-a reținut că s-au respectat dispozițiile art. 1, art. 2 lit. a) și art. 29 din Legea nr. 99/1999 privitoare la condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție în arhiva E.G.R.I. (înscrierile din A.E.G.R.M. - referitoare la creanțele evidențiate în contractul de cesiune din 28 august 2009). Din adresa B.C.R. S.A (fila 72) a rezultat că debitoarea SC V.L. SRL nu a achitat nimic din valoarea cu care s-a constituit parte civilă. Inculpații nu au contestat valoarea prejudiciului. Inculpatul D.G. s-a declarat de acord să plătească prejudiciul. Inculpata C.A. nu a fost de acord să plătească prejudiciul pe motiv că nu a beneficiat de sumele împrumutate. Prin plângerea penală inițială, B.C.R. S.A - Agenția Teiuș s-a constituit parte civilă doar împotriva inculpatului D.G. (filele 74 și 75 dosar urmărire penală). Abia în faza de judecată, după audierea inculpaților, SC S.C. SA s-a constituit parte civilă și împotriva inculpatei C.A.. Soluționând acțiunea civilă, instanța de fond a reținut că, față de inculpatul D.G., acțiunea civilă este întemeiată întrucât acesta a comis o faptă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, creând un prejudiciu părții civile, astfel că, în baza art. 14 C. proc. pen. anterior raportat la art. 998 C. civ., s-a admis acțiunea așa cum a fost formulată și precizată de cesionară. În privința inculpatei C.A., cererea a fost calificată de instanța de fond ca nefondată, cu motivarea că aceasta nu a provocat în mod direct prejudiciul reclamat de partea civilă, nu și-a însușit și nu a beneficiat în niciun fel de sumele sustrase. De asemenea, nu a participat la infracțiunile comise de inculpatul D.G., astfel că nu se ridică problema vreunei răspunderi solidare. Cererea SC S.C. SRL de instituire a unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpaților s-a respins, în cazul inculpatei C.A. întrucât, față de aceasta, s-a respins și acțiunea civilă, iar inculpatul D.G. nu figurează în evidențele fiscale ale com. Mihalț cu bunuri mobile sau imobile (fila 163 dosar instanță) și nu s-au identificat alte bunuri ale acestuia. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, procedându-se la o nouă judecare: - să se individualizeze pedeapsa complementară și accesorie aplicată inculpatului D.G., respectiv să se interzică acestuia dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, funcție de care s-a folosit la comiterea infracțiunilor: - să se pronunțe instanța din oficiu cu privire la desființarea totală a înscrisurilor falsificate, respectiv a celor 24 de facturi fiscale false pe baza cărora s-au angajat plăți din creditele obținute către emitenții acestor facturi; - să se admită cererea de constituire de parte civilă și în contradictoriu cu inculpata C.A. și să se dispună obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor. În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a arătat că instanța de fond ar fi trebuit să-i aplice inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c) C. pen. anterior și să interzică dreptul de a mai exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale, funcție de care s-a folosit la comiterea infracțiunilor. Cu privire la motivul de apel privind greșita respingere a acțiunii civile formulate de partea civilă SC S.C. SRL, s-a arătat că inculpata C.A., în perioada 2002/2004, a avut calitatea de ofițer credite la B.C.R. S.A - Agenția Teiuș, iar în contextul atribuțiilor de seviciu, a avut obligația de a verifica autenticitatea facturilor de achiziție depuse de inculpatul D.G. pentru obținerea sau garantarea unui număr de 6 credite, precum și existența faptică a bunurilor aduse în garanție. S-a susținut că, deși inculpata nu a provocat în mod direct prejudiciul în dauna B.C.R. S.A - Agenția Teiuș, răspunderea civilă este solidară întrucât, fără culpa acesteia în verificarea autenticității facturilor (false) de achiziție, respectiv verificarea faptică a existenței bunurilor aduse în garanție la cele 6 credite acordate de partea civilă, prejudiciul nu putea fi cauzat. Astfel, s-a arătat că se observă în mod indubitabil legătura de interdependență între cele două fapte comise de inculpați asimilate raportului cauză- efect (spre exemplificare - Decizia penală nr. 66/R din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, și Decizia nr. 14 din 22 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite). Prin Decizia penală nr. 89/A din 9 mai 2013 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței penale nr. 281 din 17 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 10902/107/2011. A fost desființată sentința apelată, numai sub următoarele aspecte: - al omisiunii aplicării pedepsei complementare și al individualizării pedepsei accesorii aplicate inculpatului D.G.; - al greșitei soluționări a acțiunii civile cu privire la inculpata C.A.; - al omisiunii anulării facturilor fiscale. Rejudecându-se cauza în aceste limite: A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.G. în elementele ei componente. S-a aplicat inculpatului D.G., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior, cu aplic, art. 41 alin. (2) din același cod, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior (dreptul de a ocupa funcția de administrator social). În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului (5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior cu aplic, art. 41 alin. (2) din același cod; o lună închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior cu aplic, art. 41 alin. (2) din același cod; 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior) în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, pe care o va executa în final. A fost individualizată, sub aspectul conținutului, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, aplicată inculpatului D.G., în sensul că aceasta se referă la dreptul de a ocupa funcția de administrator social. A fost admisă acțiunea civilă exercitată de SC S.C. SRL împotriva inculpatei C.A. și, în consecință: A fost obligată inculpata C.A., în solidar cu inculpatul D.G., să plătească părții civile SC S.C. SRL, suma de 255.548,91 euro, suma de 574.087,82 lei și suma de 4.127,86 dolari SUA, reprezentând despăgubiri civile. În baza art. 348 C. proc. pen. anterior, au fost anulate următoarele facturi fiscale: proformă din 08 mai 2002; din 14 mai 2002; din 8 aprilie 2001; din 13 ianuarie 2003; din 01 decembrie 2002 și din 4 decembrie 2002; din 7 aprilie 2003; din 31 martie 2003; din 4 aprilie 2003; din 18 decembrie 2001; din 12 octombrie 2002; din 24 ianuarie 2002; din 28 februarie 2002; din 19 decembrie 2003 și din 19 decembrie 2003; din 3 decembrie 2003; din 17 decembrie 2001; din 17 octombrie 2001; din 11 iulie 2001; din 11 mai 2004; din 4 mai 2004; din 5 mai 2004; din 6 mai 2004 și din 3 mai 2004. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile avansate în apel au rămas în sarcina statului. Au fost acordate onorariile apărătorului din oficiu în sumă de 300 lei pentru asistența inculpatului D.G. și în sumă de 75 lei pentru asistența inculpatei C.A., care vor fi avansate din fondul special destinat al Ministerului de Justiție. Instanța de apel, analizând sentința atacată potrivit criticilor formulate de apelant și examinând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 alin. (2) din C. proc. pen. anterior, a constatat că apelul formulat este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Cu privire la starea de fapt reținută de instanța de fond, instanța de apel a constatat că aceasta a fost mod corect stabilită, potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale și declarațiilor inculpaților de recunoaștere a faptelor săvârșite. 1. În concret, probele administrate în cursul urmăririi penale dovedesc că, în perioada 2002 - 2004, SC V.L. SRL Teiuș, administrată de D.G., a fost creditată de B.C.R. - Agenția Teiuș, fiind încheiate un număr de șase contracte de creditare, în lei și valută, destinate dezvoltării activității, respectiv pentru achiziționarea de utilaje. Valorile creditelor acordate sunt de 495.000 euro, 96.000 dolari SUA și 8,4 miliarde lei. Banii au fos