ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 575/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 575/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 281 din 17 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba au

fost condamnați inculpații:

- 5 ani închisoare pentru comiterea

infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41

alin. (2) din aclași cod, art. 320

1

din C. proc. pen. anterior și

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior;

- o lună închisoare pentru comiterea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din C.

pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, art. 320

1

C. proc. pen. anterior și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior;

- 1 an și 6 luni închisoare pentru

comiterea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art.

320

1

C. proc. pen. anterior și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

anterior.

În baza art. 33 și 34 C. pen.

anterior, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa mai grea, de 5 ani

închisoare, pe care inculpatul o va executa în final.

I s-au interzis inculpatului

drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.

pen. anterior pe durata prev. de art. 71 din același cod.

- 10 luni închisoare pentru comiterea

infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C.

pen. anterior raportat la art. 258 din același cod, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. anterior, art. 320

1

din C. proc. pen. anterior și art.

74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior.

I s-au interzis inculpatei drepturile

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe

durata prev. de art. 71 din același cod.

În baza art. 81, 71 alin. (5) C. pen.

anterior, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale

și a pedepsei accesorii, pe o durată de 2 ani și 10 luni, termen de încercare

și s-a atras inculpatei atenția asupra dispozițiilor art. 83 din același cod.

S-a constatat că SC B.C.R. SA a

cesionat creanțele constând în sumele nerestituite de către SC V.L. SRL, urmare

a creditelor acordate, către cesionara SC S.C. SRL cu sediul în sector 5,

București, care a dobândit calitatea de parte civilă.

În baza art. 14 C. proc. pen. anterior

raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul D.G., în solidar cu SC

V.L. SRL, societate în faliment reprezentată prin lichidator judiciar Logica

Insolv Ipurl, jud. Alba, să plătească părții civile SC S.C. SRL sumele de

574.087,82 lei, 255.548,91 euro și 4.127,86 dolari SUA.

S-au respins pretențiile civile

formulate de partea civilă împotriva inculpatei C.A., precum și cererile părții

civile de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților.

În fața instanței de fond, inculpații

s-au prevalat de prevederile art. 320

1

C. proc. pen. anterior,

astfel că, la termenul de judecată din data de 12 martie 2012, ambii inculpați

au declarat că recunosc comiterea faptelor așa cum au fost reținute în sarcina

lor în rechizitoriu, că își însușesc probele administrate în cursul urmăririi

penale și că doresc ca judecarea cauzei să se facă pe baza acestora.

Instanța de fond a reținut că,

potrivit art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen. anterior, în cauză poate

fi soluționată latura penală întrucât, din probele administrate la urmărirea

penală, rezultă că faptele sunt stabilite, constituie infracțiuni și au fost

săvârșite de inculpați.

Sub aspectul stării de fapt, s-a

reținut că, în perioada 2002 - 2004, SC V.L. SRL Teiuș, administrată de D.G., a

fost creditată de B.C.R. - Agenția Teiuș, fiind încheiate un număr de 6 (șase)

contracte de creditare în lei și valută, în total s-a împrumutat suma de

495.000 euro, 96.000 dolari SUA și 8,4 miliarde lei. Banii au fost obținuți

prin folosirea de către inculpat a unor copii de facturi falsificate și ca

urmare a încălcării din culpă a obligațiilor de serviciu de către funcționarul

bancar, inculpata C.A.

În acest sens, la solicitarea

inculpatului D.G., numitul M.S.O., economist la SC V.L. SRL Teiuș, a falsificat

copiile facturilor prezentate la B.C.R. Teiuș pentru obținerea și garantarea

creditelor, prin modificarea specificației bunurilor, a valorii acestora, a

datei emiterii.

Exemplare ale unor facturi falsificate

conținând același număr, însă valori și date diferite de emitere, au fost depuse

în copie de către D.G. pentru obținerea sau garantarea creditelor contractate,

în mod succesiv.

Inculpata C.A., ofițer de credite la

B.C.R. Teiuș, a încălcat obligațiile de serviciu, nesolicitând în original

facturile de la SC V.L. SRL Teiuș și neurmărind destinația creditului și

existența faptică a bunurilor (utilajelor) achiziționate și gajate în favoarea

băncii.

Prejudiciul reclamat de B.C.R. -

Agenția Teiuș a fost de 2.004.708,45 lei.

Prin ordonanța din data de 07

decembrie 2008, s-a dispus extinderea urmăririi penale față de învinuiții D.G.,

D.C. și R.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 656/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior,

reținându-se în sarcina acestora că au „spălat" o parte din sumele

obținute de la B.C.R. Teiuș, care au fost transferate prin mai multe conturi

bancare, în baza unor operațiuni financiare fictive, în scopul ascunderii

originii ilicite a acestora.

Ulterior, prin ordonanța din data de

14 decembrie 2009, s-a dispus extinderea urmăririi penale față de inculpatul

D.G. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.

(1). lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În fapt, s-a reținut că SC D.A.M.C.

SRL a emis către SC V.S. SRL Sebeș facturile fiscale din 29 aprilie 2004,

reprezentând vânzarea unor mașini de cusut, operațiune comercială care însă nu

s-a finalizat.

Societatea emitentă a stornat

facturile fiscale emise inițial prin emiterea facturilor fiscale din 28

decembrie 2004, facturi fiscale pe care inculpatul D.G. a omis să le

înregistreze în contabilitate, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă

de 8.085 lei.

Conform extrasului O.R.C. pentru SC

V.L. SRL Teiuș, în perioada 2002 - 2004, inculpatul D.G. a deținut calitatea de

asociat unic și administrator al societății, din data de 05 ianuarie 2005 a

intrat în societate asociatul nou Antemie Ilie, care a fost numit și

administrator al societății în locul inculpatului, iar din data de 17 noiembrie

2005, societatea a intrat în faliment, fiind numit lichidator judiciar

practicianul în insolventă J.I.D., cu sediul în Alba Iulia, jud. Alba (vol. VI,

filele 197-198).

În ce privește pe SC V.S. SRL, conform

extrasului O.R.C, a figurat cu asociat unic și administrator D.C. până la data

de 10 septembrie 2004, când asociat unic și administrator a devenit numita V.I.

care, în data de 28 septembrie 2004, a schimbat denumirea firmei în SC T.S. SRL

și a stabilit sediul în Alba Iulia (vol. VI, filele 199-200).

Din declarațiile martorilor V.L.H.,

T.I. și B.M.N., a rezultat că D.C. a figurat doar scriptic ca administrator al SC

V.S. SRL, în fapt, de administrarea societății ocupându-se inculpatul D.G.

Actele de urmărire penală efectuate în

cauză au relevat faptul că, începând cu anul 2002, inculpatul D.G. s-a

confruntat cu probleme de natură financiară, atât ca urmare a neîncasării la

termen de către societatea pe care o administra - SC V.L. SRL Teiuș - a

creanțelor, cât și ca urmare a datoriilor față de diverși cămătari de la care

inculpatul a îrripruniutat sume de bani.

în acest context, în perioada

2002-2004, inculpatul D.G., în calitate de administrator al SC V.L. SRL Teiuș,

a contractat de la B.C.R. Agenția Teiuș, în numele acestei societăți, o serie

de credite destinate activității curente, cât și achiziționării unor utilaje

specifice producției de încălțăminte.

Un număr de șase credite dintre cele

destinate cumpărării de utilaje au fost utilizate de inculpat în alte scopuri

decât cele prevăzute în contractele de credit, respectiv pentru stingerea

datoriilor pe care societatea le avea față de unii furnizori sau pentru

restituirea unor împrumuturi cu dobândă acordate inculpatului de către

făptuitorii V.O.A. și V.L.H.

Inculpatul a prezentat unității

bancare 25 de fotocopii ale unor facturi fiscale false, pe baza cărora s-au angajat

plăți din creditele obținute către emitenții acestor facturi, convenindu-se

ulterior cu reprezentanții agenților economici ce figurau ca furnizori să se

procedeze la restituirea sumelor respective în conturile SC V.S. SRL (societate

care, în fapt, era administrată tot de către inculpatul D.G. și nu de către fiica

acestuia, D.C., care figura cu această calitate în actele de înființare a

societății) sau ale altor societăți comerciale față de care avea datorii.

Fotocopiile facturilor, falsificate

prin modificarea specificației bunurilor ce făceau obiectul tranzacțiilor

comerciale, a valorii acestora și a datei emiterii, au fost acceptate de către

inculpata C.A., ofițer de credite la B.C.R. Agenția Teiuș, fără a se solicita

beneficiarului creditelor exemplarele originale.

Conform adresei din 21 septembrie 2005

(vol. VI, fila 14), prin care B.C.R. S.A. - Agenția Teiuș a formulat plângere

penală împotriva inculpatei C.A. pentru infracțiunile de neglijență în

serviciu, fals și uz de fals, prev. de art. 249, art. 290 și art. 291 C. pen.

anterior, aceasta nu a verificat autenticitatea facturilor prezentate pentru

creditare, nu a făcut verificarea faptică a garanțiilor înainte de constituirea

acestora (înainte de acordarea creditelor) și nici pe parcursul derulării

acestora și nu a urmărit respectarea destinației creditelor și nici existența

surselor proprii ale SC V.L. SRL. Faptul că inculpata, în calitate de ofițer de

credite la B.C.R. S.A. - Agenția Teiuș, avea obligația de a verifica facturile

de achiziție în original, a rezultat și din adresa din 24 martie 2006 (vol. VI,

fila 37), celelalte obligații de serviciu încălcate fiind prevăzute în fișa

postului (vol. VI, filele 113-115) și în Normele metodologice privind

activitatea de creditare (vol. VI, fila 148).

Neregulile și faptele incriminate au

fost evidențiate în cuprinsul notei de control din 31 mai 2005, întocmită de

către S.A.R.L.P.F. din cadrul B.C.R - Sucursala Alba, făcandu-se referiri

concrete la acest gen de fapte, constatate pe parcursul derulării contractelor

de credit din 16 mai 2002, din 16 ianuarie 2003, din 04 aprilie 2003, din 19

decembrie 2003, din 26 aprilie 2004, cât și în cazul creditului global de

exploatare din 23 iulie 2003.

2002 (vol. II, fila 133).

Creditul, în valoare de 220.000 lei, a

fost acordat pentru cumpărarea de utilaje (103.550 lei) și pentru lucrări de

amenajare spațiu producție (116.450 lei).

SC V.L. SRL Teiuș s-a obligat să

garanteze creditul astfel:

- prin cesionarea obligatorie în

favoarea băncii a cash flow-ului împrumutatului care se va derula prin conturi

deschise la bancă;

- ipotecă convențională de rang I

asupra casă și curte intravilan, aflate în proprietatea inculpatului, conform C.F.

a localității Teiuș. Valoarea admisă în garanție a construcțiilor și a

terenului aferent a fost de 211.369,6 lei;

- gaj asupra bunurilor viitoare ce

urmează a se cumpăra din credit în valoare de 107.667,6 lei, B.C.R. a făcut

următoarele plăți în baza facturilor fiscale întocmite în fals și prezentate de

către inculpatul D.G.:

- cu O.P. din 16 mai 2002 (vol. II,

fila 158) s-a achitat factura proformă din 08 mai 2002 (vol. II, fila 175), în

valoare de 440.300.000 lei, emisă de SC E.V. SRL, ce conținea un motostivuitor.

Ulterior, inculpatul D.G. a prezentat la dosarul de credit și factura fiscală

de cumpărare a utilajului având din 08 mai 2002 (vol. II, fila 176).

În realitate, factura a fost emisă de

furnizor către SC V.L. SRL Teiuș doar la data de 07 noiembrie 2002, cu o

valoare de 290.268.632 lei și conține oțel beton profil neted (vol. I, fila

179). cu O.P. din 17 mai 2002 (vol. II, fila 155) s-a achitat factura fiscală

din 14 mai 2002 (vol. II, fila 177) emisă de SC W.C. SRL Clui-Napoca, în

valoare de 485.301.040 lei ce conținea mașină subțiat, mașină aplicat cârlige,

mașină de cusut S. și stanță T.

Factura având seria și numărul de mai

sus a fost emisă faptic de SC E.V. SRL către SC V.L. SRL, la data de 10 mai

2002, cu o valoare de 417.710.230 lei și conținea cantitatea totală de 40,58

tone oțel beton (vol. I, fila 183).

- cu O.P. din 28 mai 2002 (vol. II,

fila 150) s-a achitat factura fiscală din 08 aprilie 2002 (vol. II, fila 174),

emisă de SC D.R. SRL Oradea, în valoare de 299.013.354 lei, aceasta conținând

mașină ștampilat, mașină aplicat cârlige, mașină cusut.

Factura având numărul susmenționat a

fost emisă la data de 18 decembrie 2001, avea o valoare de 180.300.470 lei și

conținea mașină de ștampilat și mașină de aplicat cârlige, utilaje aflate și pe

factura întocmită fictiv de inculpat.

ianuarie 2003 (vol. II, fila 192).

Banca a acordat SC V.L. SRL un credit

în sumă de 96.000 dolari SUA, pe o perioadă de 5 ani, care urma să fie utilizat

în exclusivitate pentru achiziționarea de utilaje pentru producția de

încălțăminte. Sursa de finanțare a fost asigurată din fonduri puse la dispoziție

de către F.I.D.A., care este o agenție specializată a Națiunilor Unite,

înființată în anul 1977 ca o instituție financiară internațională (nu vizează

fonduri ale Comunităților Europene, vezi adresa A.D.R. Centru vol. I, fila

388).

Rambursarea creditului și plata

dobânzilor au fost garantate băncii prin:

- garanție reală mobiliară fără

deposedare asupra unor utilaje din patrimoniul societății;

- garanție reală fără deposedare

asupra bunurilor ce urmează a se cumpăra din creditul aprobat, inculpatul

garantând cu utilaje despre care cunoștea că nu vor fi achiziționate întrucât

facturile prezentate erau fictive.

Astfel, din creditul aprobat cu O.P. din

27 ianuarie 2003 (vol. II, fila 201 verso), B.C.R. a transferat suma de

1.600.000.000 lei în contul SC D.A. SRL, în baza facturii din 13 ianuarie 2003

(vol. II, fila 199), în valoare de 1.600.000.006 lei, ce conținea mașină de

cusut cu un ac, mașină de cusut cu două ace și mașină de cusut zigzag, document

contabil care nu corespundea realității. Conform adresei din 25 mai 2006 a SC

D.A. SRL, a rezultat că factura cu numărul de mai sus nu a fost emisă de către

această societate, fiind întocmită în fals.

La solicitarea inculpatului D.G., suma

de 1.600.000.000 lei este transferată de SC D.A. SRL, prin OP nr. 10/27

ianuarie 2003, în contul SC E.V. SRL Cluj-Napoca (aspecte ce rezultă din

extrasul de cont al SC D.A. SRL depus în format electronic la dosar - vol. I,

filele 385-386).

În total, din acest credit au fost

efectuate plăți în sumă de 2.963.000.000 lei reprezentând 1.600.000.000 lei

către SC D.A. SRL, respectiv 1.363.000.000 lei către SC D.R. SRL.

Pentru SC D.R. SRL, la dosarul de

credit s-a prezentat de către inculpat, în copie, un număr de trei facturi,

dintre care cele din 01 decembrie 2002 în valoare de 975.347.800 lei și din 04

decembrie 2002 în valoare de 1.983.458.899 lei (vol. II, filele 216-217) au

fost falsificate prin înscrierea unor valori mai mari. Facturile originale emise

de SC D.R. SRL către SC V.L. SRL conțin același număr, însă date de emitere

diferite și valori diferite (vol. III, filele 193 și 220).

Din cele prezentate mai sus a rezultat

primul act material de spălare de bani, prin transferul sumelor de bani

obținute în mod fraudulos din creditul din 16 ianuarie 2003, prin conturile

unor firme fără justificare economică, în scopul disimulării originii ilicite.

2003 (vol. II, fila 223).

Banca a acordat SC V.L. SRL un credit

în sumă de 170.000 euro, care urma să fie utilizat în exclusivitate pentru

achiziționarea de utilaje. Creditul a fost garantat prin:

- ipotecă convențională de rang II

asupra hală de fabricație și teren aferent în suprafață de 3.924 mp, aflate în

proprietatea SC V.L. SRL Teiuș;

- garanție reală mobiliară fără

deposedare asupra bunurilor care urmau să fie cumpărate din creditul aprobat,

deși facturile prezentate erau fictive.

B.C.R. a efectuat următoarele plăți în

baza facturilor fictive prezentate de inculpat:

- cu B.O. din 28 martie 2003 în sumă

de 326.000.000 lei, B.O. din 28 martie 2003 în sumă de 320.000.000 lei, din 20

martie 2003 în sumă de 386.000.000 lei și O.P. din 06 mai 2003 în sumă de

522.958.503 lei (vol. II, filele 228-232), a fost achitată contravaloarea

facturii fiscale din 07 aprilie 2003 (vol. II, fila 233), în valoare de 1.582.700.000

lei, emisă de SC D.R. SRL Oradea, care conținea stanță cu braț atom și stanță

cu braț atom.

Din fișa clientului eliberată de SC

D.R. SRL (vol. III, filele 85-99) a rezultat că această societate nu a emis

către SC V.L. SRL Teiuș factura având seria și numărul susmenționat și că din

sumele transferate s-au achitat alte facturi aflate în sold la SC D.R. SRL.

- cu O.P. din 04 aprilie 2003 în sumă

de 1.300.000.000 lei, din 07 aprilie 2003 în sumă de 1.000.000.000 lei și din 08

aprilie 2003 în sumă de 1.700.000.000 lei (vol. II, filele 227-230) s-a achitat

contravaloarea facturii fiscale, în valoare de 4.006.492.000 lei (vol. II, fila

234), emisă de SC E.V. SRL, ce conținea stanță cu pod, stanță cu braț, mașină

de tras vârf și mașină de subțiat A.

În realitate, factura având seria și

numărul susmenționat a fost emisă de SC E.V. SRL la data de 31 martie 2003 pentru

cumpărătorul SC R. SRL Cluj-Napoca și avea o valoare de 1.482.607 lei (vol. I,

fila 203).

- cu O.P. din 09 aprilie 2003 (vol. II,

fila 229), în sumă de 1.355.790.800 lei, s-a achitat factura fiscală din 04

aprilie 2003, în valoare de 1.355.790.800 lei (vol.II, fila 235), emisă de SC

D.A. SRL, care conținea mașină de aplicat cârlige, mașină aplicat capse, mașină

de cusut S., stanță cu pod și mașină de subțiat.

Din adresa din 22 mai 2008 emisă de SC

D.A. SRL a rezultat că factura susmenționată nu se regăsește în contabilitatea

societății, întrucât aceasta nu a achiziționat facturi cu aceste serii și

numere (vol. I, fila 225).

Din suma încasată, la solicitarea

inculpatului D.G., SC D.A. SRL a virat cu O.P. din 10 aprilie 2003 suma totală

de 900.000.000 lei în contul SC T.A.C. SRL Oradea (aspecte ce rezultă din

extrasul de cont al SC D.A. SRL depus în format electronic la dosar - vol. I,

filele 385-386).

Ulterior, prin O.P. din 13 iunie

2003,O.P. din 16 iunie 2003, O.P. din 23 iunie 2003, O.P. din 25 iunie 2003,

O.P. din 03 iulie 2003 și B.O. din 25 aprilie 2003, SC T.A.C. SRL Oradea a efectuat

plăți către SC E.V. SRL Clui-Napoca, în numele SC V.L. SRL, în sumă totală de

2.462.443.659 lei (vol. III, filele 290-297).

Din cele prezentate mai sus a rezultat

al doilea act material de spălare de bani, prin transferul sumelor de bani

obținute în mod fraudulos din creditul nr. 3/04 aprilie 2003, prin conturile

unor firme fără justificare economică, în scopul disimulării originii ilicite.

2003 (vol. II, fila 28).

Valoarea creditului a fost de

2.200.000.000 lei și a fost acordat pentru activitate curentă de producție.

Creditul a fost garantat prin ipotecă

de rangul I asupra curte și grădină situate în com. Mihalț, proprietatea SC

V.L. SRL și garanție reală mobiliară fără deposedare asupra unor mijloace fixe

din dotarea societății.

Mijloacele fixe au fost admise în

garanție în baza unor facturi de achiziție care cuprindeau date nereale, după

cum urmează:

- factura fiscală din 18 decembrie

2001 (vol. II, fila 104), emisă de SC D.R. SRL, avea o valoare de 1.297.100.000

lei. Factura reală a fost emisă de SC D.R. SRL, la aceeași dată, însă avea

valoarea de 180.300.470 lei (vol. III, fila 80);

- factura fiscală din 12 octombrie

2002 (vol. II, fila 99), emisă de SC D.R. SRL, în valoare de 659.490.000 lei.

Factura reală a fost emisă de SC D.R. SRL, la data de 17 octombrie 2001 și avea

o valoare de 130.233.600 lei (vol. III, fila 157);

- factura fiscală din 24 ianuarie 2002

(vol. II, fila 101), emisă de SC D.R. SRL, în valoare de 559.300.000 lei.

Factura reală, emisă de SC D.R. SRL, la aceeași dată, avea o valoare de

128.136.168 lei (vol. III, fila 185);

- factura fiscală din 28 februarie

2002 (vol. II, fila 102), emisă de SC D.R. SRL, în valoare de 273.700.000 lei.

Factura reală, emisă de SC D.R. SRL, la aceeași dată, avea o valoare de 136.612.000

lei (vol. III, fila 183).

decembrie 2003 (vol. II, fila 285).

Suma acordată în baza contractului de

credit a fost de 4.000.000.000 lei, urmând să fie utilizată numai pentru

cumpărarea de utilaje specifice producției de încălțăminte: mașină tras vârf,

mașină cusut 8 buc, stanță pod, mașină aplicat capse.

Inculpatul s-a obligat să garanteze

creditul prin cesionarea obligatorie în favoarea băncii a cash flow-ului care

se va derula prin conturile deschise la bancă și prin gaj fără deposedare

asupra unor utilaje care se află la sediul societății și a celor care urmează a

se cumpăra din credit.

Conform Notei de control din 31 mai

2005 efectuate de Serviciul Administrare Riscuri a B.C.R. - Sucursala Județeană

Alba (vol. VI, filele 31-36), a rezultat că, în data de 19 decembrie 2003, s-a

efectuat plata integrală a creditului, după cum urmează:

I. - cu O.P., toate din data de 19

decembrie 2003 (vol. III, filele 82-84), în valoare totală de 3.060.000.000 lei,

s-au plătit către SC D.R. SRL Oradea facturile fiscale din 19 decembrie 2003

(vol. II, fila 293), în valoare de 434.064.400 lei și din 19 decembrie 2003

(vol. II, fila 296), în valoare de 4.363.063.600 lei. S-a constatat că cele

două facturi poartă același număr și aceeași dată a emiterii, însă au valori

diferite. Factura reală a fost emisă de SC D.R. SRL la aceeași dată și avea o

valoare de 334.326.467 lei (vol. III, fila 78).

Ulterior, prin O.P. din 23 decembrie

2003 (vol. III, fila 81), SC D.R. SRL a restituit SC V.L. SRL suma de

980.000.000 lei, în contul deschis la B.T., Sucursala Alba Iulia, întrucât

această sumă fusese virată în plus fată de debitul existent. Din contul bancar,

suma de 727.000.000 lei a fost ridicată de inculpatul M.S. (a se vedea extrasul

de cont al SC V.L. SRL pentru data de 23 decembrie 2003 - vol. I, fila 255).

Conform procesului-verbal din data de

10 iulie 2006 (vol. III, filele 76-77) întocmit de către organele de poliție la

sediul SC D.R. SRL, pentru suma de 1.094.547.160 lei, SC D.R. SRL a emis fila

cec din 25 martie 2004 către SC V.L. SRL, care l-a girat către SC V.S. SRL,

astfel că, în cele din urmă, sumele au revenit tot lui D.R. pentru stingerea

unor debite înregistrate de SC V.S. SRL Sebeș, societate care era administrată

în fapt de inculpat.

II. - cu O.P. din 19 decembrie 2003

(raportul B.C.R. vol. VI, filele 34-35) s-a virat către SC D.A. SRL S.R.L suma

de 940.000.000 lei, în baza facturii din 03 decembrie 2003, în valoare de

1.106.700.000 lei (vol. II, fila 292).

Valoarea reală a facturii a fost însă

de 502.211.535 lei (vol. III, fila 267), fapt pentru care, prin O.P. din 22

decembrie 2003, s-a restituit SC V.L. SRL suma de 440.000.000 lei (aspecte ce

rezultă din extrasul de cont al SC D.A. SRL depus în format electronic la dosar).

Din cele prezentate mai sus a rezultat

al treilea act material de spălare de bani, prin transferul sumelor de bani

obținute în mod fraudulos din creditul nr. 13/19 decembrie 2003, prin conturile

unor firme fără justificare economică, în scopul disimulării originii ilicite.

Referitor la garanția creditului,

inculpatul a prezentat la dosarul de credit următoarele facturi fiscale care

conțineau utilaje cărora li se mărise valoarea de cumpărare:

- factura fiscală din 17 decembrie

2001 (vol. II, fila 295) emisă de SC D.R. SRL, în valoare de 675.482.100 lei,

însă, în realitate, aceasta avea o valoare de 236.316.150 lei (vol. III, fila

79);

- factura fiscală din 18 decembrie

2001 (vol. II, fila 294) emisă de SC D.R. SRL, în valoare de 418.300.470 lei.

Valoarea reală a facturii este de 180.300.470 lei (vol. III, fila 80). Această

factură a mai fost folosită și în cazul contractelor de credit din 16 mai 2002

și din 23 iulie 2003;

- factura fiscală din 17 decembrie

2001 (vol. II, fila 297) emisă de SC D.R. SRL, în valoare de 299.309.990 lei,

în realitate aceasta având o valoare de 155.793.610 lei (vol. III, fila 162);

- factura fiscală din 17 octombrie

2001 (vol. II, fila 298) emisă de SC D.R. SRL, în valoare de 1.047.116.700 lei,

valoarea reală a facturii fiind însă de 130.233.600 lei (vol. III, fila 157);

- factura fiscală din 11 iulie 200

(vol. II, fila 299) emisă de SC D.R. SRL, în valoare de 510.676.600 lei,

valoarea reală fiind de 222.934.600 lei (vol. III, fila 150).

2004 (vol. II, fila 359).

Suma acordată inculpatului a fost de

250.000 euro, urmând să fie utilizată în exclusivitate pentru achiziționarea de

utilaje pentru producția de încălțăminte. Rambursarea creditului a fost

garantată prin:

- cesionarea obligatorie în favoarea

băncii a cash flow-ului care se va derula prin conturi deschise la bancă;

- ipotecă de rang I asupra casă și

curte intravilan, situate în Teiuș, proprietatea inculpatului;

- ipotecă de rang II asupra casă și

curte intravilan, situate în Mihalț, proprietatea SC V.L. SRL;

- garanție reală mobiliară fără

deposedare asupra bunurilor ce urmează a se cumpăra din credit și asupra

mijloacelor fixe aflate în dotarea societății.

Conform Notei de control din 31 mai

2005 efectuate de Serviciul Administrare Riscuri a B.C.R. - Sucursala Județeană

Alba (vol. VI, filele 31-36), a rezultat că au fost prezentate și achitate

următoarele facturi:

I.- factura proformă din 16 aprilie

2004 (vol. II, fila 385), în valoare de 1.513.001.736 lei, emisă de SC D.R. SRL

Oradea, prin două B.O. din data de 30 aprilie 2004, în sumă de 164.876.597 lei

și 252.888.000 lei, B.O. din 20 mai 2004, în sumă de 157.194.250 și B.O. din 31

mai 2004, în sumă de 252.888.000 lei, valoarea totală a plăților către furnizor

fiind de 827.846.847 lei. Pentru aceste plăți, din creditul obținut s-a folosit

suma totală de 585.666.900 lei.

Ulterior, inculpatul D.G. a prezentat

factura fiscală din 11 mai 2004, în valoare de 1.513.001.736 lei (vol. II, fila

364) ca dovadă a achiziționării efective a mașinilor.

În realitate, așa cum rezultă din fișa

clientului SC V.L. SRL, emisă de SC D.R. SRL Oradea (vol. III, fila 98),

factura susmenționată avea o valoare de 305.120.400 lei și a fost emisă pentru

stornarea unei părți din valoarea facturii din 11 mai 2004.

II.- cu O.P. din 26 aprilie 2004 în

sumă de 484.645.270 lei și O.P. din 27 aprilie 2004 în sumă de 500.000.000 lei

(vol. II, fila 378) s-a achitat factura proformă din 16 aprilie 2004 (vol. II,

fila 382), emisă de SC V.C. SRL Cluj-Napoca, ce conținea mașină de cambrat și

mașină de cusut inele V.

Ulterior, inculpatul D.G. a prezentat

Ia dosarul de credit și factura fiscală de cumpărare a celor două mașini, având

din 04 mai 2004, în valoare de 984.645.270 lei (vol. II, fila 368).

În realitate, inculpatul nu a achiziționat

cele două mașini, factura fiscală fiind emisă de SC V.C. SRL la data de 10

iunie 2004 pentru cumpărătorul SC R.I. SRL București, cu o valoare de

11.963.445 lei (vol. I, fila 211).

III.- cu O.P. din 28 aprilie 2004

(vol. II, fila 376) s-a achitat factura proformă din 17 aprilie 2004 (vol. II,

fila 383) emisă de SC A. SRL Brașov, în valoare de 702.379.769 lei, care conținea

mașină de capsat și stanță mică.

Pentru a dovedi achiziționarea acestor

bunuri, inculpatul a prezentat ulterior factura fiscală din 05 mai 2004 (vol. II,

fila 367), emisă de aceeași societate. Așa cum rezultă din declarația

martorului A.I. și din fișa clientului SC V.L. SRL depusă de către acesta la

dosar (vol. I, fila 216), societatea pe care o administrează nu a emis factura

susmenționată și nu a livrat bunurile indicate în cuprinsul acesteia, aspect

consemnat și pe exemplarul de factură comunicat spre confruntare (vol. I, fila

213).

IV.- cu O.P. din 27 aprilie 2004 în

sumă de 2.937.000.000 lei, O.P. din 28 aprilie 2004 în sumă de 883.573.881 lei,

O.P. din 03 mai 2004 în sumă de 732.000.000 lei, O.P. din 04 mai 2004 în sumă

de 3.000.000.000 lei și O.P. din 06 mai 2004 în sumă de 946.753.080 lei (vol. II,

filele 371-378) s-au achitat facturile proformă din 10 februarie 2004 și din 16

aprilie 2004 emise de SC D.A. SRL (vol. II, filele 381 și 384).

Inculpatul nu a avut intenția de a

achiziționa mașinile cuprinse în cele două facturi, iar pentru a demonstra

achiziționarea faptică a utilajelor, a depus la dosarul de credit facturile fiscale

din 06 mai 2004, în valoare de 5.938.661.918 lei și din 03 mai 2004, în valoare

de 4.523.237.600 lei (vol. II, filele 365-366).

Din adresa din 2008 (vol. I, fila 225)

a SC D.A. SRL, a rezultat că această societate nu are înregistrată factura

întrucât nu a achiziționat facturi cu aceste serii și numere. De asemenea,

factura a fost emisă faptic la data de 29 aprilie 2004, către SC V.S. SRL Sebeș

și avea o valoare de 88.821.124 lei (vol. III, fila 245).

Conform notei de constatare a Gărzii

Financiare Alba din 06 aprilie 2007 (vol. I, filele 264-273), au rezultat

următoarele:

Totalul sumelor transferate către SC

D.A. SRL a fost de 8.499.326.911 lei, din care suma de 7.797.395.031 lei a

provenit din creditul din 26 aprilie 2004.

La momentul transferării banilor,

obligația de plată a SC V.L. SRL era de doar 1.552.096.207 lei.

Ulterior, SC D.A. SRL a transferat cu

O.P. din 05 mai 2004 suma de 300.000.000 lei în contul SC E.V. SRL Clui-Napoca,

la solicitarea inculpatului D.G. Tot la solicitarea inculpatului, prin O.P. din

05 mai 2004, s-a transferat suma de 800.000.000 lei în contul SC B.S. SRL

Sebeș, iar prin O.P. din 05 mai 2004, O.P. și din 31 mai 2004, suma de

900.000.000 lei în contul SC V.L. SRL Teiuș, de la B.T. Alba Iulia (vol. III,

filele 277-279).

Din contul SC B.S. SRL Sebeș, suma de

800.000.000 lei a fost ridicată de martora Bogdan Monica Nicoleta, contabil în

cadrul societății și predată inculpatului D.G.

După efectuarea acestor plăți, la

dispoziția SC D.A. SRL a mai rămas suma de 4:947.230.704 lei (8.499.326.911 -1.552.096.2007

- 2.000.000.000 lei).

Ulterior, în baza contractului din 19

aprilie 2004, prin care SC V.S. SRL Sebeș se obliga să vândă SC D.A. SRL 20

mașini de cusut, această societate a virat către SC V.S. SRL următoarele sume

de bani, deși, în realitate, nu a avut loc nicio livrare de marfa (contractul a

fost folosit doar ca și motivație de plată): - cu O.P. din 22 aprilie 2004,

suma de 300.000.000 lei reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 22 aprilie 2004

suma de 300.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 28 aprilie 2004

suma de 460.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 28 aprilie 2004

suma de 470.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 29 aprilie 2004

suma de 490.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 29 aprilie 2004

suma de 490.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 04 mai 2004

suma de 400.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 04 mai 2004

suma de 400.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 05 mai 2004

suma de 600.000.000 lei, reprezentând avans utilaje; - cu O.P. din 06 mai 2004

suma de 300.000.000 lei, reprezentând plată pentru SC E.V. SRL Cluj-Napoca în

numele SC V.S. SRL; - cu O.P. din 06 mai 2004 suma de 300.000.000 lei, reprezentând

avans utilaje; - cu O.P. din 07 mai 2004 suma de 446.699.597 lei, reprezentând avans

utilaje; - cu O.P. din 07 mai 2004 suma de 400.000.000 lei, reprezentând avans

utilaje; - cu O.P. din 28 mai 2004 suma de 400.000.000 lei, reprezentând plata

facturii din 28 mai 2004; - cu O.P. din 28 mai 2004 suma de 400.000.000 lei,reprezentând

plata facturii din 28 mai 2004. Această factură nu este înregistrată însă în

contabilitatea SC D.A. SRL.

Suma totală virată în contul SC V.S.

SRL Sebeș este de 6.156.699.597 lei.

Întrucât în contul SC D.A. SRL mai

rămăsese la dispoziție suma de 4.947.230.704 lei, diferența de 1.209.468.893

lei a fost suportată de această societate.

Din suma de 6.156.699.597 lei, suma de

5.403.473.676 lei a fost folosită de inculpatul D.G. pentru a achita unele

împrumuturi luate cu camătă sau pentru achitarea unor datorii pe care SC V.L.

SRL Teiuș le avea față de terțe societăți comerciale, așa cum rezultă din nota

de constatare din 2007 a Grăzii Financiare, secția Alba (vol. I, filele

238-247).

În aceeași notă de constatare este

relevată cumpărarea de către SC V.S. SRL a unui teren de la familia Ț.I. și Ț.S.,

conform contractului de vânzare-cumpărare din 30 aprilie 2004, în baza căruia a

virat în contul personal al lui Ț.I., cu O.P. din 30 aprilie 2004 și O.P. din 03

mai 2004, suma totală de 853.500.000 lei lei. Această tranzacție, în fapt, nu

s-a realizat, banii fiind predați tot inculpatului D.G., fapt pentru care,

ulterior, la data de 02 februarie 2005, inculpatul a recunoscut, printr-o

declarație autentificată, că întreaga sumă de bani ridicată de către vânzător

din bancă i-a fost dată lui împrumut, astfel că tocmai de aceea a dispus ca

terenul să nu fie Intabulat în C.F. (vol. I, filele 341-346).

Din cele prezentate mai sus a rezultat

în sarcina inculpatului D.G. al patrulea act material de spălare de bani, prin

transferul sumelor de bani obținute în mod fraudulos din creditul nr. 3/26

aprilie 2004, prin conturile unor firme fără justificare economică, în scopul

disimulării originii ilicite.

Din conținutul fișei de cont deschisă

de SC D.R. SRL Oradea pentru SC V.L. SRL Teiuș a rezultat faptul că relația comercială

între cele două societăți a început la data de 01 iunie 2001 și s-a încheiat la

23 august 2005, valoarea totală a facturilor fiscale emise de SC D.R. SRL fiind

de 13.320.660.400 lei, în prezent soldul fiind zero. în ceea ce privește

relația comercială cu SC V.S. SRL Sebeș, aceasta a început la data de 09

septembrie 2003, valoarea totală a livrărilor fiind de 1.654.384.400 lei, în

prezent soldul înregistrat fiind zero.

De asemenea, din fișa de cont a SC

E.V. SRL Cluj-Napoca, a rezultat că această societate a efectuat livrări către SC

V.L. SRL Teiuș în valoare totală de 14.813.512.472 lei, înregistrându-se la

data de 30 octombrie 2004 un debit de 172.953.418 lei.

Din adresa din 2008 a B.C.R (vol. I,

fila 87) a rezultat că situația creditelor obținute de inculpat este

următoarea:

- pentru creditul acordat la 04

aprilie 2003, suma restantă este de 55.501,2 euro;

- pentru creditul acordat la data de

26 aprilie 2004, suma restantă este de 199.948,99 euro;

- pentru creditul acordat la data de

16 mai 2002, suma restantă este de 43.234,7 lei;

- pentru creditul acordat la data de

19 decembrie 2003, suma restantă este de 291.832,05 lei. A precizat, totodată,

că se constituie parte civilă în cauză cu sumele susmenționate, la care a

adăugat sumele restante din alte două credite, care nu au făcut obiectul

infracțiunilor cercetate în cauză.

În drept, s-a reținut că faptele

inculpatului D.G. - administrator la SC V.L. SRL Teiuș, constând în aceea că:

- în perioada 2002 - 2004, a obținut

prin folosirea unui număr de 25 fotocopii de facturi pe care le-a falsificat

sub aspectul specificației bunurilor, valorii acestora și a datei emiterii, un

număr de 6 credite de la B.C.R. - Agenția Teiuș, în total 495.000 de euro, 96

USB și 8,4 miliarde lei, pentru care partea vătămată a comunicat un prejudiciu

de 20.047.084.500 lei, iar apoi sumele astfel obținute prin înșelăciune

dintr-un număr de 4 credite le-a reciclat (spălat), transferându-le în contul altor

societăți, la care avea datorii, respectiv în contul SC V.S. SRL, pe care o

administra în fapt ori în contul SC V.L. SRL, deschis la B.T. și în contul S.C.

Big Store S.R.L. Sebeș, în baza unor operațiuni financiare fictive, tocmai în

scopul ascunderii ori disimulării originii ilicite a acestora, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în convenții cu

consecințe deosebit de grave în formă continuată, fals în înscrisuri sub

semnătură privată și spălare de bani, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(5) C. pen. anterior cu aplic, art. 41 alin. (2) din același cod (6 acte

materiale), art. 290 C. pen. anterior cu aplic, art. 41 alin. (2) din același

cod (25 de acte materiale) și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (4 acte materiale).

Față de faptele de mai sus, s-a

solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. anterior,

întrucât au fost săvârșire în concurs real.

De asemenea, s-a reținut că fapta

inculpatei C.A. care, în perioada 2002 - 2004, în calitate de ofițer de credite

la B.C.R. - Agenția Teiuș, a încălcat din culpă atribuțiile de serviciu prin

faptul că nu a verificat autenticitatea facturilor de achiziție depuse de către

inculpatul D.G. pentru obținerea sau garantarea unui număr de 6 credite, prin

care banca a fost prejudiciată cu suma de 20.047.084.500 lei, respectiv nu a

verificat faptic existența bunurilor aduse în garanție la aceste credite,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu

cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 249 alin.

(1) și (2) rap. la art. 258 C. pen. anterior cu aplic, art. 41 alin. (2) din

același cod (6 acte materiale).

Cu privire la latura civilă, s-a

arătat că, inițial, partea civilă B.C.R - Agenția Teiuș a comunicat o valoare a

prejudiciului de 20.047.084.500 lei. Prin adresa din 28 decembrie 2006 s-a

adăugat la prejudiciul cauzat prin cele 6 contracte menționate și contractul de

credit din 12 aprilie 2002, în valoare de 75.000 euro, care nu a făcut obiectul

cercetărilor.

Ulterior, prin adresa din 10

septembrie 2008, B.C.R S.A București a comunicat că, din cele 6 creanțe care au

făcut obiectul cercetărilor, doar 4 creanțe au fost scoase în afara bilanțului,

cu următoarele sume:

- creditul din 4 aprilie 2003 - suma

restantă 55.501,2 euro;

- creditul din 26 aprilie 2008 - suma

restantă 199.948,99 euro;

- creditul din 16 mai 2002 - suma

restantă 43.234,7 lei;

- creditul din 19 decembrie 2003 -

suma restantă 291.832,05 lei; La aceste sume s-au adăugat sume restante din

două contracte care nu au făcut obiectul cauzei.

S-a stabilit că, în cauză, are

calitate de parte responsabilă civilmente SC V.L. SRL (societate prin care s-au

obținut în mod fraudulos creditele) prin lichidator judiciar.

Procedând la individualizarea

pedepselor potrivit art. 72 C. pen. anterior, instanța de fond a reținut, cu

privire la inculpatul D.G., următoarele:

Inculpatul a comis mai multe fapte

grave, dintre care una (înșelăciunea) cu consecințe deosebit de grave. în

cursul urmăririi penale, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut comiterea

faptelor și a regretat comiterea lor.

Instanța de fond a reținut că

inculpatul a avut o bună conduită până la această vârstă înaintată, chiar dacă

în rechizitoriu se arată că mai este cercetat în alte două dosare, pentru

înșelăciune și evaziune fiscală, întrucât există prezumția de nevinovăție.

Pe această bază, s-a reținut

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

În ceea ce o privește inculpata C.A.,

s-au reținut următoarele:

Inculpata, prin neglijența

manifestată, a facilitat comiterea unor fapte cu consecințe deosebit de grav.

Neglijența arătată în privința verificării condițiilor de acordare a unor

credite a determinat, într-o anumită măsură, producerea unui prejudiciu

patrimonial însemnat constând în nereturnarea creditelor obținute fraudulos.

A avut însă o atitudine sinceră, a

recunoscut și a regretat fapta comisă, nu are antecedente penale, astfel că s-a

reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

anterior.

Cu privire la latura civilă, s-a

constatat că, prin contractul de cesiune de creanță din 28 august 2009, au fost

cedate de către B.C.R. S.A către SC S.C. SRL toate creanțele care izvorăsc din

contractele de credit ce fac obiectul cauzei (fila 78 și urm.), nerestituite de

SC V.L. SRL, în aceste condiții fiind citată în cauză în calitate de parte

civilă societatea cesionară.

Întrucât inculpatul a comis faptele în

calitate de administrator al SC V.L. SRL, fiind vorba în mod evident de un

raport de prepușenie, a fost citată această societate în calitate de parte

responsabilă civilmente, societatea aflându-se în faliment, fiind reprezentată

prin lichidator judiciar L.I. Ipurl.

În faza de urmărire penală, partea

civilă B.C.R. S.A a formulat pretențiile susmenționate.

În faza de judecată (filele 73-74),

pretențiile au fost precizate de către SC S.C. SRL în cuantum de 574.087,82 lei

+ 255.548,91 euro + 4127,86 dolari SUA.

Acestea sunt sume nerestituite, plus

dobânzile aferente din cele 6 credite obținute de către SC V.L. SRL pe baza

manoperelor frauduloase ale inculpatului D.G.

Cu privire la cesiunea de creanță, s-a

reținut că s-au respectat dispozițiile art. 1, art. 2 lit. a) și art. 29 din

Legea nr. 99/1999 privitoare la condiția de publicitate din momentul înscrierii

avizului de garanție în arhiva E.G.R.I. (înscrierile din A.E.G.R.M. -

referitoare la creanțele evidențiate în contractul de cesiune din 28 august

2009).

Din adresa B.C.R. S.A (fila 72) a

rezultat că debitoarea SC V.L. SRL nu a achitat nimic din valoarea cu care s-a

constituit parte civilă.

Inculpații nu au contestat valoarea

prejudiciului.

Inculpatul D.G. s-a declarat de acord

să plătească prejudiciul.

Inculpata C.A. nu a fost de acord să

plătească prejudiciul pe motiv că nu a beneficiat de sumele împrumutate.

Prin plângerea penală inițială, B.C.R.

S.A - Agenția Teiuș s-a constituit parte civilă doar împotriva inculpatului D.G.

(filele 74 și 75 dosar urmărire penală).

Abia în faza de judecată, după

audierea inculpaților, SC S.C. SA s-a constituit parte civilă și împotriva

inculpatei C.A..

Soluționând acțiunea civilă, instanța

de fond a reținut că, față de inculpatul D.G., acțiunea civilă este întemeiată

întrucât acesta a comis o faptă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

creând un prejudiciu părții civile, astfel că, în baza art. 14 C. proc. pen.

anterior raportat la art. 998 C. civ., s-a admis acțiunea așa cum a fost

formulată și precizată de cesionară.

În privința inculpatei C.A., cererea a

fost calificată de instanța de fond ca nefondată, cu motivarea că aceasta nu a

provocat în mod direct prejudiciul reclamat de partea civilă, nu și-a însușit

și nu a beneficiat în niciun fel de sumele sustrase.

De asemenea, nu a participat la

infracțiunile comise de inculpatul D.G., astfel că nu se ridică problema

vreunei răspunderi solidare.

Cererea SC S.C. SRL de instituire a

unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpaților s-a respins, în cazul

inculpatei C.A. întrucât, față de aceasta, s-a respins și acțiunea civilă, iar

inculpatul D.G. nu figurează în evidențele fiscale ale com. Mihalț cu bunuri

mobile sau imobile (fila 163 dosar instanță) și nu s-au identificat alte bunuri

ale acestuia.

Împotriva sentinței pronunțate de

instanța de fond a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba,

solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și,

procedându-se la o nouă judecare:

- să se individualizeze pedeapsa

complementară și accesorie aplicată inculpatului D.G., respectiv să se

interzică acestuia dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei

societăți comerciale, funcție de care s-a folosit la comiterea infracțiunilor:

- să se pronunțe instanța din oficiu

cu privire la desființarea totală a înscrisurilor falsificate, respectiv a

celor 24 de facturi fiscale false pe baza cărora s-au angajat plăți din

creditele obținute către emitenții acestor facturi;

- să se admită cererea de constituire

de parte civilă și în contradictoriu cu inculpata C.A. și să se dispună

obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor.

În motivarea apelului, Parchetul de pe

lângă Tribunalul Alba a arătat că instanța de fond ar fi trebuit să-i aplice

inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c) C. pen. anterior și să

interzică dreptul de a mai exercita funcția de administrator al unei societăți

comerciale, funcție de care s-a folosit la comiterea infracțiunilor.

Cu privire la motivul de apel privind

greșita respingere a acțiunii civile formulate de partea civilă SC S.C. SRL,

s-a arătat că inculpata C.A., în perioada 2002/2004, a avut calitatea de ofițer

credite la B.C.R. S.A - Agenția Teiuș, iar în contextul atribuțiilor de

seviciu, a avut obligația de a verifica autenticitatea facturilor de achiziție

depuse de inculpatul D.G. pentru obținerea sau garantarea unui număr de 6

credite, precum și existența faptică a bunurilor aduse în garanție.

S-a susținut că, deși inculpata nu a

provocat în mod direct prejudiciul în dauna B.C.R. S.A - Agenția Teiuș,

răspunderea civilă este solidară întrucât, fără culpa acesteia în verificarea

autenticității facturilor (false) de achiziție, respectiv verificarea faptică a

existenței bunurilor aduse în garanție la cele 6 credite acordate de partea

civilă, prejudiciul nu putea fi cauzat. Astfel, s-a arătat că se observă în mod

indubitabil legătura de interdependență între cele două fapte comise de

inculpați asimilate raportului cauză- efect (spre exemplificare - Decizia penală

nr. 66/R din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, și Decizia

nr. 14 din 22 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite).

Prin Decizia penală nr. 89/A din 9 mai

2013 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a

fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva

sentinței penale nr. 281 din 17 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba

în Dosarul nr. 10902/107/2011.

A fost desființată sentința apelată,

numai sub următoarele aspecte:

- al omisiunii aplicării pedepsei

complementare și al individualizării pedepsei accesorii aplicate inculpatului D.G.;

- al greșitei soluționări a acțiunii

civile cu privire la inculpata C.A.;

- al omisiunii anulării facturilor

fiscale. Rejudecându-se cauza în aceste limite:

A fost descontopită pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului D.G. în elementele ei componente.

S-a aplicat inculpatului D.G., pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(5) C. pen. anterior, cu aplic, art. 41 alin. (2) din același cod, pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării pe timp de 3 ani a drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior (dreptul de

a ocupa funcția de administrator social).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului

(5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, pentru infracțiunea de

înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior cu

aplic, art. 41 alin. (2) din același cod; o lună închisoare, pentru

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.

pen. anterior cu aplic, art. 41 alin. (2) din același cod; 1 an și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior)

în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior,

pe care o va executa în final.

A fost individualizată, sub aspectul

conținutului, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului prev. de

art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, aplicată inculpatului D.G., în

sensul că aceasta se referă la dreptul de a ocupa funcția de administrator

social.

A fost admisă acțiunea civilă

exercitată de SC S.C. SRL împotriva inculpatei C.A. și, în consecință:

A fost obligată inculpata C.A., în

solidar cu inculpatul D.G., să plătească părții civile SC S.C. SRL, suma de 255.548,91

euro, suma de 574.087,82 lei și suma de 4.127,86 dolari SUA, reprezentând

despăgubiri civile.

În baza art. 348 C. proc. pen.

anterior, au fost anulate următoarele facturi fiscale: proformă din 08 mai 2002;

din 14 mai 2002; din 8 aprilie 2001; din 13 ianuarie 2003; din 01 decembrie

2002 și din 4 decembrie 2002; din 7 aprilie 2003; din 31 martie 2003; din 4

aprilie 2003; din 18 decembrie 2001; din 12 octombrie 2002; din 24 ianuarie 2002;

din 28 februarie 2002; din 19 decembrie 2003 și din 19 decembrie 2003; din 3

decembrie 2003; din 17 decembrie 2001; din 17 octombrie 2001; din 11 iulie 2001;

din 11 mai 2004; din 4 mai 2004; din 5 mai 2004; din 6 mai 2004 și din 3 mai

2004.

Au fost menținute în rest dispozițiile

sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. anterior, cheltuielile avansate în apel au rămas în sarcina statului.

Au fost acordate onorariile

apărătorului din oficiu în sumă de 300 lei pentru asistența inculpatului D.G.

și în sumă de 75 lei pentru asistența inculpatei C.A., care vor fi avansate din

fondul special destinat al Ministerului de Justiție.

Instanța de apel, analizând sentința

atacată potrivit criticilor formulate de apelant și examinând cauza din oficiu

sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 alin. (2) din C.

proc. pen. anterior, a constatat că apelul formulat este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu privire la starea de fapt reținută

de instanța de fond, instanța de apel a constatat că aceasta a fost mod corect

stabilită, potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale și

declarațiilor inculpaților de recunoaștere a faptelor săvârșite.

cursul urmăririi penale dovedesc că, în perioada 2002 - 2004, SC V.L. SRL

Teiuș, administrată de D.G., a fost creditată de B.C.R. - Agenția Teiuș, fiind

încheiate un număr de șase contracte de creditare, în lei și valută, destinate

dezvoltării activității, respectiv pentru achiziționarea de utilaje.

Valorile creditelor acordate sunt de

495.000 euro, 96.000 dolari SUA și 8,4 miliarde lei. Banii au fos