ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4349/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4349/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 108 din 11 martie

2003, Tribunalul Dâmbovița a dispus următoarele:

În baza art. 289 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatei O.M. la pedeapsa de

6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. și s-a atras

atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen.

În baza art. 246 C. pen., a fost

condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen., raportat la

art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen., același inculpat a

fost condamnat la 6 luni închisoare.

În baza art. art. 254 alin. (1) C.

pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În conformitate cu art. 86

1

C.

pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen

de încercare de 5 ani, calculat conforma art. 86

2

C. pen.,

stabilindu-se măsurile de supraveghere la care inculpatul trebuie să se supună

conform art. 86

3

C. pen.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În temeiul prevederilor art. 348, C.

proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor false, respectiv, procesul

verbal de licitație nr. 26 din 13 martie 2001, factura fiscală din 23 martie

2001 și chitanțele din 23 martie 2001.

Conform art. 254 alin. (3) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpatul M.I. suma de 4.000.000 lei.

Prin aceiași sentință inculpatul

M.I. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288

alin. (2) C. pen., precum și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

291 C. pen.

S-a aplicat inculpatului M.I.

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

La pronunțarea hotărârii pe baza

probelor administrate, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de

fapt:

Inculpatul M.I., director la SC A.

SA, a condiționat în luna martie 2001, eliberarea unei adeverințe din care să

rezulte grupa de muncă la care se încadra B.I., un fost salariat al unității,

de primirea unei sume de bani în valută, respectiv 250 dolari S.U.A.

B.I. a sesizat parchetul, scop în

care s-a realizat un flagrant, însă echipa care a organizat acțiunea a

constatat că inculpatul a primit suma, dar, în contul acesteia s-au eliberat chitanțe

și faptul că, astfel încât, banii primiți au intrat în contul societății, fiind

înregistrați în contabilitate.

Cu privire la aceiași împrejurare,

inculpatul M.I. a cerut coinculpatei O.M., contabilă la SC A. SA Dragomirești

să ia suma în valută de la denunțător și să elibereze o factură din care să

rezulte că reprezintă contravaloarea unei remorci cisternă B.C.U. și care ar fi

fost câștigată la licitație, deși niciodată nu s-a organizat o vânzare a

autovehicolului.

În această situație, inculpatul O.M.

a întocmit factura fiscală din 23 martie 2001, cu două zile mai târziu, precum

și procesul-verbal nr. 26 și el datat cu 23 martie 2001, în care a menționat

nereal că s-a realizat o licitație a autocisternei cu ofertele a două persoane

ce au licitat, semnând apoi și în locul celuilalt membru al comisiei, M.G.

Inculpata a mai încheiat mai multe

chitanțe cu date anterioare și toate ca urmare a unei licitații care nu a avut

loc niciodată.

A mai reținut instanța de fond că în

vara anului 1998, SC A. Dragomirești a închiriat utilaje celor interesați,

printre aceștia numărându-se și B.D. din com. Voinești, care, inițial a

închiriat două combine prin contractele nr. 4 și nr. 5 din 23 iunie 1998,

stabilind o chirie lunară de 13.500.000 lei/bucată.

Cu aceste combine, B.D. s-a deplasat

în județul Buzău, iar la scurt timp, una dintre ele s-a defectat, motiv pentru

care a cerut inculpatului să-i mai lase combina care funcționa încă o lună,

martorul susținând că inculpatul a fost de acord însă i-a solicitat suma de 9.000.000

lei.

Întrucât B.D. a susținut că nu s-a

încheiat nici un contract de locație, în cauză s-au efectuat mai multe

constatări tehnico-științifice cu rezultate contradictorii, motiv pentru care

s-a efectuat o expertiză criminalistică la nivelul Institutului Național de

Expertize Criminalistice care a concluzionat că semnăturile de pe contractele

de locațiune la poziția locatar nr. 4 și nr. 5 din 23 iunie 1998 și nr. 6 din

19 august 1998, aparțin martorului B.D.

Se mai reține că, la data încheierii

contractului nr. 6 din 19 august 1998, B.D. a înmânat inculpatului suma de 9

milioane lei pentru combină, însă în contabilitatea societății a fost înscrisă

doar suma de 5.000.000 lei conform chitanței nr. 1737730 din 19 august 1998,

restul sumei fiind reținută în folosul său de inculpatul M.I.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel în termen legal cei doi inculpați care au solicitat achitarea

pentru faptele deduse judecății.

Prin decizia penală nr. 252 din 23

mai 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul inculpatului M.I., a

desființat în parte sentința atacată, a descontopit pedeapsa rezultantă în

pedepsele componente și constatând incidența Legii nr. 543/2002 a grațiat

integral și condiționat pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

A contopit pedepsele susceptibile de

executare și a dispus să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani în condițiile

art. 86

1

C. pen.

S-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpata O.M. împotriva aceleiași sentințe.

În considerentele deciziei s-au

reținut a fi fără suport probator susținerile celor doi inculpați cu privire la

greșita lor condamnare, fiind, în totalitate dovedite elementele constitutive

ale infracțiunilor deduse judecății.

În termen legal, împotriva

hotărârilor de mai sus au declarat recurs cei doi inculpați care au criticat

hotărârile pentru greșita condamnare: în ce privește pe inculpatul M.I., pentru

infracțiunile de luare de mită, abuz în serviciu în dauna persoanelor și

instigare la fals intelectual neexistând în acest sens probe concludente care

să stabilească conținutul acestor fapte în concret.

Referitor la inculpata O.M. s-a

susținut că nu a avut reprezentarea că actele efectuate, sunt false și vor

produce consecințe juridice, ca atare.

S-a solicitat de amândoi inculpații

admiterea recursurilor și pe fond achitarea de orice penalitate.

Criticile formulate vor fi examinate

în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1)

pct. 17 și 17

1

C. proc. pen., constatându-se a fi fondate pentru

cele ce urmează.

Astfel, instanțele nu au reținut o

stare de fapt în concordanță cu totalitatea probelor administrate în cauză și

prin aceasta au stabilit o greșită încadrare juridică a unora din fapte, iar

pentru altele, au pronunțat soluții de condamnare, deși faptele nu existau.

Afirmația de mai sus are în

principal în vedere greșita condamnare a inculpatului M.I., pentru

infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 254 C. pen.

S-a motivat la urmărirea penală că,

condiționând eliberarea unei adeverințe de plata unei vidanje, despre care nu

există date certe că ar fi fost datorată de B.I., inculpatul a lezat interesele

legale ale acestuia.

Dar, condiționând

eliberarea unei adeverințe martorului B.I. de plata sumei de 250 dolari S.U.A.,

nu se poate susține că inculpatul a comis o faptă penală, nici de luare de mită

și nici de abuz contra intereselor unei persoane; aceasta pentru că inculpatul

nu a primit banii în scopul efectuării sau neefectuării unui act ce intră în

atribuțiile sale de serviciu, după cum nici nu a îndeplinit un act în

exercitarea atribuțiilor de natură să lezeze interesele martorului B.I.

Chiar dacă B.I. nu a recunoscut

primirea vidanjei sub formă de împrumut, atât inculpații, cât și martorii

audiați M.G. și V.I. s-au referit la împrejurarea nerestituirii acestui utilaj

împrumutat lui B.I., martorul V.I., prezent la una din discuțiile inculpatului

cu martorul B.I., afirmând fără echivoc că, inculpatul a pretins martorului

să-i restituie utilajul împrumutat pentru a-i semna adeverința solicitată.

Mai mult, este depusă declarația

dată de B.I. la 7 septembrie 1998 că va aduce o vidanjă R.C.U. 4 de la A.

Dragomirești până la 15 octombrie 1998.

Ori, în acest context, este, evident

că, plata celor 250 dolari S.U.A. efectuată de B.I. și contabilizată în aceiași

dată în evidențele societății nu poate constitui, în sensul legii un act de

lezare a intereselor sale, atâta timp cât, suma a reprezentat contravaloarea

unui bun ce aparține societății, împrumutat martorului care refuza să-l

restituie.

Împrejurarea că utilajul nu apare

lipsă în evidența societății și nici împrumutat este fără relevanță în ce

privește antrenarea răspunderii penale a inculpatului, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen., atâta timp cât, nici urmărirea penală și nici judecata

nu s-au preocupat să efectueze cercetări de specialitate în acest sens, iar pe

de altă parte, există o stare de fapt fără echivoc stabilită cu declarațiile

martorilor audiați, actele și lucrările cauzei.

Ori în aceste condiții, inculpatul

nu putea fi condamnat pentru o faptă care nu există.

Tot astfel, în cauză nu s-a făcut

dovada nici existenței infracțiunii de luare de mită.

Chiar dacă prin denunțul său B.D.

susține că inculpatul nu a înregistrat suma de 4 milioane lei, fiindu-i remisă

chitanță doar pentru 5 milioane lei (din cele 9 milioane primite), în scopul de

a întocmi un contract de închiriere a unei combine (contract nr. 6 din 19

august 1998) în care acesta a contrafăcut semnătura locatarului, probele

administrate au evidențiat cu totul altă stare de fapt care exclude existența

unei infracțiuni.

Mai întâi, denunțătorul a pretins că

nu a semnat cele 3 contracte de locație a unei combine, susținând că

semnăturile au fost contrafăcute.

Ulterior, aceiași persoană a

declarat că, pentru contractul de locație nr. 6 din august 1998, inculpatul i-a

pretins suma de 9 milioane, dar a primit chitanță doar pentru 5 milioane. În

același context, a afirmat că suma a fost înmânată în prezența martorului

D.I.C.

Fiind audiat, martorul D.I.C. a

confirmat în parte susținerea denunțătorului, în sensul că a fost prezent în

biroul inculpatului când acesta a dat o sumă de bani, fără a cunoaște exact

suma înmânată, deoarece banii nu au fost numărați în prezența sa.

Ori, nu poate fi ignorată conduita

nesinceră și interesată a martorului B.D. care, potrivit concluziilor din

raportul de expertiză criminalistică efectuat de Laboratorul Interjudețean de

Expertize Criminalistice a executat semnăturile de la poziția „locator” de pe

contractele de închiriere nr. 4 și nr. 5 din 23 iunie 1998 și nr. 6 din 19

august 1998.

În raport de această conduită

interesată a denunțătorului, dar și de lipsa unei probe directe și certe din

care să rezulte primirea sumei de 4 milioane de către inculpat și a scopului în

care acesta a fost acceptată este evident că în cauză nu se putea pronunța o

soluție de condamnare pentru infracțiunea de luare de mită.

Chiar și pentru faptul că în această

privință nu s-a realizat de instanțe o clarificare și elucidare a situația

aceasta poate constitui un dubiu care nu-i poate profita decât inculpatului.

Așa fiind, se va pronunța, prin

admiterea recursului și casarea hotărârilor, o soluție de achitare a

inculpatului M.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și art.

254 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art.

10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Hotărârile recurate conțin și alte

încălcări ale legii referitoare la greșita încadrare juridică a faptei de fals

intelectual și respectiv instigare la fals intelectual.

Activitatea de falsificare și

respectiv, de instigare la falsificarea unor acte cum ar fi procesul verbal de

licitație, factura fiscală din 23 martie 2001, precum și a mai multor chitanțe

aparținând SC A. SA Dragomirești nu constituie infracțiunea prevăzută de art.

289 C. pen., deoarece aceasta este o societate comercială și nu o persoană

juridică de interes public, iar bunurile acesteia, de asemenea, nu sunt de

interes public, în sensul prevederilor art. 145 și art. 152 alin. (2) C. pen.

În consecință, fapta inculpatei

O.M., contabil la SC A. SA de a întocmi un proces verbal de licitație a unei

combine o factură și cinci chitanțe false, constituie în drept infracțiunea de

fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de

art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tot astfel, activitatea

infracțională a inculpatului M.I., director la SC A. SA Dragomirești, constând

în determinarea inculpatei O.M. să întocmească, în fals, un proces verbal de

licitație, o factură și mai multe chitanțe, constituie în drept, infracțiunea

prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., în formă

continuată.

Sub acest aspect, hotărârile vor fi,

de asemeni, casate și se va proceda la schimbarea încadrării juridice potrivit

art. 334 C. proc. pen., pentru ambii inculpați.

Având în vedere încadrările juridice

legale ale acestor activități infracționale, obiectul material al faptelor,

respectiv, falsificarea unor acte în condițiile în care licitația nu era

obligatorie, utilajele putând fi înstrăinate prin vânzare, neexistând

consecințe deosebite, cât și datele favorabile prezentate de inculpați se

apreciază că faptele comise prin conținutul lor concret, aduc o atingere minimă

relațiilor sociale apărate de lege, fiind lipsite în mod vădit de importanță și

neprezentând pericolul social necesar unei infracțiuni.

Pe cale de consecință, în condițiile

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. pen. și art. 18

1

C. pen., se va pronunța achitarea

inculpaților pentru aceste infracțiuni pe temeiul juridic arătat, iar conform

art. 91 C. pen., se va aplica acestora sancțiunea administrativă a amenzii,

ținând cont și de prevederile art. 13 C. pen.

Pentru totalitatea considerentelor

expuse, potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., vor fi

admise recursurile declarate de inculpați casate hotărârile și în rejudecare se

va pronunța achitarea fiecărui inculpat, potrivit temeiului juridic indicat.

Cum pentru infracțiunea de luare de

mită s-a pronunțat achitarea, se va dispune înlăturarea confiscării de la

inculpatul M.I. a sumei de 4 milioane lei măsură de siguranță dispusă potrivit

art. 254 alin. (3) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații M.I. și O.M. împotriva deciziei penale nr. 252 din 3 mai 2003 a

Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia și sentința penală

nr. 108 din 11 martie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, în parte, după cum

urmează:

Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă

încadrarea juridică a infracțiunilor de fals săvârșite de inculpată, din art.

289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 290, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., cu referire la

art. 18

1

C. pen., achită pe inculpata O.M., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 91 lit. c) C. pen.,

aplică inculpatei sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii de 1.000.000

lei.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

3 ani închisoare, cu aplicarea art. 86

1

C. pen., în pedepsele

componente de 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C.

pen., 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la

art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 din același cod și 3 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpatul M.I.,

pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 254 C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a infracțiunii din art. 25, raportat la art. 289,

cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 25,

raportat la art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., cu referire la

art. 18

1

C. pen., achită pe inculpatul M.I. pentru instigare la

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25,

raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 91 lit. c) C. pen.,

aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000.000 lei.

Înlătură dispoziția de confiscare a

sumei de 4.000.000 lei de la inculpatul M.I.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de

prezentul proces rămân în sarcina statului.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

octombrie 2003.