ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4349/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 108 din 11 martie 2003, Tribunalul Dâmbovița a dispus următoarele: În baza art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatei O.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. În baza art. 246 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen., același inculpat a fost condamnat la 6 luni închisoare.

În baza art. art. 254 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. În conformitate cu art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conforma art. 86 2 C. pen., stabilindu-se măsurile de supraveghere la care inculpatul trebuie să se supună conform art. 86 3 C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În temeiul prevederilor art. 348, C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor false, respectiv, procesul verbal de licitație nr. 26 din 13 martie 2001, factura fiscală din 23 martie 2001 și chitanțele din 23 martie 2001. Conform art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul M.I.

suma de 4.000.000 lei. Prin aceiași sentință inculpatul M.I. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen., precum și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen. S-a aplicat inculpatului M.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. La pronunțarea hotărârii pe baza probelor administrate, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt: Inculpatul M.I., director la SC A. SA, a condiționat în luna martie 2001, eliberarea unei adeverințe din care să rezulte grupa de muncă la care se încadra B.I., un fost salariat al unității, de primirea unei sume de bani în valută, respectiv 250 dolari S.U.A.

B.I. a sesizat parchetul, scop în care s-a realizat un flagrant, însă echipa care a organizat acțiunea a constatat că inculpatul a primit suma, dar, în contul acesteia s-au eliberat chitanțe și faptul că, astfel încât, banii primiți au intrat în contul societății, fiind înregistrați în contabilitate. Cu privire la aceiași împrejurare, inculpatul M.I. a cerut coinculpatei O.M., contabilă la SC A. SA Dragomirești să ia suma în valută de la denunțător și să elibereze o factură din care să rezulte că reprezintă contravaloarea unei remorci cisternă B.C.U. și care ar fi fost câștigată la licitație, deși niciodată nu s-a organizat o vânzare a autovehicolului. În această situație, inculpatul O.M.

a întocmit factura fiscală din 23 martie 2001, cu două zile mai târziu, precum și procesul-verbal nr. 26 și el datat cu 23 martie 2001, în care a menționat nereal că s-a realizat o licitație a autocisternei cu ofertele a două persoane ce au licitat, semnând apoi și în locul celuilalt membru al comisiei, M.G. Inculpata a mai încheiat mai multe chitanțe cu date anterioare și toate ca urmare a unei licitații care nu a avut loc niciodată. A mai reținut instanța de fond că în vara anului 1998, SC A. Dragomirești a închiriat utilaje celor interesați, printre aceștia numărându-se și B.D. din com. Voinești, care, inițial a închiriat două combine prin contractele nr. 4 și nr. 5 din 23 iunie 1998, stabilind o chirie lunară de 13.500.000 lei/bucată.

Cu aceste combine, B.D. s-a deplasat în județul Buzău, iar la scurt timp, una dintre ele s-a defectat, motiv pentru care a cerut inculpatului să-i mai lase combina care funcționa încă o lună, martorul susținând că inculpatul a fost de acord însă i-a solicitat suma de 9.000.000 lei. Întrucât B.D. a susținut că nu s-a încheiat nici un contract de locație, în cauză s-au efectuat mai multe constatări tehnico-științifice cu rezultate contradictorii, motiv pentru care s-a efectuat o expertiză criminalistică la nivelul Institutului Național de Expertize Criminalistice care a concluzionat că semnăturile de pe contractele de locațiune la poziția locatar nr. 4 și nr. 5 din 23 iunie 1998 și nr. 6 din 19 august 1998, aparțin martorului B.D.

Se mai reține că, la data încheierii contractului nr. 6 din 19 august 1998, B.D. a înmânat inculpatului suma de 9 milioane lei pentru combină, însă în contabilitatea societății a fost înscrisă doar suma de 5.000.000 lei conform chitanței nr. 1737730 din 19 august 1998, restul sumei fiind reținută în folosul său de inculpatul M.I. Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal cei doi inculpați care au solicitat achitarea pentru faptele deduse judecății. Prin decizia penală nr. 252 din 23 mai 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul inculpatului M.I., a desființat în parte sentința atacată, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și constatând incidența Legii nr. 543/2002 a grațiat integral și condiționat pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

A contopit pedepsele susceptibile de executare și a dispus să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani în condițiile art. 86 1 C. pen. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata O.M. împotriva aceleiași sentințe. În considerentele deciziei s-au reținut a fi fără suport probator susținerile celor doi inculpați cu privire la greșita lor condamnare, fiind, în totalitate dovedite elementele constitutive ale infracțiunilor deduse judecății. În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus au declarat recurs cei doi inculpați care au criticat hotărârile pentru greșita condamnare: în ce privește pe inculpatul M.I., pentru infracțiunile de luare de mită, abuz în serviciu în dauna persoanelor și instigare la fals intelectual neexistând în acest sens probe concludente care să stabilească conținutul acestor fapte în concret.

Referitor la inculpata O.M. s-a susținut că nu a avut reprezentarea că actele efectuate, sunt false și vor produce consecințe juridice, ca atare. S-a solicitat de amândoi inculpații admiterea recursurilor și pe fond achitarea de orice penalitate. Criticile formulate vor fi examinate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 17 1 C. proc. pen., constatându-se a fi fondate pentru cele ce urmează. Astfel, instanțele nu au reținut o stare de fapt în concordanță cu totalitatea probelor administrate în cauză și prin aceasta au stabilit o greșită încadrare juridică a unora din fapte, iar pentru altele, au pronunțat soluții de condamnare, deși faptele nu existau. Afirmația de mai sus are în principal în vedere greșita condamnare a inculpatului M.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 254 C. pen. S-a motivat la urmărirea penală că, condiționând eliberarea unei adeverințe de plata unei vidanje, despre care nu există date certe că ar fi fost datorată de B.I., inculpatul a lezat interesele legale ale acestuia. Dar, condiționând eliberarea unei adeverințe martorului B.I. de plata sumei de 250 dolari S.U.A., nu se poate susține că inculpatul a comis o faptă penală, nici de luare de mită și nici de abuz contra intereselor unei persoane; aceasta pentru că inculpatul nu a primit banii în scopul efectuării sau neefectuării unui act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, după cum nici nu a îndeplinit un act în exercitarea atribuțiilor de natură să lezeze interesele martorului B.I.

Chiar dacă B.I. nu a recunoscut primirea vidanjei sub formă de împrumut, atât inculpații, cât și martorii audiați M.G. și V.I. s-au referit la împrejurarea nerestituirii acestui utilaj împrumutat lui B.I., martorul V.I., prezent la una din discuțiile inculpatului cu martorul B.I., afirmând fără echivoc că, inculpatul a pretins martorului să-i restituie utilajul împrumutat pentru a-i semna adeverința solicitată. Mai mult, este depusă declarația dată de B.I. la 7 septembrie 1998 că va aduce o vidanjă R.C.U. 4 de la A. Dragomirești până la 15 octombrie 1998. Ori, în acest context, este, evident că, plata celor 250 dolari S.U.A. efectuată de B.I. și contabilizată în aceiași dată în evidențele societății nu poate constitui, în sensul legii un act de lezare a intereselor sale, atâta timp cât, suma a reprezentat contravaloarea unui bun ce aparține societății, împrumutat martorului care refuza să-l restituie.

Împrejurarea că utilajul nu apare lipsă în evidența societății și nici împrumutat este fără relevanță în ce privește antrenarea răspunderii penale a inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., atâta timp cât, nici urmărirea penală și nici judecata nu s-au preocupat să efectueze cercetări de specialitate în acest sens, iar pe de altă parte, există o stare de fapt fără echivoc stabilită cu declarațiile martorilor audiați, actele și lucrările cauzei. Ori în aceste condiții, inculpatul nu putea fi condamnat pentru o faptă care nu există. Tot astfel, în cauză nu s-a făcut dovada nici existenței infracțiunii de luare de mită. Chiar dacă prin denunțul său B.D.

susține că inculpatul nu a înregistrat suma de 4 milioane lei, fiindu-i remisă chitanță doar pentru 5 milioane lei (din cele 9 milioane primite), în scopul de a întocmi un contract de închiriere a unei combine (contract nr. 6 din 19 august 1998) în care acesta a contrafăcut semnătura locatarului, probele administrate au evidențiat cu totul altă stare de fapt care exclude existența unei infracțiuni. Mai întâi, denunțătorul a pretins că nu a semnat cele 3 contracte de locație a unei combine, susținând că semnăturile au fost contrafăcute. Ulterior, aceiași persoană a declarat că, pentru contractul de locație nr. 6 din august 1998, inculpatul i-a pretins suma de 9 milioane, dar a primit chitanță doar pentru 5 milioane.

În același context, a afirmat că suma a fost înmânată în prezența martorului D.I.C. Fiind audiat, martorul D.I.C. a confirmat în parte susținerea denunțătorului, în sensul că a fost prezent în biroul inculpatului când acesta a dat o sumă de bani, fără a cunoaște exact suma înmânată, deoarece banii nu au fost numărați în prezența sa. Ori, nu poate fi ignorată conduita nesinceră și interesată a martorului B.D.

care, potrivit concluziilor din raportul de expertiză criminalistică efectuat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice a executat semnăturile de la poziția „locator” de pe contractele de închiriere nr. 4 și nr. 5 din 23 iunie 1998 și nr. 6 din 19 august 1998. În raport de această conduită interesată a denunțătorului, dar și de lipsa unei probe directe și certe din care să rezulte primirea sumei de 4 milioane de către inculpat și a scopului în care acesta a fost acceptată este evident că în cauză nu se putea pronunța o soluție de condamnare pentru infracțiunea de luare de mită. Chiar și pentru faptul că în această privință nu s-a realizat de instanțe o clarificare și elucidare a situația aceasta poate constitui un dubiu care nu-i poate profita decât inculpatului.

Așa fiind, se va pronunța, prin admiterea recursului și casarea hotărârilor, o soluție de achitare a inculpatului M.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 254 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Hotărârile recurate conțin și alte încălcări ale legii referitoare la greșita încadrare juridică a faptei de fals intelectual și respectiv instigare la fals intelectual. Activitatea de falsificare și respectiv, de instigare la falsificarea unor acte cum ar fi procesul verbal de licitație, factura fiscală din 23 martie 2001, precum și a mai multor chitanțe aparținând SC A. SA Dragomirești nu constituie infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., deoarece aceasta este o societate comercială și nu o persoană juridică de interes public, iar bunurile acesteia, de asemenea, nu sunt de interes public, în sensul prevederilor art. 145 și art. 152 alin. (2) C. pen.

În consecință, fapta inculpatei O.M., contabil la SC A. SA de a întocmi un proces verbal de licitație a unei combine o factură și cinci chitanțe false, constituie în drept infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Tot astfel, activitatea infracțională a inculpatului M.I., director la SC A. SA Dragomirești, constând în determinarea inculpatei O.M. să întocmească, în fals, un proces verbal de licitație, o factură și mai multe chitanțe, constituie în drept, infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., în formă continuată. Sub acest aspect, hotărârile vor fi, de asemeni, casate și se va proceda la schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc.

pen., pentru ambii inculpați. Având în vedere încadrările juridice legale ale acestor activități infracționale, obiectul material al faptelor, respectiv, falsificarea unor acte în condițiile în care licitația nu era obligatorie, utilajele putând fi înstrăinate prin vânzare, neexistând consecințe deosebite, cât și datele favorabile prezentate de inculpați se apreciază că faptele comise prin conținutul lor concret, aduc o atingere minimă relațiilor sociale apărate de lege, fiind lipsite în mod vădit de importanță și neprezentând pericolul social necesar unei infracțiuni. Pe cale de consecință, în condițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc.

pen. și art. 18 1 C. pen., se va pronunța achitarea inculpaților pentru aceste infracțiuni pe temeiul juridic arătat, iar conform art. 91 C. pen., se va aplica acestora sancțiunea administrativă a amenzii, ținând cont și de prevederile art. 13 C. pen. Pentru totalitatea considerentelor expuse, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., vor fi admise recursurile declarate de inculpați casate hotărârile și în rejudecare se va pronunța achitarea fiecărui inculpat, potrivit temeiului juridic indicat. Cum pentru infracțiunea de luare de mită s-a pronunțat achitarea, se va dispune înlăturarea confiscării de la inculpatul M.I. a sumei de 4 milioane lei măsură de siguranță dispusă potrivit art. 254 alin. (3) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații M.I. și O.M. împotriva deciziei penale nr. 252 din 3 mai 2003 a Curții de Apel Ploiești. Casează decizia și sentința penală nr. 108 din 11 martie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, în parte, după cum urmează: 1. Referitor la inculpata O.M. Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a infracțiunilor de fals săvârșite de inculpată, din art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., cu referire la art. 18 1 C. pen., achită pe inculpata O.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 91 lit. c) C. pen., aplică inculpatei sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii de 1.000.000 lei. 2. Referitor la inculpatul M.I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 86 1 C. pen., în pedepsele componente de 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 din același cod și 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpatul M.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 254 C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a infracțiunii din art. 25, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., cu referire la art. 18 1 C. pen., achită pe inculpatul M.I. pentru instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Conform art. 91 lit. c) C. pen., aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000.000 lei. Înlătură dispoziția de confiscare a sumei de 4.000.000 lei de la inculpatul M.I.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul proces rămân în sarcina statului. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2003.