ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 903/2006

Asupra contestației în anulare de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 997 din 21

decembrie 2004 a Tribunalului Cluj au fost condamnați inculpații:

- S.A.C., la 4 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (2), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea

prevăzută de at.12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen.,

s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 3 ani a

exercitării drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau

în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 25 iulie

2004 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura

arestării preventive a inculpatului.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

- S.S., la pedeapsa de un an și 6

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (2),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 alin. (1) lit. a) și alin.

(2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și un an și 10 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) și art. 76 alin.

(1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a

constatat că faptele sunt concurente iar în baza art. 34 lit. b) din același

cod, s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 10

luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, în final 2 ani închisoare.

Conform art. 85

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui

termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86

3

C.

pen., pe durata termenului de încercare inculpata urmând a se supune măsurilor

de supraveghere stabilite de instanță.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

359 C. proc. pen.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr.

678/2001 raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la

inculpatul S.A.C. a sumei de 10.890 Euro sau echivalentul în lei la data

confiscării și de la inculpata S.S. a sumei de 1.300 Euro sau echivalentul în

lei la data confiscării.

Pe latură civilă, în baza art. 14 alin.

(3) lit. b), art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ.,

inculpații au fost obligați în solidar să plătească părților civile R.E., R.N.M.,

F.M.S. suma de 1000 Euro sau echivalentul în lei de la data plății efective cu

titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C.

proc. pen., inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 7.000.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpații S.A.C. și S.S. au fost

căsătoriți și sunt stabiliți în Germania, unde continuă să trăiască împreună.

Cu ocazia unor călătorii în România,

în primele luni ale anului 2004, inculpații au racolat părțile vătămate,

promițându-le personal ori prin intermediari că le pot asigura locuri de muncă

în Germania. Odată ajunse în această țară, părțile vătămate au fost obligate

prin forță să practice prostituția.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpații, solicitând, în principal achitarea pe motivul că nu există probe de

vinovăție față de ei, iar în subsidiar, reducerea pedepselor prin reținerea

circumstanțelor atenuante.

Prin decizia penală nr. 86/ A din 16

martie 2005, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate

de cei doi inculpați.

Pentru a dispune astfel, s-a motivat,

în esență, că faptele inculpaților au fost pe deplin dovedite, că încadrarea

juridică dată de instanța de fond este corectă și că individualizarea

pedepselor s-a făcut în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72

C. pen.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs inculpatul S.A.C., pentru el și pentru fosta lui soție.

În recursul său, inculpatul S.A.C. a

solicitat în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar

redozarea pedepsei.

Apărătorul inculpatei S.S. a lăsat

la aprecierea instanței soluționarea excepției de inadmisibilitate a recursului

acesteia.

Prin decizia penală nr. 4623 din 10

august 2005, pronunțată în dosarul nr. 2295/2005, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul inculpatului S.A.C.

și ca inadmisibil recursul declarat de inculpata S.S. împotriva deciziei penale

nr. 68/ A din 16 martie 2005 a Curții de Apel Cluj.

Pentru a dispune astfel, instanța de

recurs a reținut, în esență, că instanțele anterioare au reținut corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului S.A.C., în concordanță cu materialul

probator.

Împotriva hotărârii instanței de

recurs, condamnatul S.A.C. a formulat contestație în anulare, invocând cazul

prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., motivând că instanța de recurs nu a

pronunțat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) C. proc. pen., deși

condamnarea sa se bazează pe depoziții mincinoase ale părților vătămate B.D.L. și

C.D.M. și a prietenilor acestora T.F. și G.V.A. care au declarat împotriva sa

pentru că i-a reclamat pentru infracțiunea de tâlhărie.

Contestația în anulare este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 386 lit.

c) C. proc. pen., invocate de inculpat, se poate face contestație în anulare

când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului

penal, dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) – i) din același cod,

cu privire la care existau probe la dosar.

Or, contestatorul nu a invocat nici

o cauză de încetare a procesului penal din cele prevăzute de textul mai sus

arătat.

Totodată, din verificarea

materialului probator al dosarului nu se constată nici o probă cu privire la

vreun caz de încetare a procesului penal.

Susținerile de nevinovăție ale

inculpatului invocate în contestația de față nu se încadrează în nici unul din

cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen. De

altfel, aceste susțineri au fost analizate de instanțele de judecată la

judecarea în fond, în apel și în recurs și găsite ca nefondate.

Pentru aceste considerente

contestația în anulare fiind nefondată, urmează a se respinge ca atare și a-l

obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de contestatorul S.A.C. împotriva deciziei penale nr. 4623

din 10 august 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în

dosarul nr. 2225/2005.

Obligă pe contestator la plata sumei

de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 februarie 2006.