ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 903/2006

Asupra contestației în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 997 din 21 decembrie 2004 a Tribunalului Cluj au fost condamnați inculpații: - S.A.C., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de at.12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 3 ani a exercitării drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 25 iulie 2004 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. - S.S., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și un an și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că faptele sunt concurente iar în baza art. 34 lit. b) din același cod, s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 10 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, în final 2 ani închisoare. Conform art. 85 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani. În temeiul art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata urmând a se supune măsurilor de supraveghere stabilite de instanță.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.A.C. a sumei de 10.890 Euro sau echivalentul în lei la data confiscării și de la inculpata S.S. a sumei de 1.300 Euro sau echivalentul în lei la data confiscării. Pe latură civilă, în baza art. 14 alin. (3) lit. b), art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar să plătească părților civile R.E., R.N.M., F.M.S. suma de 1000 Euro sau echivalentul în lei de la data plății efective cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpații S.A.C. și S.S. au fost căsătoriți și sunt stabiliți în Germania, unde continuă să trăiască împreună. Cu ocazia unor călătorii în România, în primele luni ale anului 2004, inculpații au racolat părțile vătămate, promițându-le personal ori prin intermediari că le pot asigura locuri de muncă în Germania. Odată ajunse în această țară, părțile vătămate au fost obligate prin forță să practice prostituția. Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, solicitând, în principal achitarea pe motivul că nu există probe de vinovăție față de ei, iar în subsidiar, reducerea pedepselor prin reținerea circumstanțelor atenuante.

Prin decizia penală nr. 86/ A din 16 martie 2005, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpați. Pentru a dispune astfel, s-a motivat, în esență, că faptele inculpaților au fost pe deplin dovedite, că încadrarea juridică dată de instanța de fond este corectă și că individualizarea pedepselor s-a făcut în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul S.A.C., pentru el și pentru fosta lui soție. În recursul său, inculpatul S.A.C. a solicitat în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei.

Apărătorul inculpatei S.S. a lăsat la aprecierea instanței soluționarea excepției de inadmisibilitate a recursului acesteia. Prin decizia penală nr. 4623 din 10 august 2005, pronunțată în dosarul nr. 2295/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul inculpatului S.A.C. și ca inadmisibil recursul declarat de inculpata S.S. împotriva deciziei penale nr. 68/ A din 16 martie 2005 a Curții de Apel Cluj. Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că instanțele anterioare au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului S.A.C., în concordanță cu materialul probator. Împotriva hotărârii instanței de recurs, condamnatul S.A.C.

a formulat contestație în anulare, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., motivând că instanța de recurs nu a pronunțat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) C. proc. pen., deși condamnarea sa se bazează pe depoziții mincinoase ale părților vătămate B.D.L. și C.D.M. și a prietenilor acestora T.F. și G.V.A. care au declarat împotriva sa pentru că i-a reclamat pentru infracțiunea de tâlhărie. Contestația în anulare este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. c) C. proc. pen., invocate de inculpat, se poate face contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) – i) din același cod, cu privire la care existau probe la dosar.

Or, contestatorul nu a invocat nici o cauză de încetare a procesului penal din cele prevăzute de textul mai sus arătat. Totodată, din verificarea materialului probator al dosarului nu se constată nici o probă cu privire la vreun caz de încetare a procesului penal. Susținerile de nevinovăție ale inculpatului invocate în contestația de față nu se încadrează în nici unul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen. De altfel, aceste susțineri au fost analizate de instanțele de judecată la judecarea în fond, în apel și în recurs și găsite ca nefondate. Pentru aceste considerente contestația în anulare fiind nefondată, urmează a se respinge ca atare și a-l obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul S.A.C. împotriva deciziei penale nr. 4623 din 10 august 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2225/2005. Obligă pe contestator la plata sumei de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2006.