ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 septembrie 2023

Deliberând asupra recursurilor în casație formulate de recurenții A. și B., reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 326 din data de 10 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova, printre altele, a fost condamnat inculpatul B., după cum urmează:

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (pedeapsa urmând a fi executată numai în situația anulării sau revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii).

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat,de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (pedeapsa urmând a fi executata numai în situația anularii sau revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii).

S-a constatat ca faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentința sunt săvârșite în concurs real, în temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 5 (cinci) ani închisoare, 6 (șase) luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită (respectiv 2 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (pedeapsa urmând a fi executată numai în situația anulării sau revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii).

S-a constatat că fapta din prezenta cauză, a fost săvârșită de către inculpatul B., în termenul de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit prin sentința penală nr. 141/08.03.2016 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 943/06.06.2016 a Curții de Apel București, astfel, s-a adăugat la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare stabilită prin prezenta, pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 141/08.03.2016 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 943/06.06.2016 a Curții de Apel București, inculpatul având de executat o pedeapsă finală de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (pedeapsa urmând a fi executată numai în situația anulării sau revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii).

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii, arestului la domiciliu, B. de la data de 15.11.2016, 16.11.2016-22.11.2016, 13.01.2017-11.02.2017, 12.02.2017- 03.03.2017, arestării preventive de la 23.11.2016-15.12.2016 inclusiv.

A fost condamnat inculpatul A., după cum urmează:

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (pedeapsa urmând a fi executată numai în situația anulării sau revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii).

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de risc și mare risc pentru consum propriu, fără drept, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (pedeapsa urmând a fi executată numai în situația anulării sau revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii).

S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință sunt săvârșite în concurs real, în temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare, 6 (șase)luni închisoare, stabilite prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită (respectiv 2 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice,de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (pedeapsa urmând a fi executată numai în situația anulării sau revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii).

S-a constatat că fapta din prezenta cauză a fost săvârșită înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 2661/21.11.2016 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curții de Apel Ploiești, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2661/21.11.2016 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curții de Apel Ploiești și a constatat că faptele sunt concurente.

În baza art. 39 alin. (1) din C. pen., a fost contopită pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată cu pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2661/21.11.2016 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curții de Apel Ploiești, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită (respectiv 5 (cinci) luni și 10 (zece) zile închisoare), rezultând o pedeapsă totală de 3 (trei) ani și 11 (unsprezece) luni 10 (zece) zile închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reținerii, arestului la domiciliu, de la data de 15.11.2016, 16.11.2016 -22.11.2016, 13.01.2017-11.02.2017, 12.02.2017- 03.03.2017, arestării preventive de la 23.11.2016 -15.12.2016 inclusiv.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă ÎCCJ -DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpații A., C., B., D. și E., F..

Prin decizia penală nr. 1409 din data de 16 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. (2) lit. a) din C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpații A., C., B., D. și E. împotriva sentinței penale nr. 326 din data de 10 decembrie 2020 pronunțate de Tribunalul Prahova.

Printre altele, s-a desființat în parte sentința apelată și, ca urmare a rejudecării, a pronunțat o nouă hotărâre, după cum urmează:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului B., în pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a încetat procesul penal față de apelantul inculpat B. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, și pe cale de consecință a înlăturat dispoziția de condamnare la pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen.

A înlăturat dispozițiile referitoare la aplicarea pedepselor complementare și accesorii aferente condamnării la pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen.

A menținut condamnarea de 5 ani închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen., precum și pedepsele complementare și accesorii, aferente acestei condamnări aplicate de instanța de fond.

A înlăturat dispozițiile referitoare la contopirea pedepselor, prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.

A constatat că fapta din prezenta cauză a fost săvârșită de către inculpatul B., în termenul de supraveghere de 3 ani și 6 luni, stabilit prin sentința penală nr. 141/08.03.2016 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 943/06.06.2016 a Curții de Apel București, sens în care, în temeiul art. 96 alin. (4) și (5) din C. pen., cu referire la Decizia nr. 16/05.05.2016 a ICCJ a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă ce se va executa împreună cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, urmând ca apelantul inculpat B. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă ce se va executa conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii, a arestului la domiciliu de la data de 15.11.2016, 16.11.2016-22.11.2016, 15.12.2016-12.01.2017, 13.01.2017-11.02.2017, 12.02.2017-03.03.2017 și a arestării preventive de la 23.11.2016-15.12.2016 inclusiv.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 11 (unsprezece) luni 10 (zece) zile închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen.

- pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen.

- pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2661/21.11.2016 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curții de Apel Ploiești.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a încetat procesul penal față de apelantul inculpat A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale și pe cale de consecință a înlăturat dispoziția de condamnare la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată apelantului inculpat de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

A înlăturat dispozițiile referitoare la aplicarea pedepselor complementare și accesorii aferente condamnării la pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

A menținut condamnarea de 3 ani și 4 luni închisoare, aplicată apelantului inculpat de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen., precum și pedepsele complementare și accesorii, aferente acestei condamnări aplicate de instanța de fond.

A înlăturat dispozițiile referitoare la contopirea pedepselor, prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.

A constatat că prin sentința penală nr. 2661/21.11.2016 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curții de Apel Ploiești, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare, cu suspendare sub supraveghere și nu la pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, așa cum în mod eronat a reținut instanța fondului.

A constatat că fapta din prezenta cauza a fost săvârșită de către inculpatul A. mai înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 2661/21.11.2016 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curții de Apel Ploiești, sens în care, în temeiul art. 97 alin. (1) din C. pen. a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare, dispusă prin sentința penală anterior menționată și a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, respectiv: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., faptă din data de 22.02.2016 și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., faptă din data de 22.02.2016.

Conform art. 97 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a contopit pedeapsa principală de 3 ani și 4 luni care face obiectul prezentei cauze cu pedepsele repuse în individualitatea lor, aplicate prin sentința penală nr. 2661/21.11.2016 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curții de Apel Ploiești, a aplicat apelantului inculpat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 4 luni închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, în total urmând ca apelantul inculpat A. să execute, în regim de detenție, o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 8 luni (opt) luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice,de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă ce se va executa conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii, a arestului la domiciliu de la data de 15.11.2016, 16.11.2016-22.11.2016, 15.12.2016-12.01.2017, 13.01.2017-11.02.2017, 12.02.2017-03.03.2017 și a arestării preventive de la 23.11.2016-15.12.2016 inclusiv.

Împotriva deciziei penale nr. 1409 din data de 16 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, printre alții, au declarat recurs în casație inculpații A. și B., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casație, recurentul A. a arătat că pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată de instanța de apel este nelegală, pentru următoarele aspecte:

Prin decizia penală atacată a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, pedeapsă ce a fost contopită cu pedepsele de câte 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 2661 din 21.11.2016 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 411 din 29.03.2017 a Curții de Apel Ploiești.

În acest context, inculpatul a precizat că prin decizia penală nr. 411 din 29.03.2017 a Curții de Apel Ploiești, ca urmare a admiterii contestației în anulare, pedepsele de 2 ani închisoare au fost reduse la câte 1 an închisoare, aspect ce nu a fost avut în vedere de instanța de apel.

Așadar, în mod greșit instanța de apel a dispus contopirea pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc cu cele două pedepse de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 2661 din 21.11.2016 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 411 din 29.03.2017 a Curții de Apel Ploiești, în loc de două pedepse de câte 1 an închisoare astfel cum s-a reținut ca efect al admiterii contestației în anulare.

Prin cererea de recurs în casație, recurentul B. a arătat că în mod greșit instanța de apel a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și a cumulat pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc din prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an și 6 luni dispusă prin sentința penală nr. 141 din 18.03.2016 a Judecătoriei Sectorului 2 București rămasă definitivă prin decizia penală nr. 943 din 06.06.2016 a Curții de Apel București.

În acest sens, a precizat că în cauză s-a reținut că a săvârșit fapta de trafic de droguri de mare risc în formă continuată în perioada septembrie 2015- octombrie 2016, astfel că în opinia inculpatului, doar actele materiale din octombrie 2016 reprezintă primul termen al recidivei postcondamnatorii, iar pentru celelalte acte materiale fiind aplicabile dispozițiile art. 38 din C. pen. referitoare la concursul de infracțiuni.

Prin încheierea din 23 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurenții B. și A. împotriva deciziei penale nr. 1409 din data de 16 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a trimis cauza la Completul 5 în vederea soluționării și a acordat termen la data de 20.06.2023.

Prin încheierea menționată s-a admis în principiu cererea de recurs în casație referitor la cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", apreciindu-se că formal criticile invocate se circumscriu acestui caz de casare.

Analizând recursurile în casație declarate de recurenți în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este fondat recursul în casație declarat de recurentul A. și nefondat recursul în casație declarat de recurentul B., pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, recurenții au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", Înalta Curte constată că acesta vizează acele situații în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Potrivit art. 38 alin. (1) din C. pen. "Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni."

Conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. "În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează:

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite."

Referitor la recurentul A. se constată că prin sentința penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploiești rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curții de Apel Ploiești acesta a fost condamnat la:

- 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016),

- 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016).

Prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curții de Apel Ploiești s-a admis contestația în anulare împotriva deciziei penale nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curții de Apel Ploiești și au fost reduse pedepsele de câte 2 ani închisoare la care a fost condamnat recurentul prin sentința penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploiești la pedepse de câte 1 an închisoare.

De asemenea, se constată că fapta de trafic de droguri de mare risc pentru care recurentul a fost condamnat definitiv prin decizia recurată este în concurs real cu faptele de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, raportat la prevederile art. 38 alin. (1) din C. pen.

Înalta Curte constată că în aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., în mod greșit s-a procedat la contopirea pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată prin decizia recurată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. și pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., ambele aplicate prin sentința penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploiești rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curții de Apel Ploiești, stabilind pedeapsa rezultantă parțială de 4 ani și 8 luni închisoare, fără a avea în vedere că, urmare a admiterii contestației în anulare, prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curții de Apel Ploiești fiecare pedeapsă de 2 ani închisoare a fost redusă la 1 an închisoare.

Astfel, întrucât fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare prin decizia penală nr. 1409 din data de 16 decembrie 2022 a Curții de Apel Ploiești este săvârșită în concurs cu faptele pentru care s-a stabilit pedeapsa de câte 1 an închisoare, urmare a admiterii contestației în anulare, prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curții de Apel Ploiești, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. se aplică pedeapsa cea mai grea, cea de 3 ani și 4 luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din celelalte pedepse, respectiv sporul de 8 luni închisoare (1 an închisoare + 1 an închisoare = 24 luni închisoare: 1/3 = 8 luni), în final recurentul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare, în regim privativ de libertate.

Ca atare, instanța de apel a calculat greșit pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare, aplicând în final o pedeapsă nelegală.

Înalta Curte reține că potrivit art. 35 alin. (1) din C. pen. "Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni."

De asemenea, potrivit art. 41 alin. (1) din C. pen. "Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare."

În ceea ce privește recursul în casație formulat de recurentul B., se constată că situația acestuia este următoarea:

Prin decizia recurată acesta a fost condamnat cu titlu definitiv la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen., faptă săvârșită în perioada septembrie 2015- octombrie 2016.

Prin sentința penală nr. 141/08.03.2016 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 943/06.06.2016 a Curții de Apel București recurentul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pentru un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, care a început să curgă potrivit art. 86

2

alin. (1) raportat la art. 82 alin. (3) din vechiul C. pen. de la data de 06.06.2016, data rămânerii definitive a hotărârii.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentului, se constată că în raport de dispozițiile art. 35 alin. (1) din C. pen. și cele ale art. 41 alin. (1) din C. pen., fapta de trafic de droguri de mare risc pentru care a fost condamnat prin decizia recurată reprezintă o infracțiune continuată și constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, fiind epuizată în octombrie 2016, în interiorul termenul de încercare de 3 ani și 6 luni.

Înalta Curte constată că recurentul, prin apărător ales, la termenul de judecată din data de 05 septembrie 2023, în cadrul dezbaterilor asupra recursurilor în casație formulate, a invocat un motiv suplimentar, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv că instanța de apel nu a făcut aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, în condițiile în care recurentul a formulat un denunț, finalizat cu tragerea la răspunderea penală a persoanei vinovate.

Raportat la acest nou motiv, se reține că acesta nu poate face obiectul unei verificări pe fond a recursului în casație în condițiile în care, în această procedură, instanța analizează cererile de recurs în casație în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu.

De asemenea, se constată că apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata inculpată F. a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 443 din C. proc. pen., cu privire la efectul extensiv al recursurilor formulate în privința acestei intimate.

Înalta Curte reține că efectul extensiv oferă posibilitatea ca recursul în casație să folosească numai părților care aparțin aceluiași grup procesual (consortium litis), cu privire la care există indivizibilitate de situație, fără a le crea o situație mai grea. În plus, efectul extensiv operează circumscris cazului de recurs în casație invocat de recurent. Raportat la acest aspect, se constată că, în speță, intimata F. nu se află în aceeași situație juridică cu recurenții care au declarat recurs în casație.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursul în casație formulat de recurentul B. este nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1409 din data de 16 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa, în parte, decizia penală recurată cu privire la inculpatul A. referitor la nelegalitatea pedepsei aplicate acestuia și, în înlăturarea greșitei aplicări a legii:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului A. prin decizia penală atacată, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) și alin. (10) din C. proc. pen.,

- 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016) aplicată prin sentința penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curții de Apel Ploiești,

- 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016) aplicată prin sentința penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curții de Apel Ploiești,

Va înlătura sporul de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare aplicat conform art. 38-39 lit. b) din C. pen.

Va constata că prin decizia penală nr. 411 din 29 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2016, ca efect al admiterii contestației în anulare formulată de inculpatul A., a fost desființată sentința penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploiești rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curții de Apel Ploiești și au fost reduse cele două pedepse de 2 (doi) ani închisoare, la câte 1 (un) an închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. va contopi pedepsele, astfel cum au fost reindividualizate prin decizia penală mai sus menționată, după cum urmează:

- 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) și alin. (10) din C. proc. pen.,

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016) aplicată prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curții de Apel Ploiești,

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016) aplicată prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curții de Apel Ploiești, în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 8 luni.

Pedeapsa rezultantă de executat este de 4 (patru) ani închisoare.

Va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii, a arestului la domiciliu de la data de 15.11.2016, 16.11.2016 - 22.11.2016, 15.12.2016 - 12.01.2017, 13.01.2017 - 11.02.2017, 12.02.2017 - 03.03.2017 și a arestării preventive de la 23.11.2016 - 15.12.2016 inclusiv și în continuare detenția la zi.

Va menține restul dispozițiilor deciziei penale recurate care nu contravin prezentei.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate și emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de calea de atac formulată de recurentul inculpat A., vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

Va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat B. împotriva deciziei penale nr. 1409 din data de 16 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat B. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați C., D., F. și E. în cuantum de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1409 din data de 16 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia penală recurată cu privire la inculpatul A. referitor la nelegalitatea pedepsei aplicate acestuia și, în înlăturarea greșitei aplicări a legii, dispune:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului A. prin decizia penală atacată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) și alin. (10) din C. proc. pen.,

- 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016) aplicată prin sentința penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curții de Apel Ploiești,

- 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016) aplicată prin sentința penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curții de Apel Ploiești,

Înlătură sporul de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare aplicat conform art. 38-39 lit. b) din C. pen.

Constată că prin decizia penală nr. 411 din 29 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2016, ca efect al admiterii contestației în anulare formulată de inculpatul A., a fost desființată sentința penală nr. 2661 din 21.11.2016 a Judecătoriei Ploiești rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 6 februarie 2017 a Curții de Apel Ploiești și au fost reduse cele două pedepse de 2 (doi) ani închisoare, la câte 1 (un) an închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. contopește pedepsele, astfel cum au fost reindividualizate prin decizia penală mai sus menționată, după cum urmează:

- 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) și alin. (10) din C. proc. pen.,

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016) aplicată prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curții de Apel Ploiesti,

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., (faptă din 22.02.2016) aplicată prin decizia penală nr. 411/29.03.2017 a Curții de Apel Ploiești, în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 8 luni.

Pedeapsa rezultantă de executat este de 4 (patru) ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii, a arestului la domiciliu de la data de 15.11.2016, 16.11.2016 - 22.11.2016, 15.12.2016 - 12.01.2017, 13.01.2017 - 11.02.2017, 12.02.2017 - 03.03.2017 și a arestării preventive de la 23.11.2016 - 15.12.2016 inclusiv și în continuare detenția la zi.

Menține restul dispozițiilor deciziei penale recurate care nu contravin prezentei.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate și emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de calea de atac formulată de recurentul inculpat A., rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

II. Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat B. împotriva deciziei penale nr. 1409 din data de 16 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat B. la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de câte 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați C., D., F. și E. în cuantum de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 septembrie 2023.