ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 28 martie 2023

Deliberând asupra cererii de recurs în casație de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 238 din data de 15.03.2022 a Tribunalului București – secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic intern de droguri de mare risc în formă continuată (2 acte materiale).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, care se va executa în conformitate cu disp.art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, care se va executa pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată perioada cât inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, respectiv de la data de 07.10.2021 la zi.

În temeiul art. 16 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., a confiscat de la inculpat, cu păstrarea de contraprobe: cantitatea de 3,49 grame pulbere, care conține Cocaină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, sigilată cu sigiliul M.I. nr. x și predată organului de cercetare penală, fiind depuse la Inspectoratul General al Poliției Române Serviciul Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă, Camera de Corpuri Delicte, conform dovezii seria x nr. x din 02.07.2021 și cantitatea de 3,14 grame pulbere, care conține Cocaină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, sigilată cu sigiliul M.A.I. nr. x și predată organului de cercetare penală, fiind depusă la Inspectoratul General al Poliției Române Serviciul Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă, Camera de Corpuri Delicte, conform dovezii seria x nr. x din 20.07.2021.

În temeiul art. 112 lit. e) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpatul A. suma de 4.000 RON (2.000 RON+2.000 RON), bani dobândiți din vânzările de droguri către colaboratorul B..

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul A..

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea adăugării profilului genetic în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1472/A din data de 17.11.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 238 din 15.03.2022 a Tribunalului București – secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

În temeiul art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (2 acte materiale) și în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen., s-au dedus din această pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive, de la 07 octombrie 2021 la zi.

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului, pentru această infracțiune, prin sentința penală apelată.

De asemenea, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva deciziei din apel, a declarat recurs în casație inculpatul A., aflat în Penitenciarul Rahova, în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În susținerea cererii de recurs în casație formulată, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. – s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În esență, a criticat decizia instanței de apel sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, susținând că potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2022 limitele de pedeapsă erau între 2 ani și 6 luni și 3 ani închisoare.

În opinia recurentului inculpat, decizia penală atacată este nelegală întrucât instanța de apel a majorat limitele de pedeapsă, ca urmare a reținerii recidivei și ulterior le-a redus, ca urmare a reținerii procedurii simplificate și a art. 19 din Legea nr. 682/2022, ajungând la o pedeapsă de 4 ani închisoare, deși, având în vedere că era deja condamnat prin sentința penală nr. 238 a Tribunalului București la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în urma denunțului formulat și a aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2022, limitele de la 5 la 12 ani închisoare trebuiau reduse la jumătate, respectiv 2 ani și 6 luni la 6 ani închisoare.

Astfel, a arătat că limitele pedepsei pentru infracțiunea reținută sunt de la 5 la 12 ani închisoare și în mod greșit instanța de apel, reținând starea de recidivă postexecutorie a majorat aceste limite, iar urmare a recunoașterii și procedurii simplificate, limitele au fost tot între 5 și 12 ani închisoare, deși trebuiau să fie reduse la jumătate, respectiv 2 ani și 6 luni la 6 ani închisoare.

Prin încheierea din data de 28 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1472/A din data de 17.11.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2021.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic speței de față, Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. a invocat în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., împrejurarea că pedeapsa aplicată de instanța de apel nu se încadrează în limitele prevăzute de lege, ca urmare a greșitei aplicări a dispozițiilor referitoare la cauzele de reducere și majorare a pedepsei.

În acest sens, Înalta Curte amintește că în jurisprudența sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a statuat în sensul incidenței acestui motiv de drept în cazul unor erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casație este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispozițiile privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudența referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. sau de legile speciale, pentru o anumită infracțiune. Există însă situații, și nu puține, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) – Decizia nr. 113/RC/05.04.2016; Decizia nr. 226/RC/14.06.2016, Decizia nr. 63/RC/02.03.2016. Așadar, jurisprudența Înaltei Curți se referă, în esență, la instituții de drept material (dispoziții privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative).

În consecință, evaluând legalitatea pedepsei aplicate recurentului inculpat A. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic intern de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.:

(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Prin decizia penală nr. 1472/A din 17.11.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic intern de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere cauza de reducere prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 (limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se reduc cu jumătate), cauza de reducere prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (limitele de pedeapsă se reduc cu o treime) și cauza de agravare a pedepsei prevăzută de art. 43 alin. (5) C. pen. referitoare la starea de recidivă postexecutorie (limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate).

Așadar, ca urmare a aplicării cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, limitele de pedeapsă sunt între 2 ani, 6 luni și 6 ani, ca urmare a aplicării cauzei de reducere prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele de pedeapsă sunt între 1 an, 8 luni și 4 ani, însă prin reținerea stării de recidivă postexecutorie, potrivit art. 43 alin. (5) C. pen., limitele de pedeapsă se majorează cu o jumătate, în speță, limitele de pedeapsă sunt între 2 ani,6 luni și 6 ani.

În acest context, Înalta Curte constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată recurentului inculpat îndeplinește condiția de legalitate raportat la art. 79 alin. (3) C. pen., atât a celor două cauze legale de reducere a pedepsei, prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., respectiv de art. 19 din Legea nr. 682/2002, cât și a cauzei de agravare a răspunderii penale a recidivei postexecutorii, prevăzută de art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) C. pen.

În realitate, susținerile recurentului inculpat nu urmăresc să supună cenzurii Înaltei Curți legalitatea pedepsei aplicate în speță prin raportare la particularitățile faptice reținute prin decizia recurată, ci tind la o reevaluare a însuși conținutului acestor particularități și a interpretării date lor, în scopul recunoașterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancționator.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1472/A din data de 17 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1472/A din data de 17 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2023.