ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4427/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4427/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor și materialului

aflat în dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 219 din 26

aprilie 2005, Tribunalul Galați a dispus, în baza art. 335 alin. (1) C. proc.

pen., extinderea acțiunii penale cu privire la actele materiale pentru care

inculpatul D.M. a fost condamnat prin sentințele penale nr. 257/2002 a

Tribunalului Brăila, nr. 225/2002 a Tribunalului Vrancea, nr. 523/2002 a

Tribunalului Galați și nr. 356/2002 a Tribunalului Galați, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

Conform art. 335 alin. (2) C. proc.

pen., s-a reunit prezenta cauză cu cauzele penale în care s-au pronunțat

sentințele penale menționate mai sus, sentințe pe care le-a desființat în parte,

respectiv numai în ceea ce privește latura penală.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 4 din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și respectiv art. 290

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) (acte materiale din luna

septembrie 2001) în infracțiunile prevăzute de art.:

- art. 4 alin. (1) din Legea nr. 14372000,

cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din

perioada 1999 – 17 ianuarie 2002), infracțiune pentru care a aplicat

inculpatului o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare.

- art. 290 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din perioada 2000 – 27

ianuarie 2001), pentru care a aplicat inculpatului o pedeapsă de un an și 2

luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1), în referire

la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani

și 8 luni închisoare, un an și 2 luni închisoare, de mai sus, pedeapsa de 4 luni

închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25

raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și 4 luni

închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele aplicate prin sentința

penală nr. 257/2002 a Tribunalului Brăila, și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 ani și 8 luni

închisoare, sporită la 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de

încercare prevăzută de art. 86

2

C. pen., respectiv pe o durată de 5

ani.

S-a dispus ca, pe durata termenului

de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.

86

3

C. pen.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 442.000 lei (c/valoarea a 25

fiole Fortral și a 2 seringi de unică folosință).

În baza art. 113 C. pen., a fost

obligat inculpatul la tratament medical în mod regulat până la însănătoșire.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În perioada 1999 – ianuarie 2002,

inculpatul D.M. a fost consumator de droguri, injectându-și produsul

medicamentos Fortral.

Întrucât ajunsese dependent de acest

medicament, care se elibera de farmacii doar pe bază de rețetă, în luna

septembrie 2001, inculpatul a falsificat 3 rețete medicale, completându-le cu

numele său sau cu al altei persoane și aplicându-le în fals o ștampilă și o

semnătură pentru a crea impresia că au fost eliberate de un medic.

Cu aceste rețete, inculpatul s-a

deplasat la farmaciile din municipiul Galați, de unde și-a procurat 27 fiole de

Fortral pe care și le-a injectat. Fortralul conține „pentazocină” substanță ce

face parte din Tabelul nr. III al Anexei la Legea nr. 143/2000, ce conține

drogurile de risc.

Instanța de fond a reținut că în

cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 335 C. proc. pen., deoarece

pentru alte acte materiale ale aceleiași infracțiuni inculpatul D.M. a fost

condamnat definitiv după cum urmează:

a) prin sentința penală nr. 257 din

24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila definitivă prin neapelare la 8 iulie 2002,

inculpatul a fost condamnat, la:

- 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (acte materiale din perioada martie – aprilie 2001);

- 4 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din perioada mai – aprilie 2001);

- 5 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) (acte

materiale din perioada mai – aprilie 2001);

- 4 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (acte materiale din perioada mai – aprilie 2004).

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare,

sporită la 2 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata

termenului de încercare prevăzut de art. 86

2

C. pen., respectiv pe o

durată de 4 ani și 3 luni.

b) Prin sentința penală nr. 225 din

13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea, definitivă la 28 octombrie 2002 prin

decizia penală nr. 563/ A din 18 octombrie 2002 a Curții de Apel Galați s-a

dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din perioada octombrie 2001

– ianuarie 2002) și, la o pedeapsă de un an închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte

materiale din perioada octombrie 2001 – ianuarie 2002).

S-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2

ani și 6 luni închisoare pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe

durata unui termen de încercare de 5 ani.

c) Prin sentința penală nr. 523 din

3 decembrie 2003 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 4723

din 22 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus în

baza art. 43 C. pen., aplicarea unei pedepse pentru întreaga activitate

infracțională de 2 ani și, 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.

4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte

materiale din perioada sfârșitului anului 1999 – ianuarie 2002), și de un an

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din perioada septembrie

2000 – ianuarie 2002).

Au fost desființate în ceea ce

privește latura penală, sentința penală nr. 225/2002 a Tribunalului Vrancea și nr.

257/2002 a Tribunalului Brăila.

Pedepsele aplicate au fost contopite

cu pedepsele de 4 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 257/2002 a

Tribunalului Brăila pentru uz de fals și instigare la fals în înscrisuri sub

semnătură privată dispunându-se executarea pedepsei de 2 ani și 8 luni

închisoare sporită la 2 ani și 10 luni închisoare.

S-a dispus suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani.

d) Prin sentința penală nr. 356 din

28 iunie 2004 a Tribunalului Galați, definitivă prin neapelare la 9 iulie 2004

s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2002, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din perioada 15 – 17

ianuarie 2002) și, la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (acte materiale din perioada 15 – 17 ianuarie 2002).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni

închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 7

luni închisoare.

Potrivit art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata

termenului de încercare prevăzut de art. 86

2

C. pen., respectiv pe o

durată de 2 ani și 7 luni.

Din cele mai sus arătate, rezultă că

activitatea infracțională a inculpatului în domeniul falsificării rețetelor s-a

desfășurat în perioada septembrie 2000 – 17 ianuarie 2002 iar în domeniul

procurării și consumului de droguri de risc în perioada sfârșitului anului 1999

– 17 ianuarie 2002).

Împotriva sentinței penale nr. 219

din 26 aprilie 2005 a Tribunalului Galați a declarat apel, în termen legal

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, criticând-o pe motive de nelegalitate

și netemeinicie. În motivarea apelului au fost invocate, în esență următoarele

aspecte.

făcut aplicarea art. 335 alin. (1) C. proc. pen., deoarece această dispoziție

legală este aplicabilă doar dacă în cursul judecății se descoperă date cu

privire la alte acte materiale care intră în conținutul infracțiunii pentru

care inculpatul a fost trimis în judecată, acte materiale pentru care nu s-au

efectuat cercetări în cursul urmăririi penale și pentru care instanța de

judecată nu a fost sesizată.

În situația în care pentru celelalte

acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni s-au pronunțat

anterior hotărârii definitive de condamnare, instanța trebuia să facă aplicarea

art. 335 alin. (2) C. proc. pen.

făcut aplicarea art. 335 alin. (3) C. proc. pen., în conformitate cu

dispozițiile art. 334 din același cod, a schimbat încadrarea juridică dintr-o

singură infracțiune în formă continuată, în aceeași infracțiune în formă

continuată.

În mod corect, reținând că toate

actele materiale intră în conținutul aceleiași infracțiuni, instanța trebuia să

schimbe încadrarea juridică din atâtea infracțiuni câte au fost reținute prin

cele 5 rechizitorii și cu care instanțele au fost investite, într-o singură infracțiune

în formă continuată.

225 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea și nr. 257 din 24 iunie 2002

a Tribunalului Brăila nu mai trebuiau desființate, deoarece acestea au fost

desființate prin sentința penală nr. 523 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului

Galați.

autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterioare. Astfel, prin sentința

apelată, în urma contopirii pedepselor la pedeapsa cea mai grea s-a aplicat un

spor doar de 2 luni, în condițiile în care, anterior, prin sentința penală nr. 257

din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila sporul aplicat a fost de 3 luni.

înscrisuri sub semnătură privată instanța a aplicat o pedeapsă mai mică decât

la prima judecată a cauzei în fond, deși inculpatul nu a declarat apel

împotriva acelei hotărâri și prin urmare a fost mulțumit de pedeapsa aplicată.

invocat că, față de modul și împrejurările concrete în care inculpatul a

săvârșit faptele, de durata îndelungată de timp în care faptele au fost

săvârșite, pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte, dar și pedeapsa

rezultantă sunt prea mici, iar pentru realizarea scopului procesului penal și

reeducarea inculpatului s-ar fi impus ca pedeapsa să fie executată prin privare

de libertate.

În subsidiar, în situația în care se

apreciază că modalitatea executării pedepsei prin privare de libertate este

prea severă, s-a solicitat ca pedeapsa rezultantă să fie de 3 ani închisoare, maxim

de pedeapsă care permite ca modalitate de executare suspendarea sub

supraveghere.

Examinând sentința, în raport cu

motivele de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de

drept astfel cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța

de control judiciar a constatat că prima instanță, a reținut în mod corect

existența ca atare precum și vinovăția penală a inculpatului pentru actele

materiale deduse judecății în prezenta cauză.

Astfel, din declarațiile martorei F.P.,

administrator al farmaciei G. Galați, din cele trei rețete medicale existente

în dosarul de urmărire penală, coroborate cu declarațiile inculpatului D.M.,

rezultă cu certitudine că în luna septembrie 2001, inculpatul a întocmit în

fals 3 rețete medicale pe care le-a prezentat la două farmacii din Galați, de

unde și-a procurat 27 fiole Fortral pe care și le-a injectat.

În condițiile în care prin

hotărârile anterioare definitive de condamnare (sentințele penale nr. 257 din

27 iunie 2002 a Tribunalului Brăila nr. 255 din 13 septembrie 2002 a

Tribunalului Vrancea și nr. 356 din 28 iunie 2004 respectiv 523 din 3 decembrie

2003ale Tribunalului Galați) inculpatul a fost condamnat tot pentru faptul că

pe baza unor rețete medicale falsificate și-a procurat fiole de Fortral

(Pentazocină) pe care și le-a injectat, s-a stabilit de asemenea în mod corect

de către prima instanță, că infracțiunea pentru care a fost sesizată în

prezenta cauză și infracțiunile pentru care inculpatul a fost definitiv

condamnat anterior constituie acte materiale ale unei infracțiuni unice

continuate de deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept

prevăzută în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată ulterior cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

Încadrarea juridică diferită de

aceea stabilită în cele 4 cauze anterioare precum și incidența art. 13 C. pen.,

privind aplicarea legii mai favorabile s-a reținut a fi dată de modificările

legislative intervenite de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă

a cauzei, respectiv:

- în varianta inițială aflată în

vigoare la momentul soluționării celor patru cauze anterioare, articolul 4 al

Legii nr. 143/2000 avea următorul cuprins unic:

„Cultivarea, producerea, fabricarea,

experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea

de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la

2 la 5 ani”.

- prin Legea nr. 522 din 24

noiembrie 2004 a fost modificat și articolul 4 al Legii nr. 143/2000 care a

căpătat următorul conținut diferențiat stabilit în două aliniate:

„(1) Cultivarea, producerea,

fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea sau deținerea

de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, se pedepsește cu închisoare

de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă”.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin.

(1) privesc droguri de mare risc pedeapsa este închisoarea de la 2 ani la 5

ani”.

Ca atare, făcându-se aplicarea

dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat

de procuror și a fost desființată în parte sentința penală ne.219/2005 a

Tribunalului Galați, iar în rejudecare:

În temeiul art. 335 alin. (2) C.

proc. pen., a reunit prezenta cauză penală cu cauzele penale care au format

obiectul sentințelor penale nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila, nr.

225 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea, nr. 523 din 3 decembrie 2002

a Tribunalului Galați și nr. 356 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Galați.

În baza art. 335 alin. (2) C. proc.

pen., a desființat în parte sentințele penale sus-menționate, numai sub

aspectul condamnării inculpatului D.M., iar în ceea ce privește sentința penală

nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila numai în ceea ce privește

condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și condamnarea pentru infracțiunea

prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A menținut din sentința penală nr. 257

din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila, pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare

aplicată pentru infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură

privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și, pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 335 alin.

(3), raportat la art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice

a faptelor săvârșite de inculpatul D.M. din 5 (cinci) infracțiuni de cumpărare

sau deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4

din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de

droguri, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (rechizitoriu nr. 454/P/2001

din 26 iunie 2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, sentința penală

nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila, rechizitoriu nr. 341/P/2002

din 20 iunie 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, sentința

penală nr. 225 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea; rechizitoriu nr. 282/P/2001

din 11 septembrie 2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, sentința

penală nr. 523 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Galați; rechizitoriu nr. 10/P/2004

din 31 martie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, sentința

penală nr. 356 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Galați și rechizitoriul nr. 1213/P/2002

din 28 februarie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, sentința penală

apelată) într-o singură infracțiune de cumpărare sau deținere de droguri pentru

consum propriu, fără drept, în formă continuată prevăzută de art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 43 și art. 13 C.

pen. și în această încadrare juridică a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de

2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare.

Prin schimbarea încadrării juridice,

conform dispozițiilor art. 335 alin. (3), raportat la art. 334 C. proc. pen.,

din 5 (cinci) infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă

continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (aceleași rechizitorii și sentințe menționate mai sus), într-o singură

infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată

prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

a condamnat pe inculpatul D.M. la o pedeapsă de un an și 4 (patru) luni

închisoare.

În temeiul art. 36 alin. (1) în referire

la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 (doi)

ani și 9 (nouă) luni închisoare, pedeapsa de un an și 4 (patru) luni

închisoare, de mai sus, pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila pentru

infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pedeapsa de 4 (patru) luni

închisoare aplicată prin aceeași sentință penală pentru infracțiunea prevăzută

de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a dispus ca

inculpatul D.M., să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2

(doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare, sporită la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 (trei) ani

închisoare, aplicată inculpatului D.M. pe durata termenului de încercare

prevăzut de art. 86

2

C. pen., respectiv pe o durată de 6 (șase) ani.

A desemnat ca organ unic de

supraveghere pentru pedeapsa neprivativă de libertate de 3 (trei) ani

închisoare, aplicată inculpatului D.M. pentru întreaga activitate

infracțională, S.P.V.R.S.I. din cadrul Tribunalului Galați.

În baza art. 86

3

C. pen.,

a dispus ca, pe durata termenului de încercare, D.M. să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 3 (trei)

luni, de regulă în ultima zi de joi din lună, la S.P.V.R.S.I. din cadrul

Tribunalului Galați și să se prezinte informații cu privire la instituțiile și

formele de învățământ pe care le urmează și mijloacele de existență pe care le

are;

- să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice

schimbarea instituției de învățământ ori a locului de muncă;

- să nu frecventeze locurile unde se

consumă ori se vând drepturi;

- să nu intre în legătură cu

persoane care consumă ori dețin droguri;

- să se supună măsurilor de control

ori tratament stabilite de medicul curant.

Potrivit art. 429 C. proc. pen.,

după rămânerea definitivă a hotărârii, o copie s-a comunicat D.S. Galați și

inculpatului.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate și ale sentințelor penale nr. 257 din 24 iunie 2006 a

Tribunalului Brăila nr. 225 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea, nr. 523

din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Galați și nr. 356 din 28 iunie 2004 a

Tribunalului Galați.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul apel rămân în sarcina

statului.

Împotriva deciziei amintite s-a

declarat în termen recurs de către inculpat invocându-se cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

și 20 C. proc.

pen., cu solicitarea de a se înlătura aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 43

C. pen., și a i se stabili pedeapsa pentru activitatea infracțională recurată

de deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept în raport cu încadrarea

juridică prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a

fost modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art.

13 C. pen.

În limitele caracterului devolutiv

al căii de atac de față recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. d), raportat la art. 385

9

alin.

(1) pct. 17

1

și 20 C. proc. pen., pentru considerentele arătate în

continuare.

Este stabilit de instanțele

anterioare și faptul că în perioada sfârșitului anului 1999 – 17 ianuarie 2002

inculpatul D.M. a săvârșit în baza aceleiași rezoluții infracționale 5 acte

materiale de cumpărare, deținere pentru consum propriu, fără drept și anume

Fortral (Pentazocină).

Pentru 4 acte materiale inculpatul a

fost trimis separat în judecată și condamnat definitiv sub încadrarea prevăzută

de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la

pedepsele de:

a) 2 ani închisoare, acte materiale

din perioada martie / aprilie 2001, prin sentința penală nr. 257/2002 a

Tribunalului Brăila:

b) 2 ani și 6 luni închisoare, acte

materiale din perioada octombrie 2001 / ianuarie 2002, prin sentința 225/2002 a

Tribunalului Vrancea;

c) 2 ani și 8 luni închisoare, acte

materiale din perioada sfârșitului anului 1999 / ianuarie 2002, prin sentința

penală nr. 523/2003 a Tribunalului Galați și;

d) 6 luni închisoare, acte materiale

din perioada 15 ianuarie 2002, prin sentința penală nr. 356/2004 a Tribunalului

Galați.

Cel de-al 5 (cincilea) act material

comis în perioada septembrie 2001, a fost dedus judecății în cauza actuală sub

încadrarea juridică prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., s-a procedat la reunirea tuturor cauzelor amintite sub

încadrarea juridică prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 43 și art. 13 C. pen., fiind

stabilită în apel pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare (cu respectarea

autorității de lucru judecat a condamnărilor anterioare, conduită prevăzută în art.

43 C. pen., care a fost inclusă și în încadrarea juridică, și care statuează că

„dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată .. este

judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul

aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul

ei se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară,

operațiune de individualizare judiciară și pedeapsa aplicată inculpatului, în

condițiile anterior arătate sunt greșite urmând a fi efectuate din nou în

recurs prin înlăturarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 43 C. pen.”.

Condiția imperativă din art. 42 C.

pen., trebuie respectată doar în situațiile în care baza legală aplicabilă în

cauzele deduse judecății în mod separat se menține nemodificată.

În speță, prin reunirea cauzelor s-au

modificat:

a) încadrarea juridică dată

activității infracționale care este aceea prevăzută de art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen., în locul aceleia

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și;

b) pedeapsa prevăzută de lege în

raport cu această încadrare juridică care este fixată în prezent prin legea

modificatoare în limite inferioare și anume de la 6 luni la 2 ani sau amendă,

față de aceea mai severă prevăzută în legea anterioară în vigoare la data

judecării faptelor respective și anume de la 2 la 5 ani închisoare.

În plus, în caz de succesiune a unor

legi penale prin care pentru aceiași infracțiune sunt prevăzute pedepse

diferite, cum este cazul în speță, în conformitate cu art. 13 C. pen., este

obligatorie aplicarea legii care prevede limitele cele mai mici de pedeapsă.

În consecință se va admite recursul

inculpatului și se va casa decizia atacată, descontopindu-se pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente.

Rejudecând cauza în limitele

anterior arătate, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată

prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

(prin înlăturarea art. 43 C. pen.), va fi condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa

de 2 ani închisoare, la care se va alătura un spor de 9 luni închisoare în baza

art. 42 și 34 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., se vor recontopi pedepsele în cea mai grea de 2 ani și 9 luni

închisoare, la care se adaugă un spor de 3 luni închisoare urmând ca pedeapsa finală

aplicată să fie stabilită la 3 ani închisoare.

Se va menține aplicarea art. 86

1

și următoarele C. pen. și celelalte dispoziții ale deciziei penale nr. 489/ A

din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva

deciziei penale nr. 489/ A din 14 decembrie 2005 din a Curții de Apel Galați.

Casează decizia penală atacată cu privire la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare

aplicată inculpatului pe care o repune în pedepsele componente după cum

urmează:

- 2 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2), art. 43 și art. 13 C. pen.

- un an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.

- 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 3 luni închisoare spor aplicat.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată

prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 din

același cod, condamnă inculpatul D.M., la o pedeapsă de 2 ani închisoare,

pedeapsă la care aplică un spor de 9 luni închisoare în baza dispozițiilor art.

42 C. pen., cu referire la art. 34 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

contopește pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai

grea de 2 ani și 9 luni închisoare la care se adaugă un spor de 3 luni

închisoare, în final inculpatul D.M. urmând să execute pedeapsa de 3 ani

închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2006.