ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4427/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4427/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor și materialului aflat în dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 219 din 26 aprilie 2005, Tribunalul Galați a dispus, în baza art. 335 alin. (1) C. proc. pen., extinderea acțiunii penale cu privire la actele materiale pentru care inculpatul D.M. a fost condamnat prin sentințele penale nr. 257/2002 a Tribunalului Brăila, nr. 225/2002 a Tribunalului Vrancea, nr. 523/2002 a Tribunalului Galați și nr. 356/2002 a Tribunalului Galați, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Conform art. 335 alin. (2) C. proc.
pen., s-a reunit prezenta cauză cu cauzele penale în care s-au pronunțat sentințele penale menționate mai sus, sentințe pe care le-a desființat în parte, respectiv numai în ceea ce privește latura penală. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și respectiv art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) (acte materiale din luna septembrie 2001) în infracțiunile prevăzute de art.: - art. 4 alin. (1) din Legea nr. 14372000, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din perioada 1999 – 17 ianuarie 2002), infracțiune pentru care a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare.
- art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din perioada 2000 – 27 ianuarie 2001), pentru care a aplicat inculpatului o pedeapsă de un an și 2 luni închisoare. În baza art. 36 alin. (1), în referire la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani și 8 luni închisoare, un an și 2 luni închisoare, de mai sus, pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele aplicate prin sentința penală nr. 257/2002 a Tribunalului Brăila, și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, sporită la 2 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 86 2 C. pen., respectiv pe o durată de 5 ani. S-a dispus ca, pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen. Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 442.000 lei (c/valoarea a 25 fiole Fortral și a 2 seringi de unică folosință). În baza art. 113 C. pen., a fost obligat inculpatul la tratament medical în mod regulat până la însănătoșire. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în fapt următoarele: În perioada 1999 – ianuarie 2002, inculpatul D.M.
a fost consumator de droguri, injectându-și produsul medicamentos Fortral. Întrucât ajunsese dependent de acest medicament, care se elibera de farmacii doar pe bază de rețetă, în luna septembrie 2001, inculpatul a falsificat 3 rețete medicale, completându-le cu numele său sau cu al altei persoane și aplicându-le în fals o ștampilă și o semnătură pentru a crea impresia că au fost eliberate de un medic. Cu aceste rețete, inculpatul s-a deplasat la farmaciile din municipiul Galați, de unde și-a procurat 27 fiole de Fortral pe care și le-a injectat. Fortralul conține „pentazocină” substanță ce face parte din Tabelul nr. III al Anexei la Legea nr. 143/2000, ce conține drogurile de risc. Instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 335 C. proc.
pen., deoarece pentru alte acte materiale ale aceleiași infracțiuni inculpatul D.M. a fost condamnat definitiv după cum urmează: a) prin sentința penală nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila definitivă prin neapelare la 8 iulie 2002, inculpatul a fost condamnat, la: - 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din perioada martie – aprilie 2001); - 4 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din perioada mai – aprilie 2001); - 5 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) (acte materiale din perioada mai – aprilie 2001); - 4 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
(acte materiale din perioada mai – aprilie 2004). În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare, sporită la 2 ani și 3 luni închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 86 2 C. pen., respectiv pe o durată de 4 ani și 3 luni. b) Prin sentința penală nr. 225 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea, definitivă la 28 octombrie 2002 prin decizia penală nr. 563/ A din 18 octombrie 2002 a Curții de Apel Galați s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
(acte materiale din perioada octombrie 2001 – ianuarie 2002) și, la o pedeapsă de un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din perioada octombrie 2001 – ianuarie 2002). S-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani. c) Prin sentința penală nr. 523 din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 4723 din 22 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus în baza art. 43 C. pen., aplicarea unei pedepse pentru întreaga activitate infracțională de 2 ani și, 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
(acte materiale din perioada sfârșitului anului 1999 – ianuarie 2002), și de un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din perioada septembrie 2000 – ianuarie 2002). Au fost desființate în ceea ce privește latura penală, sentința penală nr. 225/2002 a Tribunalului Vrancea și nr. 257/2002 a Tribunalului Brăila. Pedepsele aplicate au fost contopite cu pedepsele de 4 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 257/2002 a Tribunalului Brăila pentru uz de fals și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată dispunându-se executarea pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare sporită la 2 ani și 10 luni închisoare.
S-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani. d) Prin sentința penală nr. 356 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Galați, definitivă prin neapelare la 9 iulie 2004 s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din perioada 15 – 17 ianuarie 2002) și, la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din perioada 15 – 17 ianuarie 2002). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 7 luni închisoare.
Potrivit art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 86 2 C. pen., respectiv pe o durată de 2 ani și 7 luni. Din cele mai sus arătate, rezultă că activitatea infracțională a inculpatului în domeniul falsificării rețetelor s-a desfășurat în perioada septembrie 2000 – 17 ianuarie 2002 iar în domeniul procurării și consumului de droguri de risc în perioada sfârșitului anului 1999 – 17 ianuarie 2002). Împotriva sentinței penale nr. 219 din 26 aprilie 2005 a Tribunalului Galați a declarat apel, în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului au fost invocate, în esență următoarele aspecte.
În mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea art. 335 alin. (1) C. proc. pen., deoarece această dispoziție legală este aplicabilă doar dacă în cursul judecății se descoperă date cu privire la alte acte materiale care intră în conținutul infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, acte materiale pentru care nu s-au efectuat cercetări în cursul urmăririi penale și pentru care instanța de judecată nu a fost sesizată. În situația în care pentru celelalte acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni s-au pronunțat anterior hotărârii definitive de condamnare, instanța trebuia să facă aplicarea art. 335 alin. (2) C. proc. pen.
Instanța de judecată, deși a făcut aplicarea art. 335 alin. (3) C. proc. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 334 din același cod, a schimbat încadrarea juridică dintr-o singură infracțiune în formă continuată, în aceeași infracțiune în formă continuată. În mod corect, reținând că toate actele materiale intră în conținutul aceleiași infracțiuni, instanța trebuia să schimbe încadrarea juridică din atâtea infracțiuni câte au fost reținute prin cele 5 rechizitorii și cu care instanțele au fost investite, într-o singură infracțiune în formă continuată.
S-a invocat că sentințele penale nr. 225 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea și nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila nu mai trebuiau desființate, deoarece acestea au fost desființate prin sentința penală nr. 523 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Galați.
Instanța nu a respectat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterioare. Astfel, prin sentința apelată, în urma contopirii pedepselor la pedeapsa cea mai grea s-a aplicat un spor doar de 2 luni, în condițiile în care, anterior, prin sentința penală nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila sporul aplicat a fost de 3 luni.
Pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată instanța a aplicat o pedeapsă mai mică decât la prima judecată a cauzei în fond, deși inculpatul nu a declarat apel împotriva acelei hotărâri și prin urmare a fost mulțumit de pedeapsa aplicată.
Ca motiv de netemeinicie s-a invocat că, față de modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit faptele, de durata îndelungată de timp în care faptele au fost săvârșite, pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte, dar și pedeapsa rezultantă sunt prea mici, iar pentru realizarea scopului procesului penal și reeducarea inculpatului s-ar fi impus ca pedeapsa să fie executată prin privare de libertate. În subsidiar, în situația în care se apreciază că modalitatea executării pedepsei prin privare de libertate este prea severă, s-a solicitat ca pedeapsa rezultantă să fie de 3 ani închisoare, maxim de pedeapsă care permite ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere. Examinând sentința, în raport cu motivele de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept astfel cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de control judiciar a constatat că prima instanță, a reținut în mod corect existența ca atare precum și vinovăția penală a inculpatului pentru actele materiale deduse judecății în prezenta cauză. Astfel, din declarațiile martorei F.P., administrator al farmaciei G. Galați, din cele trei rețete medicale existente în dosarul de urmărire penală, coroborate cu declarațiile inculpatului D.M., rezultă cu certitudine că în luna septembrie 2001, inculpatul a întocmit în fals 3 rețete medicale pe care le-a prezentat la două farmacii din Galați, de unde și-a procurat 27 fiole Fortral pe care și le-a injectat. În condițiile în care prin hotărârile anterioare definitive de condamnare (sentințele penale nr. 257 din 27 iunie 2002 a Tribunalului Brăila nr. 255 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea și nr. 356 din 28 iunie 2004 respectiv 523 din 3 decembrie 2003ale Tribunalului Galați) inculpatul a fost condamnat tot pentru faptul că pe baza unor rețete medicale falsificate și-a procurat fiole de Fortral (Pentazocină) pe care și le-a injectat, s-a stabilit de asemenea în mod corect de către prima instanță, că infracțiunea pentru care a fost sesizată în prezenta cauză și infracțiunile pentru care inculpatul a fost definitiv condamnat anterior constituie acte materiale ale unei infracțiuni unice continuate de deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept prevăzută în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată ulterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. Încadrarea juridică diferită de aceea stabilită în cele 4 cauze anterioare precum și incidența art. 13 C. pen., privind aplicarea legii mai favorabile s-a reținut a fi dată de modificările legislative intervenite de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei, respectiv: - în varianta inițială aflată în vigoare la momentul soluționării celor patru cauze anterioare, articolul 4 al Legii nr. 143/2000 avea următorul cuprins unic: „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani”. - prin Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004 a fost modificat și articolul 4 al Legii nr. 143/2000 care a căpătat următorul conținut diferențiat stabilit în două aliniate: „(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă”. (2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc pedeapsa este închisoarea de la 2 ani la 5 ani”. Ca atare, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de procuror și a fost desființată în parte sentința penală ne.219/2005 a Tribunalului Galați, iar în rejudecare: În temeiul art. 335 alin. (2) C. proc. pen., a reunit prezenta cauză penală cu cauzele penale care au format obiectul sentințelor penale nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila, nr. 225 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea, nr. 523 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Galați și nr. 356 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Galați. În baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., a desființat în parte sentințele penale sus-menționate, numai sub aspectul condamnării inculpatului D.M., iar în ceea ce privește sentința penală nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila numai în ceea ce privește condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A menținut din sentința penală nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila, pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 335 alin. (3), raportat la art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul D.M. din 5 (cinci) infracțiuni de cumpărare sau deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (rechizitoriu nr. 454/P/2001 din 26 iunie 2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, sentința penală nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila, rechizitoriu nr. 341/P/2002 din 20 iunie 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, sentința penală nr. 225 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea; rechizitoriu nr. 282/P/2001 din 11 septembrie 2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, sentința penală nr. 523 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Galați; rechizitoriu nr. 10/P/2004 din 31 martie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, sentința penală nr. 356 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Galați și rechizitoriul nr. 1213/P/2002 din 28 februarie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, sentința penală apelată) într-o singură infracțiune de cumpărare sau deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept, în formă continuată prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 43 și art. 13 C. pen. și în această încadrare juridică a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare. Prin schimbarea încadrării juridice, conform dispozițiilor art. 335 alin. (3), raportat la art. 334 C. proc. pen., din 5 (cinci) infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (aceleași rechizitorii și sentințe menționate mai sus), într-o singură infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.M. la o pedeapsă de un an și 4 (patru) luni închisoare. În temeiul art. 36 alin. (1) în referire la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare, pedeapsa de un an și 4 (patru) luni închisoare, de mai sus, pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare aplicată prin aceeași sentință penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a dispus ca inculpatul D.M., să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare, sporită la 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului D.M. pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 86 2 C. pen., respectiv pe o durată de 6 (șase) ani. A desemnat ca organ unic de supraveghere pentru pedeapsa neprivativă de libertate de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului D.M. pentru întreaga activitate infracțională, S.P.V.R.S.I. din cadrul Tribunalului Galați. În baza art. 86 3 C. pen., a dispus ca, pe durata termenului de încercare, D.M. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte o dată la 3 (trei) luni, de regulă în ultima zi de joi din lună, la S.P.V.R.S.I. din cadrul Tribunalului Galați și să se prezinte informații cu privire la instituțiile și formele de învățământ pe care le urmează și mijloacele de existență pe care le are; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea instituției de învățământ ori a locului de muncă; - să nu frecventeze locurile unde se consumă ori se vând drepturi; - să nu intre în legătură cu persoane care consumă ori dețin droguri; - să se supună măsurilor de control ori tratament stabilite de medicul curant. Potrivit art. 429 C. proc. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii, o copie s-a comunicat D.S. Galați și inculpatului. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și ale sentințelor penale nr. 257 din 24 iunie 2006 a Tribunalului Brăila nr. 225 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea, nr. 523 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Galați și nr. 356 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Galați. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul apel rămân în sarcina statului. Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către inculpat invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 și 20 C. proc. pen., cu solicitarea de a se înlătura aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 43 C. pen., și a i se stabili pedeapsa pentru activitatea infracțională recurată de deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept în raport cu încadrarea juridică prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. În limitele caracterului devolutiv al căii de atac de față recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. d), raportat la art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 și 20 C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. Este stabilit de instanțele anterioare și faptul că în perioada sfârșitului anului 1999 – 17 ianuarie 2002 inculpatul D.M. a săvârșit în baza aceleiași rezoluții infracționale 5 acte materiale de cumpărare, deținere pentru consum propriu, fără drept și anume Fortral (Pentazocină). Pentru 4 acte materiale inculpatul a fost trimis separat în judecată și condamnat definitiv sub încadrarea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedepsele de: a) 2 ani închisoare, acte materiale din perioada martie / aprilie 2001, prin sentința penală nr. 257/2002 a Tribunalului Brăila: b) 2 ani și 6 luni închisoare, acte materiale din perioada octombrie 2001 / ianuarie 2002, prin sentința 225/2002 a Tribunalului Vrancea; c) 2 ani și 8 luni închisoare, acte materiale din perioada sfârșitului anului 1999 / ianuarie 2002, prin sentința penală nr. 523/2003 a Tribunalului Galați și; d) 6 luni închisoare, acte materiale din perioada 15 ianuarie 2002, prin sentința penală nr. 356/2004 a Tribunalului Galați. Cel de-al 5 (cincilea) act material comis în perioada septembrie 2001, a fost dedus judecății în cauza actuală sub încadrarea juridică prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a procedat la reunirea tuturor cauzelor amintite sub încadrarea juridică prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 43 și art. 13 C. pen., fiind stabilită în apel pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare (cu respectarea autorității de lucru judecat a condamnărilor anterioare, conduită prevăzută în art. 43 C. pen., care a fost inclusă și în încadrarea juridică, și care statuează că „dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată .. este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară, operațiune de individualizare judiciară și pedeapsa aplicată inculpatului, în condițiile anterior arătate sunt greșite urmând a fi efectuate din nou în recurs prin înlăturarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 43 C. pen.”. Condiția imperativă din art. 42 C. pen., trebuie respectată doar în situațiile în care baza legală aplicabilă în cauzele deduse judecății în mod separat se menține nemodificată. În speță, prin reunirea cauzelor s-au modificat: a) încadrarea juridică dată activității infracționale care este aceea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen., în locul aceleia prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și; b) pedeapsa prevăzută de lege în raport cu această încadrare juridică care este fixată în prezent prin legea modificatoare în limite inferioare și anume de la 6 luni la 2 ani sau amendă, față de aceea mai severă prevăzută în legea anterioară în vigoare la data judecării faptelor respective și anume de la 2 la 5 ani închisoare. În plus, în caz de succesiune a unor legi penale prin care pentru aceiași infracțiune sunt prevăzute pedepse diferite, cum este cazul în speță, în conformitate cu art. 13 C. pen., este obligatorie aplicarea legii care prevede limitele cele mai mici de pedeapsă. În consecință se va admite recursul inculpatului și se va casa decizia atacată, descontopindu-se pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente. Rejudecând cauza în limitele anterior arătate, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (prin înlăturarea art. 43 C. pen.), va fi condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare, la care se va alătura un spor de 9 luni închisoare în baza art. 42 și 34 C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., se vor recontopi pedepsele în cea mai grea de 2 ani și 9 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 3 luni închisoare urmând ca pedeapsa finală aplicată să fie stabilită la 3 ani închisoare. Se va menține aplicarea art. 86 1 și următoarele C. pen. și celelalte dispoziții ale deciziei penale nr. 489/ A din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 489/ A din 14 decembrie 2005 din a Curții de Apel Galați. Casează decizia penală atacată cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pe care o repune în pedepsele componente după cum urmează: - 2 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 43 și art. 13 C. pen. - un an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.
- 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 3 luni închisoare spor aplicat. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 din același cod, condamnă inculpatul D.M., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pedeapsă la care aplică un spor de 9 luni închisoare în baza dispozițiilor art. 42 C. pen., cu referire la art. 34 C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 9 luni închisoare la care se adaugă un spor de 3 luni închisoare, în final inculpatul D.M.
urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.