ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4668/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 464/ F din 1 noiembrie 2002, Tribunalul Galați i-a condamnat pe inculpații I.A. și C.V., la pedepse de câte 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., a înlăturat din încadrările juridice precizate prin actul de sesizare ca fiind infracțiunile prevăzute de art. 2 și respectiv art. 3 din Legea nr. 143/2000, forma agravantă prevăzută de alin. (2) ale acelorași articole, astfel: - pentru inculpatul P.V., din art. 2 și din art. 3; - pentru inculpații T.G.M., L.S., S.N.R., T.N., B.R.A., D.C., I.P.R.

și B.I., din art. 2, iar pe aceste încadrări: A condamnat pe inculpatul P.V., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul P.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.

A condamnat pe inculpatul L.S., la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4, cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani.

A condamnat pe inculpatul S.N.R., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 și urm., art. 74 alin. (1) lit. c), art. 75 alin. (2) și art. 80 alin. (2) C. pen. și la o pedeapsă de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 și urm. și art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului S.N.R. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. A condamnat pe inculpatul T.N.

la o pedeapsă de un an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, a art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) și alin. (3) C. pen. și la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 4, cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului T.N. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 4 luni închisoare, sporită la 2 ani și 6 luni închisoare. A condamnat pe inculpatul B.R.A. la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) și alin. (3) C. pen.

și la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului B.R.A., pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 2 luni închisoare, sporită la 2 ani și 3 luni închisoare. A condamnat pe inculpatul D.C. la o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2) – 80 C. pen. și la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 41 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului D.C. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare, sporită la 2 ani și 10 luni închisoare. În temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) teza I C. pen., a menținut beneficiul libertății condiționate, pentru restul neexecutat de 620 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 3106 din 21 noiembrie 1997 a Judecătoriei Galați, dispunându-se ca inculpatul să execute numai pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin prezenta sentință. A condamnat pe inculpatul I.P.R., la o pedeapsă de un an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2) – 76 alin. (1) lit. c) și alin. (3) C. pen.

și la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului I.P.R. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 2 luni închisoare, sporită la 2 ani și 6 luni închisoare. A condamnat pe inculpatul B.I. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei cu închisoarea, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 5, cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului B.I. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită la 4 ani și 3 luni închisoare, precum și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 4 ani.

A condamnat pe inculpatul T.G.M. la o pedeapsă de un an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 și urm. C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpaților P.V., L.S., D.C. și B.I. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepselor și potrivit dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a acestor inculpați. În baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor cu închisoarea aplicată inculpaților T.N. și I.P.R. pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni, inculpaților I.A., C.V.

și B.R.A., pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 3 luni. Conform dispozițiilor art. 86 2 și art. 86 3 C. pen., pe durata termenelor de încercare, acești inculpați se supun la următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni la Poliția municipiului Galați (lucrătorul desemnat de aceasta), pentru verificarea situațiilor personale, inclusiv asupra renunțării cu caracter irevocabil la consumul sau traficul de droguri; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește durata a 8 zile, precum și întoarcerea în localitatea de domiciliu; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă sau al unității de învățământ, pe care o urmează; - să comunice informații privind mijloacele de trai; - să evite contactele cu persoanele cunoscute ca fiind consumatori sau traficanți de substanțe stupefiante sau psihotrope.

În baza dispozițiilor art. 81-110 C. pen., cu aplicarea art. 110 1 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor cu închisoarea, aplicată inculpaților S.N.R. și T.G.M., pe durata unor termene de încercare de 4 ani pentru S.N.R. și de 3 ani și 8 luni pentru T.G.M. Conform dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților arestați preventiv în cauză, durata executării, respectiv: - pentru inculpații T.G.M. și L.S., de la 14 iunie 2002 până la 1 noiembrie 2002; - pentru inculpații P.V. și B.I. de la 6 iunie 2002 până la 1 noiembrie 2002; - pentru inculpatul D.C. de la 10 iunie 2002 până la 1 noiembrie 2002; - pentru inculpații T.N. și B.R.A., de la 11 iunie 2002 până la 1 noiembrie 2002. În baza dispozițiilor art. 350 alin. (3) C. proc.

pen., a dispus punerea în libertate de îndată a inculpaților T.G.M., S.N.R., T.N., B.R.A. și I.P.R., deducându-se în continuare din pedeapsă și durata dintre data pronunțării și data punerii efective în libertate. Potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea a 19 cutii conținând cannabis, un radiocasetofon cu căști, un sacou bărbătesc, o brățară inox, două boxe audio, indisponibilizate în faza de urmărire penală. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: P.V.

, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 3 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000; - art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; T.G.M. , pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de: - art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și următoarele C. pen.; L.S. , pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de: - art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; S.N.R. , pentru săvârșirea infracțiunilor de: - art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.; - art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. B.I. , pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. T.N. , pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000; - art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. B.R.A.

, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; D.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. I.P.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpații T.N., B.R.A., D.C., I.P.R. și învinuiții I.A. și C.V. sunt cunoscuți ca fiind consumatori de substanțe stupefiante, iar o parte din aceștia au fost și sunt cercetați pentru consumul unor astfel de substanțe. La început, în luna februarie 2002, sursa drogurilor era inculpatul L.S. Începând cu luna februarie 2002, inculpatul a cumpărat, în mod repetat de la cetățeni din Republica Moldova, stabiliți în Galați, cannabis tocat. Drogurile erau cumpărate în punguțe de plastic și aveau două tipuri de gramaj (punguțe mari și punguțe mici). Inculpatul cumpăra cannabis cu 600.000 lei punguța mică și cu 1.400.000 lei punguța mare. La rândul său inculpatul L.S. vindea inculpatului T.N. cannabisul cu 1.000.000 lei punguța mică și cu 2.000.000 lei punguța mare.

În ziua de 5 aprilie 2002, inculpatul L.S. s-a deplasat în parcul din fața Complexului S., unde s-a întâlnit cu inculpatul T.N. Conform înțelegerii anterioare inculpatul L.S. i-a vândut inculpatului T.N. o punguță mare cu cannabis, în valoare de 2.000.000 lei. Despre această tranzacție aveau cunoștință și inculpații I.A., B.R.A. și C.V., care în acel moment se aflau în același parc. Din conținutul acelei punguțe cu cannabis, inculpatul T.N. a confecționat o țigară, din care a început să fumeze. Acesta nu s-a limitat să consume singur, ci a oferit țigara cu cannabis și inculpaților I.A., B.R.A. și C.V. Într-una din zile, inculpatul T.N. se afla în același parc, însoțit de martorele R.A., V.I.M., P.A.

și inculpatul B.R.A., precum și învinuiții C.V. și I.A. La un moment dat, a apărut inculpatul L.S., care i-a solicitat lui T.N. să-i plătească contravaloarea pungii cu cannabis, în sumă de 2.000.000 lei. Asistând la această discuție, martora R.A. și-a scos ceasul de la mână, l-a înmânat lui T.N., care la rândul lui l-a dat inculpatului L.S., în contul datoriei de 2.000.000 lei. Din declarațiile inculpatului T.N., rezultă că în perioada februarie – aprilie 2002 a cumpărat în mod repetat, la diferite intervale de timp, cannabis de la inculpatul L.S. Drogurile cumpărate le-a consumat singur, dar le-a oferit și inculpatului B.R.A. și învinuitului I.A. și C.V. În aceeași perioadă a anului inculpatul P.V., cetățean al Republicii Moldova venit în România în cursul anului 2001, împreună cu o parte din familia sa comercializa produse agricole din Republica Moldova, în piața din cartierul Micro, cunoscută sub numele de P.R.

În aceste împrejurări, inculpatul P.V. l-a cunoscut pe inculpatul T.G.M. La sfârșitul lunii februarie 2002, inculpații P.V. și T.G.M. au purtat o discuție și au hotărât ca, inculpatul P.V. să aducă cannabis din Republica Moldova, iar inculpatul T.G.M. să se ocupe de distribuție. La începutul lunii martie 2002, inculpatul P.V. a plecat în Republica Moldova și din regiunea Transnistria a cumpărat cannabis. Drogurile erau sub formă de substanță vegetală tocată industrial și introdusă în cutii de chibrit. Inculpatul cumpăra drogurile cu suma de 100.000 lei cutia. Aceste cutii le introducea în buzunarele hainelor, pe care le așeza într-o geantă de voiaj. Astfel, drogurile erau introduse în România, fără a fi descoperite la vamă.

Pentru ca afacerea să meargă bine, în luna aprilie 2002 inculpatul a achiziționat un radiocasetofon cu boxe. Din aceste boxe a demontat difuzoarele, astfel încât interiorul boxelor să permită transportarea unui număr mai mare de cutii de chibrit cu cannabis. În aceste boxe, inculpatul a introdus în România, în perioada aprilie – iunie 2002, o cantitate însemnată de cannabis. Din declarațiile inculpatului P.V., dar și din adresa Inspectoratului Județean de Poliție, P.F.G., rezultă că inculpatul ieșea și intra în România cam de două ori pe săptămână, având asupra sa, de fiecare dată, aproximativ 20 cutii de chibrit cu cannabis. Așa cum s-a menționat mai sus, inculpatul vindea drogurile în Galați, inculpatului T.G.M., contra sumei de 150.000 lei/ cutie.

La rândul lui, inculpatul T.G.M. vindea cutiile de chibrit cu cannabis inculpatului S.N.R. Cei doi inculpați s-au cunoscut în luna martie, ocazie cu care inculpatul T.G.M., i-a adus la cunoștință celuilalt inculpat intențiile sale de a distribui droguri. Deoarece inculpatul S.N.R. era consumator de cannabis, acesta a acceptat propunerea. Astfel, în lunile martie-aprilie, inculpatul T.G.M. i-a vândut în mai multe rânduri, cutii de chibrit cu cannabis, inculpatului S.N.R. Inculpatul T.G.M. vindea cutia cu cannabis cu suma de 350.000 lei. Într-una din zilele lunii aprilie 2002, inculpatul S.N.R. i-a văzut pe inculpații T.G.M. și P.V. împreună și și-a dat seama că inculpatul P.V. este sursa care îi furniza cannabis inculpatului T.G.M.

În aceste condiții, profitând de un moment prielnic, inculpatul S.N.R. l-a abordat direct pe inculpatul P.V. și i-a propus să cumpere cannabis în mod direct, fără intermedierea inculpatului T.G.M. Acesta a acceptat și din acel moment inculpatul P.V. a vândut cannabis numai inculpatului S.N.R. Din luna aprilie și până în iunie inculpatul P.V. mergea aproape de două ori pe săptămână în Republica Moldova de unde aducea cannabis, în cantitate de aproximativ 20 cutii la transport. La rândul lui, inculpatul S.N.R. a vândut cannabis, fie la cutii de chibrit, fie sub formă de țigări, inculpaților T.N., L.S., B.I., B.R.A., D.C., I.P.R. și învinuiților I.A. și C.V. Inculpatul S.N.R. vindea cutia de chibrit la prețul cuprins între 500.000 – 600.000 lei și țigara la prețul cuprins între 100.000 lei – 150.000 lei.

Din declarațiile inculpatului S.N.R. rezultă că acesta era cel care confecționa țigări cu cannabis, din conținutul cutiilor de chibrit. Din cantitatea de cannabis pe care o cumpăra, inculpatul S.N.R. a folosit și pentru consumul propriu. Începând să se ocupe cu distribuția drogurilor, inculpatul S.N.R. l-a cunoscut pe inculpatul B.I., cu care a devenit prieten. În baza acestei relații de prietenie inculpatul S.N.R. a început să-l ia și pe inculpatul B.I. la locuința lui P.V. din cartierul Micro, atunci când cumpăra droguri. Inculpatul P.V. folosea două gazde, pentru a nu păstra toată cantitatea de cannabis într-un singur loc. După ce au devenit prieteni inculpatul B.I., a obținut permisiunea de la inculpatul S.N.R.

de a vinde și el țigări cu cannabis. Astfel, din declarațiile inculpatului T.N., B.R.A., C.V., D.C., I.P.R., rezultă că în perioada mai – iunie 2002, aceștia au cumpărat în mod repetat țigări cu cannabis de la inculpatul B.I. Într-una din serile lunii mai 2002, inculpatul B.I. se afla în fața barului A. La un moment dat a apărut inculpatul L.S., la volanul autoturismului său, însoțit de inculpatul D.C. După ce a oprit mașina, inculpatul B.I. a intrat și i-a vândut lui L.S. două țigări cu cannabis, contra sumei de 50.000 lei/ țigară. Din aceste țigări a fumat inculpatul L.S. și totodată acesta i-a oferit și inculpatului D.C. Până în luna iunie 2002, inculpatul L.S. a cumpărat, în mod repetat, mai multe țigări cu cannabis de la inculpatul S.N.R.

și de la inculpatul B.I., contra sumei de 100.000 lei țigara. La rândul lui L.S. i-a vândut o parte din țigări învinuitului I.A. De fiecare dată, inculpatul L.S. nu folosea țigările cu cannabis cumpărate doar pentru consumul său propriu, ci oferea și celorlalți prieteni ai săi, aceasta pentru că în mod normal, o singură țigară cu cannabis nu putea fi consumată o dată de către o singură persoană, deoarece era foarte puternică. În luna mai 2002, inculpatul B.R.A. a cumpărat două țigări cu cannabis de la inculpatul D.C., în timp ce se afla în parcul de lângă complexul V. Aceste țigări au fost consumate în parte de inculpatul B.R.A., după care au fost oferite spre a fi fumate și inculpatului T.N.

și C.V. În data de 4 iunie 2002, inculpatul I.P.R. a cumpărat 5 țigări cu cannabis de la inculpatul S.N.R. și a plătit suma de 300.000 lei. Din aceste țigări inculpatul I.P.R. a folosit pentru consumul propriu și totodată a oferit o parte din aceste țigări spre consum inculpatului T.N., D.C. Astfel, aceste țigări au fost fumate, în mod repetat, în zilele următoare, de către inculpații menționați. Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că S.N.R., B.R.A., I.P.R. și D.C. au cumpărat, fiecare în mod repetat țigări cu cannabis de la inculpații S.N.R. și B.I., pe care le-au oferit pe rând celorlalți pentru a fi consumate. În același timp inculpații menționați au folosit și pentru propriul consum din cantitățile de cannabis deținute.

În perioada martie – iunie 2002, inculpații au constituit o adevărată rețea de distribuție și consum de cannabis. Din cercetările efectuate s-a stabilit că inculpații I.A. și C.V. au cumpărat cannabis în aceeași perioadă, în mod repetat dar numai pentru consumul propriu. În conținutul cannabisului s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol, suprafață care face parte din categoria drogurilor de mare risc. La data de 6 iunie 2002, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu, că în locuința inculpatului B.I. de pe str. Oltinului, acesta împreună cu inculpatul S.N.R., dețineau în mod ilegal o anumită cantitate de cannabis pregătită spre a fi distribuită sau folosită pentru consumul propriu.

Organele de urmărire penală au pătruns în locuința inculpatului B.I., unde a fost găsit și inculpatul S.N.R., însoțiți de prietenele acestora. Cu acea ocazie, în locuința inculpatului B.I. au fost găsite trei cutii de chibrit, în care se afla cannabis tocat. Dintr-o cutie, inculpații au confecționat mai multe țigări, din care unele au reușit să le consume. Fiind audiați, inculpații au recunoscut că drogurile au fost cumpărate de către inculpatul S.N.R. în aceeași zi de la inculpatul P.V., de la locuința acestuia din cartierul Micro. De asemenea, inculpații au afirmat că la momentul prinderii în flagrant își confecționau țigări cu cannabis, iar o parte din acestea au fost consumate. În timpul efectuării reconstituirii, inculpatul S.N.R.

s-a întâlnit cu inculpatul P.V. La acel moment inculpatul P.V. a fost oprit de către organele de poliție și identificat. Cu acea ocazie asupra inculpatului s-au găsit mai multe cutii cu cannabis. În continuare s-au efectuat percheziții domiciliare la cele două locuințe, unde inculpatul P.V. locuia cu chirie. Astfel, la locuința lui P.G. au fost găsite două cutii de chibrit cu cannabis, într-un sacou aparținând inculpatului. La percheziția efectuată la locuința lui V.T. din Micro s-au găsit 3 cutii de chibrit cu cannabis, ascunse într-una din cele două boxe audio care aparțineau inculpatului. Din cercetările efectuate s-a stabilit că în perioada aprilie – iunie 2002, inculpatul B.I. a profitat de lipsa părinților de acasă și în mod repetat a pus la dispoziția celorlalți inculpați sau învinuiți, locuința sa pentru traficul și consumul de substanțe stupefiante.

Pe timpul desfășurării urmăririi penale toți inculpații au avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptelor. Cu ocazia constatării infracțiunii flagrante din data de 6 iunie 2002, organele de urmărire penală au ridicat de la inculpații P.V., S.N.R. și B.I., 19 cutii de chibrit cu cannabis tocat. Conform concluziilor Laboratorului de analize fizico-chimice, substanța vegetală ridicată de la inculpați, cu ocazia cercetărilor reprezintă cannabis, iar în conținutul acesteia s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol, substanță care face parte din categoria drogurilor de mare risc. Fiind audiați în cursul cercetării judecătorești, inculpații P.V., S.N.R., B.I. D.C., I.P.R., T.N., B.R.A., T.G.M.

și L.S. au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, cu mențiunea că au încercat să limiteze actele materiale ale fiecăruia din ei, la datele concrete arătate în actul de sesizare, neînsușindu-și aprecierea că au făcut parte dintr-o rețea organizată, cu activitatea amplă în sensul Legii nr. 143/2000. În plus, inculpatul P.V. nu a recunoscut scopul de câștig, la introducerea în țară în modalitățile arătate, a cannabisului procurat din Transnistria. Din analiza materialului probatoriu aflat la dosarul cauzei, instanța a constatat ca fiind pe deplin dovedită săvârșirea faptelor arătate în actul de sesizare, de către inculpații deduși judecății. S-a reținut astfel că toți, cu excepția inculpatului T.G.M.

au deținut în vederea consumului, cannabis, că inculpatul P.V. a trecut peste granița română, din Republica Moldova, însemnate cantități din această substanță, că au traficat în zona municipiului Galați, substanța arătată, inculpații T.G.M., P.V., L.S., B.I. și S.N.R., că au cumpărat țigări cu cannabis pe care le-au revândut ulterior prietenilor lor la același preț, inculpații B.R.A., D.C., I.P.R. și T.N. Instanța a considerat că nu se pot reține susținerile inculpaților, în sensul că nu au știut de interdicția legală, privind cumpărarea și deținerea în vederea consumului propriu de (țigări cu) cannabis, eventuala eroare de drept neputându-se reține ca o cauză exoneratoare de răspundere. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, precum și inculpații P.V., L.S., S.N.R., T.N., B.R.A., D.C., B.I.

și T.G.M. Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea primei instanțe, ca nelegală și ca netemeinică, pentru următoarele motive: - în mod greșit s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., înlăturarea din încadrarea juridică a faptelor precizate în actul de inculpate ca fiind, infracțiuni prevăzute de art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000, a formei agravante prevăzute de alin. (2) al fiecăruia dintre ele; - instanța de fond a omis să rețină la încadrarea juridică a infracțiunii, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, săvârșită de inculpatul P.V., forma continuată, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., care a fost reținută atât în rechizitoriu, cât și în considerentele hotărârii; - întrucât inculpatul P.V.

este cetățean al Republicii Moldova, instanța trebuia să dispună expulzarea, în conformitate cu art. 117 C. pen.; - prima instanță a omis să deducă din pedeapsa aplicată inculpatului I.P.R., durata arestării preventive, începând cu data de 10 iunie 2002 și până la data punerii efective în libertate; - în mod greșit instanța nu a reținut în favoarea inculpaților T.N., B.R.A., D.C. și I.P.R. circumstanța atenuantă, prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000; în argumentarea acestui motiv de apel s-a arătat că circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., sunt circumstanțe personale, care trebuie reținută pentru toate infracțiunile concurente; - prima instanță a dispus, în temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000, confiscarea unor bunuri, fără a arăta cui aparțin acestea; - în mod greșit au fost reținute în favoarea inculpaților S.N.R., T.N., B.R.A., D.C.

și I.P.R. a circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 C. pen., fără a se ține seama de gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite de aceștia; - prima instanță a apreciat în mod greșit că nu se impune revocarea liberării condiționate, în ceea ce-l privește pe inculpatul D.C.; - sentința apelată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante aplicate inculpatului P.V., a cuantumului pedepselor aplicate celorlalți inculpați, precum și modalității de executare stabilite pentru inculpații T.N., C.V., I.P.R., I.A., B.R.A., S.N.R. și T.G.M. Inculpatul P.V. a solicitat, prin motivele de apel, reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., constând în conduita avută anterior și în atitudinea sinceră de care a dat dovadă pe parcursul procesului penal.

Inculpatul T.G.M. a solicitat ca, ținându-se cont de circumstanțele reale și cele personale, să-i fie redusă pedeapsa până la limita perioadei executate, de 5 luni închisoare. Inculpații T.N., B.R.A., D.C. și I.P.R. au achiesat la motivul de apel invocat de parchet, privind reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. și cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și de deducere din pedeapsă, în cazul inculpatului I.P.R. a duratei arestării preventive. Inculpatul L.S. a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), în referire la art. 10 lit. b) C. proc.

pen., cu următoarea motivare: Prin art. 1 lit. b) din Legea nr. 143/2000, sunt definite ca droguri, plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe înscrise în tabelele I-III anexă la lege, iar prin art. 1 lit. c) din aceeași lege sunt considerate droguri de mare risc, drogurile înscrise în tabelele I și II. Cannabisul este enumerat printre plantele considerate droguri, dar numai în măsura în care se prezintă sub forma substanțelor „rezina de cannabis” și „ulei de cannabis”, ceea ce nu este cazul în speța supusă judecății. Tot astfel la pct. 48 din tabelul nr. 1 T.H.C. este prevăzută ca substanță de mare risc, dar o asemenea substanță nu a fost deținută de inculpat în stare pură, rafinată, în accepțiunea înțelesului ce se putea da față de încadrarea sa între drogurile de mare risc.

Așa cum rezultă din rapoartele tehnico-științifice, drogurile găsite asupra unora dintre inculpați, conțineau mici resturi vegetale de cannabis, care la probele efectuate au pus în evidență urme de T.H.C. Evaluarea fragmentelor de cannabis găsite la unii dintre inculpați, nu poate fi făcută decât în raport cu prevederile art. 1 pct. 7 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 143/2000, prin care se precizează că „prin planta cannabis sativa ca drog se înțelege influorescențele florale și fructifere ale pantei cannabis sativa, însoțite sau nu de frunze ori de alte părți ale influorescenței, din care s-au scos semințele”. Cât timp fragmentele de cannabis expertizate nu au conținut influorescențe florale și fructifere ci numai frunze, iar urmele de T.H.C.

puse în evidență în aceste fragmente vegetale la analiza de laborator, nu justifică reținerea faptei de deținere în stare pură a substanței respective în accepțiunea criteriilor ce au justificat introducerea între drogurile de mare risc, tabelul nr. 1 pct. 8, rezultă că fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală. De asemenea, inculpatul a invocat nulitatea hotărârii pentru considerentul că aceasta nu este motivată de fapt și în drept. În subsidiar, inculpatul a invocat netemeinicia individualizării pedepselor, susținând că se justifică reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante judiciare și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.

Inculpatul B.I. a criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală, pentru mai multe motive. Un prim motiv este acela că în sarcina sa a fost reținută atât infracțiunea de deținere și vânzare a drogurilor de risc, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, cât și infracțiunea de deținere fără drept de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din lege. În opinia sa, prima dintre infracțiuni o absoarbe pe cea de-a doua. O a doua nelegalitate invocată de inculpat, constă în reținerea în sarcina sa a infracțiunii, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, constând în punerea la dispoziție a locuinței pentru consumul ilicit de droguri. În susținerea motivului de apel, inculpatul a arătat că această infracțiunea nu poate fi reținută, deoarece locuința sa nu a fost accesibilă publicului, în sensul avut în vedere de lege, ci doar celorlalți inculpați, pentru consumul de droguri.

Un alt motiv de nelegalitate este acela că în mod greșit a fost reținută în sarcina sa circumstanța agravantă specială, prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, privind folosirea minorilor în săvârșirea faptelor, prevăzute de art. 2-11. În susținerea acestui motiv de apel, a arătat că nu el l-a folosit pe inculpatul minor S.N.R., ci dimpotrivă, minorul este cel care a avut inițiativa de a cumpăra droguri direct de la furnizor și care l-a implicat și pe el în activitatea infracțională. În subsidiar, inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante judiciare și stabilirea unei modalități de executare a pedepsei, fără privare de libertate. Prin decizia penală nr. 743/ A din 23 decembrie 2003, secția penală, de la Curtea de Apel Galați, a admis apelul declarat de procuror și a respins apelurile declarate de inculpați.

A desființat în parte sentința penală nr. 464/ F din 1 noiembrie 2002 și rejudecând: - a completat încadrarea juridică a infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, săvârșită de inculpatul P.V. cu dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., și a menținut pedeapsa aplicată pentru această infracțiune, precum și pedeapsa rezultantă; - în baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea inculpatului P.V., după executarea pedepsei închisorii; - în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.P.R. durata arestării preventive începând cu 10 iunie 2002 și până la 4 noiembrie 2002, data punerii efective în libertate; - a modificat dispozițiile privind aplicarea măsurii confiscării, conform art. 17 din Legea nr. 143/2000, în sensul că a dispus confiscarea: - de la inculpatul B.I.

a 3 cutii de chibrituri conținând 11,7 gr. cannabis; - de la inculpatul P.V., 16 cutii de chibrituri, conținând 56,88 gr. cannabis; - de la inculpatul P.V. un sacou bărbătesc, un radiocasetofon cu căști și 2 boxe audio; - de la inculpatul I.P.R. o brățară din inox. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpații P.V. și L.S. Prin recursul procurorului hotărârile sunt criticate pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: - greșit instanța de judecată a reținut circumstanțele atenuante în favoarea inculpaților S.N.R., T.N., B.R.A., D.C. și I.P.R.; - este netemeinică dispoziția de menținere a beneficiului liberării condiționate în ce-l privește pe inculpatul D.C., care la scurt timp după eliberarea din executarea unei pedepse pentru furt a comis infracțiunile din cauza de față; - hotărârile sunt netemeinice sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante aplicate inculpatului P.V.

și a pedepselor stabilite cum și modalităților de executare, privind pe inculpații T.N., C.V., I.P.R., I.A., B.R.A., S.N.R. și T.G.M. S-a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante, majorarea pedepselor și înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen., respectiv 86 1 C. pen. Inculpatul P.V. a criticat hotărârile ca nelegale și netemeinice. A cerut casarea celor două hotărâri și să fie achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată. În subsidiar, a cerut acordarea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei. Inculpatul L.S. a cerut casarea hotărârilor și să fie achitat, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. În subsidiar a solicitat reducerea pedepselor și suspendarea condiționată a executării. Recursurile sunt nefondate. Din conținutul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă, au dat faptelor săvârșite de inculpați încadrările legale și au aplicat pedepse just individualizate. Pe baza probelor administrate și în special a declarațiilor inculpaților s-a stabilit că T.N., B.R.A., D.C., I.P.R., I.A. și C.V. erau consumatori de droguri, iar sursa drogurilor la începutul anului 2002 era inculpatul L.S., acesta cumpărând cannabis de la diferiți cetățeni din Republica Moldova. La sfârșitul lunii februarie 2002 inculpații P.V., cetățean moldovean și T.G.M.

au hotărât ca primul să aducă din Republica Moldova cannabis, iar cel de-al doilea să se ocupe de distribuție. În timp, în afacere a intervenit și inculpatul S.N.R., care cumpăra de regulă cannabis de la T.G.M. Astfel în luna aprilie 2002 inculpatul S.N.R. văzându-i împreună pe T.G.M. și P.V. și-a dat seama că furnizorul de cannabis era P.V. În aceste condiții profitând de un moment prielnic l-a abordat pe P.V. și i-a propus să cumpere droguri direct de la acesta, lucru acceptat. Având în vedere declarațiile inculpaților T.G.M. și S.N.R. și adresa Inspectoratului de Poliție de Frontieră Galați, potrivit căreia, P.V. ieșea și intra în România cam de 2 ori pe săptămână, instanțele au reținut corect că P.V.

a săvârșit infracțiunile, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. De altfel, prin memoriul depus la instanța de apel la 18 decembrie 2003, cu ocazia soluționării apelurilor, inculpatul P.V. susține că niciodată nu a consumat droguri și că singura sa vină este aceea că i-a dat inculpatului S.N.R. cannabis, însă fără să urmărească obținerea vreunui profit. Nici motivul de recurs invocat de recurentul inculpat L.S. nu este fondat. Instanțele au reținut corect pe baza probelor administrate (rapoartele tehnico-științifice) că inculpații au deținut (iar unii dintre ei chiar au traficat) cannabis, sub forma unor fragmente vegetale uscate, în care s-au pus în evidență tetrahidrocanabină T.H.C.

Cannabisul este prevăzut în tabelul III al Legii nr. 143/2000 la poziția 13, ca drog de risc, alături de rezina de cannabis și de uleiul de cannabis. Din probele administrate rezultă că inculpatul L.S. a cumpărat în cursul anului 2000 de la diferiți furnizori cannabis și că a și fumat țigări preparate conținând drog și că a vândut celorlalți inculpați droguri. Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate, prima instanță apreciind just că există deosebire relevantă între activitatea inculpaților și pericolul social al infracțiunilor comise de fiecare în parte, avut în vedere la stabilirea în concret a pedepselor. S-a avut în vedere în ce privește pe inculpații T.N., B.R.A., D.C.

și I.P.R., că deși faptele săvârșite intră sub incidența art. 2 din Legea nr. 143/2000, aceste activități au avut un caracter întâmplător și nu au fost săvârșite pentru a obține un câștig, împrejurări pe care instanța ținând seama de vârsta inculpaților și lipsa antecedentelor penale, le-a reținut ca circumstanțe atenuante. La individualizarea pedepselor inculpaților P.V., B.I. și L.S., ținând seama și de scopul obținerii unui câștig din vânzarea drogurilor dar și de persoana inculpaților s-a considerat corect că scopul pedepsei poate fi atins, prin aplicarea unor pedepse orientate înspre limita minimă specială. Recursurile urmează a fi respinse în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondate.

În baza art. 385 17 alin. (1), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților P.V., B.I., D.C. și L.S. durata arestării preventive, conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpații P.V. și L.S., împotriva deciziei penale nr. 743 din 23 decembrie 2003, a Cu