ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 928/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 928/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor de la
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 102
din 16 februarie 2004, Tribunalul Galați i-a condamnat pe inculpații:
- E.I.:
- în baza art. 2 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74
lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare și interzicerea
drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 2
ani;
- în baza art. 4 din Legea
nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art.
76 lit. d) C. pen., la un an închisoare.
Conform art. 33 și art. 34
C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani
și 2 luni închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a),
b) și e) C. pen.
- D.S.D.:
- în baza art. 2 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16
din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani
închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e)
C. pen., pe o durată de 2 ani;
- în baza art. 4 din Legea
nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr.
143/2000, art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., la 10 luni închisoare.
Conform art. 33 și art. 34
C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani, sporită la 3 ani și 2 luni
închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e)
C. pen., pe o durată de 2 ani.
-
D.V.S.
:
- în baza art. 2 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74
lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare și interzicerea
drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 2
ani;
- în baza art. 4 din Legea
nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76
lit. d) C. pen., la un an închisoare.
Conform art. 33 și art. 34
C. pen., inculpata va executa pedeapsa de 3 ani închisoare, sporită la 3 ani și
2 luni închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b)
și e) C. pen., pe o durată de 2 ani.
- I.A.:
- în baza art. 2 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74
alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare și interzicerea
drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 2
ani;
- în baza art. 4 din Legea
nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art.
76 lit. d) C. pen., la un an închisoare.
Conform art. 33 și art. 34
C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani, sporită la 3 ani și 2 luni
închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e)
C. pen., pe o durată de 2 ani.
Față de inculpații E.I.,
D.S.D., D.V.S. și I.A. s-a făcut și aplicația dispozițiilor art. 71 și 64 C.
pen., menținându-se pentru fiecare măsura arestării preventive și fiind dedusă
prevenția pentru inculpații D.S.D. și D.V.S. de la 17 mai 2003 la zi, pentru
inculpatul E.I. de la 18 mai 2003 la zi, iar pentru inculpatul I.A. de la 19
mai 2003 la zi.
- H.V.,
- I.V.C.,
- I.C.Șt.,
- S.G.B.,
- D.E., toți în baza art. 4
din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit.
a), art. 76 lit. d) C. pen., la câte un an închisoare, iar conform art. 81 C.
pen., cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de
încercare de câte 3 ani.
Au fost confiscate
cantitățile de drog descoperite, precum și sumele de 5.000.000 lei de la
inculpatul E.I. și 3.650.000 lei de la inculpatul D.S.D., dobândite din
valorificarea drogurilor.
Inculpații au fost obligați
la plata cheltuielilor judiciare către stat și onorariile apărătorilor
desemnați din oficiu, avansate din fondul Ministerului Justiției.
Instanța a reținut, în fapt,
că, în perioada octombrie 2002 – mai 2003, inculpații E.I., D.S.D., D.V.S. și
I.A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat au cumpărat,
deținut, consumat și revândut altor persoane droguri de mare risc, iar
inculpații H.V., I.V.C., I.C.Șt., S.G.B. și D.E. au deținut astfel de droguri
pentru consum propriu.
Inculpații E.I. și D.S.D.,
foști colegi de liceu în municipiul Galați, deși primul s-a mutat în municipiul
București, au menținut legătura.
În luna octombrie 2002, cei
doi s-au întâlnit în municipiul Galați și, la propunerea inculpatului E.I.,
care i-a comunicat că este consumator de droguri și deține o cantitate mare de
astfel de substanțe, inculpatul D.S.D. a fost de acord să distribuie droguri în
municipiul Galați.
De urmare, în mod repetat
inculpatul D.S.D. s-a deplasat în București, cumpărând de la inculpatul E.I.
cannabis cu suma de 100.000 lei/gram și pastile Ecstasy cu 300.000 lei/buc.
La rândul său, inculpatul
E.I. cumpăra aceste substanțe de la alte persoane, indicate doar prin
apelativele de P. și A.
Cercetarea penală a stabilit
că inculpatul D.S.D. întreținea relații cu inculpata D.V.S., elevă la Liceul de
Artă din Galați, locuind practic împreună într-o cameră din apartamentul
părinților acesteia.
În această cameră erau
depozitate drogurile aduse din București de către inculpatul D.S.D. și acesta,
împreună cu inculpata D.V.S., consumau astfel de substanțe, iar celelalte le
porționau pentru a fi distribuite de către inculpat.
Inculpatul I.A. a cumpărat
în mod repetat doze de cannabis precum și două tablete Ecstasy de la inculpatul
D.S.D., consumându-le atât singur cât și cu martorii T.S.N. și C.V.C.
În mai multe rânduri
inculpatul D.S.D. a vândut cannabis inculpaților I.V.C., I.C.Șt. și S.G.B.,
prieteni, foști colegi de liceu, tranzacțiile având loc de regulă la capătul
liniei 102 din micro 19, la prețul de 100.000 – 150.000 lei/țigară.
Inculpații consumatori
sus-menționați au refuzat propunerea inculpatului D.S.D. de a cumpăra și
pastile Ecstasy, considerându-le drog foarte puternic.
În perioada decembrie 2002 –
mai 2003, inculpatul D.S.D. a vândut cannabis pentru consum și inculpaților
D.E. și H.V.
Pentru a proba activitatea
infracțională a inculpaților, organul de urmărire penală s-a folosit de un
investigator acoperit cu numele de cod D.C.
Acesta a cumpărat de la
inculpatul D.S.D., la data de 7 martie 2003, cantitatea de 0,45 grame cannabis
contra sumei de 400.000 lei, iar la data de 31 martie 2003, o pastilă Ecstasy
inscripționată A., cu suma de 350.000 lei.
În dimineața de 14 mai 2003,
inculpatul D.S.D. s-a deplasat în București, cumpărând de la inculpatul E.I. 30
grame cannabis, urmând la prețul, de 3.000.000 lei, să-l achite după revânzare.
În aceeași zi inculpatul
D.S.D. a revenit în Galați la locuința inculpatei D.V.S., consumând împreună
droguri după care inculpatul a porționat cannabisul în doze de aproximativ 1
gram ambalate în pliculețe.
La data de 16 mai 2003,
inculpatul D.S.D. a fost surprins în flagrant de poliție în timp ce încerca să
vândă 4 pliculețe cu cannabis.
Urmare percheziției
efectuate în camera inculpatei D.V.S., au fost găsite alte 27 pliculețe cu
cannabis.
La data de 17 mai 2003 a fost
efectuată o percheziție și la domiciliul inculpatului E.I. în București, ocazie
cu care acesta a fost surprins aruncând în vasul WC o cantitate de cannabis,
fiind găsite mai multe pungi care conțineau cannabis tocat și uscat, un cântar
electronic și un pachet cu foițe pentru țigarete.
Inculpatul D.S.D. a
recunoscut implicarea sa în traficul de deținere de droguri pentru consum,
furnizând date despre alte persoane care au săvârșit infracțiuni prevăzute de
Legea nr. 143/2000.
Și ceilalți inculpați și-au
recunoscut vinovăția în săvârșirea faptelor, așa cum a fost reținută, prin
declarațiile date în cursul urmăririi penale, modificându-le, însă, în cursul
judecății, în tendința de eliminare a importanței și contribuției lor la
săvârșirea acestora.
Împotriva acestei hotărâri,
au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații E.I.,
D.S.D., D.V.S., I.A., H.V.C., I.V.C., I.C.Șt. și S.G.B..
În apelul parchetului
hotărârea a fost criticată pentru omisiunea luării măsurii de siguranță a
obligării inculpaților la tratament medical, prevăzută de art. 113 C. pen. și
greșita reținere a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., în
favoarea acestora.
Inculpatul D.S.D. a invocat,
pe de o parte, greșita sa condamnare întrucât nu s-a dovedit că plantele
vegetale traficate și cele găsite la locuința inculpatei D.V.S. sunt droguri în
accepțiunea Legii nr. 143/2000, că nu a cunoscut că pastilele Ecstasy traficate
conțin amfetamine iar, pe de altă parte, netemeinicia individualizării
pedepsei, impunându-se atât reducerea cuantumului acesteia, cât și aplicarea
dispozițiilor art. 86
1
C. pen.
Aceleași motive au fost
susținute și de ceilalți inculpați, cu precizarea că inculpatul I.A. a
solicitat schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni reținute, în
infracțiunea unică prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 și de asemenea,
să se constate că, în fapt, el a cumpărat pastilele Ecstasy cu bani adunați și
de la cei doi martori.
Prin decizia penală nr. 618
din 19 noiembrie 2004, Curtea de Apel Galați a respins toate apelurile
declarate în cauză, constatând că instanța de fond a stabilit corect situația
de fapt, încadrarea juridică și a făcut o judicioasă analiză a mijloacelor de
probă atunci când a constatat vinovăția inculpaților.
De asemenea, a apreciat că
pedepsele au fost bine individualizate și că în cauză, în lipsa raportului
medico-legal de expertiză prin care să se stabilească existența intoxicării
cronice cu stupefiante, nu se justifică luarea măsurii de siguranță prevăzută
de art. 113 C. pen.
Decizia penală
sus-menționată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Galați, care a criticat-o pentru greșita reținere a circumstanțelor
atenuante în favoarea inculpaților E.I., D.S.D., D.V.S. și I.A., iar, oral,
prin procurorul de ședință sub aspectul greșitei încadrări juridice, în
dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în loc de
dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în cazul inculpatei
D.V.S., care nu a deținut decât cannabis, drog de risc, cazuri de casare,
prevăzute de art. 385
9
alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc. pen.
De asemenea, împotriva
deciziei penale sus-menționate au declarat recurs și inculpații:
- E.I. care, oral, personal
și prin apărător, a criticat hotărârea sub aspectul greșitei individualizări a
pedepsei, solicitând reducerea acesteia ca efect al circumstanțelor atenuante
reținute și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., caz de casare prevăzut de
art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
- D.S.D. care prin motivele
scrise a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1)
pct. 14 C. proc. pen., respectiv reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor
art. 86
1
C. pen.
- D.V.S. sub aspectul
greșitei încadrări juridice, solicitând schimbarea acesteia din infracțiunile
prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 din
aceeași lege, în infracțiunea unică prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, întrucât, pe de o parte, activitatea de deținere droguri este unică
iar, pe de altă parte, s-a dovedit că a fost implicată numai în deținerea de
cannabis, substanță stupefiantă prevăzută în Tabelul Anexă III la Legea nr.
143/2000, drog de risc.
Inculpata a mai criticat
hotărârea și pentru eroarea gravă a instanțelor în stabilirea situației de
fapt, în sensul că probele demonstrează că nu a avut cunoștință că inculpatul
D.S.D. depozita în camera ei droguri, precum și pentru greșita individualizare
a pedepsei, care se impunea a fi redusă și suspendată executarea conform art.
81 – art. 82 C. pen., toate cazuri de casare prevăzute de art. 385
9
alin. (1) pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen.
- I.A., pentru greșita
încadrare juridică în cele două infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000,
deținere de droguri în scop de consum, incriminată de art. 4 din Legea nr.
143/2000, fiind absorbită în infracțiunea prevăzută de art. 2 din aceeași lege,
precum și pentru greșita individualizare a pedepsei, care se impunea să fie
micșorată, cazuri de casare prevăzute de art. 385
9
alin. (1) pct. 14
și 17 C. proc. pen.
- H.V. și I.V.C., nemotivate
în scris și susținute oral prin apărător în sensul reducerii pedepselor, caz de
casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Verificând hotărârea
criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursurile nu
sunt fondate.
Situația de fapt a fost
corect reținută de instanțe și aceasta rezultă dintr-un material probator
complex, coerent și legal administrat în cele două faze parcurse de procesul
penal.
Surprinderea în flagrant a
inculpatului D.S.D., conform procesului verbal din 16 mai 2003, cu 4 pliculețe
conținând doze cannabis, urmată de percheziția domiciliară, din aceeași zi, la
locuința inculpatei D.V.S., unde au fost găsite plante tocate și uscate,
cannabis, ambalate în alte 27 pliculețe și de percheziția din 17 mai 2003 de la
domiciliul inculpatului E.I., unde, de asemenea, au fost găsite droguri sub
forma plantelor cannabis tocate și uscate, au fost precedate de activități
judiciare de supraveghere prin înregistrări ale convorbirilor telefonice ale
inculpaților D.S.D. și D.V.S., precum și de infiltrare a investigatorului
acoperit în rețeaua de traficanți, obținându-se, în baza indiciilor temeinice,
mijloace de probă pentru stabilirea faptelor și vinovăția inculpaților.
Fragmentele vegetale
ridicate de la domiciliile inculpaților D.V.S. și E.I. au fost examinate în
cadrul L.A.F.C.D.D.G.C.C.O.A., stabilindu-se că acestea sunt cannabis,
conținând substanța activă tetrahidrocannabinol (THC).
Același drog, cannabis, a
fost identificat în fragmentele vegetale predate de investigatorul acoperit pe
care le-a „cumpărat” de la inculpatul D.S.D. la data de 7 martie 2003.
Pastila A. procurată de
același investigator de la același inculpat, la data de 31 martie 2003, cu suma
de 350.000 lei, conține, conform analizei fizico-chimice, substanța activă
amfetamină, drog de mare risc, înscris în Tabelul II la Legea nr. 143/2000.
Aceste mijloace de probă au
fost coroborate cu declarațiile inculpaților date în cursul urmăririi penale,
din care rezultă fără echivoc participarea lor la săvârșirea infracțiunilor
imputate.
Relevante sunt declarațiile
inculpatului D.S.D., scrise personal și respectiv, consemnate de procuror cu
asistența apărătorului, din care rezultă că drogurile, cannabis și pastile
Ecstasy, le depozita în camera inculpatei D.V.S., prietena lui, cu care consuma
împreună astfel de substanțe și în prezența căreia porționa cannabisul în doze
ambalate în pliculețe, încercând chiar calitatea drogului, fumând câte o
țigară.
Susținerile acestuia sunt
confirmate prin declarațiile inculpatei D.V.S., care arată că a acceptat să
țină drogurile în camera ei gândind că inculpatul D.S.D. le va vinde în filele
următoare, știind că el le vinde repede.
Aceeași inculpată a precizat
că știa că inculpatul sus-numit vinde o pastilă Ecstasy cu 350.000 – 400.000
lei, iar cannabisul cu 200.000 – 300.000 lei.
Ceilalți inculpați au
recunoscut, de asemenea, faptele imputate.
Și în cursul judecății
inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, cu modificarea poziției lor
doar în privința neparticipării inculpatei D.V.S. la traficul de droguri.
Revenirea inculpaților
D.S.D. și D.V.S. sub acest aspect nu este credibil explicată și a fost corect
înlăturată de instanțe, necoroborându-se cu celelalte mijloace de probă.
În raport de cele ce preced,
se constată că situația de fapt reținută a fost corect stabilită, vinovăția
inculpaților temeinic dovedită, iar încadrarea juridică legal determinată.
Inculpatul E.I. a vândut
inculpatului D.S.D. cannabis, drog de risc, aflat în Tabelul III anexă la Legea
nr. 143/2000 și pastile conținând amfetamină, drog de mare risc, aflat în
Tabelul II anexă la aceeași lege, iar acesta le-a adus în camera inculpatei
D.V.S., cu acordul acesteia, în scopul revânzării, porționând materia vegetală
în doze pentru consum.
La rândul său, inculpatul
I.A., procurând cannabis și pastile Ecstasy de la inculpatul D.S.D., le-a
oferit pentru consum altor persoane, respectiv martorilor identificați T.S.N.
și C.V.C.
Toți inculpații erau și
consumatori de droguri.
Așa fiind, încadrarea
juridică a faptelor inculpaților E.I., D.S.D., D.V.S. și I.A. în prevederile
art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și, respectiv, art. 4 din
aceeași lege, este legală.
Cele două infracțiuni sunt
autonome, având conținut juridic distinct, atât sub aspectul obiectului juridic
cât și al cerinței speciale a scopului deținerii.
Pentru aceste motive nu
poate fi primită critica privind greșita încadrare juridică.
Vinovăția inculpatei D.V.S.
este, așa cum s-a arătat, temeinic dovedită, aceasta acceptând primirea și, pe
cale de consecință, deținerea în locuința sa a drogurilor de risc și de mare
risc, aduse de inculpatul D.S.D., în scopul revânzării.
Cât privește
individualizarea pedepselor, Curtea constată că în cauză instanțele au avut în
vedere, la stabilirea și aplicarea acestora, criteriile prevăzute de art. 72 C.
pen.
S-a ținut seama, pe de o
parte, de gradul de pericol social, ridicat, al infracțiunilor, de
împrejurările săvârșirii acestora, gradul de risc al drogurilor traficate,
stabilit fiind că numai incidental au fost comercializate câteva pastile
conținând amfetamină iar, pe de altă parte, de persoana făptuitorilor, toți
tineri, unii elevi sau studenți, cu conduită în general sinceră în cursul
procesului și fără antecedente penale.
Curtea constată că
împrejurările favorabile inculpaților, sus-menționate, au fost justificat
considerate de către instanțe, circumstanțe atenuante și, de urmare, au fost
stabilite pedepse în raport cu efectele acestora, prevăzute de art. 76 C. pen.
Pedepsele astfel stabilite
și aplicate sunt și suficiente și necesare realizării funcțiilor de
constrângere și reeducare ale sancțiunii, precum și scopului prevenirii
săvârșirii de noi infracțiuni, neimpunându-se majorarea ori reducerea acestora
și nici schimbarea modalității de executare, după caz.
Față de cele ce preced și
cum nu se constată nici din examinarea din oficiu a hotărârilor existența
vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., recursurile declarate în cauză urmează să fie respinse
ca nefondate.
Din pedepsele aplicate
urmează să fie dedus timpul arestării preventive, respectiv de la 18 mai 2003
la 9 februarie 2005, pentru inculpatul E.I., de la 17 mai 2003 la 9 februarie
2005, pentru inculpații D.S.D. și D.V.S. și de la 19 mai 2003 la 8 februarie
2005, pentru inculpatul I.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați
și inculpații E.I., D.S.D., D.V.S., I.A., H.V. și I.V.C. împotriva deciziei
penale nr. 618/ R din 19 noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați.
Deduce din pedepsele
aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 18 mai 2003 la 9
februarie 2005, pentru E.I., de la 17 mai 2003 la 9 februarie 2005, pentru
D.S.D. și D.V.S. și de la 19 mai 2003 la 9 februarie 2005, pentru I.A.
Obligă pe recurenții
inculpați D.S.D., D.V.S., I.A., H.V. și I.V.C. să plătească statului sumele de
câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei,
reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Obligă pe recurentul
inculpat E.I. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 9 februarie 2005.