ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4723/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 523 din 3 decembrie 2002 Tribunalul Galați i-a condamnat pe inculpații: - P.A.L., în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și urm. C. pen. (fapte din perioada august – decembrie 2000) la un an și 2 luni închisoare. - D.M. - În temeiul art. 449 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., desființează pe latura penală următoarele: sentința penală nr. 225 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea, în întregime, privind pedepsele individuale și pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat; sentința penală nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila, în parte, respectiv în ceea ce privește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare și pedepsele individuale aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(2 ani închisoare) și de dispozițiile art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 luni închisoare) și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 luni închisoare). Menține, din această ultimă sentință, pedepsele aplicate aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 luni închisoare) și de dispozițiile art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 luni închisoare). În temeiul art. 43 C. pen., aplică inculpatului D.M.

pentru întreaga activitate infracțională reținută în prezenta sentință ca și prin sentințele penale nr. 225 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea și nr. 257 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila, ca fiind infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare (acte materiale săvârșite în perioada august 2000 – ianuarie 2002) și o pedeapsă de un an și 2 luni închisoare, pentru activitatea reținută ca fiind infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din aceeași perioadă). În baza art. 36 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele de 2 ani și 8 luni închisoare și de un an și 2 luni închisoare aplicate inculpatului D.M.

prin prezenta sentință, cu pedepsele de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele aplicate prin sentința penală nr. 257/24.06.2002 a Tribunalului Brăila și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare, sporită la 2 ani și 10 luni închisoare. - C.V.C., în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și urm. C. pen. (fapte comise în perioada august 2000 – decembrie 2000), la un an și 2 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. descontopește pedeapsa rezultantă de un an închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila, în pedepsele componente, de un an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 4 din Legea nr. 143/2000 și de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 290 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și urm. C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de un an și 2 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, cu pedepsele de un an închisoare și de 2 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 257/2002 a Tribunalului Brăila, aplicând inculpatului C.V.C.

pedeapsa cea mai grea de un an și 2 luni închisoare, sporită la un an și 5 luni închisoare. În baza art. 81 și art. 110 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaților minori (la data săvârșirii faptelor) pe durata unor termene de încercare, de 2 ani și 6 luni pentru inculpata P.A.L. și de 3 ani pentru inculpatul C.V.C. În baza art. 86 1 C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului D.M. pe durata termenului de încercare, prevăzut de art. 86 2 C. pen., de 5 ani. În baza art. 110 1 alin. (1) C. pen. și art. 86 3 C. pen., instanța a stabilit măsurile de supraveghere la care să se supună toți inculpații pe durata termenelor de încercare.

Au fost anulate cele 10 rețete și s-a dispus confiscarea a 3 fiole Fortral și a sumei de 637.500 lei, reprezentând contravaloarea a 52 fiole Fortral. Inculpații au fost obligați, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că inculpații D.M. și C.V.C. sunt prieteni din copilărie, iar inculpatul C.V.C. o cunoștea pe inculpata P.A.L. În luna decembrie 1999 cei trei inculpați, aflându-se în locuința inculpatului D.M. din mun. Galați la o petrecere, au hotărât să-și injecteze medicamentul Fortral, despre care aflaseră că, în urma administrării, produce o stare de euforie. Ulterior inculpații au procedat la fel, injectându-și medicamentul în vene prin utilizarea unor seringi de unică folosință, astfel încât și-au creat dependență de această substanță, pe care o procurau prin cumpărare din farmacii.

După apariția Legii nr. 143/2000 medicamentul Fortral nu mai putea fi procurat decât pe bază de rețetă. Întrucât inculpatul D.M. ajunsese, în acel moment, la o dependență de Fortral care reclama injectarea a 15 fiole zilnic și cum nu avea acces legal la rețete, acesta, cu ajutorul calculatorului, folosind elementele unei rețete originale (parafa și semnătura medicului) și-a confecționat rețete false, cu ajutorul cărora a procurat medicamentul din farmacii, în beneficiul tuturor inculpaților. Astfel, în perioada 22 septembrie 2000 – 27 octombrie 2000 acesta a falsificat 9 rețete. S-a stabilit că inculpații D.M. și C.V.C. au desfășurat în paralel și aproximativ în aceeași perioadă de timp, activități infracționale de același gen pe raza jud. Brăila și Vrancea (inculpatul D.M.) și numai jud. Brăila (inculpatul C.V.C.), fiind condamnați prin sentința penală nr. 257/2002 a Tribunalului Brăila și sentința penală nr. 225/2002 a Tribunalului Vrancea.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, care a solicitat majorarea pedepselor și înlăturarea dispoziției de suspendare a executării acestora, precum și inculpații D.M. și C.V.C., care au cerut reducerea pedepselor. Prin decizia penală nr. 541 din 26 septembrie 2003, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a declarat recurs, împotriva deciziei penale sus-menționate, criticând-o pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, care se impune corectată, pe de o parte, prin majorarea cuantumului acestora iar, pe de altă parte, prin schimbarea modalității de executare, în sensul dispunerii executării acestora în regim de detenție, precum și pentru omisiunea aplicării măsurii de siguranță, prevăzută de art. 113 C. pen., respectiv a obligării la tratament medical a inculpaților D.M. și C.V.C. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 1 C. proc.

pen., nu este fondat. Situația de fapt, așa cum a fost reținută de instanțe, a fost recunoscută de inculpați, vinovăția acestora fiind stabilită și prin celelalte mijloace de probă aflate la dosar. Încadrarea juridică este legală, instanța de fond aplicând corect și tratamentul juridic, prevăzut de art. 36 C. pen., în cazul infracțiunilor aflate în concurs dar judecate separat, precum și cel de recalculare a pedepsei în cazul prevăzut de art. 43 C. pen., respectiv al judecării ulterioare pentru alte acțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, pentru care inculpații au fost anterior definitiv condamnați. Este neîndoielnic că inculpații D.M. și C.V.C., tineri care de la vârsta minoratului și-au creat prin consum de fortral dependență, au săvârșit multiple acte materiale de deținere de astfel de substanțe pentru consum propriu, interzise, sub sancțiune penală, prin Legea nr. 143/2000.

La stabilirea pedepselor pentru infracțiunile imputate și la aplicarea celei rezultante, în cazul inculpaților D.M. și C.V.C., precum și a celei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei P.A.L., instanțele de fond și apel, aceasta din urmă prin menținerea hotărârii celei de fond, au luat în considerare, alături de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la limitele de pedeapsă speciale legale și dispozițiile din partea generală a Codului penal incidente cauzei, și pe cele privind gradul concret de pericol social al faptelor dedus din împrejurările săvârșirii acestora și persoana făptuitorilor. S-au avut în vedere, astfel, că la data comiterii faptelor inculpații P.A.L. și C.V.C.

erau minori iar inculpatul D.M. era abia trecut de vârsta majoratului, că toți inculpații au avut o comportare sinceră în cursul procesului penal, continuându-și studiile după comiterea faptelor. Inculpatul C.V.C. a devenit din anul universitar 2001/2002 student la Facultatea de Mecanică din cadrul Universității D.J. Galați, iar inculpatul D.M., conform documentelor depuse în recurs, este înscris la cursurile Universității Perugia, Italia, pentru străini. Așa fiind, se apreciază că pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate, atât sub aspectul cuantumului cât și al celui privind modalitatea de executare, respectiv a suspendării, în condițiile art. 81 C. pen., pentru inculpații P.A.L.

și C.V.C. și în condițiile art. 86 1 C. pen., pentru inculpatul D.M., învederându-se justificată și necesară și stabilirea, totodată, pentru inculpații minori la data comiterii faptelor a măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 86 3 C. pen. Sub acest aspect, recursul parchetului este nefondat. Nici critica din recursul parchetului privind omisiunea luării măsurii de siguranță a obligării inculpaților la tratament medical, prevăzută de art. 113 C. pen., nu este întemeiată. Potrivit art. 111 C. pen., măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală și se iau față de persoanele care au comis fapte, prevăzute de legea penală.

Așa cum rezultă din dosarul cauzei, faptele de deținere droguri pentru consum propriu au fost săvârșite de către inculpata P.A.L. în perioada 1999 – decembrie 2000, iar de către inculpații D.M. și C.V.C. în perioada 1999 – ianuarie 2002. În privința inculpatei P.A.L. este neîndoielnic că nu mai subzistă starea de pericol pentru înlăturarea căreia să fie necesară măsura de siguranță, neexistând date din care să rezulte că aceasta ar mai fi comis fapte antisociale ori că există temerea că în viitor va comite, datorită neobligării la tratament medical, asemenea fapte. Nici în cazul inculpaților D.M. și C.V.C., nu sunt întrunite, la data judecării recursului, condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri de siguranță.

Așa cum rezultă din înscrisurile medicale aflate la dosarul instanței de fond și la cel al instanței de apel inculpații D.M. și C.V.C. sunt în evidența Spitalului Universitar de Psihiatrie Socola Iași, cu internări pentru tratament în secția psihiatrie – toxico dependente, constatându-se ameliorare clinică. Aflându-se în evidența unei unități medicale de specialitate, inculpații sunt astfel supuși măsurilor, prevăzute de art. 27 din Legea nr. 143/2000, respectiv cura de dezintoxicare sau supravegherea medicală, încât nu se justifică, în cazul particular din cauză, reluarea judecății de la instanța de fond pentru dispunerea în mod provizoriu a măsurii de siguranță, prevăzută de art. 113 C. pen.

Față de cele ce preced recursul parchetului, urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, împotriva deciziei penale nr. 541 din 26 septembrie 2003 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpații C.V.C., D.M. și P.A.L. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei inculpate P.A.L., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2004.