ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 619/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 619/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Galați prin sentința

penală nr. 89 din 1 martie 2006 a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptelor reținute în sarcina inculpatului

P.I.

,

din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a),

g) și i) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209

alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută

de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani

închisoare.

Conform art. 334 C. proc.

pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), g) și f) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), c) și f) C. pen., cu aplicarea

art. 13 C. pen. și a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

A fost condamnat același

inculpat, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea a trei

infracțiuni prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C.

pen. și, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Conform art. 33 – art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului P.I. și s-a

dispus să execute pedeapsa cea mai grea sporită la 5 ani și 2 luni închisoare.

Conform art. 11 pct. 2 lit.

b) C. proc. pen., în referire la art. 10 alin. (1) lit. g) teza II C. proc.

pen., s-a încetat procesul penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 217 alin. (1) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă

durata reținerii din 7 noiembrie 1997.

A fost obligat inculpatul la

plata sumei de 190 lei RON despăgubiri civile către partea civilă D.C., la

plata sumei de 60 lei RON despăgubiri civile către G.A. și la plata sumei de 60

lei RON despăgubiri civile către P.G.

Prin aceeași hotărâre a fost

achitat inculpatul P.A. pentru infracțiunile reținute în sarcina sa prin actul

de sesizare.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

septembrie 1997 inculpatul P.I. a sustras din comuna Certești, județul Galați,

parbrizele de la autoturismele părților vătămate P.G. și G.A., acestea fiind

găsite, în urma investigațiilor organelor de poliție, ascunse în grădină la

domiciliul inculpaților P.I. și P.A.

septembrie 1997, inculpatul P.I., împreună cu persoane rămase neidentificate,

mascate pe față cu ciorapi, au pătruns în stâna părții vătămate D.C. au lovit-o

pe acesta și pe fiii săi D.I. și D.S., i-au închis în colibă, asigurând ușa

prin exterior cu o bucată de sârmă, au pătruns ulterior în țarcul de animale,

de unde au sustras mai multe oi pe care le-au încărcat în căruța inculpatului

P.I., sustrăgând de asemenea un ham de cal, o bucată de caș și mai multe

obiecte de îmbrăcăminte ce aparțineau părților vătămată. Ulterior, inculpatul

împreună cu ceilalți făptuitori au părăsit locul faptei, trecând cu căruța

peste o bicicletă ce aparținea părții vătămate, distrugând-o.

În urma investigațiilor

organelor de poliție, cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul

inculpaților P.I. și P.A., s-au găsit 5 scalpuri de animal, recunoscute

ulterior de proprietarii acestora după anumite semne particulare, ca fiind

animalele sustrase de inculpat de la stâna părții vătămate.

Situația de fapt reținută a

fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile

părților vătămată P.G., G.A., D.C., D.I., D.S., declarațiile martorilor D.I.,

L.C., T.G., U.A., D.A., A.A., V.C., P.V., H.M., G.V., M.D., procesele-verbale

de cercetare la fața locului, procesele-verbale de percheziție domiciliară și

declarațiile inculpaților care în mod constant au negat comiterea faptelor

reținute în sarcina lor.

Cu privire la vinovăția

inculpaților, se cuvine a fi făcute următoarele precizări:

data de 19 septembrie 1997.

Audiat atât pe parcursul

urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, inculpatul P.A. a

precizat că cele două parbrize găsite cu ocazia percheziției la domiciliul

inculpaților, în grădina acestora, au fost aduse probabil de fratele său,

inculpatul P.I., dar nu știe când și de unde. Anterior, cu prilejul efectuării

percheziției inculpatul P.A. a declarat că nu cunoaște de unde provin

parbrizele, deși au fost găsite la domiciliul său. Inculpatul P.I. a precizat

că a găsit cele două parbrize cu 3 luni înaintea lunii septembrie, într-un

șanț, pe marginea drumului între comuna Negrilești și Ghidigeni și le-a luat

pentru a le folosi.

Față de probele administrate,

instanța și-a format convingerea că inculpatul P.I. se face vinovat de

sustragerea celor două parbrize de la autoturismele părților vătămate.

Astfel, părțile vătămate

G.A. și P.G. și-au recunoscut parbrizele autoturismelor, conform proceselor-verbale

de recunoaștere, după anumite semne particulare.

Partea vătămată G.A. și-a

recunoscut parbrizul sustras, deoarece acesta era lovit de mai mult timp în

partea stângă și chederul de la parbriz prezenta urme de vopsea culoarea roșu

28, urmare a vopsirii autoturismului în anul 1996.

Partea vătămată P.G. și-a

recunoscut parbrizul după faptul că acesta fiind recent montat, prezenta urme

de praf de talc și cauciuc în stare proaspătă, introduse pe rama montajului,

respectiv cheder.

Având în vedere declarațiile

părților vătămate care au recunoscut parbrizele sustrase, coroborate cu

declarația inculpatului P.A., care precizează că parbrizele au fost aduse

probabil de inculpatul P.I., instanța a apreciat că acesta din urmă se face

vinovat de sustragerea parbrizelor, urmând a înlătura ca nesincere declarațiile

inculpatului P.I. că ar fi găsit cele două parbrize cu aproximativ 3 luni

înainte, deoarece acest lucru este imposibil, faptele de furt fiind săvârșite

la 19 septembrie 1997, iar parbrizele au fost găsite cu ocazia percheziției

domiciliare din 1 octombrie 1997.

data de 26 septembrie 1997.

Audiați fiind pe parcursul

urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpații nu au recunoscut

comiterea faptelor.

Inculpatul P.A. a precizat

că, în noaptea de 26 septembrie 1997, s-a aflat în locuința sa. În timpul zilei

a transportat porumb cu căruța. A aflat de la soția sa, seara, la întoarcerea

acasă, că inculpatul P.I. a adus 5 oi pe data de 27 septembrie 1997 pe care

le-a băgat în saivan și pe care ulterior, după trei zile, le-a sacrificat. A

văzut și el personal ovinele și discutând cu fratele său a aflat de la acesta

că ar fi cumpărat oile de la cineva din comuna Ghidigeni, dar nu i-a spus de la

cine.

Inculpatul P.I. nu a

recunoscut comiterea infracțiunii, arătând că în ziua de 27 septembrie 1997 a

cumpărat oile de la o persoană necunoscută din comuna Ghidigeni.

Instanța și-a format

convingerea că inculpatul P.I. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de

tâlhărie, lipsire de libertate și violare de domiciliu, comise în noaptea de 26

septembrie 1997.

Astfel, la locul faptei s-au

găsit urme de pneuri având caracteristicile descrise în procesul-verbal de

cercetare la fața locului respectiv: roata dreapta de utilaj agricol

semănătoare, roata față stânga de autoturism Dacia, precum și urme de frânară

de atelaj cu lățimea de 20,5 cm, urme ce corespund atelajului găsit la

domiciliul inculpaților P.I. și P.A.

De reținut că cei doi frați

locuiesc împreună, fiecare folosind grădina comună și câte o jumătate de

saivan, fiecare are o căruță, iar căruța inculpatului P.I. era lăsată de obicei

în curtea inculpatului P.A. (declarații inculpați date pe parcursul urmăririi

penale și cercetării judecătorești, declarațiile martorilor P.V.).

Deși procesul verbal de

verificare (fila 8 dosar urmărire penală) îi vizează pe inculpatul P.A., acesta

a arătat în declarația de la urmărire penală cât și în cea dată în fața

instanței că măsurătorile s-au efectuat la căruța fratelui său aflată în curte,

lângă căruța sa. La rândul său, inculpatul P.I. a recunoscut că își ținea

căruța în curtea fratelui său, iar organele de poliție au venit și au făcut o

verificare la căruța sa. Inculpatul a contestat însă constatările procesului-verbal

de verificare.

Urmele descoperite au condus

lucrătorii de poliție în satul Slobozia Conachi unde locuiau inculpații.

Părțile vătămate D.C., D.I. și

D.S. au declarat în mod constant că agresorii i-au lovit și amenințat, apoi

i-au închis în colibă, după care au intrat în țarcuri și au sustras oi.

Conform declarațiilor

martorilor T.G., L.C., M.D. și G.V., proprietarii celor 5 oi date spre

îngrijire părții vătămate D.C., aceștia au recunoscut scalpurile oilor găsite

la domiciliul inculpaților, cu ocazia percheziției efectuate, după semne particulare

(crestături) pe care fiecare le avea la oile sale.

Față de aceste probe rezultă

că inculpatul P.I. a acționat împreună cu alte persoane, rămase neidentificate,

în noaptea de 26 septembrie 1997, săvârșind infracțiunile de tâlhărie, lipsire

de libertate și violare de domiciliu.

Apărarea inculpatului P.I.,

în sensul că a cumpărat 5 oi de la o persoană pe nume G. nu poate fi reținută.

Astfel, martora D.L., la

aproape doi ani de la comiterea faptelor, a dat declarație în fața instanței,

arătând că în luna septembrie 1997, la barul din comuna Munteni a venit P.I. cu

căruța proprietate personală. În căruță avea 5 oi despre care inculpatul a

afirmat că le-a cumpărat de la Ghidigeni, fără a preciza numele vânzătorului.

P.I. era singur, nefiind însoțit de P.A.

Declarația martorei nu a

putut fi reținută, având în vedere durata de timp după care inculpatul s-a

gândit să o propună ca martor în apărare, deși avea această posibilitate, încă

în faza de urmărire penală, dar și pentru faptul că nu a oferit informații de natură

să conducă la aflarea adevărului în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în

noaptea de 26 septembrie 1997.

Mai mult, ca urmare a

cercetărilor efectuate pe raza comunei Ghidigeni, în satele Ghidigeni, Talpău,

Gârbovăț, Gefu nu a fost identificată persoana indicată de inculpatul P.I. cu

numele de „Gheorghe”, de la care ar fi cumpărat cele 5 oi.

De asemenea, nu se explică

de ce inculpatul P.I. a cumpărat oile sâmbăta, pe 27 septembrie 1997, le-a

sacrificat marți pe 30 septembrie 1997 și tot pe 30 septembrie 1997 s-a adresat

numitei Hulea Maria, agent agricol la Consiliul Local al comunei Munteni,

solicitând și obținând eliberarea biletului de proprietate nr. 337 din 30

septembrie 1997 în care se atesta că inculpatul deținea 5 ovine.

Din declarația martorei H.M.

rezultă că a eliberat înscrisul, certificând că la vremea respectivă familia P.

deținea un efectiv de oi. Martora a procedat conform O.G. nr. 1/1992, unde prin

noțiunea de „gospodărie” se înțelege toți cei care locuiesc și gospodăresc

împreună. Or, inculpatul P.I. locuia și gospodărea împreună cu tatăl său P.I.,

care avea 6 oi trecute în registrul agricol. Eliberarea certificatului se putea

face pentru orice membru major al familiei.

La rândul său, martora P.V.,

mama inculpatului, a confirmat că familia P. deținea un efectiv de 6 oi la data

respectivă, că acestea erau date în vară la stâna unui anume L. zis C., pentru

îngrijire, urmând a fi luate în cursul lunii noiembrie 1997. Martora a fost

audiată la data de 2 octombrie 1997, moment în care oile nu erau sacrificate.

În aceste condiții, apărarea

inculpatului nu a fost convingătoare.

Cu privire la inculpatul

P.A. s-a reținut că la dosarul cauzei, nu există nici o probă din care să

rezulte cu certitudine vinovăția acestuia, respectiv participația sa la infracțiunile

comise în data de 19 septembrie 1997 și 26 septembrie 1997.

Inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunilor, a precizat că parbrizele și oile au fost aduse de

fratele său.

Instanța a explicat anterior

în ce împrejurări a reținut că a comis faptele inculpatul P.I., ceea ce exclude

participația inculpatului P.A.

Chiar dacă la stână fapta a

fost comisă de mai multe persoane mascate, nici o parte vătămată nu l-a

identificat pe inculpat ca fiind autor al faptei.

Or, stabilirea vinovăției

unei persoane învinuite de comiterea unei infracțiuni se realizează numai pe

bază de probe, ca elemente de fapt care servesc la constatarea extinderii sau

inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și

la cunoașterea împrejurărilor necesare aflării adevărului și justei soluționări

a cauzei.

În speță, din analiza atentă

a mijloacelor de probă administrate, instanța a reținut caracterul insuficient

al probatoriului asupra faptelor reținute în sarcina inculpatului, neputând fi

reținută vreo contribuție a sa la comiterea infracțiunilor prezentate în actul

de sesizare.

Pe de altă parte, din

probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul P.I. a săvârșit faptele

de tâlhărie, violare de domiciliu și lipsire de libertate în mod ilegal

împreună cu alte persoane.

În acest sens sunt

declarațiile părților vătămate D.C., D.S. și D.I. care relevă participarea la

săvârșirea faptelor sus-menționate a 3-4 persoane.

Într-adevăr, în cursul

urmăririi penale nu au fost identificați ceilalți participanți și nici nu s-a

disjuns cauza în vederea identificării acestora. Nici din probele administrate

în cauză nu a rezultat identitatea celorlalți participanți la săvârșirea

faptei.

Aceasta nu înseamnă însă că

în sarcina inculpatului P.I. nu trebuiesc reținute agravantele infracțiunilor

mai sus menționate.

În altă ordine de idei,

conform art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta și la persoana

arătată în actul de sesizare a instanței, nefiind atributul instanței de

judecată să identifice alte părți.

În cauză nu ar putea fi

reținută nici infracțiunea de favorizare a infractorilor prevăzută de art. 264

C. pen., întrucât aprecierea probelor administrate în cauză nu conduce la

concluzia că inculpatul P.A. ar fi dat vreun ajutor fratelui său, inculpatul

P.I., fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii

infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau

executarea pedepsei ori pentru a se asigura acestuia folosul sau produsul

infracțiunii.

În ceea ce privește

încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, instanța a

reținut următoarele:

infracțiunea de furt calificat.

Întrucât inculpatul P.I. a

sustras în aceeași noapte într-o perioadă scurtă de timp de la două autoturisme

aparținând a două părți vătămate, în același mod prin tăierea chederului de la

două parbrize, instanța a apreciat că, în cauză sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen., urmând a se dispune schimbarea

încadrării juridice a faptelor de furt calificat din două infracțiuni într-o

singură infracțiune de furt calificat.

De asemenea, deoarece nu s-a

făcut dovada participării inculpatului P.A. la comiterea acestor fapte, urmează

a se înlătura din încadrarea juridică a infracțiunii de furt calificat reținută

în sarcina inculpatului P.I. lit. a), respectiv săvârșirea faptei de mai multe

persoane împreună.

infracțiunea de tâlhărie.

Prin rechizitoriu,

inculpații P.I. și P.A. au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), g) și f) C. pen.

Încadrarea juridică corectă

este însă cea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), c), d) și f) C.

pen., așa cum de altfel a și fost descrisă în rechizitoriu.

Prin urmare, în loc de agravanta

prevăzută de lit. a) și g) C. pen. (în timpul unei calamități) ar trebui

reținută agravanta prevăzută de lit. d) C. pen. (pe timp de noapte).

În primul ciclu procesual

Tribunalul Galați a pronunța sentința penală nr. 85 din 24 februarie 1999

(dosar nr. 1104/1998), dispunând condamnarea inculpaților pentru infracțiunea

de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c) și f) C. pen.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel doar inculpații, astfel încât, în rejudecare, nu se poate

reține și agravanta prevăzută de lit. d) C. pen., întrucât s-ar agrava situația

acestora, încălcându-se dispozițiile art. 372 C. proc. pen.

infracțiunea de violare de domiciliu.

Pentru realizarea laturii

obiective a infracțiunii prevăzută de art. 192 C. pen., pătrunderea fără drept

trebuie să se facă într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit de

acesta.

Prin „locuință” se înțelege

locul ales de o persoană unde aceasta își desfășoară efectiv viața sa

personală. Nu interesează dacă locuința este permanentă sau temporară.

Dependințele sunt acele

locuri care constituie o prelungire (un accesoriu) al locuinței și care

întregesc folosința acesteia.

Din declarațiile părților

vătămate D.C., D.S. și D.I., procesul-verbal de cercetare la fața locului și

schița locului faptei rezultă că stâna se afla așezată la o distanță de

aproximativ 3 km de satul Cârlomănești, fiind compusă din două cabane de dormit

pentru ciobani, o cabană pentru pregătirea brânzeturilor și două țarcuri de oi.

Având în vedere și declarațiile

părților vătămate, conform cărora locuiau efectiv la stână pentru a avea grijă

de oi, rezultă că aceasta avea caracterul de locuință temporară, îndeplinind

condițiile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen.

infracțiunea de lipsire de libertate.

Lipsirea de libertate în mod

ilegal presupune sub aspectul laturii obiective o faptă prin care o persoană

este lipsită de libertate fizică adică de posibilitatea de a se deplasa și

acționa în conformitate cu propria sa voință.

În fapt, inculpatul P.I.,

însoțit de persoane necunoscute s-a deplasat cu căruța la stâna părții vătămate

D.C. Din declarația acesteia rezultă că după ce a terminat munca, s-a culcat

într-o cabană, iar cei doi fii ai săi au dormit într-o altă cabană.

Auzind la un moment dat

zgomote, partea vătămată a ieșit afară, moment în care a fost amenințată cu

moartea, spunându-i-se să intre înăuntru, lucru pe care l-a făcut. A observat

că fii săi au fost loviți și închiși în cabana lor.

Ușile au fost asigurate cu

sârmă.

După aproximativ jumătate de

oră s-a făcut liniște. D.C. a reușit să scoată trei scânduri de la perete, a

părăsit cabana și cu ajutorul unui clește a tăiat sârma de la cealaltă ușă,

eliberându-și fiii.

Rezultă că latura obiectivă

a infracțiunii de lipsire de libertate există, întrucât victimele au fost

împiedicate în mod efectiv să se deplaseze și să acționeze.

De asemenea, sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate și sub

aspectul laturii subiective, întrucât inculpatul și făptuitorul procedând în

acest mod și-au dat seama că lipsesc de libertate pe părțile vătămată,

acționând cu intenție directă.

În consecință, având în

vedere că imobilizarea victimelor excede acțiunilor necesare în desfășurarea

laturii obiective a acțiunii de tâlhărie, rezultă că ne aflăm în fața unei

acțiuni de sine stătătoare, respectiv lipsirea de libertate în mod ilegal.

art. 13 C. pen.

Având în vedere că de la

săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 C. pen.

și tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen. și lipsire de libertate în

mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. și până la data judecății a

intervenit Legea nr. 169/2002, care prevede limite de pedeapsă sporite,

instanța urmează a da eficiență dispozițiilor art. 13 C. pen., privind

aplicarea legii penale mai favorabile.

Raportat la situația de fapt

mai sus expusă, inculpatul P.I. va fi pedepsit penal.

La individualizarea și

dozarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului P.I. s-a stabilit că vor fi

avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și principiul

neagravării situației inculpatului în propria cale de atac.

Față de persoana

inculpatului, valoarea mică a prejudiciului, dar și gradul de pericol social al

faptelor comise, modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire, instanța

a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse

privative de libertate într-un cuantum orientat spre minimul special, urmând să

stabilească o pedeapsă rezultantă conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C.

pen. (după schimbarea încadrării juridice ale faptelor), pedeapsă pe care

inculpatul o va executa cu privare de libertate.

În ceea ce privește

infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., reținută

prin rechizitoriu în sarcina inculpaților P.A. și P.I., s-a constatat că la

data de 27 martie 2005 s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii

penale prevăzută de art. 124 C. proc. pen., în referire la art. 122 lit. d) C.

proc. pen.

Întrucât inculpații nu au

solicitat continuarea procesului penal pentru a-și dovedi nevinovăția, cu

privire la această infracțiune s-a dispus încetarea procesului penal conform

art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 10 alin. (1) lit. g)

teza II C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat apel inculpatul P.I., susținând în principal că, nu sunt probe de

vinovăție a sa și deoarece a cerut achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen.

În subsidiar, s-a cerut

reducerea pedepsei aplicate și suspendarea executării acesteia.

Curtea de Apel Galați, prin

decizia penală nr. 81/ A din 18 septembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul P.I. (cu antecedente penale) împotriva sentinței penale

nr. 89 din 1 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului P.I. reținerea de 24 ore din data de 7 noiembrie 1997.

Inculpatul P.I., nemulțumit

și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recursul de față și prin

care reia motivele invocate prin apel, respectiv, în principal a cerut a fi

achitat, el socotindu-se nevinovat față de faptele pentru care a fost trimis în

judecată și pentru care nu sunt probe certe și numai în subsidiar, a solicitat

reducerea sancțiunii și suspendarea executării acesteia.

Recursul este nefondat.

Verificându-se hotărârea

atacată în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, Curtea reține că

probatoriul administrat dovedește fără contradicții, vinovăția penală a

inculpatului recurent, cu privire la toate faptele pentru care a fost trimis în

judecată.

Așa fiind, și în raport de

activitățile infracționale efectiv întreprinse de inculpatul recurent, se

reține că și încadrarea juridică este cea legală.

Ca atare, critica privitoare

la lipsa de probe certe cu privire la vinovăția penală a recurentului se va

înlătura ca fără temei.

Pedepsele aplicate se

constată că, reprezintă limita minimă a textelor ce încriminează faptele comise

și cu  aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 13 C. pen.,

deoarece de la data comiterii și până la data judecării, a fost modificată

legea penală.

În final, pedepsei

rezultante, după contopire (infracțiunile comise fiind în concurs real) i s-a

aplicat și un spor, dar care nu e decât de 2 luni, așa încât, nici acesta, nu

poate fi apreciat ca excesiv.

Cu privire la persoana

recurentului inculpat se reține că, încă din minoritate a început să comită

furturi și pentru care i s-a aplicat măsura educativă, a internării, într-un

centru de reeducare, pe timp de 3 ani, perseverează în săvârșirea de fapte

penale, de aceeași natură și chiar mai grave, precum este tâlhăria și

sechestrarea de persoane, iar pe timpul cercetării judecătorești din prezenta

cauză, a avut o poziție oscilantă și cu mult împotriva evidentei faptelor

infracționale ce corect i s-au reținut și pentru care a fost condamnat cu

pedepse privative de libertate.

Pentru toate cele analizate,

nici modalitatea de executare, nu se justifică a fi modificată iar, recursul

declarat va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. și menținută hotărârea atacată, ca temeinică și legală, sub

toate aspectele.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat P.I. împotriva deciziei penale nr. 81/

A din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 februarie 2007.