ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 391/A/2015

Deliberând asupra apelurilor, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, au fost trimiși în judecată inculpații:

- delapidare, prev. de art. 215

1

alin. (1), (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (5 acte materiale);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior,

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior,

- înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior rap. la art. 13 alin. (1), (2) din O.U.G. nr. 43/2002;

- complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din C. pen. anterior,

- complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din C. pen. anterior,

- spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (3 acte materiale), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior,

- complicitate la comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din C. pen. anterior rap. la art. 13 alin. (1), (2) din O.U.G. nr. 43/2002.

- înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din C. pen. anterior,

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior

- înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior,

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior (2 acte materiale),totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior,

- complicitate la comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. anterior,

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

Prin Sentința penală nr. 21 din 15 mai 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/57/2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a dispus:

I. În ceea ce-l privește pe inculpatul A.:

În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul A. din infracțiunile de: înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., raportat la art. 13 alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 43/2002, spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., delapidare prev. de art. 215

1

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), totul cu aplicare art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de:

- înșelăciune prev. și ped. de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- spălare de bani prev. și ped. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen. și, totodată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.;

- complicitate la înșelăciune prev. și ped. de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- complicitate la înșelăciune prev. și ped. de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- delapidare, prev. și ped. de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 și art. 309 C. pen., și cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.;

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă comisă în legătură cu SC G. SRL Cluj-Napoca.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat de sub învinuirea comiterii infracțiunii de spălare de bani prev. și ped. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen. și, totodată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., faptă comisă în legătură cu SC G. SRL Cluj-Napoca.

A condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. și ped. de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare, faptă comisă în legătură cu SC H. SRL.

S-a dispus condamnarea același inculpat pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. și ped. de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare, faptă comisă în legătură cu SC I. SRL.

A condamnat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare, faptă comisă în legătură cu SC H. SRL

S-a dispus condamnarea aceluiași inculpat pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare, faptă comisă în legătură cu SC I. SRL.

A condamnat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii de delapidare, prev. și ped. de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 și art. 309 C. pen., și cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din vechiul C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) din vechiul C. pen.

II. În ceea ce o privește pe inculpata B.:

În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de inculpata B. din infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C.p., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., raportat la art. 13 alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 43/2002, în infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. și ped. de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatei B. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. și ped. de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

III. În ceea ce o privește pe inculpata F.:

În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpata F. din infracțiunile de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de:

- complicitate la înșelăciune, prev. și ped. de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) din vechiul Cod, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din vechiul C. pen. și art. 5 din noul C. pen.;

A condamnat inculpata F. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. și ped. de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a dispus condamnarea aceleiași inculpate pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) din vechiul Cod, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din vechiul C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute în final pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) din vechiul C. pen.

În baza art. 81 din vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de mai sus.

În baza art. 82 din vechiul C. pen., s-a dispus ca termenul de încercare să fie format din durata pedepsei, la care s-a adăugat o perioadă de 2 ani, respectiv o perioadă de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatei asupra art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) din vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

IV. În ceea ce-l privește pe inculpatul D.:

În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul D. din infracțiunile de: înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile de:

- înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 din noul C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din vechiul C. pen. și art. 5 C. pen.;

A dispus condamnarea inculpatului D. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 din noul C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

A condamnat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din vechiul C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) din vechiul C. pen.

În baza art. 81 din vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de mai sus.

În baza art. 82 din vechiul C. pen., s-a dispus ca termenul de încercare să fie format din durata pedepsei, la care s-a adăugat o perioadă de 2 ani, respectiv o perioadă de 4 ani.

A atras atenția inculpatului asupra art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) din vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

V. În ceea ce o privește pe inculpata E.:

În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de inculpata E. din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

A condamnat inculpata E. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) din vechiul C. pen.

În baza art. 81 din vechiul C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de mai sus.

În baza art. 82 din vechiul C. pen., s-a dispus ca termenul de încercare să fie format din durata pedepsei, la care s-a adăugat o perioadă de 2 ani, respectiv o perioadă de 4 ani.

A atras atenția inculpatei asupra art. 83 din vechiul C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) din vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

VI. În ceea ce o privește pe inculpata C.:

În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpata C. din infracțiunile de: înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., în infracțiunile de:

- înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din vechiul C. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen.;

A condamnat pe inculpata C. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a dispus condamnarea aceleiași inculpate pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din vechiul C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute în final pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) din vechiul C. pen.

În baza art. 81 din vechiul C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de mai sus.

În baza art. 82 din vechiul C. pen., s-a dispus ca termenul de încercare să fie format din durata pedepsei, la care s-a adăugat o perioadă de 2 ani, respectiv o perioadă de 3 ani.

A atras atenția inculpatei asupra art. 83 din vechiul C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) din vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

A fost obligat inculpatul A. să plătească SC J. SA Alba Iulia, prin administrator judiciar K. S.P.R.L. suma de 2.047.292,48 lei, reprezentând despăgubiri civile.

S-a dispus obligarea aceluiași inculpat, în solidar cu inculpații E. și D. și cu SC J. SA Alba Iulia, prin administrator judiciar K. S.P.R.L., să plătească părții civile L. SA suma de 312 lei, reprezentând comisioane datorate băncii.

A obligat pe același inculpat, în solidar cu inculpata C. și cu SC J. SA Alba Iulia, prin administrator judiciar K. S.P.R.L., să plătească părții civile L. SA suma de 639,94 lei, reprezentând comisioane datorate băncii.

S-a confiscat de la inculpatul A. suma de 1.080.000 lei.

A fost menținută măsura asigurătorie instituită la data de 30 martie 2011 asupra următoarelor bunuri aparținând inculpatului A. și SC J. SA Alba Iulia:

- spațiu comercial înscris în C.F. c, nr. topo x/2/2/2/30023 Alba Iulia, situat în municipiul Alba Iulia;

- imobil înscris în C.F. x Alba Iulia, nr. topo x/9/X/1/2/1 situat în Alba Iulia;

- clădire și teren situate în Alba Iulia;

- clădire situată în Alba Iulia;

- clădire situată în Alba Iulia, înscrisă în CF x, nr. topo x/a/1, x/b/1, x/2/b/1, 394/2/2/2/1, x/1/a/1, x/2/a/1, x/b/1, x/1/1 și x/2/1.

S-a dispus anularea următoarelor acte:

- contractul de închiriere încheiat la data de 25 septembrie 2008, între Biroul Notarului Public F. și SC H.;

- antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 24 septembrie 2008, între SC H. SRL și inculpatul A.;

- antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31 iulie 2008, între SC I. SRL și inculpatul A.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., D., E., C. și F., la câte 3.000 lei, cheltuieli judiciare parțiale la stat. Suma de 150 lei, reprezentând onorariu avocațial din oficiu, pe seama inculpatului D., s-a suportat din fondul Ministerului Justiției către Baroul Mureș.

Pentru a dispune astfel, prima instanță de fond a reținut, în esență, că:

În ceea ce-i privește pe inculpații A. și B., cărora li se impută înșelarea societății de G. cu ocazia încheierii și executării antecontractului privind vânzarea Hotelului L. din Cluj-Napoca, curtea de apel a reținut că, din probele de la dosar rezultă că în anul 2005 SC J. SA Alba Iulia, administrată de către inculpatul A., a achiziționat prin vânzare-cumpărare de la SC Hotel L. SA București imobilul denumit "Hotel L." situat în Cluj-Napoca, județ Cluj, înscris în C.F. nr. x Cluj-Napoca, nr. topo x. Actul de vânzare-cumpărare a fost redactat de către inculpata B., iar în clauzele finale (art. 5.1 din contract) s-a menționat faptul că imobilul în discuție face obiectul unei cereri de retrocedare formulate în baza Legii nr. 10/2001 de către Colegiul Q. din Debrețin.

Ulterior, întrucât avea nevoie de lichidități, inculpatul A. a hotărât să vândă acest imobil, sens în care a apelat la serviciile societății de intermediere SC G. SRL Cluj-Napoca administrată de către martora M., în vederea găsirii unui cumpărător.

La începutul lunii mai 2008, martora M. a adus la cunoștință inculpatului A. faptul că a găsit un cumpărător interesat să achiziționeze imobilul.

Din declarația martorei M., reprezentantă a SC G., societate ce avea ca obiect de activitate și operațiuni de intermedieri imobiliare, prima instanță a reținut că a avut mai multe discuții cu inculpatul A. legate inițial de închirierea imobilului și mai apoi de vânzarea acestuia, iar martorul N., a arătat că negocierile s-au derulat pe parcursul a aproximativ două săptămâni.

Instanța a precizat că, în acuzare, se susține că inducerea în eroare a promitenților cumpărători a constat în ascunderea unor împrejurări esențiale, respectiv a faptului că imobilul era revendicat, în acest sens existând două cereri de retrocedare și că inculpatul A. a ascuns faptul că pentru dezvoltarea proiectului imobiliar și-a asumat în cursul procedurii de obținere a autorizației de construire obligația de a închiria locuri de parcare de la Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca, fapt care ar fi obligat cumpărătorul ca, după dobândirea proprietății tabulare, să plătească aproximativ 120.000 euro/anual cu titlu de chirie, împrejurări care dacă ar fi fost cunoscute, antecontractul nu ar fi fost încheiat. S-a notat că, tot potrivit acuzării, inducerea în eroare a reprezentanților promitentului cumpărător s-ar fi realizat atât la momentul negocierilor și semnării antecontractului, când s-a efectuat plata sumei de 1,6 milioane euro, cât și atunci când s-a achitat diferența de preț de 400.000 euro.

Prima instanță a considerat că probele din dosar nu sunt de natură a stabili că într-adevăr, la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare și pe parcursul derulării acestuia, a existat intenția inducerii în eroare a promitenților-cumpărători.

În acest sens, au fost enunțate declarațiile date în faza de urmărire penală și în fața instanței, de către martorii O., avocatul care s-a ocupat de întocmirea antecontractului, P., consilier juridic la R. SRL, M., N.

Totodată, instanța a precizat că, din întreaga conduită a SC G. și SC R., după momentul când s-a aflat de existența celor două cereri de retrocedare a Hotelului L., rezultă că acestea nu s-au simțit înșelate.

Astfel, s-a arătat că, potrivit probelor de la dosar, după ce au aflat de cele două retrocedări, au purtat corespondență pe această temă cu SC J. și au făcut demersuri pentru obținerea unui credit și acoperirea viitoarelor investiții imobiliare, stabilind și notarul la care urma să se finalizeze tranzacția. Mai mult, deși s-a aflat de cele două cereri de retrocedare, încă de la data de 15 mai 2008, s-a achitat diferența de preț, de 400 mil. lei, la 21 mai 2008. În plus, părțile au solicitat rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare și nu anularea lui.

În opinia instanței, dacă părțile s-ar fi simțit înșelate ar fi trebuit ca în momentul în care au constatat existența celor două cereri de retrocedare și a acelei declarații a inculpatului A., vizând obligația de a închiria cele 100 locuri de parcare, să formuleze plângere penală pentru înșelăciune.

Pe de altă parte, în legătură cu cele două cereri de retrocedare a imobilului, instanța a făcut o serie de precizări, respectiv:

a) În legătură cu notificarea imobilului din anul 2001, din partea Colegiului Q. Debrețin.

Această notificare a fost cunoscută de inculpații A. și B. în anul 2005, când s-a achiziționat imobilul, notificarea nefiind înscrisă în cartea funciară a imobilului, aspect care nu se poate imputa inculpaților deoarece nu ei aveau această obligație.

Această notificare, adresată în baza Legii nr. 10/2001, privind retrocedarea imobilului, a primit rezolvare, în sensul că, așa cum rezultă din actele aflate la dosar urmărire penală, societatea L. SA, de la care s-a cumpărat hotelul L. din Cluj în 2005, a răspuns Colegiului Q. din Debrețin, că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru o restituire în natură. În aceste condiții, potrivit dispozițiilor din Legea nr. 10/2001 Colegiul Q. avea un termen de 30 de zile pentru a formula o contestație în instanță, ceea ce nu s-a întâmplat, colegiul înțelegând că formuleze, la 29 octombrie 2001, o cerere de despăgubiri, soluționată prin Sentința civilă nr. 2079/R pronunțată în Dosarul nr. x/3/2008. Verificând acest dosar se constată că SC J. Alba Iulia nu a fost parte în proces.

Prin urmare, prima instanță a considerat apărarea inculpaților, în sensul că ei nu cunoșteau ca acest imobil să fie revendicat este verosimilă, ei putând să cunoască în schimb că imobilul a făcut obiectul unei cereri de despăgubiri.

b) În ceea ce privește cea de-a doua notificare, formulată de Eparhia Reformată din Ardeal, în anul 2003, curtea de apel a reținut că, din nicio probă de la dosar nu rezultă că cei doi inculpați aveau cunoștință de aceasta, Eparhia Reformată nefăcând demersuri în sensul de a aduce la cunoștința proprietarului imobilului existența cererii.

În ceea ce privește obligația asumată de inculpatul A., în sensul de a aduce la cunoștință eventualilor cumpărători ai imobilului obligația de a închiria 100 locuri de parcare, s-a reținut din actele de la dosar că inculpatul și-a asumat această obligație, dar că, din nicio probă nu rezultă, însă, că inculpata B. avea cunoștință de această obligație a inculpatului.

În legătură cu această obligație a inculpatului A., vizând locurile de parcare, instanța a reținut că, la data de 14 mai 2008, practic s-a realizat doar un precontract de vânzare-cumpărare a Hotelului L. Cluj, astfel că părțile nu au definitivat modalitatea și condițiile în care se va transmite proprietatea asupra imobilului.

Analizând precontractul încheiat între părți, s-a constatat că la pct. 11.6 acestea au prevăzut posibilitatea modificării clauzelor antecontractului cu acordul acestora. De asemenea, la pct. 9.6, se prevede posibilitatea rezoluțiunii, la cererea cumpărătorului, dacă din analiza raportului S. întocmit în august 2007 și a proiectului tehnic întocmit de SC Ș. SRL (parte a autorizației de construire nr. 82 emisă la 15 februarie 2008 de Primăria municipiului Cluj-Napoca) se identifică inexactități ori aspecte tehnice importante care nu au fost relevate și care afectează negativ reabilitarea și exploatarea comercială eficientă a imobilului sau generează costuri importante neprevăzute.

Din cele de mai sus, prima instanță a considerat că rezultă faptul că, cumpărătorii și-au dat seama că pot interveni nereguli în ceea ce privește acea autorizație de construire, astfel că și-au luat măsuri de precauție.

Mai mult, a constatat instanța, din declarația martorului N., rezultă că dacă ar fi știut de situația acelor parcări s-ar fi diminuat prețul contractului cu 10 - 20%, rezultând că, contractul s-ar fi încheiat și în aceste condiții.

Instanța a mai reținut că, din adresele de la dosar instanță de fond, rezultă că precontractul de închiriere nr. 1 din 07 ianuarie 2008, vizând acele locuri de parcare, a rămas fără obiect deoarece proiectul de construcție a Centrului T. ce urma să fie edificat pe strada Avram Iancu a rămas abandonat încă din vara anului 2008. Ca urmare, s-a apreciat că acest aspect nu era un impediment la încheierea contractului.

În opinia instanței, din cele de mai sus nu rezultă, cum s-a susținut de DNA, că inducerea în eroare s-a realizat în momentul negocierilor și a semnării contractului, când s-a făcut plata și atunci când s-a achitat diferența de preț de 400.000 lei.

Prin urmare, s-a reținut, potrivit actelor de la dosar, că s-au purtat negocieri cu inculpatul A. cu cel puțin 2 - 3 săptămâni înainte de semnarea contractului, că cei interesați de achiziționarea imobilului erau persoane ce dețineau cunoștințe legate de modalitatea de achiziționare a imobilelor, M., soția cumpărătorului, fiind cea care deținea firma prin care s-a achiziționat imobilul. Mai mult, pentru a se putea realiza tranzacția au fost angrenați avocatul O. și jurista firmei cumpărătoare, astfel că atât M. cât și avocatul O. și jurista firmei cumpărătoare cunoșteau posibilitatea existenței unor cereri de revendicare și a altor probleme legate de autorizația de construcție obținută, astfel că și-au luat măsuri.

Mai mult, a precizat instanța, rezultă că plata sumei de 400.000 lei s-a efectuat după ce cumpărătorii au aflat de existența celor două notificări.

Ca urmare, s-a apreciat că este greu de crezut că inducerea în eroare a cumpărătorilor s-a realizat în modalitatea descrisă în rechizitoriu.

În opinia instanței, din actele de la dosar rezultă că, de fapt, nu s-a reușit executarea obligațiilor asumate de către SC J. Alba Iulia în acel antecontract, cea ce nu poate constitui infracțiunea de înșelăciune.

Ca urmare, atât pentru inculpatul A. cât și pentru inculpata B. s-a considerat că se impune achitarea, în conformitate cu art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în forma autoratului pentru inculpatul A. și în forma complicității pentru inculpata B.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani reținută în sarcina inculpatului A., constând în aceea că a disimulat cu intenție proveniența ilicită a sumei de 5.839.927 lei plătită cu titlu de avans pentru antecontractul din 14 mai 2008 privind vânzarea imobilului din Cluj-Napoca, sumă obținută prin inducerea în eroare a reprezentanților SC G. SRL Cluj-Napoca, bani ce au fost supuși operațiunii de reciclare, s-a apreciat că, atâta timp cât s-a dovedit că suma nu a fost obținută prin inducerea în eroare a reprezentaților SC G., nu se poate reține nici această infracțiune, lipsind elementele constitutive ale acestei fapte, astfel că în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a indicat că se impune achitarea inculpatului.

În ceea ce privește comiterea de către inculpatul A. a infracțiunii de delapidare, cu privire la conturile 461 și 542 s-a reținut că, prin rechizitoriu, atunci când DNA-ul reține încadrarea juridică a faptei, se arată că inculpatul cu intenție, în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 octombrie 2010, și-a însușit, în mod repetat, fără drept, suma de 4.258.491,89 din patrimoniul SC J. SA Alba Iulia. Totodată, s-a constatat că, la rechizitoriu, când se prezintă infracțiunea, DNA-ul face referire la perioada mai - decembrie 2008.

Instanța, verificând raportul întocmit de Garda Financiară Alba Iulia, aflat la dosar urmărire penală, a reținut că s-au efectuat constatări financiar-contabile pentru perioada mai - decembrie 2008, astfel că această perioadă a fost luată în considerare.

Ca urmare, verificând raportul financiar-contabil întocmit, în ceea ce privește contul 461, debitorii diverși, s-a constatat că, în această perioadă, mai - decembrie 2008, a fost ridicată și însușită de către inculpatul A. suma de 1.857.797,84 lei. În ceea ce privește contul 542, avansuri de Trezorerie, rezultă că în această perioadă a fost ridicată și însușită de către inculpatul A. suma de 189.495,00 lei.

Din cele de mai sus, prima instanță a reținut că inculpatul și-a însușit, fără drept, în total suma de 2.047.292,48 lei

De fapt, a precizat instanța, și partea civilă SC J. SA, prin administratorul judiciar, s-a constituit parte civilă cu această sumă de bani, de 2.047.292,48 lei, așa cum rezultă de la dosar.

S-a reținut că reprezentantul inculpatului a susținut că, din actele de la dosar rezultă că acești bani reprezintă împrumuturi acordate de către A. societății SC J. SA, împrumuturi perfect legale și că aceste sume de bani însușite reprezintă restituirea acelor împrumuturi.

Însă, instanța a apreciat că din niciun act de la dosar nu rezultă cele susținute în apărare, astfel că aceste susțineri nu au fost luate în considerare.

Tot în apărare s-a mai susținut că nu există la dosar probe care să demonstreze fapta inculpatului, dar instanța nu este de acord cu această susținere, apreciind că raportul Gărzii Financiare demonstrează faptul că inculpatul și-a însușit în mod ilegal sumele de bani arătate mai sus.

În raport de modificările intervenite la data de 01 februarie 2014 în ceea ce privește Codul penal și Codul de procedură penală, instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a acestei fapte, din infracțiunea de delapidare prev. și ped. de art. 215

1

alin. (2) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2), în infracțiunea de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 308, 309 C. pen., și cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., această din urmă încadrare fiind reținută.

Constatând că infracțiunea de delapidare este dovedită, s-a apreciat că se impune obligarea inculpatului să plătească societății SC J. SA, prin administrator judiciar K. S.P.R.L suma de 2.047.292,48 lei reprezentând despăgubiri civile.

În ceea ce privește creditul acordat de Ț. - sucursala Alba, către SC H. SRL Alba Iulia, instanța a apreciat că starea de fapt reținută în rechizitoriul DNA-ului rezultă din probele de la dosar.

Instanța a arătat că modalitatea în care s-a obținut creditul și faptul că banii au fost însușiți de inculpatul A. este de natură a crea convingerea că inculpatul A. și inculpații E., D. și F. au pus la punct un mecanism financiar la care se face referire în rechizitoriu, de natură să inducă în eroare partea civilă L. în scopul de a acorda credite unor societăți comerciale controlate de către inculpatul A., banii urmând a fi virați în contul personal al acestui inculpat.

Astfel, a reținut prima instanță, în luna septembrie 2008, SC H. SRL Alba Iulia a solicitat de la Ț. - Sucursala Județeană Alba, acordarea unui credit pentru investiții, prin care se cofinanța în procent de 84,5% achiziționarea unui spațiu comercial situat în municipiul Alba Iulia. Acest imobil era proprietatea inculpatului A.

La data de 24 septembrie 2008 se încheie antecontractul de vânzare-cumpărare, prin care inculpatul A. se obligă să vândă SC H. SRL Alba Iulia imobilul în discuție cu suma de 177.000 euro. Acest antecontract a fost autentificat de către inculpata F., prin încheierea din 25 septembrie 2008 și nu a fost urmat de încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare.

În opinia instanței, acest antecontract este fictiv, în realitate neurmărindu-se achiziționarea imobilului, dorindu-se doar obținerea creditului în folosul inculpatului A., aspect dovedit cu aceea că în contul personal al acestui inculpat s-au virat banii.

Cum imobilul era grevat de sarcini în favoarea Băncii U., el nu putea să stea la baza acordării creditului. Ca urmare, la data de 25 septembrie 2008 a fost încheiat între SC H. SRL Alba Iulia, reprezentată de către inculpatul D. și Biroul Notarului Public F. contractul de închiriere a imobilului pe o perioadă de 10 ani, fiind stabilită cu titlu de chirie suma de 2800 de euro. Acest contract de închiriere a fost semnat de către D. și F. și a fost folosit pentru garantarea obținerii creditului, vizând achiziționarea spațiului comercial.

În opinia instanței și acest contract de închiriere este unul fictiv, cu atât mai mult cu cât din actele de la dosar rezultă că de la încheierea contractului de închiriere cu societatea comercială SC H. și până la rezoluțiunea acestuia și ulterior chiria a fost achitată de F. tot inculpatului A. iar cuantumul chiriei a fost de 100 euro pe lună.

Instanța a considerat că toată activitatea infracțională a inculpaților, descrisă mai sus, a fost realizată tocmai pentru ca aceștia să obțină acordarea unor credite de către Ț., credite care nu ar fi fost acordate în mod normal și care urmau să fie folosite de inculpatul A. în scop personal.

S-a arătat că, prin declarațiile date, inculpații E., D. și F. nu au recunoscut faptele, susținând că toate actele depuse de ei, în vederea obținerii creditului au fost perfect legale.

În pofida declarațiilor inculpaților, instanța a apreciat că, din dosar, rezultă cu claritate că societatea inculpatului A. avea mari datorii și că nu se puteau obține noi credite. Ca urmare, s-a apelat la această metodă de a induce în eroare Ț.-ul și a se obține noi credite, banii obținuți în acest mod ajungând în contul personal al inculpatului A.

În opinia instanței, rezultă cu claritate că toți inculpații s-au înțeles între ei cu privire la modalitatea în care urma să se obțină creditul, în sensul că o societate comercială, care era controlată de inculpatul A., în speță SC H. SRL Alba Iulia, era interesată să achiziționeze un imobil din proprietatea inculpatului A., administratorul acelei societăți urmând să se prezinte la Ț. Alba Iulia, în vederea solicitării acordării creditului în acest scop.

Astfel, a arătat instanța, din declarațiile inculpatului D., rezultă că SC H. SRL Alba Iulia nu aparținea exclusiv soțiilor Soare și că o parte din acțiunile societății erau deținute de către cumnata inculpatului A., numita V. Mai rezultă din declarațiile inculpaților faptul că E. era angajata societății J. SA Alba Iulia de peste 15 ani, aceasta având și calitatea de director economic la această societate, iar soțul ei, inculpatul D., era cel care întocmea asigurările pentru firmele pe care le deținea inculpatul A.

Tot din declarațiile inculpaților rezultă că, cei care au întocmit efectiv antecontractul de vânzare-cumpărare și care s-au ocupat de toate documentația necesară, în vederea obținerii creditului, au fost angajații societății J. SA Alba Iulia și numitul W., administrator al SC AA. SRL Alba Iulia, societate la care SC J. SA deține pachetul majoritar.

Din declarațiile inculpaților, prima instanță a mai reținut că cel care a avut inițiativa și care i-a consiliat pe soții E., în vederea achiziționării imobilului a fost inculpatul A., acesta spunându-le și de la care bancă să ceară împrumutul. De asemenea, mai rezultă că, inculpatul A. a fost în legătură directă cu coinculpata F., aceasta fiind informată despre faptul că imobilul urmează să se vândă.

Prin urmare, instanța și-a format convingerea că acel antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între A. și SC H. SRL Alba Iulia era unul fictiv, părțile cunoscând încă de la începutul tranzacției că imobilul avea instituit garanții, astfel că era foarte greu ca, ulterior, să se perfecteze contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Totodată instanța a considerat că din actele de la dosar rezultă că și acel contract de închiriere întocmit de SC H. SRL Alba Iulia și Biroul notarului public F. era unul fictiv, fiind întocmit doar pentru a se obține creditul de 550.000 lei.

Fictivitatea acestui contract s-a constatat că rezultă din faptul că acesta a fost rezoluționat după ce s-a virat suma de 550.000 lei în contul inculpatului A., din faptul că în perioada 25 septembrie - 16 octombrie 2008, cuprinsă între momentul încheierii contractului de închiriere și cel al rezoluțiunii, chiria a fost achitată tot inculpatului A. și din aceea că ulterior rezoluțiunii contractului de închiriere încheiat cu SC H. SRL Alba Iulia chiria a fost achitată tot inculpatului A., valoarea fiind tot de 100 de euro pe lună, iar Biroul Notarului Public F. nu a achitat societății SC H. SRL Alba Iulia, în toată această perioadă, vreo sumă cu titlu de chirie.

Prin urmare, s-a reținut de curtea de apel că inculpatul A. în luna septembrie 2008, cu intenție, i-a ajutat pe inculpații D. și E., primul administrator, al doilea asociat al SC H. SRL Alba Iulia, să inducă în eroare reprezentanții Ț. Sucursala Alba, cu ocazia încheierii contractului de credit din 25 septembrie 2008, prin folosirea unor înscrisuri fictive, respectiv antecontract de vânzare-cumpărare și contract de închiriere, cu scopul de a obține pentru el un folos material, respectiv suma de 550.000 de lei.

De asemenea, s-a reținut în sarcina inculpatei E. că a indus în eroare reprezentanții Ț. Sucursala Alba cu ocazia încheierii contractului de credit invocat mai sus, constând în aceea că a folosit înscrisuri false, respectiv acel antecontract de vânzare-cumpărare și contractul de închiriere, în scopul de a obține un credit de 550.000 lei în folosul inculpatului A.

În sarcina inculpatului D. s-a reținut că i-a indus în eroare reprezentanții Ț. Sucursala Alba Alba cu ocazia încheierii contractului de credit invocat mai sus, constând în aceea că a prezentat înscrisurile false arătate mai sus, cu scopul de a obține un credit de 550.000 lei în folosul inculpatului A.

În sarcina inculpatei F. s-a reținut că a întocmit și a semnat un contract de închiriere conținând date și împrejurări nereale, fictive, în scopul de a ajuta pe inculpații D. și E., să inducă în eroare reprezentanții Ț. Sucursala Alba Iulia, cu ocazia încheierii unui contract în vederea acordării unui credit în valoare de 550.000 lei în folosul inculpatului A.

Faptele descrise mai sus, s-a arătat că întrunesc elementele constitutive a infracțiunii de înșelăciune, pentru soții E. în forma autoratului și pentru A. și F. în forma complicității și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă de inculpații A., F. și D.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat SC Ț. de către acești inculpați s-a subliniat că această societate a susținut că la data de 15 decembrie 2011 creditele băncii au fost recuperate în integralitate, având în vedere despăgubirea primită în baza poliței DAF, cu excepția comisioanelor de administrare conturi curente în sumă de 312 lei.

Ca urmare, instanța i-a obligat pe inculpații A., E. și D. în solidar cu SC J. SA Alba Iulia la această sumă de bani.

Totodată, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 550.000 lei, reprezentând creditul acordat de L. și însușit de inculpat.

În ceea ce privește comiterea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținute în sarcina inculpaților A. și C., prima instanță a reținut următoarele:

Inculpata C., atât în faza urmăririi penale cât și în fața instanței, practic, a recunoscut cele reținute în rechizitoriu.

Astfel, a reținut instanța, în declarația dată în fața instanței la dosar, inculpata a arătat că a fost angajată la SC J. SA, în anul 1987, ca agent economic, și că, începând cu anul 2008, a exercitat activitatea de secretariat pentru societatea SC Lider AA. SRL, societate care, deși scriptic nu aparținea inculpatului A., practic era gestionată de către acesta. În anul 2008 inculpatul A. i-a propus să devină asociat unic al SC I. SRL și ea a acceptat, deoarece știa că și alți colegi ai săi erau scriptic asociați unici ai unor agenți economici care, în realitate, erau gestionați de inculpatul A.

Inculpata a precizat că în momentul în care a dobândit calitatea de asociat unic al SC I. SRL, inculpatul A. i-a spus că o să facă un transfer de proprietate al imobilului în care își are sediul BB., imobil proprietate a soților A., respectiv acest imobil urma să treacă în proprietatea societății I.

A mai arătat că a devenit asociat unic al SC I. în 28 iunie 2008, iar antecontractul de vânzare-cumpărare imobiliară a fost încheiat la aproape 2 zile, fiind perfectat la biroul notarului public F. Inculpata a precizat că înscrisurile pentru solicitarea creditului bancar, i-au fost aduse de către numitul CC., administrator a SC AA. SRL, despre care inculpata a spus că, doar scriptic, era administratorul societății și că deciziile majore erau luate de către inculpatul A. Totodată a declarat că CC. a fost cel care s-a ocupat cu întocmirea întregii documentații, necesare pentru obținerea de către SC I. SRL a creditului bancar și că acest credit a fost solicitat pentru ca I. să achiziționeze imobilul în care funcționa SC BB., imobil care era coproprietatea soțiilor A.

A susținut că știa că trebuia să plătească un avans pentru a putea achiziționa acest imobil și că inculpatul A. i-a spus să nu-și facă probleme și, având în vedere că nu ea era cea care lua decizii, l-a crezut pe inculpat că va putea să achite avansul. A mai arătat că a constatat că avansul pentru imobil era de 1.100.000 lei în momentul în care s-a prezentat la notar pentru a semna antecontractul de vânzare-cumpărare, și că ea nu avea bani lichizi. Inculpata a susținut că, atunci când a semnat contractul, ea a fost luată cu mașina de către CC. și dusă la sediul băncii, unde a semnat contractul de credit, fără a analiza conținutul, precum și că, după perfectarea contractului de credit, banii au intrat în contul societății I. SRL, și că în ziua în care a obținut alimentarea contului societății CC. a venit și i-a dat să semneze ordinul de plată prin care creditul obținut era transferat în contul inculpatului A. Inculpata a arătat că a renunțat la calitatea de asociat unic al SC I. în anul 2009 și că societatea a fost preluată de E. și V., arătând că atâta timp cât a fost asociat unic al SC I. SRL nu a fost perfectat, în formă autentică, contractul de vânzare-cumpărare, deoarece inculpatul A. nu rezolvase problema ipotecilor ce grevau acest imobil.

Din cele de mai sus, precum și din celelalte acte din dosarul cauzei, respectiv documentele vizând acordarea creditului, prima instanță a reținut că C., persoană de încredere a inculpatului A., devine la data de 28 iulie 2008, la solicitarea inculpatului A., administrator și asociat unic al SC I. SRL Alba Iulia.

La data de 30 iulie 2008 SC I. SRL solicită de la Ț., Sucursala Alba Iulia, acordarea unui credit în valoare de 530.000 lei, reprezentând 82.81% din prețul achiziționării unui imobil aparținând inculpatului A. Pentru a putea garanta cu acest imobil, între A. și SC I. SRL se încheie în mod fictiv un antecontract de vânzare-cumpărare, în care inculpatul A. se obliga să vândă SC I. SRL imobilul situat în Alba Iulia, cu suma de 177.000 euro. În acel antecontract s-a prevăzut în mod nereal, că SC I. SRL, reprezentat de C., a achitat lui A. un avans de 110.000 lei.

La data de 31 iulie 2008 se obține creditul de 530.000 lei de la Ț. iar prin ordinul de plată din 31 iulie 2008 inculpata C. virează suma în contul personal al inculpatului A. Ulterior C. cesionează părțile sociale a societății SC I. SRL în favoarea numitelor E. și V.

Din cele de mai sus, instanța a reținut că rezultă cu claritate că scopul inculpaților a fost acela de a induce în eroare banca, respectiv să o determine să acorde credit SC I. SRL, societate ce era controlată de către inculpatul A., care nu putea să obțină alte credite deoarece imobilele cu care se garanta aveau instituite ipoteci. Mai rezultă că sumele obținute cu titlu de credite erau virate în contul personal al inculpatului și erau folosite de către acesta pentru el, în folos propriu, precum și că, după ce banii intrau în contul inculpatului A., nu se mai încheia contractul în formă autentică, iar societatea intra practic în insolvență.

Prin urmare, curtea de apel a reținut că inculpatul A.  a comis infracțiunea de înșelăciune în forma complicității, constând în aceea că, cu intenție, a ajutat-o pe inculpata C. să inducă în eroare Ț. sucursala Alba, cu ocazia încheierii unui contract de credit, prin folosirea unui înscris fictiv, cu scopul de a obține pentru el suma de 530.000 lei. De asemenea, s-a constatat că inculpatul a comis și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în aceea că a întocmit și a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Alba Iulia, în care s-a consemnat în mod fictiv promisiunea de vânzare a imobilului, acest antecontract fiind încredințat inculpatei C. spre a fi folosit în vederea obținerii creditului.

În ceea ce o privește pe inculpata C., s-a reținut că a comis infracțiunile de înșelăciune, constând în aceea că, în calitate de administrator a SC I. SRL Alba Iulia a indus în eroare reprezentanții Ț. Sucursala Alba, cu ocazia încheierii unui contract de credit, prin prezentarea unui înscris fals, cu scopul de a obține acordarea unui credit în sumă de 530.000 lei în folosul inculpatului A., și fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în aceea că a semnat și a folosit la Ț. Sucursala Alba în vederea obținerii creditului un antecontract de vânzare-cumpărare, în care s-a prevăzut în mod fictiv că urma să cumpere imobilul de la inculpatul A.

Prima instanță a reținut apărarea inculpatei C., care, deși a descris cu lux de amănunte modalitatea în care s-a obținut acest credit și modalitatea în care banii au intrat în posesia inculpatului A., nu s-a simțit vinovată de comiterea faptelor și a solicitat achitarea, motivând că nu a avut intenția comiterii faptelor deoarece acel gen de tranzacții era unul frecvent în cadrul firmelor inculpatului A.

Această apărare a inculpatei nu a fost luată în considerare de către instanță, apreciindu-se că probele de la dosar demonstrează că inculpata știa că urmează să fie asociat unic al SC I. SRL, doar fictiv, că cel care conducea efectiv societatea, era inculpatul A., și mai știa că nu avea bani pentru achitarea avansului la cumpărarea imobilului, că împrumutul era solicitat practic pentru inculpatul A., societatea I. neurmând să beneficieze de acest împrumut, deoarece nu putea să cumpere imobilul.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat de către acești inculpați băncii, s-a subliniat că această bancă a susținut că, la data de 15 decembrie 2011, creditele băncii au fost recuperate în integralitate având în vedere despăgubirea primită în baza poliței DAF, și că nu au fost recuperate comisioanele de administrare, conturi curente în sumă de 639,94 lei. Ca urmare, instanța l-a obligat pe inculpatul A., în solidar cu C. și cu SC J. SA Alba Iulia, la această sumă de bani.

Totodată s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 530.000 lei, reprezentând creditul acordat de L. și însușit de acesta.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, au fost avute în vedere prevederile art. 74 C. pen., privitoare la gravitatea faptelor și periculozitatea inculpaților.

Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., s-a luat în considerare că infracțiunile comise sunt deosebit de grave, că practic a fost cel care i-a determinat pe inculpații C., D., E. și F. să comită faptele, și că, după începerea urmăririi penale, inculpatul a părăsit teritoriul țării, sustrăgându-se urmăririi penale și cercetării judecătorești. De asemenea, s-a ținut cont și de sumele mari de bani care au fost însușite de către acest inculpat.

Ca urmare, s-a apreciat că față de inculpat doar o pedeapsă privativă de libertate este de natură a asigura scopul educativ și preventiv al pedepsei.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului D., s-a ținut seama de împrejurările în care s-au comis faptele, precum și de faptul că acest inculpat se află la primul contact cu legea penală, că nu a recunoscut faptele, încercând să le minimalizeze.

Totodată, având în vedere că acest inculpat s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței, că este infractor primar și este cunoscut ca având un comportament corespunzător în societate, s-a apreciat că o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiționat, este eficientă și suficientă, inculpatul prezentând suficiente garanții că pe viitor nu va comite alte fapte de natură penală.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei E., s-a avut în vedere că și aceasta se află la primul contact cu legea penală, că s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței, făcând declarații.

De asemenea, s-a reținut că nu și-a recunoscut faptele și că a fost influențată de inculpatul A. în comiterea acestora.

Având în vedere că, din actele de la dosar, rezultă că inculpata este la primul contact cu legea penală și că a avut și are o atitudine corespunzătoare în societate, s-a apreciat că scopul pedepsei, de reeducare, poate să fie atins și dacă inculpata nu va executa pedeapsa ce se va aplica în regim de detenție. S-a considerat că o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiționat, este suficientă și eficientă în ceea ce o privește.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei F., s-a ținut cont de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, de pericolul sporit al acestor fapte și că inculpata s-a lăsat angrenată în comiterea faptelor de către inculpatul A.

Totodată s-a avut în vedere că inculpata nu a recunoscut faptele, dar că a avut o atitudine corespunzătoare în fața instanței, prezentându-se la termenele de judecată, ocazie cu care a făcut declarații.

Având în vedere că inculpata este la primul contact cu legea penală și că din actele de la dosar rezultă că este cunoscută ca o persoană cu un comportament corespunzător în societate s-a apreciat că și față de această inculpată se poate aplica o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiționat, existând garanții certe că pe viitor nu va comite alte fapte de natură penală.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei C., s-a ținut cont de faptul că această inculpată a relatat cu exactitate modalitatea infracțională pusă la cale de coinculpatul A., atunci când a obținut creditul în numele SC I. SRL, ajutând organele de urmărire penală și instanța să clarifice împrejurările comiterii faptelor.

Totodată s-a reținut că această inculpată este la primul contact cu legea penală, și are un comportament corespunzător în societate