ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 190/F din 27 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au dispus următoarele:

A fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de Ministerul Public, iar, în baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților:

- A., din infracțiunile de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. și ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. și ped. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. în infracțiunile de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. și ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. și ped. de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

- B., din infracțiunile de tentativă de înșelăciune, prev. și ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. în infracțiunile de tentativă de înșelăciune, prev. și ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. și ped. de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66, 67 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 322 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale) și art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66, 67 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 102/F din 22 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 360/A din 15 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 97 C. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni aplicată prin Sentința penală nr. 102/F din 22 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 360/A din 15 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse de 2 ani închisoare și 1 an închisoare aplicate prin prezenta sentință, cu pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată prin Sentința penală nr. 102/F din 22 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 360/A din 15 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 10 luni închisoare, în final 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 66, 67 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 91 C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 4 ani, stabilit potrivit disp. art. 92 C. pen.

În baza art. 97 alin. (2) teza a II a C. pen. termenul de supraveghere de 4 ani, stabilit potrivit disp. art. 92 C. pen. se calculează de la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 102/F din 22 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, respectiv de la data de 15 octombrie 2015.

În baza art. 93 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. i s-a impus inculpatului să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituțiile abilitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., inculpatul va presta 120 zile muncă neremunerată în folosul comunității, la o instituție aleasă de serviciul de probațiune, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66, 67 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 322 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale) și art. 5 C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66, 67 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, în final 2 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 66, 67 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 91 C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 4 ani, stabilit potrivit disp. art. 92 C. pen.

În baza art. 93 C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. i s-a impus inculpatei să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituțiile abilitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., inculpata va presta 120 zile muncă neremunerată în folosul comunității, la o instituție aleasă de serviciul de probațiune, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, acțiunile civile formulate de părțile civile D., E., F. și G.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. și art. 25 alin. (3) C. proc. pen. au fost desființate, în totalitate, următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare datat 06.07.2007 pretins încheiat de numiții H. și B. și întâmpinare pretins formulată de numita H., depusă la data de 12.01.2008 în Dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

În baza art. 276 alin. (1), (2), (4) au fost obligați inculpații A. și B. la plata sumei de câte 2457,5 RON fiecare către partea civilă D., câte 1720 RON fiecare către partea civilă F. și 1131,5 RON fiecare către partea civilă G., cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de părți.

În baza art. 274 alin. (1) și 2 C. proc. pen. au fost obligați inculpații A. și B. la plata sumei de câte 3.000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 alin. (1), (2) C. proc. pen., onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 900 RON - faza de cameră preliminară și 540 RON - faza de judecată, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

PENTru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 02 februarie 2015, emis în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în temeiul art. 327 lit. a) C. proc. pen., trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

A. A., avocat în Baroul București

- pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. și ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. și ped. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

B. B.

- pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

C. C.

- pentru săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev de art. 26 C. pen. rap la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

De asemenea, a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 cu aplicarea art. 181 din C. pen. anterior, clasarea cauzei:

- sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. anterior, față de inculpatul I., și aplicarea unei amenzi administrative, în sarcina acestuia, în cuantum de 1.000 RON, potrivit normelor tranzitorii prev. de art. 19 din Legea nr. 255/2013;

- sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. anterior, față de expert J., și aplicarea unei amenzi administrative, în sarcina acesteia, în cuantum de 1.000 RON, potrivit normelor tranzitorii prev. de art. 19 din Legea nr. 255/2013;

- sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. anterior, față de expert K., și aplicarea unei amenzi administrative, în sarcina acestuia, în cuantum de 1.000 RON, potrivit normelor tranzitorii prev. de art. 19 din Legea nr. 255/2013.

De asemenea, a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. a), b), e) C. proc. pen., clasarea cauzei:

- față de I. și C., pentru comiterea unei presupuse infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

- sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 220 alin. (1) C. pen. anterior, față de suspecții A. și B., în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen.

- sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) și 4 C. pen. anterior și art. 213 C. pen. anterior, în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen., suplimentar art. 16 lit. e) C. proc. pen. în privința art. 213 C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul A. a participat la comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (două acte materiale) de către autoarea B., concret, la falsificarea conținutului și semnăturii convenției civile din data de 06.07.2007, respectiv la falsificarea conținutului și semnăturii întâmpinării, depuse în Dosarul civil nr. x/2007, al Judecătoriei Sectorului 1 București. În privința celor două acte materiale s-a reținut că acesta a ticluit împreună cu soția coinculpată, o rezoluție infracțională prestabilită, odată ce a intrat în posesia actelor ce facilitau întocmirea și crearea unei aparențe de veridicitate, activitatea sa infracțională circumscriindu-se unei complicități prin ajutor și înlesnire.

S-a mai reținut că fapta inculpatului A. de a ajuta la introducerea acțiunii civile înregistrată la numărul x/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București, de către soția coinculpată B. care figura în cauză drept reclamantă, acțiune civilă ce avea la bază fundamentul unui înscris falsificat, introdusă împotriva unei persoane despre care cunoștea că era decedată, întărind aparența de veridicitate prin ajutorul dat la redactarea actului întâmpinării falsificat în numele persoanei decedate, este o activitate de început al unei rezoluții de inducere în eroare a instanței, prin prezentarea ca adevărate a două fapte mincinoase, cu scopul de a produce o pagubă moștenitorilor defunctei H., activitatea infracțională fiind stopată de intervenția organelor de urmărire penală, în cauză, cei doi inculpați neintrând în proprietatea de drept a apartamentului cu pricina.

S-a reținut că inculpata B. a falsificat convenția civilă din data de 06.07.2007, la care era parte, respectiv întâmpinare din dosarul civil menționat mai sus, în care figura ca reclamantă, acte materiale realizate la date diferite în îndeplinirea aceleiași rezoluții infracționale.

S-a mai reținut că inculpata B. a introdus acțiune la instanța civilă, în vederea validării convenției civile falsificate, de care s-a prevalat în vederea pronunțării unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, falsificând, de asemenea, actul procesual al întâmpinării, în numele persoanei decedate care figura în calitate de pârâtă, aspect cunoscut de inculpată, rezoluția infracțională de inducere în eroare a instanței, prin prezentarea ca adevărată a celor două fapte mincinoase, unul substanțial civil, altul procesual civil, de natură a produce o pagubă în dauna terților moștenitori ai defunctei, fiind întreruptă prin intervenția în apel a organelor de urmărire penală.

S-a reținut că inculpatul C., martor în convenția civilă din data de 06.07.2007 alături de numitul I., a semnat în această calitate actul sub semnătură privată falsificat, spre a întări aparența de veridicitate a situației juridice create.

Probatoriul administrat în faza de urmărire penală a condus la stabilirea următoarei situații de fapt:

La data de 06.09.2007, numita H. a decedat, la acea dată aflându-se în îngrijirea numitei L., fără a întocmi vreun testament și fără a avea moștenitori rezervatari. La acea dată în patrimoniul acesteia au rămas mai multe bunuri mobile și imobile, printre care două apartamente în municipiul București, unul situat în strada (...), ce face obiectul prezentului litigiu, iar un altul situat în (...), ce a intrat ulterior în patrimoniul moștenitorilor legali. Totodată, de pe urma defunctei au rămas și conturi bancare, cu sume de bani existente anterior lunii iulie 2007, ce au fost împărțite conform cotei succesorale de moștenitorii legali.

Astfel, la momentul septembrie 2007, data decesului persoanei menționate, fapt inițial necunoscut, aceasta avea în viață două mătuși, M. și N., moștenitori legali din clasa ultimă, respectiv colaterali ordinari, care aveau drept și vocație succesorală la moștenirea acesteia, ambele decedând ulterior, având la rându-le moștenitorii E., G., D. și F., care au venit la succesiunea numitei H. prin retransmitere, în nume propriu nemaiputând, din pricina gradului de rudenie.

De la bun început, se menționează un anumit grad de rezervă privitor la modul de exercitare a opțiunii succesorale de către cele două mătuși la moștenirea numitei H., și o oarecare rezervă în consecință, în ceea ce privește legitimitatea retransmiterii dreptului succesoral față de moștenitorii - părți civile în cauza de față.

Revenind la momentul septembrie 2007, data decesului numitei H., fiind încunoștințată despre decesul acesteia, numita O. a sosit din Statele Unite ale Americii, după înmormântarea acesteia, ulterior fiind interesată a afla dacă mai poate moșteni vreunul din bunurile rămase în patrimoniul acesteia, O. fiind sora numitului P., decedat la data de 21.12.2006, la acel moment între soții P. și H. existând legate universale reciproce, prin urmare întregul patrimoniu al soțului decedat intrând în posesia soției supraviețuitoare, O., colateral privilegiat în cauză, fiind astfel exheredată.

La momentul respectiv, patrimoniul defunctei era administrat de către numita L., persoană care o îngrijea pe numita H., având de la aceasta din urmă promisiunea că îi va încheia un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere asupra imobilelor aflate în proprietate, drept recompensă a serviciilor întreprinse, aspect ce nu s-a mai concretizat din pricina morții subite a acesteia.

În realizarea scopului urmărit, în perioada octombrie - noiembrie 2007, numita O., care a primit de la numita L., cheile și actele proprietăților defunctei, l-a contactat pe avocat A., acesta din urmă urmând a analiza dacă persoana avea sau nu drept de moștenire în cauză. În acest sens, O. i-a predat acestuia sume de bani, autoturismul (...), acte în original, precum și cheile de la apartamentul din strada (...), aceasta urmând a folosi pe timpul șederii în România apartamentul din strada (...). Între persoanele menționate s-a încheiat o convenție civilă, aflată în copie la dosar, în luna noiembrie 2007, consemnându-se în aceasta bunurile și modalitatea în care și pentru care au fost predate de către O., avocatului A.

Din acest moment, inculpatul A., sesizând inexistența vocației succesorale a numitei O. și constatând faptul că, la acea dată, nu existau alți moștenitori legali de care să se fi știut, a ticluit o rezoluție infracțională bine pusă la punct, împreună cu soția acestuia B., urmărind să intre în posesia apartamentului din strada (...), ale cărui chei le primise și în a cărui posesie intrase de la acea dată.

Se menționează că în perioada iulie - septembrie 2007, H. a folosit apartamentul din (...), în care a locuit cu numita L., existând de asemenea, perioade în care aceasta, din teama de a nu rămâne singură, a locuit și la imobilul martorei menționate, aceasta neputând petrece în compania numitei H. timpul pretins de aceasta.

Astfel, în îndeplinirea rezoluției infracționale, la data de 06.07.2007, odată ce a intrat în posesia actelor numitei H., și dat fiind cele mai sus menționate, inculpații din cauză au ticluit o modalitate prin care imobilul din strada (...), să intre în proprietatea acestora, planul pus la punct de aceștia fiind inițial unul ce le-ar fi putut asigura șanse de reușită.

În acest sens, în prezența martorilor C., persoană ce se află în relații de amiciție cu A., respectiv I., vecin în comuna Q., județul Călărași cu tatăl numitei B., și în prezența unei persoane în vârstă, de sex feminin, care ar fi fost H., conform audierilor inculpaților, B. ar fi încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care ar fi dobândit creanța unei obligații de a face privind acest obiect.

Se reține că actul este datat cu 3 luni înainte ca A. să ia cunoștință de existența numitei H., mai bine spus de decesul acesteia, de existența respectivului apartament, cu alte cuvinte, conform susținerilor acestuia, inculpatul a primit cheile de la un apartament la 3 luni după ce soția sa încheia un antecontract de vânzare-cumpărare asupra imobilului cu pricina.

De asemenea, din analiza cuprinsului respectivului act, pe lângă faptul că soții (...) nu au justificat și nici nu aveau cum, suma de 150.000 de euro, așa-zis predată vânzătoarei, însă au mers până într-acolo pentru a se asigura asupra șanselor de reușită, încât au trecut într-un antecontract de vânzare-cumpărare întreaga sumă de bani, fapt ce atrage întrebarea legitimă, și anume, de ce nu au încheiat direct actul notarial, având în vedere împrejurările consemnate, aspectul fiind o altă probă care incriminează pe cei în cauză. Tot cu privire la acest aspect, așa-zisa sumă considerabilă de bani nu s-a regăsit în conturile defunctei sau în alte locuri.

Cu privire la acest aspect, se menționează aspectele relatate de martora L., care a precizat că, în perioada respectivă, nu știe ca H. să fi încheiat un asemenea act, precizează că nu i-a menționat nimic de acest gen, mai mult decât atât martora opinează că aspectul nu avea cum să se fi concretizat, dat fiind pe de-o parte că ar fi știut, însoțind-o pe H. permanent, la apartamentul din strada (...), aceasta nu mai stătea din pricina unui animal de companie care era agresiv, și de care îi părea rău să îl alunge, chiar martora L. hrănind periodic animalul, aspect de care inculpații nu au menționat, de asemenea precizând că defuncta era o persoană care nu ar fi înstrăinat niciodată bunul respectiv, mai mult decât atât nu cheltuia nici sume de bani ce ar fi fost necesare traiului său, de multe ori martora fiind cea care plătea diverse lucruri pentru aceasta.

Însă, aspectul cel mai important în cauză este dat și de faptul că martora a însoțit-o pe numita O. la întrevederea pe care a avut-o cu avocatul A., în toamna anului 2007, când au discutat aspectele menționate în paragrafele anterioare.

Cele mai sus precizate sunt doar indicii suplimentare cu privire la probațiunea falsului antecontractului de vânzare-cumpărare, în fapt, infracțiunea fiind probată în mod direct prin cronologia aspectelor survenite și mai ales prin ceea ce avea să se întâmple ulterior.

Astfel, la data de 19.12.2007, la Judecătoria Sectorului 1 București se înregistrează acțiunea civilă a numitei B., care a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de vânzare-cumpărare, în contradictoriu cu numita H., având drept fundament juridic antecontract de vânzare-cumpărare menționat mai sus.

În acest sens, deși la data respectivă se știa de decesul numitei H., și prin urmare, de lipsa capacității procesuale de folosință a acesteia, inculpata, cu ajutorul nemijlocit al soțului său, deși în cauză a compărut ca avocat o altă persoană, față de care nu s-a probat că ar fi cunoscut datele din cauză, a promovat respectiva acțiune, menționând printre altele ca domiciliu în fapt al decedatei adresa din Piața (...), în condițiile în care domiciliul decedatei era la adresa din strada (...), apartament aflat la acea dată în posesia soților A.B., plăsmuind în definitivarea rezoluției infracționale, întâmpinarea înregistrată la data de 12.01.2008, la Dosarul civil nr. x/2007, trimisă prin poștă, prin care H., decedată la acea dată, solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată, solicitând un rest de preț între 30 - 50 mii euro, cu titlu de despăgubiri pentru îmbunătățiri, menționând însă, totodată, că suma cu titlu de preț a primit-o în întregime, iar la final, după ce solicita la rându-i o sumă de bani, pretindea judecarea dosarului civil în lipsa sa.

Judecând conținutul actului procesual falsificat de soții A.B., se reține în primul rând turpitudinea maximă de care au dat dovadă, prin întâmpinare neinserând o recunoaștere explicită a pretențiilor reclamantului, în numele pârâtei, având grijă spre a crea în fața instanței, aparența faptului de a fi în viață persoana în cauză, prin solicitarea respingerii acțiunii, și tot pentru a nu crea suspiciuni judecătorului, a inserat o anumită sumă de bani pe care pârâta o pretindea cu titlu de îmbunătățiri, creând în continuare aparența mai sus menționată, însă în același timp, având grijă în a recunoaște suma cu titlu de preț și de a solicita judecarea în lipsă, aspect neînțeles din punct de vedere rațional ca venind din partea unei persoane care la rându-i solicita o sumă de bani în litigiul cu pricina.

De asemenea, în cauză nu s-a făcut proba unei convocări inițiale în fața notarului public, cu eventuala mențiune a refuzului venit din partea așa-zisului promitent vânzător. În acest sens, se menționează faptul că inserarea cu privire la o așa-zisa neînțelegere cu privire la un spor de valoare al imobilului, în cuprinsul întâmpinării falsificate, era menită și pentru a crea reprezentarea în fața instanței că un atare argument ar fi impietat o eventuală prezentare a părților în fața notarului, drept pentru care calea litigioasă ar fi fost singura soluție.

Întâmpinarea falsificată a fost depusă pentru termenul din data de 23.01.2008, de inculpații care la acea dată controlau toate aspectele substanțiale și de procedură din litigiul civil, care ar fi putut surveni.

Astfel, ulterior termenului menționat mai sus, în scopul de a justifica mai multe activități de îmbunătățire întreprinse de inculpați la apartamentul din cauză, aspecte derulate ulterior lunii octombrie 2007, și pentru a corobora mențiunile false din întâmpinare cu privire la acest aspect, pesemne contestat de pârâtă, inculpata B. a solicitat încuviințarea unei expertize tehnice, pentru a crea în plus în fața judecătorului aparența de veridicitate a tranzacției încheiate, care împreună cu proba posesiei așa-zișilor promitenți-cumpărători asupra imobilului din cauză, ar fi exclus orice suspiciune eventuală pe care magistratul judecător ar fi putut-o avea în cauza de față.

Ulterior, la data de 18.06.2008, prin Sentința civilă nr. 8338, Judecătoria Sectorului 1 București a admis acțiunea formulată de numita B., în contradictoriu cu H. și a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea dintre reclamantă și pârâtă, obligând totodată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.

După această dată, numita O., revenind în România pentru a vedea ce anume a întreprins avocatul A. cu privire la succesiunea autoarei H., a aflat de manoperele frauduloase ale acestuia și a înștiințat de îndată Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, pentru a interveni urgent, prin calea de atac a apelului și a anula sentința civilă de fond ce privea o persoană decedată la momentul litigiului civil, cu acest prilej constatând activitatea infracțională a inculpaților.

Totodată, cu acest prilej, s-a lămurit prin respingerea apelului său la sentința civilă de fond, cu privire la lipsa calității procesuale active, în fapt neavând niciun drept succesoral la moștenirea numitei H., ulterior formulând plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, devoalând activitatea infracțională a avocatului A. și a soției acestuia.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 1184 A din 09.10.2008, Tribunalul București a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, desființând sentința civilă și respingând acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, dosarul civil fiind ulterior atașat în original la prezenta cauză penală.

Se menționează că întâmpinarea falsă devoalează în mod complet întreaga rezoluție infracțională a inculpaților, fiind în sine o probă directă cu privire la falsul antecontractului de vânzare-cumpărare, ce a servit drept obiect al acesteia, în acest sens activitatea inculpaților A.B. fiind una perfect preordinată, activitatea inculpatului A. fiind una de complicitate prin ajutorul material pe care l-a întreprins în cauză, acesta, datorită cunoștințelor juridice specifice, ticluind actele false în raport de care soția acestuia va răspunde în calitate de autor, această din urmă calitate fiind reținută în sarcina acesteia, urmare a faptului că aceasta a fost cosemnatară la un act bilateral fals, respectiv reclamantă în dosarul civil în care s-a depus întâmpinarea falsificată, uzul de fals intrând în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la ambii inculpați, existând chiar posibilitate unei interpretări a coautoratului celor doi cu privire la infracțiunile reținute, însă la acest moment față de avocatul A. se reține forma participației penale a complicității, acesta fiind în fapt suspectul principal în plăsmuirea celor două semnături ale numitei H.

Se mai reține aspectul esențial și anume, avocatul A., cunoscând că O. nu are calitate procesuală activă, a fost obligat în a nu dezvălui decesul pârâtei, deoarece la acea dată, neștiind de existența moștenitorilor legali menționați, ar fi fost necesar a chema în judecată statul în contradictoriu, cu drept consecință, în vederea exercitării dreptului la opțiune succesorală, aspect care ar fi echivalat cu descoperirea activității infracționale.

Cu privire la încadrarea juridică, în rechizitoriu, s-a arătat că fapta inculpatului A. de a participa la comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (două acte materiale) de către autoarea B., concret, la falsificarea conținutului și semnăturii convenției civile din data de 06.07.2007, respectiv la falsificarea conținutului și semnăturii întâmpinării, depuse în Dosarul civil nr. x/2007, al Judecătoriei Sectorului 1 București întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. și ped. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Fapta inculpatului A. care a ajutat la introducerea acțiunii civile înregistrată la numărul x/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București, de către soția coinculpată B. care figura în cauză drept reclamantă, acțiune civilă ce avea la bază fundamentul unui înscris falsificat, introdusă împotriva unei persoane despre care cunoștea că era decedată, întărind aparența de veridicitate prin ajutorul dat la redactarea actului întâmpinării falsificat în numele persoanei decedate, este o activitate de început al unei rezoluții de inducere în eroare a instanței, prin prezentarea ca adevărate a două fapte mincinoase, cu scopul de a produce o pagubă moștenitorilor defunctei H., activitatea infracțională fiind stopată de intervenția organelor de urmărire penală, în cauză, cei doi inculpați neintrând în proprietatea de drept a apartamentului cu pricina întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. și ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatei B. care a falsificat convenția civilă din data de 06.07.2007, la care era parte, respectiv întâmpinare din dosarul civil menționat mai sus, în care figura ca reclamantă, acte materiale realizate la date diferite în îndeplinirea aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Fapta inculpatei B. de a introduce acțiune la instanța civilă, în vederea validării convenției civile falsificate, de care s-a prevalat în vederea pronunțării unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, falsificând, de asemenea, actul procesual al întâmpinării, în numele persoanei decedate care figura în calitate de pârâtă, aspect cunoscut de inculpată, rezoluția infracțională de inducere în eroare a instanței, prin prezentarea ca adevărată a celor două fapte mincinoase, unul substanțial civil, altul procesual civil, de natură a produce o pagubă în dauna terților moștenitori ai defunctei, fiind întreruptă prin intervenția în apel a organelor de urmărire penală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului C., martor în convenția civilă din data de 06.07.2007 alături de numitul I., de a semna în această calitate actul sub semnătură privată falsificat, spre a întări aparența de veridicitate a situației juridice create întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții la data de 10 aprilie 2015, iar, prin încheierea de la termenul din data de 28 mai 2015, rămasă definitivă prin necontestare, în procedura de cameră preliminară, Curtea a respins cererile și excepțiile invocate de inculpații A. și B., a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/2010 întocmit la 02.02.2015 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind pe inculpați, a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații A., B. și C., în raport cu motivele expuse în detaliu în considerentele acelei încheieri.

Până la începerea cercetării judecătorești, persoanele vătămate E., G., D. și F., au precizat la termenul de judecată din 12 noiembrie 2015, prin intermediul apărătorului ales, că se constituie părți civile în procesul penal, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de câte 100.000 euro, cu titlu de daune morale, și 400 euro/lună (pentru toate părțile civile), cu titlu de daune materiale, reprezentând lipsa de folosință a imobilului din noiembrie 2007 până la intrarea efectivă în posesia acestuia.

Cu ocazia cercetării judecătorești, Curtea a procedat în mod nemijlocit la ascultarea inculpatului A., precum și a martorelor R. și L. Inculpata B. s-a prevalat de dreptul de a nu da declarații. Inculpatul C. are reședința în Republica Austria și nu s-a prezentat la judecarea cauzei, fiind reprezentat de apărătorul ales. În privința martorei O., care are domiciliul în California, U.S.A., Curtea a făcut aplicarea dispozițiilor art. 381 alin. (7) C. proc. pen., urmând a ține seama, la evaluarea probatoriului, de declarația acesteia din faza de urmărire penală. În cazul martorului I. nu s-a putut proceda la audierea acestuia. Martorul este o persoană în vârstă, greu deplasabilă și cu stare de sănătate precară, care printr-un înscris depus la dosar a precizat că îți menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și nu mai are nimic de adăugat, astfel că și în acest caz, Curtea a făcut aplicarea dispozițiilor art. 381 alin. (7) C. proc. pen., urmând să țină seama, la evaluarea probatoriului, de declarația acestuia din faza de urmărire penală.

De asemenea, pentru motivele expuse în încheierea de la termenul din data de 12 noiembrie 2015, Curtea a dispus, la cererea părților civile, efectuarea unei expertize criminalistice grafologice, de către un organism independent (Institutul Național de Expertize Criminalistice, Laboratorul de Expertize Criminalistice), cu următoarele obiective: dacă semnătura de la rubrica "vânzător" de pe actul sub semnătură privată din data de 06.07.2007 aparține numitei H., dacă semnătura de pe Întâmpinarea de la rubrica "pârât" depusă în luna ianuarie la Judecătoria sectorului 1 București aparține numitei H. și dacă în situația semnăturilor prevăzute pe "Întâmpinare" se putea, în modalitatea descrisă de inculpatul A., să fie folosită o coală albă cu semnătura persoanei decedate H.

Drept urmare, a fost întocmit în cauză, de către experții criminaliști autorizați S., T. și U. din cadrul laboratorului anterior menționat, Raportul de expertiză criminalistică nr. 31 din data de 29 februarie 2016, taxa aferentă, în sumă de 900 RON, fiind achitată de partea civilă D. potrivit facturii din 29.12.2015.

Analizând întregul probatoriu al cauzei (administrat în faza de urmărire penală și, nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate, în cursul cercetării judecătorești), Curtea a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 06.09.2007, numita H. a decedat, fără a întocmi vreun testament și fără a avea moștenitori rezervatari, aflându-se în îngrijirea martorei L. care administra patrimoniul defunctei, având promisiunea acesteia că va încheia un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere asupra imobilelor aflate în proprietate, drept recompensă a serviciilor întreprinse, aspect ce nu s-a mai concretizat din pricina morții subite a promitentei.

La data decesului persoanei menționate, fapt inițial necunoscut, aceasta avea în viață două mătuși, M. și N., moștenitori legali din clasa ultimă, respectiv colaterali ordinari, care aveau drept și vocație succesorală la moștenirea acesteia, ambele decedând ulterior, având la rându-le moștenitorii E., G., D. și F., care au venit la succesiunea numitei H. prin retransmitere. În patrimoniul defunctei au rămas mai multe bunuri mobile și imobile, printre care două apartamente în municipiul București, unul situat în strada (...), ce face obiectul cauzei penale, iar un altul situat în (...), ce a intrat ulterior în patrimoniul moștenitorilor legali. Totodată, sumele de bani, ce existau în conturile bancare ale defunctei anterior lunii iulie 2007, au fost împărțite conform cotei succesorale de aceiași moștenitori precizați.

În cursul lunii septembrie 2007, martora O., sora numitului P., decedat la data de 21.12.2006, fiind încunoștințată despre decesul numitei H., soția numitului P., a sosit din Statele Unite ale Americii, după înmormântarea acesteia, ulterior fiind interesată a afla dacă mai poate moșteni vreunul din bunurile rămase în patrimoniul defunctei. Trebuie precizat că la data de 21.12.2006, momentul decesului numitului P., între soții P. și H. existau legate universale reciproce, prin urmare întregul patrimoniu al soțului decedat intrând în proprietatea soției supraviețuitoare, martora O., colateral privilegiat în cauză, fiind astfel exheredată.

În realizarea scopului urmărit, în perioada octombrie- noiembrie 2007, martora O., care a primit de la martora L., cheile și actele proprietăților defunctei, l-a contactat pe avocatul A., acesta urmând a analiza dacă persoana avea sau nu drept de moștenire în cauză. În acest sens, martora O. i-a predat acestuia sume de bani, autoturismul (...), acte în original, precum și cheile de la apartamentul din strada (...), aceasta urmând a folosi pe timpul șederii în România apartamentul din strada (...). Între persoanele menționate s-a încheiat o convenție civilă, în 07 noiembrie 2007, consemnându-se în aceasta bunurile și modalitatea în care și pentru care au fost predate de către martora O., avocatului A.

Inculpatul A., sesizând inexistența vocației succesorale a martorei O. și constatând faptul că, la acea dată, nu existau alți moștenitori legali de care să se fi știut, a luat rezoluția infracțională, împreună cu soția acestuia, inculpata B., să intre în proprietatea apartamentului din strada (...), ale cărui chei le primise și în a cărui posesie intrase de la acea dată.

Astfel, în îndeplinirea rezoluției infracționale, la data de 06.07.2007, odată ce a intrat în posesia actelor numitei H., inculpații A. și B. au ticluit o modalitate prin care imobilul din strada (...), să intre în proprietatea acestora.

În acest sens, în prezența inculpatului C., persoană ce se află în relații de amiciție cu inculpatul A., respectiv martorul I., vecin în comuna Q., județul Călărași cu tatăl inculpatei B., și în prezența unei persoane în vârstă, de sex feminin, care ar fi fost H., inculpata B., ar fi încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care ar fi dobândit creanța unei obligații de a face privind acest obiect. Se reține că actul este datat cu 3 luni înainte ca inculpatul A. să ia cunoștință de existența numitei H., mai exact de decesul acesteia, și implicit de existența respectivului apartament.

La data de 19.12.2007, inculpata B. a formulat la Judecătoria Sectorului 1 București acțiune civilă în contradictoriu cu numita H. prin care a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de vânzare-cumpărare, având drept fundament juridic antecontractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus.

Deși la data respectivă se știa de decesul numitei H., și prin urmare, de lipsa capacității procesuale de folosință a acesteia, inculpata B., cu ajutorul nemijlocit al soțului său, inculpatul A., a promovat respectiva acțiune, menționând printre altele că domiciliul în fapt al decedatei adresa din (...), în condițiile în care domiciliul decedatei era la adresa din strada (...), apartament aflat la acea dată în posesia soților A.B.

În definitivarea rezoluției infracționale, s-a plăsmuit întâmpinarea înregistrată la data de 12.01.2008, la Dosarul civil nr. x/2007, trimisă prin poștă, prin care numita H., decedată la acea dată, solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată, un rest de preț între 30 - 50.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru îmbunătățiri, menționând însă, totodată, că suma cu titlu de preț a primit-o în întregime, iar la final, după ce solicita la rându-i o sumă de bani, pretindea judecarea dosarului civil în lipsa sa.

Întâmpinarea falsificată a fost depusă pentru termenul din data de 23.01.2008, de inculpații care la acea dată controlau toate aspectele substanțiale și de procedură din litigiul civil, care ar fi putut surveni.

Ulterior, la data de 18.06.2008, prin Sentința civilă nr. 8338, Judecătoria Sectorului 1 București a admis acțiunea formulată de inculpata B., în contradictoriu cu numita H. și a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea dintre reclamantă și pârâtă, obligând totodată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.

După această dată, martora O., revenind în România pentru a vedea ce anume a întreprins avocatul A. cu privire la succesiunea autoarei H., a aflat de manoperele frauduloase ale acestuia și a înștiințat de îndată Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, pentru a interveni urgent, prin calea de atac a apelului și a desființa sentința civilă de fond ce privea o persoană decedată la momentul litigiului civil.

Totodată, cu acest prilej, s-a lămurit prin respingerea apelului său la sentința civilă de fond, cu privire la lipsa calității procesuale active, în fapt neavând niciun drept succesoral la moștenirea numitei H., ulterior martora O. formulând plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, devoalând activitatea infracțională a avocatului A. și a soției acestuia.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 1184 A din 09.10.2008, Tribunalul București a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, desființând sentința civilă și respingând acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

PENTru stabilirea acestei situații de fapt, Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă:

- plângerile penale și declarațiile părților civile F., E., G. și D. care se coroborează cu situații și împrejurări care rezultă din restul probatoriului.

- declarațiile martorei L., din care, cu referire la faptele ce fac obiectul judecății, rezultă următoarele aspecte apreciate drept relevante: martora i-a cunoscut pe H. și P. de aproximativ 20 de ani, cu care a păstrat o legătură apropiată, caracterizându-i pe cei doi ca fiind două persoane mai puțin sociabile; a precizat că imediat după decesul numitului P. survenit în decursul anului 2006, până în martie 2007, H. a locuit în apartamentul martorei, după care s-a mutat în apartamentul nr. 18 din (...), apartamentul nr. 14 de la aceeași adresă, de asemenea, aflat în proprietatea acesteia, fiind într-o stare avansată de degradare; astfel, în acest apartament, aceasta a domiciliat până la deces, suferind adesea crize de anxietate când rămânea singură, cerându-i tot timpul să îi stea alături; în ceea ce privește apartamentul din strada (...), a precizat că în acesta nu a mai locuit nimeni, și se mai ducea periodic, dar numai împreună cu ea, pentru a hrăni un animal de companie care era agresiv și de care îi părea rău să îl alunge. De asemenea, a menționat că mai poseda chei de la apartamentul respectiv și vecina V., în special, pentru a hrăni respectivul animal în perioada iulie- septembrie 2007, când starea de sănătate a numitei H. se înrăutățise. În ceea ce-l privește pe inculpatul A., a precizat că a aflat de existența sa ulterior decesului numitei H., când în jurul datei de 15.09.2007, fiind sunată de martora O., cumnata acesteia, a fost înștiințată că a luat legătura cu acest avocat și urmează a sosi în România pentru a verifica aspectele relative la moștenirea rămasă. În acest sens, martora O. i-a precizat că avocatul în cauză i-a fost recomandat de cineva din Statele Unite ale Americii, și a rugat-o pe martoră să îi facă rost de numărul de telefon al acestuia. Astfel, în jurul datei de 25.09.2007, martora a așteptat-o pe martora O. la aeroport, aceasta zăbovind în România un răstimp de circa doi ani, răstimp în care a încercat să dobândească moștenirea, locuind la apartamentul nr. 18 din (...). La sfârșitul lunii septembrie, martora L. i-a înmânat acesteia actele rămase în imobilele deținute de defunctă, inclusiv cele privitoare la imobilul din strada (...), după care a însoțit-o la Cabinetul avocatului menționat, martora O. intrând în biroul avocatului, lăsând actele acesteia, convenind cu avocatul să studieze problema, la acel moment nu i-a înmânat nicio sumă de bani, însă ulterior știe că s-au întâlnit de mai multe ori, date la care i-a înmânat cheile din apartamentului din strada (...), alte acte, autoturismul (...) și suma de 6000 de euro. În acest sens, a precizat că banii au fost rezultatul vânzării de către martora O. a mobilierului și tablourile din apartamentul situat în strada (...), tranzacții concretizate în perioada octombrie - noiembrie 2007, tranzacții despre care cunoaște în mod nemijlocit, deoarece bunurile mobile au fost mutate inițial în apartamentul nr. 14 din (...), unde a chemat până la vânzare, persoane care să le aducă în stare de funcționare. De asemenea, martora O. i-a mărturisit că înțelegerea a fost ca la sfârșitul dezbaterii succesiunii, aceasta să îi lase în proprietate avocatului apartamentul din strada (...), acesta fiind și motivul pentru care i-a lăsat în posesie imobilul. Martora a precizat că în perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008, soții A.B. s-au mutat împreună cu copiii în imobilul menționat, după care au început activități de îmbunătățire în imobilul a acestuia. În această perioadă, martora s-a întâlnit de aproximativ două ori cu soții A.B., aceștia justificând în fața martorei că dețin de fapt, imobilul din strada (...) nu urmare a unei convenții cu O., ci de fapt, unei convenții cu defuncta H., inculpata nefiind familiarizați cu legăturile anterioare ale martorei cu defuncta, la acest moment martora conștientizând că cei doi făcuseră ceva ilegal odată ce intraseră în posesia actelor. Mai mult decât atât, i-au relatat suma de bani convenită în așa-zisul antecontract de vânzare-cumpărare, martora întrebând unde este respectiva sumă de bani, dacă într-adevăr i-a fost dată defunctei. Martora precizează că în ianuarie 2008 a aflat de dosarul civil respectiv, de celelalte aspecte aflate la rându-i de martora O., de procedura de citare realizată în cauza civilă, concret, fiind îndeplinită în (...), acesta fiind momentul la care activitatea infracțională a soților A.B. a fost descoperită atât de ea, cât și de martora O. Imediat după deces a intrat în apartamentul din strada (...), luând în îngrijire animalul de companie, s-a ocupat de înmormântarea numitei H., iar în cursul anului 2009, când martora O. s-a edificat că nu are niciun drept de moștenire asupra bunurilor rămase de pe urma autoarei, și mai mult