ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 245/A/2017

Asupra apelurilor de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 232/F din 19 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei A., din o infracțiune de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 32 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., o infracțiune de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen. și trei infracțiuni de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiecare prevăzută de art. 47 rap. la art. 322 C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., în o infracțiune de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) corob. cu art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 și o infracțiune de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) corob. cu art. 41 alin. (2) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969, fiecare cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata A., pentru infracțiunea de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) corob. cu art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) corob. cu art. 41 alin. (2) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen. 1969, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969.

În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit și calculat potrivit art. 82 alin. (1), (3) C. pen. 1969.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata aceluiași termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen. 1969, referitoare la cazurile de revocare a suspendării condiționate.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului B. din o infracțiune de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 în ref. la art. 32 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. și o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen. în o infracțiune de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 în ref. la art. 32 rap. la art. 244 alin. (1), (2) corob. cu art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) corob. cu art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., fiecare cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului B., de aplicare a procedurii de recunoaștere a învinuirii și, implicit, a dispozițiilor art. 396 alin. (1)0 C. proc. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) teza a III-a C. proc. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpatul B., pentru infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 în ref. la art. 32 rap. la art. 244 alin. (1), (2) corob. cu art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., ca efect al încheierii unui acord de mediere, la data de 06 aprilie 2016, cu persoana vătămată/parte civilă C.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) corob. cu art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat), pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat).

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținută în sarcina inculpatului în prezenta cauză, este concurentă cu infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 corob. cu art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa principală de 1 an și 8 luni închisoare (cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia pe un termen de 2 ani), pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 1 an și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi prin sentința penală nr. 274/F din data de 18 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2014 (rămasă definitivă la data de 14 noiembrie 2014).

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 274/F din data de 18 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 40 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare (stabilită în prezenta cauză) și, respectiv, 1 an și 8 luni închisoare (stabilită prin sentința penală anterior menționată) și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 4 luni închisoare (o treime din pedeapsa de 1 an închisoare), acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 97 alin. (2) rap. la art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, pe un termen de 4 ani, calculat începând cu data de 14 noiembrie 2014.

În temeiul art. 93 alin. (1) lit. a)-e) C. pen., pe durata termenului anterior menționat, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să execute obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probațiune București sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata aceluiași termen de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 100 zile, în condițiile art. 57 alin. (1), (2) din Legea nr. 253/2013, în cadrul Centrului Municipal București de Resurse și Asistență Educațională sau în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare, astfel cum se va stabili de către consilierul de probațiune, conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., referitoare la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 40 alin. (3) rap. la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a constatat că, în cauza soluționată prin sentința penală nr. 274/F din data de 18 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 15 iulie 2014 - 18 septembrie 2014.

În temeiul art. 45 alin. (2) și alin. (3) lit. a) rap. la art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat), pe o perioadă de 3 ani începând cu data rămânerii definitive a acestei hotărâri de condamnare.

În temeiul art. 45 alin. (4) C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) perioada de 1 an executată în intervalul 14 noiembrie 2014 - 13 noiembrie 2015 conform sentinței penale nr. 274/F din data de 18 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat), care se va executa dacă pedeapsa rezultantă va deveni executabilă.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului D. din o infracțiune de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 în ref. la art. 32 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. și o infracțiune de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. în o infracțiune de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 26 în ref. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) corob. cu art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969, o infracțiune fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) corob. cu art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 și o infracțiune de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, fiecare cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D., pentru infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 26 în ref. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) corob. cu art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969.

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 63 alin. (3) teza a II-a C. pen. 1969, a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 7.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) corob. cu art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen. 1969, referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea acesteia, cu pedeapsa închisorii.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului E. din o infracțiune de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 în ref. la art. 32 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. și o infracțiune de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. în o infracțiune de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 26 în ref. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) corob. cu art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969, o infracțiune fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) corob. cu art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 și o infracțiune de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, fiecare cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul E., pentru infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 26 în ref. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) corob. cu art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969.

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul E., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 63 alin. (3) teza a II-a C. pen. 1969, a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 7.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) corob. cu art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen. 1969, referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea acesteia, cu pedeapsa închisorii.

În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. față de inculpații A., D. și E., cu privire la infracțiunile pentru care sunt pronunțate soluții de achitare.

S-au respins, ca nefondate, pretențiile civile (daune materiale și daune morale) formulate de partea civilă C. față de inculpații A., D. și E., cu privire la infracțiunile pentru care sunt pronunțate soluții de condamnare.

S-a constatat că partea civilă C. nu a exercitat acțiunea civilă față de inculpatul B. și că, la data de 06 aprilie 2016, cu ocazia încheierii acordului de mediere, acesta i-a plătit suma de 3.000 euro.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a înscrisului falsificat, și anume înscrisul olograf denumit „chitanță”, ce are pe revers încheierea de atestare nr. 1 din data de 03 februarie 2013 a Cabinetului individual de avocatură „B.” (toate exemplarele originale ale acestuia).

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligați fiecare dintre inculpații A., D. și E. la plata către stat a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) și art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. la plata către stat a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare referitoare la soluțiile de achitare au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act că persoana vătămată - parte civilă C. nu a solicitat cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 275 alin. (6) rap. la art. 272 alin. (1), (2) C. proc. pen., onorariile avocaților din oficiu desemnați pentru inculpații B. și D., majorate la suma de 1.000 lei, în cazul fiecăruia, au rămas în sarcina statului și urmează a se suporta din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 15 octombrie 2015, emis în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a următorilor inculpați:

- inculpata A. - sub acuzația săvârșirii unei infracțiuni de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 32 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., a unei infracțiuni de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., ambele în concurs ideal, prevăzut de art. 38 alin. (2) C. pen. și a trei infracțiuni de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 47 rap. la art. 322 C. pen., toate în concurs real, prevăzut de art. 38 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 5 C. pen.;

- inculpatul B. (fost avocat în Baroul București) - sub acuzația săvârșirii unei infracțiuni de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 în ref. la art. 32 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. și a unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen., ambele în concurs ideal, prevăzut de art. 38 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 5 C. pen.;

- inculpatul D. - sub acuzația săvârșirii unei infracțiuni de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 în ref. la art. 32 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., a unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen., ambele în concurs ideal, prevăzut de art. 38 alin. (2) C. pen. și a unei infracțiuni de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., toate în concurs real, prevăzut de art. 38 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 5 C. pen.;

- inculpatul E. - sub acuzația săvârșirii unei infracțiuni de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 în ref. la art. 32 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., a unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen., ambele în concurs ideal, prevăzut de art. 38 alin. (2) C. pen. și a unei infracțiuni de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., toate în concurs real, prevăzut de art. 38 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 5 C. pen.

Potrivit actului de sesizare, în sarcina inculpaților trimiși în judecată, a fost reținută săvârșirea următoarelor fapte:

- inculpata A. - a depus în Dosarul nr. x/303/2013 al Judecătoriei Sectorului 6 București, secția civilă, având ca obiect contestație la executare, în care avea calitatea de contestatoare, intimat fiind persoana vătămată C., un înscris fals, respectiv chitanța încheiată la data de 03 februarie 2013, atestată de inculpatul B., în calitate de avocat, sub aspectul datei, identității părților și conținutului și, respectiv, semnată, în calitate de martori, de inculpații D. și E., potrivit căreia persoana vătămată a declarat că a primit de la inculpată suma de 38.000 euro, reprezentând sultă în dosarul de partaj și că nu mai avea nicio pretenție materială sau morală în justiție, suma respectivă nefiind în realitate plătită;

- inculpatul B. - în calitate de avocat în cadrul Baroului București, a atestat, sub aspectul datei, identității părților și conținutului, chitanța din data de 03 februarie 2013, prin care persoana vătămată C. a declarat că a primit de la inculpata A. suma de 38.000 euro, cu titlu de sultă în dosarul de partaj, semnătura și mențiunile „Sunt de acord cu suma” și „Am primit” de pe chitanța respectivă nefiind executate de către persoana vătămată, iar inculpata anterior nominalizată neachitându-i în realitate acea sumă de bani, după care aceeași inculpată a depus chitanța în Dosarul nr. x/303/2013 al Judecătoriei Sectorului 6 București, secția civilă, pentru a dovedi stingerea obligației de plată a sumei datorate persoanei vătămate, care a declanșat procedura de executare silită împotriva sa;

- inculpatul D. - a semnat, în calitate de martor, chitanța încheiată la data de 03 februarie 2013, atestată de inculpatul B., prin care persoana vătămată C. a declarat că a primit de la inculpata A. suma de 38.000 euro, reprezentând sultă în dosarul de partaj, în condițiile în care semnătura și mențiunile „Sunt de acord cu suma” și „Am primit” de pe chitanța respectivă nu au fost executate de persoana vătămată, iar inculpata anterior nominalizată nu i-a achitat acea sumă, după care chitanța a fost depusă de aceeași inculpată în Dosarul nr. x/303/2013 al Judecătoriei sectorului 6 București, secția civilă, pentru a dovedi stingerea obligației de plată și, de asemenea, în ședința publică din data de 08 octombrie 2013, a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările încheierii acelei chitanțe și semnării ei de către persoana vătămată;

- inculpatul E. - a scris și a semnat, în calitate de martor, chitanța încheiată la data de 03 februarie 2013, atestată de inculpatul B., prin care persoana vătămată C. a declarat că a primit de la inculpata A. suma de 38.000 euro, reprezentând sultă în dosarul de partaj, în condițiile în care semnătura și mențiunile „Sunt de acord cu suma” și „Am primit” de pe chitanța respectivă nu au fost executate de persoana vătămată, iar inculpata anterior nominalizată nu i-a achitat acea sumă, după care chitanța a fost depusă de aceeași inculpată în Dosarul nr. x/303/2013 al Judecătoriei sectorului 6 București, secția civilă, pentru a dovedi stingerea obligației de plată și, de asemenea, în ședința publică din data de 08 octombrie 2013, a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările încheierii acelei chitanțe și semnării ei de către persoana vătămată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 11 noiembrie 2015.

Prin încheierea din data de 14 ianuarie 2016, judecătorul de cameră preliminară a constatat competența și legalitatea sesizării instanței, precum și legalitatea efectuării actelor și administrării probelor în faza de urmărire penală, respingând, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de inculpații A., B. și D. sub aceste aspecte și a dispus începerea judecății.

Contestațiile formulate de inculpații A. și D. împotriva încheierii anterior menționate au fost respinse, ca nefondate, prin încheierea din data de 23 februarie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2015/a1.

La data de 08 aprilie 2016, după rămânerea definitivă a încheierii prin care s-a dispus începerea judecății, dar anterior citirii actului de sesizare a instanței, care s-a realizat la termenul din data de 20 aprilie 2016, a fost depus la dosar, fiind transmis de Biroul Mediatorului F., acordul de mediere nr. 12 din data de 06 aprilie 2016, încheiat între persoana vătămată C. și inculpatul B., cu privire la infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune, în care este consemnat și faptul plății de către cel din urmă, în favoarea celei dintâi, a sumei de 3.000 euro, cu titlu de despăgubiri.

La termenul din data de 20 aprilie 2016, înainte de începerea cercetării judecătorești, cu respectarea dispozițiilor art. 20 alin. (1), (2) C. proc. pen., persoana vătămată C., care a beneficiat de asistența juridică a avocatului ales, s-a constituit parte civilă în procesul penal numai împotriva inculpaților A., E. și D., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata de daune materiale în cuantum de 300 lei lunar, pentru perioada cuprinsă între luna martie 2013 și momentul soluționării cauzei, cât a pretins că a trebuit să locuiască cu chirie și, respectiv, de daune morale în sumă de 10.000 euro, invocând prejudiciul cauzat prin lezarea demnității, inducerea durerii și crearea unei stări de pericol pentru sănătatea sa.

După citirea actului de sesizare și aducerea la cunoștință a dispozițiilor art. 83 lit. a) C. proc. pen., Curtea a procedat, în mod nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate, la ascultarea inculpatului B., care, fiind asistat juridic de un avocat desemnat din oficiu, a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată și la ascultarea inculpatei A., care, în prezența avocatului ales, a contestat toate acuzațiile din actul de trimitere în judecată, în timp ce inculpatul E., asistat juridic de avocatul ales, s-a prevalat, la acel moment, de dreptul la tăcere, iar inculpatul D. nu s-a prezentat în fața instanței, pentru asigurarea apărării acestuia fiind desemnat un avocat din oficiu. De asemenea, Curtea a realizat ascultarea persoanei vătămate C., care a dat declarație în prezența avocatului ales.

Tot la termenul din data de 20 aprilie 2016, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea parțială a încadrării juridice a faptelor menționate în actul de sesizare, astfel: cu privire la inculpata A., din trei infracțiuni de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și o infracțiune de uz de fals într-o singură infracțiune de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (3 acte materiale); cu privire la toți inculpații, reținerea, pentru infracțiunile de tentativă la înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, indiferent de forma de participație, a circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen. și, respectiv, reținerea formei reale, în loc de forma ideală, pentru concursul de infracțiuni.

Referitor la cererea inculpatului B., de aplicare a procedurii simplificate de judecată, pusă în discuție la termenul respectiv, Curtea a constatat, prin încheierea din data de 20 aprilie 2016, că, la acel moment procesual, nu putea lua o hotărâre, apreciind necesară, pentru lămurirea situației de fapt și stabilirea corectă a încadrării juridice, administrarea de probe, astfel că a prorogat pronunțarea asupra cererii respective și a dispus efectuarea cercetării judecătorești, pentru toți inculpații, conform procedurii de drept comun. De asemenea, prin aceeași încheiere, Curtea a prorogat și pronunțarea asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, astfel cum a fost susținută de reprezentantul Ministerului Public, apreciind necesară stabilirea, în prealabil și cu certitudine, a situației de fapt, pe bază de probe administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești.

Drept urmare, în această fază procesuală, Curtea a procedat, în mod nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate, la ascultarea martorilor menționați în rechizitoriu, respectiv: G., H., I., J. și K., a celui solicitat de inculpata A., respectiv L. și a celor a căror audiere a fost dispusă din oficiu, respectiv M., N., O., P., R., S. și T.

În cazul martorei U., Curtea a constatat imposibilitatea audierii, din motive medicale, în condițiile în care au fost prezentate acte din care rezultă că aceasta - diagnosticată cu boli foarte grave - necesită repaus permanent la domiciliu și oxigenoterapie de lungă durată, de minimum 18 ore/zi și a dispus, prin încheierea de la termenul din data de 18 mai 2016, aplicarea dispozițiilor art. 381 alin. (7) C. proc. pen., urmând a fi avută în vedere declarația sa din faza de urmărire penală.

În privința martorului V., rezident în Noua Zeelandă, care nu s-a prezentat în fața instanței, deși, în corespondența purtată pe e-mail, și-a manifestat inițial intenția de a depune mărturie, invocând ulterior imposibilitatea de a reveni în țară, precizând că își menține declarația anterioară și transmițând un memoriu scris, Curtea a dispus, prin încheierea de la termenul din data de 02 noiembrie 2016, aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. (7) C. proc. pen., față de împrejurarea că declarația olografă a acestuia, atașată în dosarul de urmărire penală, nu a fost contestată, urmând a ține seama de declarația respectivă.

La cererile inculpaților A. și B., a fost administrată proba cu înscrisuri, pe situația de fapt și în circumstanțiere, pentru cea dintâi și, respectiv, numai în circumstanțiere, pentru cel din urmă. Pe de altă parte, la cererea Curții, inculpatul B. a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu exemplarele originale, toate actele, cu excepția celui la care se referă faptele deduse judecății, atestate în cursul anului 2013, de la nr. 2 până la nr. 7.

De asemenea, la cererea persoanei vătămate - parte civilă C., a fost administrată, și pentru aceasta, proba cu înscrisuri, pe situația de fapt.

Din oficiu, Curtea a solicitat, pentru consultare, Dosarele nr. x/303/2013 și nr. x/303/2013 ale Judecătoriei sectorului 6 București, care au fost restituite ulterior instanței respective și, de asemenea, a cerut de la aceeași instanță informații, transmise în cuprinsul unor referate, însoțite de copii de pe înscrisuri, întocmite de grefierul-șef al secției civile.

Curtea a dispus, la cererea inculpatei A. și din oficiu, pentru motivele arătate în încheierea de la termenul din data de 15 iunie 2016, efectuarea unei expertize grafice, cu obiectivele menționate în aceeași încheiere, de către un organism independent, și anume Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București. Astfel, a fost întocmit, de către un expert criminalistic autorizat al instituției respective, Raportul de expertiză criminalistică nr. 355 din data de 25 octombrie 2016, același expert răspunzând ulterior, în scris, la obiecțiunile formulate de inculpata A.

Față de concluziile raportului de expertiză anterior menționat, Curtea a procedat, din nou, la termenul din data de 02 noiembrie 2016, la ascultarea inculpaților A. și B., care, după aducerea la cunoștință a dispozițiilor art. 83 lit. a) C. proc. pen., au consimțit să dea declarații suplimentare.

La același termen, Curtea a pus în discuție, din oficiu, o eventuală schimbare parțială de încadrare juridică, pentru inculpatul B., din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în infracțiunea de fals intelectual (în raport cu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 51/1995) și, în mod corespunzător, pentru inculpata A., din trei infracțiuni de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și o infracțiune de uz de fals în o infracțiune de instigare la fals intelectual, o infracțiune de uz de fals și o infracțiune de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (2 acte materiale).

La termenul din data de 21 noiembrie 2016, după aducerea la cunoștință a dispozițiilor art. 83 lit. a) C. proc. pen., Curtea a procedat, în mod nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate, la ascultarea inculpatului D., care s-a prezentat în fața instanței, consimțind să dea declarație, în prezența avocatului din oficiu și, de asemenea, la ascultarea inculpatului E., care, fiind asistat juridic de avocatul ales, a renunțat la a se prevala de dreptul la tăcere invocat până la acel moment, ambii inculpați contestând toate acuzațiile din actul de trimitere în judecată.

Analizând întregul probatoriu administrat în cauză, în limitele faptelor care constituie obiectul judecății, potrivit art. 371 C. proc. pen., Curtea a reținut ca fiind dovedită, în afara oricărui dubiu, următoarea situație de fapt:

Prin sentința civilă nr. 7650 din data de 18 noiembrie 2008 a Judecătoriei sectorului 6 București, pronunțată în Dosarul nr. x/303/2008, rămasă definitivă și irevocabilă, prin respingerea apelului și a recursului, la data de 07 februarie 2012, în cadrul unei acțiuni de partaj inițiate de reclamanta A. împotriva pârâtului C. (fostul său soț), a fost atribuit reclamantei, în natură, imobilul situat în municipiul București, sectorul 6, cu o valoare de circulație de 345.014 lei (91.390 euro) și s-a dispus obligarea acesteia la plata către pârât, cu titlu de sultă, a sumei de 172.507 lei (45.695 euro), în termen de 4 luni de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii respective.

Prin încheierea din data de 28 august 2012, rămasă definitivă și irevocabilă, prin neapelare, la data de 03 octombrie 2012, aceeași instanță a dispus, la cererea pârâtului C., îndreptarea unor erori materiale din cuprinsul hotărârii de partaj, cu privire la prenumele acestuia și, respectiv, la moneda sumei acordate drept sultă - 45.695 euro.

Atât sentința, cât și încheierea anterior menționate au fost învestite cu formulă executorie, iar, la data de 10 octombrie 2012, creditorul C. a solicitat executorului judecătoresc K. punerea în executare silită a creanței sale, prin urmărirea imobilului atribuit, prin partaj, în proprietatea exclusivă a debitoarei A., cererea sa fiind înregistrată sub nr. 276/2012.

Prin încheierea pronunțată la data de 29 octombrie 2012, în Dosarul nr. x/303/2012, Judecătoria sectorului 6 București, admițând cererea executorului judecătoresc, a încuviințat executarea silită solicitată de creditorul C. pe raza teritorială a sectorului respectiv.

La data de 07 noiembrie 2012, a fost comunicată debitoarei A., de către executorul judecătoresc, somația de plată a sultei și a cheltuielilor de executare, în sumă totală de 179.637 lei.

Prin încheierea din data de 08 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/303/2008, Judecătoria sectorului 6 București a dispus, la cererea creditorului C., îndreptarea unei erori materiale din titlu executoriu, cu privire la numărul apartamentului supus executării silite, în loc de nr. 26.

La data de 25 ianuarie 2013, executorul judecătoresc a comunicat debitoarei A. o nouă somație de plată.

În perioada următoare, cel mai târziu la data de 05 februarie 2013, inculpata A. i-a determinat pe inculpații E., D. și B. (cel din urmă având, în perioada respectivă, calitatea de avocat în cadrul Baroului București) să întocmească în fals, în două exemplare originale, o chitanță olografă, pe avers scrisă de mână de inculpatul E., semnată de acesta și de inculpatul D., în calitate de martori, iar pe revers atestată, cu privire la identitatea părților, data și conținutul actului, sub nr. 1 din data de 03 februarie 2013, de inculpatul B., potrivit căreia persoana vătămată C. ar fi primit, la data de 03 februarie 2013, în prezența celor doi martori, de la inculpata A., suma de 38.000 euro, reprezentând sultă în Dosarul de partaj nr. x/303/2008 și, drept urmare, nu mai avea nicio pretenție materială de la aceasta, inclusiv în justiție, în conținutul chitanței respective fiind inserate mențiunile olografe „Sunt de acord cu suma” și „Am primit” și, de asemenea, o semnătură olografă, toate atribuite persoanei vătămate C.

La data de 05 februarie 2013, ora 17:56, creditoarea A. a transmis executorului judecătoresc, prin fax, o copie a chitanței anterior menționate - numai partea de avers a acesteia, fără reversul purtând atestarea realizată de avocatul B.

La aceeași dată, creditorul C. a prezentat executorului judecătoresc o declarație în care a precizat că, până la data respectivă (05 februarie 2013), nu primise nicio sumă de bani de la debitoarea A. și a solicitat continuarea executării silite.

Printr-o adresă din data de 06 februarie 2013, debitoarea A. a fost înștiințată de executorul judecătoresc ca, la data de 08 februarie 2013, să se prezinte la sediul acestuia, pentru stabilirea prețului imobilului supus executării silite.

La data de 07 februarie 2013, inculpata A. a depus personal, la Judecătoria Sectorului 6 București, o cerere de contestație la executare și de suspendare a executării silite, care poartă semnătura sa, în cuprinsul căreia a invocat plata către persoana vătămată C., la data de 03 februarie 2013, a sumei de 38.000 euro, susținând că, astfel, a achitat acesteia întregul debit datorat. Cererea respectivă a fost înregistrată, pe rolul instanței sesizate, sub nr. x/303/2013 și a primit termen de soluționare la data de 09 aprilie 2013, inculpata A. semnând olograf, pe rezoluția judecătorului, de luare la cunoștință a acelui termen și a obligației de plată a taxelor judiciare. La acea cerere, inculpata A. a atașat o copie, certificată prin semnătura sa pentru conformitate cu originalul, de pe chitanța olografă anterior menționată - tot numai partea de avers a acesteia, fără reversul purtând atestarea realizată de inculpatul avocat B., care este identică, sub aspectul conținutului, dar și al formei grafice, cu copia transmisă de aceeași inculpată, prin fax, cu două zile în urmă, executorului judecătoresc. De asemenea, inculpata A. a atașat, la aceeași cerere, copii, certificate prin semnătura sa pentru conformitate cu originalele, de pe cărțile de identitate ale persoanei vătămate C. și martorilor E. și D.

Judecata în Dosarul nr. x/303/2013 s-a realizat conform unei proceduri contradictorii, cu citarea contestatoarei A. și a intimatului C., care au fost prezenți personal la toate termenele, fiind asistați juridic de avocații lor aleși.

Până la primul termen de judecată, contestatoarea A. a formulat o cerere separată, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/303/2013 al Judecătoriei sectorului 6 București, care a fost admisă, dispunându-se suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea, în Dosarul nr. x/303/2013, a cererii de suspendare a executării silite formulate în cadrul contestației la executare.

La termenul de judecată din data de 09 aprilie 2013, în ședință publică, contestatoarea A. a depus, în Dosarul nr. x/303/2013, o copie, certificată prin semnătura sa pentru conformitate cu originalul, de pe același exemplar al chitanței olografe, pentru prima oară în întregul său (avers și revers), înscrisul respectiv purtând viza de primire a judecătorului învestit cu soluționarea cauzei. De asemenea, la același termen, a fost depusă la dosar, fără a se menționa de către care din părțile din proces, o altă copie a chitanței (în aceeași formă grafică), purtând mențiunea certificării pentru conformitate cu originalul sub semnătura olografă a contestatoarei A., pe care este înscris, sub numărul de paginare 111.

În încheierea întocmită la termenul respectiv, s-a consemnat că, în fața instanței civile, contestatoarea A. a depus „chitanța prin care face dovada că sulta a fost plătită”, iar intimatul C. a precizat că „se înscrie în fals” cu privire la acel înscris. Drept urmare, prin aceeași încheiere (din data de 09 aprilie 2013), instanța civilă a dispus înaintarea înscrisului respectiv, printr-o adresă, către Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals și uz de fals. Adresa dispusă a fost efectuată, însă, în conținutul ei, nu s-a menționat dacă, la aceasta, a fost atașat înscrisul defăimat ca fiind fals.

La următorul termen de judecată, stabilit în data de 14 mai 2013, intimatul C. a susținut că, din Dosarul nr. x/303/2013, atașat la Dosarul nr. x/303/2013, a dispărut fila cu numărul 39, reprezentând chiar chitanța olografă originală și a solicitat, cererea sa fiind admisă, rectificarea încheierii de la termenul precedent, în sensul că nu s-a înscris în fals cu privire la acel înscris, ci doar a precizat că îl contestă, solicitând să fie supus unei expertize grafoscopice, situație în care instanța civilă a cerut Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București restituirea înscrisului respectiv. Corespondența ulterioară, purtată de instanța civilă cu unitatea de parchet anterior menționată și cu Secția 22 Poliție, a relevat că originalul înscrisului în discuție nu se află în custodia acestora.

În cursul judecării prezentei cauze, la termenul din data de 07 septembrie 2016, după comunicarea informațiilor solicitate de Curte Judecătoriei sectorului 6 București cu privire la fila numărul 39 din Dosarul nr. x/303/2013, reprezentantul Ministerului Public s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de sustragere de înscrisuri, precizând că, sub acest aspect, se vor efectua cercetări de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Curtea nu a fost informată, până la finalizarea cercetării judecătorești, despre rezultatul acelor cercetări.

La termenul de judecată din data de 08 octombrie 2013, instanța civilă a procedat la ascultarea, în calitate de martori, a numiților E. și D., care, în declarațiile lor, au susținut, în esență, că au fost de față la momentul când, la data de 03 februarie 2013, în incinta unui magazin administrat de contestatoarea A., situat în Complexul x din cartierul Drumul Taberei, aceasta i-a dat intimatului C. o pungă cu bani, numărați de către cel din urmă și apoi introduși de el în mapa pe care o avea asupra sa, menționând, totodată, semnarea de către intimat a chitanței olografe întocmite cu acel prilej, în prezența unui avocat.

Prin adrese, cereri și citații repetate, dispuse începând cu termenul din data de 14 mai 2013 și până la termenul din data de 21 ianuarie 2014, instanța civilă a solicitat avocatului B. comunicarea, în original, a chitanței atestate din data de 03 februarie 2013 și a înscrisurilor care au stat la baza întocmirii acesteia.

La data de 26 iunie 2013, avocatul B. a transmis instanței civile, în copii certificate de el pentru conformitate cu originalul, iar nu în original, astfel cum i se solicitase, chitanța atestată sub nr. 1 din data de 03 februarie 2013 - având aceeași formă grafică cu exemplarul prezentat de contestatoarea A., la termenul din data de 09 aprilie 2013, ca fiind conform cu originalul, cărțile de identitate ale contestatoarei respective, intimatului C. și martorilor E. și D., precum și actele ce constituie titlul executoriu - sentința civilă nr. 7650 din data de 18 noiembrie 2008 a Judecătoriei sectorului 6 București și încheierile de îndreptare a erorilor materiale din hotărârea respectivă din datele de 28 august 2012 și 08 ianuarie 2013.

Abia la data de 31 ianuarie 2014, avocatul B. a transmis instanței civile originalul chitanței atestate din data de 03 februarie 2013 - având același conținut, cu excepția lipsei menționării pe avers a datei întocmirii actului, dar o formă grafică diferită de exemplarul copie, certificat pentru conformitate cu originalul, prezentat aceleiași instanțe de contestatoarea A. și de copia, conformă cu originalul, transmisă anterior instanței respective chiar de el însuși, împreună cu copie de pe cererea de atestare formulată de contestatoarea A. la data de 03 februarie 2013.

Originalul înscrisului respectiv a fost depus la Registrul Mijloacelor de Probă al Judecătoriei sectorului 6 București, fiind înregistrat sub nr. x/MP/2014 și înaintat, la data de 01 octombrie 2014, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, la cererea acestuia, în condițiile în care, prin încheierea din data de 04 februarie 2014, instanța civilă a dispus sesizarea parchetului respectiv, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual de către avocatul B. și, de asemenea, a infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martorii E. și D., dispunând, totodată, suspendarea judecății în cauza civilă, până la rămânerea definitivă a soluției din cauza penală.

Singurul exemplar original identificat al chitanței atestate sub nr. 1 din data de 03 februarie 2013 a fost supus, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești realizate de această instanță, mai întâi unei constatări criminalistice, apoi unei expertize criminalistice, iar în final unei expertize grafice, ale căror concluzii au fost identice, în sensul că mențiunile olografe „Sunt de acord cu suma” și „Am primit”, precum și semnătura din dreptul acestora nu au fost executate de persoana vătămată C., neputând fi stabilit autorul lor, deoarece sunt contrafaceri realizate prin imitarea scrisului și semnăturii persoanei respective.

I. Cu privire la data și locul de întocmire și atestare a chitanței olografe, s-a reținut:

În faza de urmărire penală, inculpații A., B. și E. au susținut, potrivit declarațiilor anterior citate, că atât scrierea și semnarea, cât și atestarea chitanței olografe s-au realizat la data de 03 februarie 2013, într-o zi de duminică, în incinta Complexului x din cartierul Drumul Taberei, într-un spațiu comercial aflat în curs de dezafectare, aparținând SC X. SRL (societate administrată de inculpata A.). Afirmații similare au făcut, în cuprinsul declarațiilor olografe date în fața organelor de cercetare penală ale poliției judiciare, inculpatul D., care, ulterior, s-a sustras urmăririi penale și, respectiv, martorul V. (fiul inculpatei A.), a cărui declarație de la momentul respectiv nu a fost contestată, precum și, în fața procurorului, martorul J.

În cursul cercetării judecătorești, numai inculpații A. și B. au mai susținut, cu certitudine, data de 03 februarie 2013, în timp ce inculpatul D. a declarat că nu-și amintește data, menționând însă luna februarie 2013 și ziua de duminică, martorul J. a făcut referire la o zi de week-end de la începutul lunii februarie 2013, iar inculpatul E. a afirmat că este sigur de faptul că evenimentul a avut loc la începutul lunii februarie 2013, însă într-o zi de sâmbătă, care, raportat la împrejurarea certă că inculpata A. a transmis prin fax un exemplar al chitanței olografe către executorul judecătoresc la data de 05 februarie 2013, corespunde datei de 02 februarie 2013.

În concret, inculpata A. a afirmat că, la data de 03 februarie 2013, într-o zi de duminică, când cunoștea deja că împotriva sa fusese declanșată procedura de executare silită, în timp ce se afla în magazinul societății sale, pe care îl dezafecta, fiind ajutată în acel scop de mai mulți muncitori, a fost căutată acolo de fostul soț, C., care fusese îndrumat spre locul respectiv de către vecina sa (martora I.) de la adresa de domiciliu, unde acesta o căutase anterior.

Martora I., fiind întrebată cu privire la acest aspect, a confirmat faptul că, la un moment dat, a îndrumat-o pe persoana vătămată C. spre Complexul x, unde se afla inculpata A., împreună cu fiul său, V., neputând preciza, însă, nici în faza de urmărire penală, conform declarației anterior citate, nici în cursul cercetării judecătorești, data exactă a acelui eveniment (zi, lună), plasat la începutul anului 2013 și asociat cu ziua în care, în cursul serii, inculpata anterior menționată i-a spus că ar fi fost căutată la magazin de fostul soț și că ea i-ar fi dat acestuia, la notar, suma de 38.000 euro, pe care i-o datora.

Inculpatul B. a afirmat că își menține declarațiile din faza de urmărire penală (în care a indicat data de 03 februarie 2013, menționată și în actul atestării) și nu a dorit să facă alte precizări.

Inculpatul D. a declarat că, în luna februarie 2013, fără a-și aminti data exactă, care era însă o zi de duminică, a fost solicitat de inculpata A., pe care nu o cunoștea, să o ajute în operațiunea de dezafectare a unor rafturi dintr-un spațiu comercial deținut de aceasta în zona x din cartierul Drumul Taberei, în contextul în care, la momentul respectiv, el executa o lucrare la un bar învecinat.

În schimb, inculpatul E. a susținut că faptele relatate s-au petrecut într-o zi de sâmbătă, la începutul lunii februarie 2013, fără a-și aminti data, când, la cererea unui coleg de muncă, a acceptat să-l înlocuiască pentru a participa la dezafectarea sistemului de securitate și monitorizare amplasat într-un spațiu comercial din zona x - Drumul Taberei, aparținând SC X. SRL, pentru care mai lucrase și, astfel, o văzuse anterior, însă doar o singură dată, pe inculpata A., precizând că este sigur de ziua afirmată, întrucât, din superstiție, evită să lucreze sâmbăta și, atunci când o face, i se întâmplă de fiecare dată „un accident” (cu care a asociat implicarea sa în actualul proces penal), precizând însă, în mod contradictoriu, că, dacă a trecut o anume dată pe vreunul dintre exemplarele chitanței pe care el le-a scris de mână, acea dată (duminică - 03 februarie 2013) este cea în care s-au petrecut faptele respective.

Examinarea exemplarelor, certificate a fi conforme cu originalul, prezentate instanței civile de inculpata A. (la datele de 07 februarie 2013 și 09 aprilie 2013) și inculpatul B. (la data de 26 iunie 2013) și a exemplarului original transmis aceleiași instanțe de către cel din urmă inculpat (la data de 31 ianuarie 2014) relevă că numai cele dintâi poartă, pe avers, mențiunea datei de 03 februarie 2013, în timp ce exemplarul original, păstrat în arhiva avocatului care a realizat operațiunea de atestare, nu cuprinde, pe avers, nicio mențiune cu privire la data întocmirii chitanței olografe.

Drept urmare, Curtea a reținut că data scrierii și semnării olografe a chitanței invocate drept probă a plății sumei de 38.000 euro către persoana vătămată C., pentru stingerea datoriei inculpatei A. față de aceasta, este incertă, sigură fiind numai realizarea acestor acțiuni într-o zi din perioada 25 ianuarie 2013 (când executorul judecătoresc i-a comunicat debitoarei A. ultima somație de plată) - 05 februarie 2013 (când aceeași debitoare a transmis executorului judecătoresc, prin fax, chitanța respectivă).

De asemenea, având în vedere susținerile constante ale tuturor inculpaților, că atestarea chitanței olografe, cu privire la identitatea părților, data și conținutul actului, s-a realizat de către inculpatul avocat B. în aceeași zi cu scrierea și semnarea sa de către inculpații E. și D., ca martori, la cererea inculpatei A., Curtea a reținut că și data reală a atestării acesteia (menționată de primul inculpat a fi fost 03 februarie 2013) este incertă, plasându-se însă în aceeași perioadă anterior menționată.

Referitor la locația unde s-ar fi realizat, conform declarațiilor constante ale tuturor inculpaților, întocmirea și atestarea chitanței olografe (prin aplicarea ștampilei corespunzătoare), persoana vătămată C. a prezentat, în faza de urmărire penală, două înscrisuri, respectiv un proces-verbal de predare-primire din data de 29 ianuarie 2013 și o adeverință eliberată la data de 24 septembrie 2014, din care rezultă că, la data de 29 ianuarie 2013, inculpata A., în calitate de reprezentant legal al SC X. SR