ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra apelului penal de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1 din 04 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/43/2013, în baza art. 5 C. pen., s-a stabilit că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaților este C. pen. din 1969 și forma nemodificată a Legii nr. 78/2000.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de complicitate la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 26 C. pen. 1969, rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. 1969, cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma nemodificată) și art. 5 C. pen., reținută în sarcina inculpatului A., în infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.

I. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei B. - pentru acuzația săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) din C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (nemodificată) - denunțător C.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru acuzația săvârșirii infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (nemodificată), rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitată aceeași inculpată pentru acuzația săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (nemodificată).

S-a constatat că inculpata B. a fost reținută și arestată preventiv în perioada 7 noiembrie 2013 - 31 ianuarie 2014, de la 31 ianuarie 2014 și până la data de 21 februarie 2014 s-a aflat sub măsura preventivă a interzicerii părăsirii țării prev. de art. 1451 C. proc. pen. 1969, iar de la data de 21 februarie 2014 și până la data de 14 iulie 2015 s-a aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar prev. de art. 215 C. proc. pen.

De asemenea, s-a mai dispus ridicarea măsurii asiguratorie constând în indisponibilizarea - prin instituirea sechestrului, asupra sumei de 7.000 RON din contul X deschis la Banca D.-Sucursala Miercurea Ciuc pe numele inculpatei B., măsură asiguratorie dispusă de procuror în prezentul dosar prin ordonanța din 21 noiembrie 2013.

II. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. - pentru acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru acuzația săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (nemodificată), rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a constatat că inculpatul A. a fost reținut pentru 24 ore, din 7 noiembrie 2013 - 8 noiembrie 2013. De la data de 8 noiembrie 2013 și până la data de 21 februarie 2014 inculpatul s-a aflat sub măsura preventivă a interzicerii părăsirii țării prev. de art. 1451 C. proc. pen. 1969 iar de la data de 21 februarie 2014 și până la data de 14 iulie 2015 s-a aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar prev. de art. 215 C. proc. pen.

III. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului E. - pentru acuzația săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., cu aplic. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (nemodificată).

S-a constatat că inculpatul E. s-a aflat sub măsura preventivă a interzicerii părăsirii țării prev. de art. 1451 C. proc. pen. 1969 de la data de 12 noiembrie 2013 și până la data de 21 februarie 2014, iar de la data de 21 februarie 2014 și până la data de 14 iulie 2015 s-a aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar prev. de art. 215 C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a stabilit că cheltuielile judiciare (inclusiv cele de la urmărirea penală) vor fi suportate de stat.

De asemenea, onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în ceea ce privește acuzația de luare de mită adusă inculpatei B. în urma denunțului formulat de F., următoarele aspecte:

Inculpata B. - prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni, a fost acuzată că în cursul anului 2011 în com. Ditrău, jud. Harghita, prin intermediul concubinului ei inculpatul A., a pretins și primit de la C., în mai multe tranșe, două vaci, trei oi și doi miei, în schimbul promisiunii că va adopta o soluție favorabilă față de C. și F., cercetați penal în acea perioadă pentru fapte de violență într-un dosar penal a cărui supraveghere s-a realizat de către inculpată, faptă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 15 alin. (2) C. pen., infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale iar potrivit alin. (1) al aceluiași art. infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.

Conform art. 4 C. proc. pen., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.

După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

Astfel, conform art. 254 C. pen. 1969, fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Dispozițiile alin. (2) al. art. 254 C. pen. 1969 și ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 reprezintă agravante și majorează limitele de pedeapsă.

Conținutul constitutiv al infracțiunii constă în ceea ce obiectiv și subiectiv trebuia să realizeze inculpata pentru existența infracțiunii. Latura obiectivă este alcătuită dintr-un element material însoțit de anumite cerințe esențiale, o urmare imediată și o legătură de cauzalitate.

Elementul material constă în acțiunea de luare de mită care se poate realiza alternativ fie printr-o acțiune, fie printr-o inacțiune și anume: pretinderea sau primirea unei sume de bani sau a altor foloase, acceptarea ori nerespingerea promisiunii unor astfel de foloase, în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau întârzierii în îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, ori în vederea îndeplinirii unui act contrar acestor îndatoriri.

Banii sau alte foloase pot fi pretinse sau primite atât direct cât și indirect, adică prin persoană interpusă.

Acțiunea sau inacțiunea care constituie elementul material este condiționată de anumite cerințe esențiale, respectiv:

- pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea trebuie să aibă ca obiect bani sau alte foloase, foloasele putând fi patrimoniale sau nepatrimoniale;

- banii sau celelalte foloase pretinse, primite ori promise trebuie să fie necuvenite, adică să aibă caracter de retribuție, retribuție care implică la rândul ei existența unei anumite proporții între actul determinat și răsplată și, pe de altă parte, conștiința pentru cel care pretinde sau primește banii sau foloasele, ori acceptă sau nu le respinge, că este vorba de o retribuție;

- acțiunea sau inacțiunea care constituie elementul material al infracțiunii să fie anterioară îndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii în îndeplinirea actului determinat privitor la îndatoririle de serviciu.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol care aduce atingere bunului mers al activității prin atitudinea lipsită de probitate a inculpatei și vătămarea patrimonială adusă persoanei constrânsă a da mită.

Legătura de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea activității desfășurate de inculpată.

Sub aspectul laturii subiective este necesar ca fapta să fi fost săvârșită cu intenție directă, legea condiționând existența infracțiunii de luare de mită de urmărirea unui scop, ca atare intenția indirectă nu este suficientă, fiind necesară o intenție calificată.

Lipsește intenția necesară dacă făptuitorul nu își dă seama că primește sau acceptă promisiunea unei retribuții - și aceasta chiar și atunci când persoana care dă sau promite folosul are credința că este vorba de o retribuție.

Analizând fapta așa cum reiese din probațiunea administrată în cauză Curtea de apel a reținut următoarele:

La data de 2 iulie 2013 martora G. a formulat un denunț împotriva inculpatei B. și a inculpatului A. arătând că au primit de la ea și de la fiul ei F.. mai multe animale, în valoare de 10.000 RON, pentru ca inculpata să soluționeze favorabil un dosar penal în care fiul ei era cercetat penal în acea perioadă, fără a menționa care a fost perioada și faptul că în dosar a fost cercetat și C.

Denunțul a fost urmat de o declarație dată la aceeași dată de către martoră, care a arătat că în anul 2010, după luna septembrie, fiul ei F. a avut un conflict cu numiții H. și I., conflict în urma căruia fiului său i s-a deschis un dosar penal.

Martora a mai afirmat că era de notorietate că inculpatul A. este concubinul inculpatei B. și că aceasta primește bani sau bunuri în legătură cu atribuțiile sale de serviciu de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni, astfel că fiul ei a luat legătura cu inculpatul A. care i-a spus că o să-l ajute dacă va da ceva pentru inculpată, respectiv animale pentru tăiat, familia denunțătoarei fiind cunoscută ca și crescători de animale.

Împreună cu soțul și cu fiul său a hotărât să dea animalele inculpatei și a dat acesteia un miel în perioada Paștelui din 2011. După aprox. 2 luni inculpatul A. a pretins o vită pentru carne pe care i-au dat-o și ulterior a mai primit 3 oi, caș, smântână, un miel și încă o vacă. Când F. a fost condamnat și-au dat seama că au dat degeaba bunurile și a formulat denunț.

Martora a fost ascultată în instanță în cursul cercetării judecătorești, ocazie cu care a menținut declarația de la urmărire penală. Martora a relatat că nu a participat la discuțiile dintre inculpatul A. și C. și F. dar cunoaște pretențiile inculpatului din relatările lui C.

Martora a arătat că la o săptămână de la discuția inculpatului cu soțul și fiul său a fost de față când a venit la fermă inculpatul A. și a luat împreună cu martorul J. o vacă tăiată, ocazie cu care inculpatul a asigurat-o că deși știe că familia ei nu este vinovată îi va ajuta să rezolve problema prin intermediul inculpatei B.

Martora a mai arătat că din spusele inculpatului A. a înțeles că inculpata B. cunoștea despre problemă și că îi va ajuta. La fel, martora a mai arătat că C. și F. au fost de mai multe ori la Parchet dar F. nu a fost trimis în judecată deoarece nu era vinovat.

Martora are totuși relatări contradictorii afirmând că s-a dus în audiență la inculpata B. nemulțumită că fiul ei a fost condamnat știind că inculpatul A. i-a asigurat - în schimbul produselor primite, că inculpata B. îi va ajuta ca fiul ei să nu fie condamnat și de acolo a plecat nemulțumirea sa dându-și seama de fapt că inculpatul A. i-a mințit. Cu toate acestea martora a considerat că inculpata B. cunoștea despre chestiunea lor.

Martora G. a arătat în cuprinsul declarației că nu știe ca familia ei să fi avut vreo relație comercială sau vreun schimb de produse cu inculpatul A., dar apoi a afirmat că într-adevăr în acea perioadă inculpatul A. a dat familiei sale o cantitate de cartofi, câini de rasă și un cărucior dar știe de la soțul și fiul său că acestea au fost plătite.

Întrucât persoana care ar fi putut clarifica situația era martorul C., la data de 27 august 2013 s-a procedat la audierea de către procuror a acestuia martorul relatând în esență următoarele:

- la data de 10 ianuarie 2010 a avut loc. incidentul în urma căruia C. și F. au fost cercetați penal;

- după aprox. o săptămână sau două, la sfatul fratelui său care lucra la inculpatul A., a discutat cu inculpatul căruia i-a relatat cele petrecute. Inculpatul i-a spus să facă plângere la poliție și i-a spus că îl va ajuta și că nu i se va întâmpla nimic, mai precis i-a promis că nu i se va întâmpla nimic. A mai arătat că inculpatul nu i-a pretins explicit nimic dar, în aprecierea lui, era de la sine înțeles că inculpatul trebuia să primească ceva;

- cunoscând și alte situații în care inculpatul a mai ajutat persoane în schimbul unor foloase i-a dat acestuia în aceeași zi o jumătate de porc și încă o pulpă de porc, prezenți la remiterea bunurilor fiind numiții K. și J.;

- aprox. în 20 aprilie 2010 a fost sunat de inculpat care i-a cerut să pregătească pentru familia sa un miel, o roată de caș și un flacon de smântână. În aceeași zi, la ferma sa i-a dat inculpatului un miel sacrificat, 5 kg. caș, 2 kg. smântână și 1 kg. urdă, inculpatul asigurându-l că problema pe care o avea se va rezolva prin intermediul concubinei sale prim procuror, inculpata B.;

- în același an, aprox. în luna noiembrie, la cererea inculpatului A. care i-a spus că are nevoie pentru el și concubina sa de carne de vită și fiindu-i frică că altfel va ajunge la închisoare, a sacrificat o vacă, carnea fiind luată de inculpat și martorul J. de la G. Numitul L. cunoștea destinația cărnii, acesta fiind măcelarul care a sacrificat vita;

- martorul C. a mai precizat că anterior remiterii acestei vaci a fost chemat împreună cu fiul său la Parchet unde inculpata B. le-a spus că îi va ajuta astfel încât dosarul lor să nu ajungă la instanța de judecată, dar nu a înțeles exact ce a vrut să spună aceasta, el realizând doar că de inculpată depinde soarta lor și că ea are puterea să-i ajute;

- își amintește că în anul 2011 inculpatul A. a mai pretins și el i-a dat aprox. 20 kg. caș, unt și smântână, tot în contul ajutorului promis, iar apoi în primăvară, în urma primirii unei citații s-a prezentat cu fiul său la judecătorie dar nu s-a putut împăca cu H.;

- în anul 2012 văzând că procesul fiului său merge în continuare l-a sunat pe inculpatul A. care l-a întrebat dacă a plătit avocatul și la cererea acestuia care i-a spus că îl ajută inculpata B., i-a mai dat acestuia un miel sacrificat, inculpatul A. luând mielul împreună cu numitul M., după ce anterior i-a mai dat în același scop și trei oi;

- la sfârșitul lunii octombrie 2012 i-a mai dat inculpatului A. încă o vacă deoarece a reușit să-l scoată din dosar și sperând că inculpatul poate să facă același lucru și pentru fiul său; animalul a fost sacrificat la ferma sa în prezența numiților N., O., P. și R.

- în august 2013 după ce G. și F. au fost în audiență la inculpata B., el și fiul său au fost chemați de inculpatul A. la ferma sa să discute despre nemulțumirea sa, inculpatul spunându-i ceva de genul că au mâncat cu toții din bunurile remise, referindu-se și la inculpata B., după care au început să calculeze valoarea vacilor, într-un final căzând de acord ca inculpatul A. să-i înapoieze suma de 3000 RON urmând să se întâlnească și să primească banii;

- la data de 14 august 2013 împreună cu fiul său F. s-a dus într-un bar din Gheorgheni unde trebuia să se întâlnească cu inculpatul A., bar situat lângă Judecătoria Gheorgheni; inculpata B. se afla la o masă cu inculpatul A. și când i-a văzut a fugit la o altă masă; inculpatul A. avea la masă o hârtie, de fapt o chitanță falsă din care reieșea în mod fictiv că îi dădea suma de 3000 RON pentru marfă, fără a preciza ce anume; a fost de acord să semneze hârtia deoarece știa că dacă nu o va semna nu va primi bani; a semnat chitanța, inculpatul i-a dat banii și un exemplar din chitanță pe care a scris ceva după care inculpatul s-a dus să arate chitanța inculpatei B., după care au ieșit din bar, când au reintrat văzând că cei doi inculpați au plecat împreună.

C. a fost audiat în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond inițial investită, menținând declarațiile date la urmărire penală.

Martorul a mai arătat că până când a avut conflictul în care a fost cercetat nu a făcut vreun schimb de bunuri cu inculpatul A. și nici acesta nu i-a vândut vreun bun. Cu toate acestea inculpatul A. i-a vândut 2500 kg. cartofi pe care i-a plătit în rate și i-a mai dat și 2 câini care însă au murit, dar nu își amintește să fi primit vreun cărucior.

Martorul a declarat că a avut o singură întâlnire cu inculpata B. la sediul Parchetului, ocazie cu care aceasta i-a spus că nu o să fie trimis în judecată iar fiul său o să primească 2-3 luni de închisoare cu suspendare pentru că așa prevede legea. Mai arată că nu a discutat nimic cu inculpata, nici despre inculpatul A. și nici despre produsele pe care le-a dat acestuia. Niciodată inculpatul A. nu i-a spus că inculpata B. ar fi cerut produsele pe care i le-a dat, dar i-a spus că acele produse vor fi duse inculpatei.

Martorul crede doar că inculpata B. știa de înțelegerea sa cu inculpatul A. deoarece când acesta din urmă i-a plătit cei trei mii RON a afirmat că i-a împrumutat de la inculpată. Martorul apreciază că acea chitanță întocmită cu ocazia primirii sumei de 3000 RON este falsă deoarece avea pretenții la o sumă mai mare de la inculpatul A.

S-a procedat de către instanță la reaudierea martorului C. ocazie cu care martorul a menținut declarațiile anterioare menționând doar că este în dușmănie cu inculpatul A.

Martorul C. a precizat că atunci când a fost citat și s-a prezentat la Parchet cu fiul său inculpata B. nu a solicitat nimic pentru soluționarea dosarului penal. Cu toate acestea inculpatul A. i-a cerut animalele pentru ca inculpata B. să-i soluționeze favorabil dosarul penal și tot inculpatul A. i-a spus că mama inculpatei B. a apreciat brânza și mielul pe care le-a dat inculpatului A., de unde a dedus că inculpata B. cunoștea despre înțelegerea lor. A mai adăugat că inculpata B. i-a spus când s-a dus la Parchet că nu o să aibă probleme în urma dosarului penal, că aceasta a fost prezentă în localul în care inculpatul A. i-a dat suma de 3000 RON, dar că aceasta niciodată nu i-a spus nimic despre inculpatul A.

În cursul urmăririi penale a fost ascultat și martorul F., persoană care trebuia să cunoască împrejurări utile lămuririi cauzei.

În declarația de denunțător F. arată, așa cum a relatat și în declarația anterioară, că:

- părinții lui au dat inculpatei B. - în calitatea sa de prim procuror și prin intermediul inculpatului A. mai multe animale pentru a fi ajutat el și tatăl lui în dosarul penal pe care-l aveau;

- inculpatul A. i-a spus lui și tatălui său că trebuie să meargă la biroul prim procurorului și să discute cu aceasta în legătură cu dosarul penal în care erau cercetați;

- în biroul său inculpata B. ar fi recunoscut că inculpatul A. ar fi primit pentru ea animalele precizate în sesizare și a afirmat că o să-l ajute pe el și pe tatăl lui în dosarul în care erau cercetați și să stea liniștiți că rezolvă ea dosarul penal deoarece este șefa parchetului;

- la data de 6 august 2013 a fost cu mama lui G. la Parchet la inculpata B. și i-au reproșat acesteia că a fost condamnat de instanță, mama lui cerându-i banii pe animalele date;

- inculpata ar fi afirmat că ea s-a angajat doar să-l ajute pe tatăl lui deoarece era mai în vârstă și i-a trimis să discute cu inculpatul A.;

- inculpatul A. a refuzat să le dea banii deși i-au arătat că el și tatăl lui l-au înregistrat și fotografiat într-un bar atunci când s-a obligat să-i ajute, astfel că s-au întors la Parchet la inculpată. Aceasta s-a supărat pe ei și i-a dat afară din birou;

- la solicitarea telefonică a inculpatului A. el și tatăl lui s-au întâlnit cu acesta la ferma lui, la data de 8 august 2013, ocazie cu care după mai multe discuții s-au înțeles ca inculpatul A. să le plătească suma de 3000 RON, acesta cerându-le să nu mai meargă la inculpată la Parchet;

- la solicitarea inculpatului A., la data de 14 august 2013, împreună cu părinții săi s-a deplasat la Gheorgheni și s-a dus doar cu tatăl său în localul x. La o masă în stânga intrării se aflau inculpații A. și B. Inculpsatul A. s-a ridicat și s-a dus cu ei la o altă masă, le-a numărat suma de 3000 RON și a scris o dovadă fictivă că banii îi datora tatălui său;

- acest înscris a fost arătat de inculpatul A. inculpatei B., după care acesta a revenit la masă fără hârtie și de la masa la care se aflau a vorbit la telefon cu inculpata cu privire la completarea dovezii, dacă scrisese bine;

- inculpatul s-a dus din nou la masa la care se afla inculpata și a revenit cu hârtia completată și în partea de jos, unde anterior nu fusese completată iar denunțătorul a mai reținut că inculpata i-ar fi spus la telefon inculpatului A. că trebuie să semneze și tatăl lui;

- după ce tatăl lui a semnat, inculpatul a rupt coala în două pe mijloc și i-a înmânat tatălui său o jumătate, din înscris rezultând că suma de 3000 RON a plătit-o pentru o datorie;

- la ieșirea din restaurant a trecut pe lângă masa la care se afla inculpata B. și a salutat-o dar aceasta nu i-a răspuns fiind vizibil nervoasă și nemulțumită că i s-a adresat.

Denunțătorul a fost ascultat în calitate de martor la instanța inițial investită.

F. a declarat că-și menține declarația dată la urmărire penală adăugând că a fost la inculpată la Parchet o singură dată împreună cu tatăl său C., dar acesta a mai fost la inculpată înainte dar singur.

- inculpata le-a spus că pe tatăl lui îl scoate din cauză iar el va primi o pedeapsă de aprox. 2 luni cu suspendare;

- niciodată nu a pus problema în fața inculpatei să nu fie trimiși în judecată sau să nu fie pedepsiți în vreun fel, ca în schimbul acestui "serviciu" ei să-i dea mită;

- prin rezolvarea dosarului el a înțeles că inculpata îl va scoate pe tatăl lui din cauză și el va primi aprox. 2 luni cu suspendare;

- anterior prezentării la Parchet el cu tatăl lui au discutat cu inculpatul A. care le-a promis că îi va ajuta dar va trebui să dea pentru el și inculpată o serie de produse constând în carne și produse lactate;

- prima vacă au dat-o în primăvara anului 2011, după ce au fost la Parchet și le-a făcut acea promisiune inculpata;

- cel care a cerut produsele a fost inculpatul A. care preciza că trebuie să le ducă inculpatei;

- după ce a fost trimis în judecată a mai dat produse inculpatului A.;

- s-a dus cu mama sa la biroul inculpatei nemulțumit fiind că nu a primit pedeapsa pe care inculpata i-a spus că o va primi;

- față de inculpată nu au promis că îi vor da produse și nici aceasta nu a cerut să i se dea produse, dar crede că produsele au ajuns la inculpată deoarece de la P. a auzit că mamei inculpatei i-ar fi plăcut carnea de miel și i-a lăudat;

- până la incidentul în care au fost implicați nu au avut relații de prietenie sau comerciale cu inculpatul A.

În declarația dată în fața instanței de fond martorul F. a arătat în esență următoarele:

- împreună cu tatăl lui a fost în biroul inculpatei și a întrebat-o cum îl poate ajuta, inculpata B. liniștindu-l că nu va primi o pedeapsă prea mare și că aceasta va fi cu suspendare;

- nu a discutat niciodată cu inculpata despre darea sau primirea unor bunuri sau bani cu referire la vreun ajutor în dosarul în care era inculpat;

- inculpatul A. l-ar fi căutat pe el și pe tatăl său și le-a spus că a aflat despre incidentul în care au fost implicați și că ei îi pot ajuta, dar nu a precizat cine anume sunt ei; nu cunoaște amănunte deoarece inculpatul A. a discutat cu tatăl lui și cu ocazie acestei prime discuții nu a știut de nici o solicitare a inculpatului;

- după terminarea procesului s-a dus cu mama sa la inculpata B. reproșându-i că a primit o pedeapsă prea mare și că a fost obligat la despăgubiri, deși a dat atâtea produse;

- inculpata l-a întrebat de ce nu este mulțumit și i-a trimis să se înțeleagă cu inculpatul A. și ea să fie lăsată în pace;

- la prima prezentare la Parchet împreună cu tatăl lui inculpata B. nu a menționat nimic despre inculpatul A. și nici ulterior, nu reține la cât timp de la discuție a dat primele produse, nu știe dacă acestea s-au dat anterior discuției;

- cu ocazia acestei discuții la Parchet inculpata a spus că nu-l va trimite în judecată pe tatăl lui dar nu a spus de ce și nici atunci când a fost cu mama sa la inculpată aceasta nu a spus nimic referitor la faptul că ar fi trebuit să-l trimită în judecată pe tatăl lui;

- prima vită a dat-o inculpatului la aprox. 3 săptămâni de la incidentul în care a fost implicat; nu a discutat niciodată cu inculpatul A. dar a fost de față când acesta a discutat cu tatăl lui și a auzit când inculpatul l-a sfătuit să-și angajeze avocat;

- au primit de la inculpatul A. cartofi dar i-a plătit, el fiind acela care a dus banii în două tranșe.

În cauză a mai fost ascultat în calitate de martor numitul J. În declarația dată la urmărire penală martorul a relatat că în cursul anului 2010 a fost angajat în calitate de șofer la inculpatul A. și își aduce aminte că aproximativ în toamna acestui an s-a dus împreună cu acesta la locuința lui C. din com. Ditrău unde au găsit-o acasă pe G. și pe fiul ei F.

G. i-a condus într-o cameră unde se afla o vacă tranșată în 4 bucăți jos pe o folie de plastic. Împreună cu F. au dus vita la mașina inculpatului A. și au dus-o la ferma inculpatului. Nu știe amănunte despre obținerea de către inculpat a acestei vaci dar nu a văzut ca inculpatul A. să o plătească cu acea ocazie.

Martorul a fost ascultat și la instanța de fond precizând că a fost angajat la inculpatul A. în perioada august 2010 - august 2011 și este absolut sigur că s-au dus după vacă în toamna anului 2010.

Martorul a fost reaudiat menținându-și întru totul declarațiile date anterior.

La dosar s-au depus transcrierile convorbirilor purtate în mediu ambiental și înregistrate, la data de 6 iunie 2013, între inculpata B. și G. și F.

Redarea fidelă în limba română a unor discuții purtate în limba maghiară și înregistrate a fost contestată de către inculpată, astfel că după efectuarea expertizei constând în eliminarea zgomotelor de fond, aceste înregistrări au fost din nou transcrise și depuse la dosarul cauzei.

Nu au fost identificate alte probe care să poată fi administrate pentru a lămuri suplimentar cauza.

Din analiza tuturor acestor probe s-a constatat de către instanța de fond că niciuna dintre ele nu relevă că inculpata B. ar fi știut despre presupusele discuții care ar fi avut loc. între denunțătorii C. și F. și inculpatul A.

S-a constatat astfel că inculpata nu a pretins vreodată direct sau indirect, nu a primit bani sau alte foloase care nu i se cuveneau, nu a acceptat promisiunea unor astfel de foloase sau nu a respins-o, în scopul de a soluționa în vreun mod apreciat a fi favorabil de către denunțători dosarul penal în care aceștia erau implicați.

În acest sens, niciunul dintre denunțători nu afirmă că inculpata B. le-ar fi pretins vreodată ceva pentru a soluționa într-un anume mod dosarul în care erau cercetați și nu există nici o dovadă că inculpata B. ar fi solicitat bani sau foloase prin intermediul inculpatului A.

Analizând conținutul declarațiilor martorei G., din cuprinsul acestora nu rezultă că martora ar fi fost prezentă la vreuna din discuțiile purtate de C. și inculpatul A. iar faptele pe care le-a relatat le cunoștea din relatările lui C. și F.

Martora a vorbit o singură dată cu inculpata B. - la data de 6 august 2013, când s-a dus la Parchet cu fiul ei, martorul F., ocazie cu care a avut impresia că inculpatul A. i-a mințit în legătură cu ajutorul dat. Aprecierea sa că inculpata B. ar fi cunoscut despre presupusa înțelegere între inculpatul A. și martorul C. este pur personală și nu a fost concretizată prin nici o probă.

Nici declarațiile martorului C. nu aduc vreo dovadă că inculpata B. ar fi pretins sau primit ceva, sau ar fi promis că în schimbul vreunor bani sau foloase ar soluționa într-un mod apreciat a fi favorabil de către denunțători dosarul penal în care aceștia erau implicați.

Martorul crede doar că inculpata B. știa de înțelegerea sa cu inculpatul A. deoarece când acesta din urmă i-a plătit cei trei mii RON a afirmat că i-a împrumutat de la inculpată.

Declarații contradictorii a dat martorul F. dar s-a constatat că acesta nu a discutat cu inculpatul A. și dacă inițial, la urmărire penală, a afirmat că în biroul său inculpata B. ar fi recunoscut că inculpatul A. ar fi primit pentru ea animalele precizate în sesizare și a afirmat că o să-l ajute pe el și pe tatăl lui în dosarul în care erau cercetați și să stea liniștiți că rezolvă ea dosarul penal deoarece este șefa parchetului ulterior, în toate declarațiile date în cursul cercetării judecătorești, a arătat că împreună cu tatăl lui a fost în biroul inculpatei și a întrebat-o cum îl poate ajuta, inculpata B. liniștindu-l că nu va primi o pedeapsă prea mare și că aceasta va fi cu suspendare și nu a discutat niciodată cu inculpata despre darea sau primirea unor bunuri sau bani cu referire la vreun ajutor în dosarul în care era inculpat.

Analizând declarația dată în cursul urmăririi penale de către martorul F. s-a constatat că aceasta este singulară și nu se coroborează cu nici o altă probă administrată, fiind modificată ulterior chiar de către martor.

De altfel, chiar dacă martorii ar fi înțeles că au dat bunuri pentru a li se soluționa favorabil dosarul penal, convingerea lor nu dovedește că inculpata știa de vreo înțelegere frauduloasă.

Nu există nici o probă din care să rezulte intenția, directă sau chiar indirectă a inculpatei B. de a-și tranzacționa efectuarea corectă a atribuțiilor de serviciu.

Acest fapt rezultă cu evidență chiar din comportarea pe care a avut-o față de martorii G. și F. la data de 6 august 2013, dată la care cei doi martori s-au dus în audiență și s-au declarat nemulțumiți de soluția de condamnare a martorului F.

Din lecturarea transcrierilor înregistrărilor ambientale efectuate cu acel prilej precum și a transcrierii convorbirii telefonice purtate în același timp de inculpata B. cu inculpatul A. rezultă clar, în opinia Curții, că inculpata nu a avut cunoștință de vreo înțelegere existentă sau nu între martori și inculpatul A. Inculpata nu s-a manifestat ca o persoană care ar fi avut cunoștință de vreo înțelegere frauduloasă, dimpotrivă, le-a spus celor doi martori să meargă să discute cu inculpatul A. dacă au discutat ceva cu el, le-a mai spus că nu a avut și nu are nevoie de vreun bun pentru a-și face meseria, atitudinea acesteia arătând clar surprindere și enervare față de relatările martorilor.

S-a mai arătat că împrejurarea reținută de acuzare că inculpata ar fi afirmat cu ocazia discuției din 6 august 2013 cu martorii G. și F. că putea să-l trimită în judecată și pe martorul C. dar nu a făcut-o în considerarea vârstei acestuia, nu poate fi apreciată a fi o probă care să dovedească săvârșirea faptei de către inculpată atâta timp cât apare cu evidență din cuprinsul discuției că inculpata a făcut acea afirmație într-un context în care îi reamintea martorului F. discuția avută la data când ambii martori au fost la Parchet și ea le-a explicat acestora situația lor juridică și faptul că pot să se împace cu părțile adverse. În plus, afirmația este făcută pe o stare de nervozitate indusă de acuzațiile celor doi martori.

Un alt argument al acuzării vizează faptul că inculpata B. l-ar fi împrumutat cu suma de 3000 RON pe inculpatul A., bani pe care acesta i-a înmânat martorului C., reținându-se că inculpata nu ar fi dat banii dacă nu ar fi avut cunoștință de înțelegerea frauduloasă.

Susținerile acuzării nu au fost apreciate drept dovezi în acuzare în lipsa unor probe care să dovedească aceste susțineri. S-a apreciat că înregistrările ambientale și convorbirile telefonice înregistrate dovedesc faptul că inculpata nu avea cunoștință de existența vreunei eventuale înțelegeri frauduloase între martori și inculpatul A. iar faptul că inculpata B. l-ar fi împrumutat pe inculpatul A. cu o sumă de bani nu este o dovadă în sprijinul acuzațiilor în lipsa altor probe. Ambii inculpați au arătat că deși sunt concubini se gospodăresc separat iar la data înmânării sumei convenite cu cei doi martori C. și F. inculpatul A. nu avea cei 3000 RON, bani pe care i-a împrumutat de la inculpată deoarece aceasta tocmai primise salariul iar bancomatul era mai aproape de localul x.

A doua acuzație vizând-o pe inculpata B. se referă tot la denunțul lui C., inculpatei reținându-i-se acuzația de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, infracțiune reținută în actul de sesizare a fi fost săvârșită de către inculpatul A., astfel că s-a procedat la analizarea ambelor acuzații, atât în ce o privește pe inculpata B., cât și în ce-l privește pe inculpatul A.

S-a arătat că în esență acuzarea a reținut că inculpatul A., în urma instigării și coordonării realizate de inculpata B. și cu ajutorul acesteia, a contrafăcut, la data de 14 august 2013, în două exemplare, înscrisul în care a consemnat, neconform adevărului, că a remis 3000 RON lui C., pentru diferența de valoare a unor mărfuri date și primite, în scopul de a ascunde comiterea infracțiunii de luare de mită.

După întocmirea înscrisului, tot la instigarea inculpatei B., inculpatul A. a păstrat, ca dovadă a tranzacției fictive, un exemplar semnat de C. căruia i-a înmânat celălalt exemplar, fiind realizate condițiile laturii obiective specifice infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Mențiunea neconformă adevărului din acest înscris ar viza cauza remiterii celor 3000 RON, în condițiile în care banii au fost predați cu titlu de echivalent al bunurilor luate, în anul 2011, cu titlu de mită, și nu ca diferență a unor mărfuri date și primite. În concret, cele 2 vaci, 3 oi și 2 miei nu au fost remise în cadrul unui contract civil de achiziționare produse, ci în baza unei convenții ilicite de corupție.

Relativ la înscrisul olograf întocmit de inculpatul A., în două exemplare, la instigarea și coordonarea inculpatei B., cu ajutorul acesteia, în Mun. Gheorgheni, în scopul creării unei dovezi care să mascheze plata echivalentului bunurilor primite cu titlu de mită, în anul 2011, de la C., în care sub titlul "dovadă" a consemnat, în limba maghiară, următoarele:

" am primit de la A. 3000 RON, trei mii de lei, reprezentând diferența de valoare a mărfurilor date și primite. Gheorgheni 14 august 2013. Am predat. Am primit.", pe care a realizat semnătura sub rubrica "am predat", s-a reținut săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen.

Instanța de fond a analizat existența infracțiunilor reținute de acuzare în sarcina inculpaților raportând probele administrate la conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Astfel, conform disp. art. 290 C. pen. 1969, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen. 1969, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare sau amendă, în limitele prevăzute de lege.

Latura obiectivă este alcătuită din elementul material, unele cerințe esențiale, urmarea imediată și legătura de cauzalitate.

Elementul material constă în acțiunea de falsificare prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea în orice mod a unui înscris existent.

În caz de săvârșire prin contrafacere este esențială imitarea semnăturii, fiindcă semnul de veracitate a unui înscris sub semnătură privată este, așa după cum subliniază chiar denumirea infracțiunii, semnătura de pe înscris. În cazul alterării prin adăugiri apare ca necesară o contrafacere a scrierii existente.

Acțiunea de falsificare nu întregește latura obiectivă a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, dacă nu sunt îndeplinite anumite cerințe esențiale și anume: să fie vorba despre un înscris sub semnătură privată, care să aibă relevanță juridică, să poarte semnătură și data redactării; înscrisul falsificat să fie folosit de către însuși autorul falsului sau să fie încredințat de către acesta unei alte persoane spre folosire.

Astfel, simpla falsificare a unui înscris privat nu constituie o infracțiune; pentru ca fapta să capete acest caracter este necesar ca falsificatorul să folosească el însuși înscrisul fals sau să-l încredințeze altei persoane pentru a fi folosit.

Această cerință nu este îndeplinită dacă înscrisul falsificat a ajuns în mâna altuia altfel decât prin încredințare sau dacă încredințarea înscrisului s-a făcut în alt scop decât în vederea folosirii (de ex. pentru a fi păstrat, ori remis celui la care se referea).

Sub aspectul laturii subiective această infracțiune se săvârșește cu intenție.

Analizând acuzația adusă inculpatului A. precum și probele administrate în cauză s-a constatat că fapta reținută în sarcina acestuia nu este reținută de legea penală ca infracțiune în forma în care a fost săvârșită.

Astfel, înscrisul întocmit de către inculpatul A. nu este contrafăcut sau alterat în vreun mod iar cele menționate în înscris corespund acțiunii efectiv desfășurate cu ocazia întocmirii acestuia.

S-a constatat că inculpatul A. i-a înmânat martorului C. suma de 3000 RON, sumă convenită anterior între cei doi ca diferență de valoare între bunurile date și primite, înscrisul este datat și semnat de către cei doi.

S-a apreciat că susținerea acuzării că mențiunea neconformă adevărului din acest înscris ar viza cauza remiterii celor 3000 RON nu face parte obiectiv din conținutul constitutiv al infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, mai ales că atât inculpatul cât mai ales martorul a fost de acord cu acest conținut al înscrisului, acesta din urmă primind și suma menționată în înscris.

Împrejurarea că martorul C. a arătat că nu a fost mulțumit de suma primită și din acest motiv consideră că înscrisul este fals, nu are relevanță, în opinia instanței de fond, cu atât mai mult cu cât a primit exact suma convenită cu inculpatul A.

Mai mult, martorul A. a participat în aceeași măsură la întocmirea înscrisului, semnându-l și acceptând conținutul acestuia, dar în ce-l privește în mod corect nu s-a procedat la începerea urmăririi penale pentru săvârșirea acestei fapte și la trimiterea lui în judecată.

Pe de altă parte, nu este îndeplinită o cerință esențială pentru existența infracțiunii ca faptă penală și anume, condiția folosirii sau încredințării în vederea producerii de consecințe juridice. Faptul că fiecare dintre semnatari a păstrat câte un exemplar din înscris nu îndeplinește această condiție, păstrarea unui înscris - chiar în ipoteza în care acesta ar fi fost contrafăcut sau alterat, nu este suficientă pentru ca fapta să fie una penală.

S-a arătat că inculpatul A. nu a folosit în nici un fel înscrisul ci l-a păstrat la domiciliu, loc. de unde a fost ridicat de către organele de urmărire penală.

Față de cele expuse, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., instanța de fond l-a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

În ce o privește pe inculpata B., s-a reținut în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată constând în aceea că plata sumei de 3000 RON a fost condiționată de ea de întocmirea unei dovezi false care să ateste că acești bani au avut ca temei obligații contractuale pe care concubinul ei le avea față de denunțători și că l-a coordonat și ajutat pe inculpatul A. cu ocazia întocmirii înscrisului menționat.

Conform art. 25 C. pen. 1969 instigator este persoana care, cu intenție, determină pe o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.

Acceptând că inculpata a putut săvârși o acțiune de instigare la săvârșirea unei fapte care nu este prevăzută de legea penală în forma în care a fost săvârșită, Curtea a arătat că acuzarea nu a explicat în ce a constat determinarea inculpatului A. de către inculpata B.

Din probele administrate nu rezultă, în opinia instanței de fond, că inculpata B. l-ar fi determinat pe inculpatul A. să întocmească înscrisul. Faptul că i-a cerut inculpatului să-și rezolve problemele cu denunțătorii fără a o implica în acțiunile lui, nu constituie o determinare. Din probe a rezultat că între inculpatul A. și martorul C. a existat o negociere cu privire la sumă, dar nu rezultă că inculpata B. s-ar fi implicat în vreun mod în această înțelegere.

De altfel, conform legii penale instigarea este anterioară săvârșirii faptei penale de către autor iar faptul că ulterior întocmirii înscrisului, inculpata a observat că martorul C. nu a semnat înscrisul care atesta primirea celor 3000 RON și i-a cerut inculpatului A. ca martorul să semneze și el, nu constituie, în opinia Curții de apel, o faptă de instigare, la fel nici faptul că l-a împrumutat pe inculpatul A. cu cei 3000 RON.

Față de cele expuse, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., instanța a achitat-o pe inculpata B. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

Referitor la acuzația de complicitate la luare de mită reținută în sarcina inculpatului A., s-a constatat că în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare al instanței s-a reținut săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. 1969, cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma nemodificată) constând în aceea că în cursul anului 2011, în com. Ditrău, în calitate de intermediar al inculpatei B., a pretins și primit pentru aceasta, de la denunțătorul C., în mai multe tranșe, două vaci, trei oi și doi miei, în schimbul promisiunii că prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni va adopta o soluție favorabilă față de C. și F., cercetați penal, în acea perioadă, pentru fapte de violență fizică comise față de I. și H., în dosarul penal în care supravegherea penală a fost realizată de inculpata B.

S-a apreciat că pentru a se putea reține săvârșirea infracțiunii de luare de mită în forma complicității de către inculpatul A. este necesar ca din probele existente la dosar să rezulte existența infracțiunii de luare de mită săvârșită de către autor, în speță inculpata B.

S-a arătat că, întrucât din probele administrate s-a apreciat că inculpata B. nu a săvârșit fapta de luare de mită, nu se poate reține săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii de complicitate la săvârșirea acestei fapte.

Cu toate acestea, raportat la acuzațiile aduse inculpatului și constatând că faptele ce se rețin a fi fost săvârșite de către inculpat ar putea întruni elementele constitutive ale altei infracțiuni - în speță infracțiunea de trafic de influență, instanța de fond din oficiu, prealabil dezbaterii pe fond a cauzei a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei de complicitate la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. 1969, cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma nemodificată) și art. 5 C. pen. reținută în sarcina inculpatului A. în infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.

Constatând că din descrierea faptelor din actul de sesizare acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor de care a fost acuzat inculpatul A.

În ce privește legea penală mai favorabilă s-a constatat că potrivit art. 257 C. pen. 1969 traficul de influență constă în primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Conform actualei reglementări penale traficul de influență constă în pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Instanța, analizând aceste dispoziții penale, nu numai prin prisma sancțiunii, a constatat că mai favorabilă inculpatului este legea penală aplicabilă la data săvârșirii presupusei fapte, actuala reglementare a infracțiunii menționate fiind mai complexă și putând fi săvârșită în mai multe modalități.

Pe baza probelor administrate, atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești instanța de fond a constatat că în cauză nu s-a dovedit fără dubiu că inculpatul A. a săvârșit fapta.

Astfel, așa cum s-a arătat, cercetările au fost declanșate în cauză urmare a denunțului formulat la data de 2 iulie 2013 martora G., martora denunțând pe inculpata B. și pe inculpatul A. că au primit de la ea și de la fiul ei F. mai multe animale, în valoare de 10.000 RON, pentru ca inculpata să soluționeze favorabil un dosar penal în care fiul ei era cercetat penal în acea perioadă, fără a menționa care a fost perioada și faptul că în dosar a fost cercetat și C.

În declarația dată la aceeași dată de către martoră, s-a arătat că în anul 2010, după luna septembrie, fiul ei F. a avut un conflict cu numiții H. și I., conflict în urma căruia fiului său i s-a deschis un dosar penal.

Martora a mai făcut afirmații că era de notorietate că inculpatul A. este concubinul inculpatei B. și că aceasta primește bani sau bunuri în legătură cu atribuțiile sale de serviciu de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni.

A mai afirmat că împreună cu soțul și cu fiul său a hotărât să dea animalele inculpatei și a dat acesteia un miel în perioada Paștelui din 2011. După aprox. 2 luni inculpatul A. a pretins o vită pentru carne pe care i-au dat-o și ulterior a mai primit 3 oi, caș, smântână, un miel și încă o vacă. Când F. a fost condamnat și-au dat seama că au dat degeaba bunurile și a formulat denunț.

În instanță martora a relatat că nu a participat la discuțiile dintre inculpatul A. și C. și F. dar cunoaște pretențiile inculpatului din relatările lui C.

Martora arată că la o săptămână de la discuția inculpatului cu soțul și fiul său a fost de față când a venit la fermă inculpatul A. și a luat împreună cu martorul J. o vacă tăiată, ocazie cu care inculpatul a asigurat-o că deși știe că familia ei nu este vinovată îi va ajuta să rezolve problema prin intermediul inculpatei B.

Martora G. a arătat în cuprinsul declarației că nu știe ca familia ei să fi avut vreo relație comercială sau vreun schimb de produse cu inculpatul A., dar apoi afirmă că într-adevăr în acea perioadă inculpatul A. a dat familiei sale o cantitate de cartofi, câini de rasă și un cărucior dar știe de la soțul și fiul său că acestea au fost plătite.

În cauză au fost audiați C. și F., cei doi fiind persoanele care erau în măsură să dea lămuriri referitoare la fapte.

Astfel, în declarația dată la urmărire penală martorul C., la data de 27 august 2013, a relatat că incidentul în urma căruia el și fiul său au fost cercetați penal a avut loc. la data de 10 ianuarie 2010 iar după aprox. o săptămână sau două, la sfatul fratelui său care lucra la inc. A., a discutat cu inculpatul căruia i-a relatat cele petrecute. Inculpatul i-a spus să facă plângere la poliție și i-a spus că îl va ajuta și că nu i se va întâmpla nimic, mai precis i-a promis că nu i se va întâmpla nimic. A mai declarat că inculpatul nu i-a pretins explicit nimic dar, în aprecierea lui, era de la sine înțeles că inculpatul trebuia să primească ceva și i-a dat acestuia în aceeași zi o jumătate de porc și încă o pulpă de porc, prezenți la remiterea bunurilor fiind numiții K. și J.;

Cu toate acestea, la fel ca și martora G., martorul C. nu a putut indica de unde cunoaște că inculpatul A. ar mai fi pretins bunuri în schimbul unui presupus "ajutor" dat de concubina sa, inculpata B. și de unde rezultă notorietatea acestor fapte, astfel că nu s-au putut verifica aceste afirmații.

Martorul a mai afirmat că aproximativ în 20 aprilie 2010 a fost sunat de inculpat care i-a cerut să pregătească pentru familia sa un miel, o roată de caș și un flacon de smântână și în aceeași zi, la ferma sa, i-a dat inculpatului un miel sacrificat, 5 kg. caș, 2 kg. smântână și 1 kg. urdă. Inculpatul l-a asigurat din nou că

§ Cauze similare