ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.04.2019

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
25.04.2019
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Deliberând, asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1 din 4 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală în dosarul nr. x/2013, s-au hotărât, printre altele:

În baza art. 5 C. pen., s-a stabilit că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaților este C. pen. din 1969 și forma nemodificată a Legii nr. 78/2000.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de complicitate la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 26 C. pen. 1969, raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma nemodificată) și art. 5 C. pen., reținută în sarcina inculpatului A., în infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru acuzația săvârșirii infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (nemodificată), raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitată aceeași inculpată pentru acuzația săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (nemodificată).

S-a constatat că inculpata B. a fost reținută și arestată preventiv în perioada 7 noiembrie 2013 - 31 ianuarie 2014, de la 31 ianuarie 2014 și până la data de 21 februarie 2014 s-a aflat sub măsura preventivă a interzicerii părăsirii țării prev. de art. 145

1

De asemenea, s-a mai dispus ridicarea măsurii asigurătorie constând în indisponibilizarea - prin instituirea sechestrului, asupra sumei de 7.000 RON din contul x deschis la D. - Sucursala Miercurea-Ciuc pe numele inculpatei B., măsură asigurătorie dispusă de procuror în prezentul dosar prin ordonanța din 21 noiembrie 2013.

S-a constatat că inculpatul E. s-a aflat sub măsura preventivă a interzicerii părăsirii țării prev. de art. 145

1

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a stabilit că cheltuielile judiciare (inclusiv cele de la urmărirea penală) vor fi suportate de stat.

De asemenea, onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Prin Decizia penală nr. 416/A din 4 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosar nr. x/2013, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinței penale nr. 1 din 4 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală.

A fost desființată, în parte, sentința apelată, și rejudecând:

În baza art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 86

1

2

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. anterior, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpata B. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune Harghita;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

S-a constatat că inculpata a fost reținută și arestată preventiv în perioada 7 noiembrie 2013 - 31 ianuarie 2014, inclusiv.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. anterior, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. anterior.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, care nu contraveneau deciziei.

Împotriva Deciziei penale nr. 416/A din 4 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. x/2013, inculpații B. și E. au declarat recurs în casație, invocând incidența cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 1 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus admiterea în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații B. și E. și trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursurilor în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Examinând recursurile în casație declarate de inculpații B. și E. împotriva Deciziei penale nr. 416/A din 4 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În temeiul cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin 1 pct. 7 C. proc. pen., inculpata B. a invocat faptul că, infracțiunea de luare de mită pentru care a fost condamnată nu întrunește condițiile de tipicitate, respectiv că între starea de fapt reținută de instanța de apel și norma de incriminare nu există suprapunere perfectă, nefiind întrunite cel puțin două condiții.

Astfel, a susținut că, din starea de fapt descrisă în rechizitoriu și preluată în decizie nu rezultă în ce au constat banii sau foloasele pretinse/primite, iar folosul nu îndeplinește condiția să fie pentru sine.

A mai arătat că nu s-a dovedit caracterul necuvenit al folosului și că serviciul solicitat de aceasta și bunurile primite nu au avut legătură cu îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu.

În temeiul aceluiași caz de casare, inculpatul E. a susținut că, în cauză nu se poate determina cu exactitate fapta reținută în sarcina sa, obiectul și limitele judecății în apel.

A mai invocat relația de amiciție cu inculpata B., precum și faptul că bunurile oferite echivalează cu o gratuitate și nu pot fi cuantificate.

Totodată, a contestat legalitatea interceptărilor efectuate în cauză, din perspectiva Deciziei nr. 51 din 2016 a Curții Constituționale, susținând că a fost vătămat dreptul său la apărare, caracterul echitabil și loial al procesului.

Se reține că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca, pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Conform dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului" (Decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

De asemenea, s-a statuat că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

În prezenta cauză, în cuprinsul cererilor de recurs în casație, se formulează critici care nu se subsumează cazului de recurs în casație menționat, respectiv se invocă aspecte care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, ce nu pot fi analizate în această cale de atac, întrucât pun în discuție probatoriul reținut și evaluat de instanțe.

Se constată că, din situația de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel, în baza probatoriului administrat în cauză (menționat la filele x ale deciziei), rezultă îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați inculpații - respectiv, infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatei B., în modalitatea pretinderii de foloase necuvenite (constând în solicitarea adresată lui E. de a-i facilita concubinului acesteia, A., obținerea lucrării de construcție ce a făcut obiectul Contractului de execuție nr. x/2013 încheiat între Parohia Romano Catolică și Întreprinderea Individuală A., în scopul favorizării lui E. în soluționarea Dosarului penal nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni) și infracțiunea de dare de mită, reținută, în mod corelativ, în sarcina inculpatului E. în modalitatea promisiunii de foloase necuvenite (constând în angajamentului luat față de inculpată, de a face demersuri pe lângă reprezentanții Parohiei, în vederea obținerii lucrării de construcție de către A.), în scopul anterior menționat.

Susținerile recurentei inculpate B., în sensul că, în cauză, nu rezultă în ce au constat banii sau foloasele pretinse/primite, iar folosul nu îndeplinește condiția să fie pentru sine, se constată că nu sunt întemeiate.

În baza probatoriului administrat în cauză, instanța de apel a stabilit că, atribuirea Contractului de execuție nr. x/2013, în valoare de 390.290 RON, inculpatului A., a fost determinată, într-o mare măsură, de diligențele efectuate de inculpatul E., la solicitarea adresată acestuia de inculpata B., angajament pe care acesta l-a asumat față de inculpată.

Totodată, sub aspectul realizării conținutului tipic al infracțiunii de luare de mită, instanța de apel a apreciat corect că termenul "indirect", menționat în cuprinsul dispozițiilor art. 254 C. pen. din 1969, include toate situațiile în care pretinderea, primirea sau acceptarea de foloase se realizează prin intermediul altor persoane decât funcționarul făptuitor, esențial fiind a se stabili dacă, dincolo de aparențe, acele foloase au, în realitate, caracterul de contraechivalent al prestației celui din urmă.

Or, instanța de apel a stabilit că între inculpații B. și A. a existat o relație statornică de concubinaj, de circa 19 ani, locuiau și se gospodăreau împreună. În consecință, obținerea unor foloase patrimoniale directe de către A. avea ca efect realizarea, în mod indirect, a unor avantaje de aceeași natură și de către inculpata B..

Referitor la susținerile inculpatului E. - în sensul că, nu se poate determina cu exactitate fapta reținută în sarcina sa, obiectul și limitele judecății în apel; a avut o relație de amiciție cu inculpata B., iar bunurile oferite echivalează cu o gratuitate și nu pot fi cuantificate - se constată că, sunt argumente prin care acesta nu critică lipsa de corespondență din elementele faptice reținute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat.

De asemenea, critica aceluiași inculpat, referitoare la legalitatea interceptărilor efectuate în cauză, din perspectiva Deciziei nr. 51 din 2016 a Curții Constituționale - formulată, inițial, în fața instanței de apel la termenul de judecată din 14 octombrie 2016 și nesusținută ulterior -, excede analizei instanței, în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații B. și E. împotriva Deciziei penale nr. 416/A din 4 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru recurentul inculpat F., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 RON, rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 273 alin. (5) C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară pentru recurentul inculpat E. se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații B. și E. împotriva Deciziei penale nr. 416/A din 4 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată B., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară pentru recurentul inculpat E. se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă