ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 367/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 367/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor de față, constată:

Tribunalul Brașov, prin

sentința penală nr. 334/ S din 27 iunie 2005 pronunțată în

dosarul nr. un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii continuate de folosire cu rea credință a

creditorului unei societăți prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea

nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; la pedeapsa de 6 ani

închisoare și 6 ani interzicerea dreptului de a fi asociat sau

administrator al unei societăți comerciale, conform art. 215 alin.

(1), (2) și (5) C. pen., art. 64 lit. a) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave; la pedeapsa de un

an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu

aplicarea art. 13 C. pen.; la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare,

pentru participație improprie la fals intelectual, prevăzută de

art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat

la art. 289 C. pen.; la pedeapsa de un an și 10 luni închisoare ,pentru

tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20

raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. Conform art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) C. pen., și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea

acestor pedepse, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) C. pen. Conform art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a), b, c) și e) C. pen. În baza art. 14

și 346 C. pen., raportat la art. 998 și 1003 C. civ., a fost obligat

inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente

SC D.P. SRL, să

plătească Statului Roman prin A.N.A.F. suma de 12.386.547.369 lei,

din care 5.348.736.364 lei reprezintă TVA și 7.037.811.001 lei

reprezintă impozit pe profit.

În baza art. 348 C. pen., a

fost desființată factura fiscală seria BVACB nr. 5981223

provenind de la SC P.T. SRL Brașov și a dispus modificarea

corespunzătoare a evidenței contabile. A fost respinsă cererea

privind constatarea nulității contractelor de vâzare-cumpărare

și antecontractului de vânzare-cumpărare încheiate între soții J.

și societățile administrate de inculpat. A fost respinsă

cererea de confiscare de la inculpat a sumei de 38.662.260.000 lei în baza art.

118 lit. d) C. pen. și de restabilire a situației anterioare

referitoare la circuitul acestei sume. S-a menținut sechestrul asigurator

instituit prin ordonanța nr. 152 din 27 iunie 2003 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov asupra bunurilor mobile și imobile

ale SC D. SRL Brașov și poprirea în fondurile D.G.F.P. Brașov a

sumelor de bani solicitate cu titlu de rambursare TVA până la

concurența sumei de 12.386.547.369 lei.

În baza art. 7 din Legea 26/1990

s-a dispus comunicarea sentinței la Oficiul Registrului Comerțului

pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni după rămânerea

definitivă a hotărârii.

În baza art. 191 alin. (1)

și (3) C. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC D.P. SRL să plătească statului

suma de 23.500.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a avut în vedere materialul probator administrat în dosar nr.

2679 din 13 noiembrie 2003 al aceleiași instanțe și privindu-l

pe același inculpat în care s-a pronunțat sentința penală

nr. 362 din 2 iulie 2004, hotărâre ce a fost desființată cu

trimitere spre rejudecarea cauzei la aceeași instanță, urmare

admiterii apelurilor declarate în cauză de parchet și de inculpat

prin decizia penală nr. 32 din 28 ianuarie 2005 a Curții de Apel

Brașov, Cauza fiind astfel înregistrată sub nr. 406/P/2005 .

Pentru a decide astfel,

Curtea de Apel Brașov a reținut că la soluționarea fondului

cauzei s-ar fi impus citarea următoarelor societăți comerciale,

indicate în rechizitor, pentru a-și putea formula apărări în

cadrul acestui proces penal și anume: SC R.V. SRL Brașov, SC P. SRL,

SC H. SRL, SC L. SRL Brașov, SC A.M. SRL Brașov, SC D. SRL, SC P.T.

SRL Brașov.

După reluarea

judecății în dosarul nr. 406/P/2005, au fost citate

societățile comerciale indicate de Curtea de Apel Brașov în

considerentele deciziei de casare, însă nici una dintre aceste

societăți nu și-a exprimat voința de a participa în

procesul penal în calitate de parte vătămată sau în orice

altă calitate, astfel încât, cadrul procesual fiind identic cu cel

stabilit la prima soluționare a fondului cauzei, instanța de

rejudecare a apreciat că nu se impune refacerea probatoriului.

Din analiza probatoriului, instanța

a reținut în fapt, următoarele:

Inculpatul și-a început

activitatea comercială în anul 1993 alături de fratele său J.B.M.

și numitul U.L. înmatriculând SC H. SRL Brașov. A urmat

înmatricularea SC R.C. SRL Brașov la 17 aprilie 1997, achiziționarea

prin cesiune a SC D.P. SRL Brașov la data de 12 februarie 1998,

înmatricularea SC P. SRL Brașov la data de 17 decembrie 1999, a SC R.V. SRL

Brașov la 03 ianuarie 2001, a achiziționării prin cesiune a SC C.V.

SRL Brașov, la 15 ianuarie 2001, devenită la 27 noiembrie 2001 SC C.E.

SRL Brașov, iar la 15 octombrie 2001 a fost înmatriculată SC D. SRL Brașov.

La data de 12 aprilie 2002,

sub nr. 30046 a fost înregistrată cererea formulată de către

inculpatul J.R.F., în calitate de administrator al SC D.P. SRL Brașov

privind rambursarea sumei de 5.426.184.548 lei, reprezentând TVA aferent

perioadei 01 noiembrie 2001 - 31 martie 2002.

Urmare verificărilor

efectuate de inspectorii D.C.F. Brașov la SC D.P. SRL privind modul în

care și-a desfășurat activitatea s-a constatat că între SC

D.P. SRL, SC P. SRL, SC D.P. SRL, toate administrate de către inculpatul J.R.F.,

împreună cu SC P.T. s-au înregistrat operațiuni patrimoniale ce au

avut ca scop determinarea eronată a TVA în sumă de 5.426.184.548 lei

solicitat la rambursare, precum și sustragerea de la plata

obligațiilor către bugetul de stat prin diferite căi și

mijloace.

Societatea a solicitat

înregistrarea ca plătitor TVA prin opțiune, de la înființare,

devenind plătitor de TVA începând cu 01 noiembrie 2001, conform art. 7 din

O.U.G. nr. 17/2000.

Controlul pe linie TVA a

cuprins ansamblul activităților care a avut ca scop verificarea

realității datelor înscrise în deconturile de TVA, precum și

verificarea corectitudinii și exactității îndeplinirii, conform

legii a obligațiilor fiscale de către contribuabili.

A fost verificat modul de

calcul, înregistrarea TVA deductibilă și TVA colectată în

jurnalul pentru cumpărări, respectiv vânzări și

balanțele de verificare urmărindu-se și legalitatea

operațiunilor și înregistrărilor efectuate, modul în care sunt

întocmite și depuse declarațiile fiscale, existența situațiilor

financiar contabile și a registrelor prevăzute în Legea

contabilității nr. 82/1991. Verificarea a cuprins și probarea

legalității operațiunilor legate de dobândirea activelor

impozabile corporale și necorporale, necesare realizării obiectului

de activitate al societății, fiind analizate toate documentele puse la

dispoziție, în baza cărora s-au înregistrat în contabilitate fiecare

element patrimonial, respectiv contracte de vânzare-cumpărare, facturi

fiscale, note de recepție, procese-verbale de punere în funcțiune a

mijloacelor fixe, aceste operațiuni fiind analizate în complexitatea lor,

individual pe fiecare operațiune în parte.

Pentru probarea

legalității operațiunilor mai jos arătate, din punct de

vedere fiscal s-a procedat la verificări încrucișate asupra

documentelor justificative ale societăților: SC P.T. SRL, SC D.P.

SRL, SC D.P. SRL.

Verificarea acestor

societăți a fost necesară întrucât au avut același asociat

și administrator care a coordonat exclusiv tranzacții care au avut ca

efect înregistrarea TVA de recuperat în sumă de 5.426.184.557 lei, solicitat

la rambursare.

Inculpatul, în calitate de

administrator al SC D.P. SRL a emis în perioada decembrie 2001 - martie 2002

către SC D.P. SRL Brașov reprezentată prin același

administrator, mai multe facturi fiscale în valoarea de 33.218.215.505 lei, cu

un TVA aferent de 5.426.184.548 lei.

De menționat este

că SC D.P. SRL Brașov a fost înmatriculată la 15 octombrie 2001

cu sediul social declarat în str. Constantin Lacea, acționarii fiind

inculpatul – majoritar, cu 95 % din acțiuni și soția sa, J.A.A. cu

5 % din acțiuni. Această societate este administrată de

inculpat, iar principalul obiect de activitate este fabricarea

încălțămintei.

Din balanța

încheiată la 31 decembrie 2001 precum și din verificarea documentelor

financiar contabile, rezultă că la acea dată, societatea D.P.

SRL nu realizase producție de încălțăminte, deoarece nu a

rezultat un consum de materii prime, nu au existat utilaje înregistrate în

evidența contabilă, în consecință, neexistând flux

tehnologic.

În noiembrie - decembrie

2001, conform evidenței financiar-contabile, societatea avea 80 de

angajați, conform contractelor de muncă înregistrate la I.T.M.

Brașov.

Din analiza

operațiunilor patrimoniale importante înregistrate de această

societate în primele luni de la înființare, cu privire la dobândirea

imobilizărilor corporale și necorporale a rezultat că acestea au

la bază tranzacții între societăți cu asociat, respectiv

administratori comuni – inculpatul J.R.F., care a deținut controlul în

exclusivitate asupra celor două societăți.

Aspectele relatate mai sus

sunt importante a fi avute în vedere în aprecierea realității

tranzacțiilor ce au fost desfășurate între această

societate și SC D.P. SRL.

Situația

facturărilor de la SC D.P. SRL la SC D.P. SRL se prezintă astfel:

- potrivit facturii nr.

5942657 din 03 decembrie 2001, SC D.P. SRL a achiziționat de la SC D.P.

SRL un teren constituit din grădină în suprafață de

4.124,67 mp, în valoare totală de 5.500.000 lei din care TVA aferentă

878.151.261 lei, teren care nu a contribuit la realizarea de operațiuni

impozabile [(art. 18 lit. a), art. 19 lit. b), din O.U.G. nr. 17/2000)] și

nu s-a justificat la acel moment de către inculpat, achiziționarea

terenului în scopul realizării unor construcții necesare

desfășurării obiectului de activitate declarat. Mai mult

semnatarii părților contractante sunt unul și aceeași

persoană, inculpatul J.R.F. (contract de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 38 din 10 decembrie 2001);

- factura BVACB nr. 5942720

din 21 martie 2002, SC D.P. SRL a achiziționat know-how, de la SC D.P.

SRL, fără ca această din urmă societate să poată

prezenta vreun titlu de proprietate, factura având o valoare de 5.890.000.000

lei din care TVA aferent 940.500.000 lei;

- la data de 28 martie 2002,

SC D.P. SRL a achiziționat potrivit facturii BVACB 5941721 de la SC D.P.

SRL o cantitate de piele de șarpe în valoare de 2.923.205.785 lei din care

TVA aferent de 466.730.335 lei;

- cu factura 5942710 din 10

ianuarie 2002 a fost achiziționat un sistem de încălzire, rezervor

combustibil, sistem electric pontare, în valoare de 1.024.988.281 lei, din care

TVA 163.653.591 lei;

- factura 5942711 din 14

februarie 2002 SC D.P. SRL a achiziționat utilaje industriale pentru cusut

încălțăminte, în valoare totală de 4.276.701.254 din care

TVA 682.834.654 lei;

- factura 5942712/14

februarie 2002 au fost achiziționate utilaje industriale pentru cusut

încălțăminte, mașină pneumatică de perforat,

utilaj automat pentru aplicarea accesoriilor metalice, bandă

automatizată pentru transport componente încălțăminte, în

valoare totală de 1.913.714.863 lei, din care TVA 305.551.113 lei;

- factura 594713 din 14

februarie 2002 utilaj industrial pentru aplicat talpă, mașină

aplicat paspoal, ștanță cu pod culisabil în valoare totală

de 3.150.883.566 lei din care TVA 503.082.250 lei;

- factura 594714 din 14

februarie 2002 transpalet, compresor industrial, presa inseminat mobilier în

valoare totală de 498.779.480 lei din care TVA 79.637.060 lei;

- factura 5942715 din 14

februarie 2002 mese lucru secție, sistem supraveghere video, în valoare

totală de 739.599.385 lei, TVA de 115.532.675 lei;

- factura 5942716 din 14

februarie 2002 electrostivuitoare, mobilier birou, valoare totală de

3.902.631.935 lei, TVA 623.109.285 lei;

- factura 5942717 din 14

februarie 2002 piele, material sintetic, ață, în valoare de

1.689.973.978 lei, TVA 269.827.778 lei;

- factura 5942664 din 21

decembrie 2001 încălțăminte iarnă în valoare totală de

71.400.000 lei din care TVA 11.400.000 lei;

- factura 5942656 din 01

noiembrie 2001 autoturism teren în valoare totală de 500.000.000 lei din

care TVA 79.831.933 lei;

- factura 5942751 din 03

decembrie 2001 articole încălțăminte în valoare totală de

32.725.000 lei din care TVA 5.225.000 lei;

- factura 5942709din 4

ianuarie 2002 articole încălțăminte în valoare totală de 1.115.625.000

lei din care TVA 178.125.000 lei;

- factura 5942684 din 13

martie 2002 alte bunuri în valoare de 1.377.050 lei din care TVA 219.865 lei;

- factura 5942683 din 14

martie 2002 alte bunuri în valoare de 2.110.000 lei din care TVA 336.891 lei.

Ca urmare a inventarierii,

organul de control a constatat că nu există materia primă piele

de șarpe, nu s-au identificat utilaje din tranzacțiile cu SC D.P. SRL

înregistrate până la 31 decembrie 2001, nu exista titlul de proprietate

pentru operațiunea know-how, nu se justifică veridicitatea

tranzacțiilor privind imobilul teren în suprafață de 4.024,67

mp, iar activitatea producătoare de venituri impozabile era de

aceeași natură la ambele societăți, situat în Brașov,

adresă la care are declarat sediul social SC D.P. SRL. La data

controlului, mijloacele de producție erau utilizate în continuare în

același spațiu, deși erau vândute SC D.P. SRL.

Din actele depuse la dosarul

cauzei s-a constatat că, tranzacțiile efectuate între cele două

societăți pe care le administrează inculpatul au avut la

bază documente justificative scriptice, apte de a denatura în mod

intenționat veniturile, cheltuielile și implicit obligațiile

fiscale către stat.

S-a constatat că,

valoarea utilajelor și în general a tuturor bunurilor vândute către

SC D.P. SRL era în mod artificial mărită, fără a se

ține seama de valoarea de inventar a acestora, de vechime ori de gradul de

uzură.

Astfel, sistemul electronic

de pontaj cu valoare de inventar la 31 decembrie 2001, de 14.558.040 lei a fost

vândut la 01 februarie 2002 cu 71.283.290 lei; rezervorul de combustibil

lichid, cu valoare de inventar din 2001 de 8.050.000 lei este vândut cu

42.544.400 lei; două electrostivuitoare în valoare totală de

17.450.000 lei (care au fost aduse în țară la data de 27 aprilie 2002)

au fost vândute la 14 februarie 2002 cu 829.033.000 lei bucata .

Potrivit facturii din 10 februarie 2002, sistemul

industrial de încălzire a fost vândut la o valoare de 744.527.000 lei,

deși potrivit inventarului din 31 decembrie 2001 existau două

asemenea sisteme de încălzire, la valorile de 275.000.000 lei și

respectiv 102.173.400 lei.

Bunurile care au figurat în

inventarul SC D.P. SRL ca mașina de ștanțat, achiziționată

la 24 noiembrie 2000 cu 5.500.000 lei a fost vândută ca „presă

insemnat” cu valoare de 12.350.000 lei; mașina de pus capse,

achiziționată la 13 martie 2001 cu 13.576.000 lei a fost vândută

ca „utilaj automat de aplicat accesorii metalice” cu valoare de 252.061.000

lei; mașinile de cusut în zig-zag achiziționate cu 55 milioane lei

bucata, au fost vândute ca utilaje industriale de cusut

încălțăminte zz, la o valoare de peste 200 milioane lei bucata;

mașinile de cusut încălțăminte, ce au o valoare medie de

inventar de aproximativ 30 de milioane au fost vândute ca utilaje industriale

de cusut încălțăminte cu valori între 180 milioane și 222

milioane lei.

Pentru a echilibra TVA-ul ce

urma a fi virat la bugetul statului de SC D.P. SRL, urmare a tranzacțiilor

efectuate cu SC D.P. SRL, TVA în cuantum de 5.426.189.548 lei, inculpatul a obținut,

din surse pe care nu le-a declarat în cursul procesului penal, o copie a

certificatului de plătitor TVA a SC P.T. SRL Brașov și o

factură fiscală emisă de către această societate,

factură cu seria BVACB 5942721 din 25 martie 2002 prin care se consemna

achiziționarea de către SC D.P. SRL de la SC P.T. SRL a unei

cantități de 6.093,34 mp piele șarpe în valoare totală de

33.499.980.386 lei, din care TVA de 5.348.736.364 lei, sumă aproximativ

identică cu cea pe care SC D.P. SRL ar fi trebuit să o achite

bugetului statului.

Factura a fost

completată de o persoană rămasă neidentificată, iar la

rubrica „delegat” este consemnat numele H.A., persoana care, de asemenea nu a

putut fi identificată.

Urmare controalelor

efectuate de către inspectorii din cadrul D.C.F. Brașov s-a constatat

că factura seria BVACB nr. 5981223 din 25 martie 2002 a fost emisă

fără a fi însoțită de un aviz de expediere și de

certificat de conformitate.

Din cercetările

efectuate s-a reținut că factura mai sus menționată face

parte din plata cu seria BVACB nr. 5981201 - 5981250 alocată pentru P.T. SRL

Brașov și ridicată de I.S., de la SC I. SRL Brașov.

În nota explicativă

înregistrată la D.C.F. Brașov sub nr. 5311 din 02 august 2002,

administratorul societății I.S. a declarat că topul de facturi

fiscale seria BVACB de la seria 5981201 la 5981250 le-a achiziționat la

data de 02 iulie 2001 de la SC I. SRL Brașov și împreună cu

topul de chitanțe seria BVALD nr. 1241901-1241950, le-a vândut numitului M.A.

(persoană rămasă neidentificată), pentru suma de 1.000.000

lei. A mai susținut că în perioada cât a fost administrator la SC P.T.

SRL nu a achiziționat și nu a comercializat către nici o

altă societate, nici un tip de piele, în special piele de șarpe I.S.

a menționat că nu cunoaște nici o persoană pe numele H.A.,

nu l-a avut ca angajat și nici nu a delegat vreo persoană să

reprezinte SC P.T. SRL în relațiile comerciale. Fostul administrator a

procedat la cesionarea părților sociale ale SC P.T. SRL la data de 01

iulie 2002, pentru că a fost înștiințat verbal de către

organele Gărzii Financiare Brașov de apariția unei facturi care

aparține SC P.T. SRL către o firmă, ori el nu efectuase nici un

fel de activitate, nu a emis facturi fiscale, chitanțe fiscale în numele

societăți comerciale SC P.T. SRL, astfel că nu a dorit să

aibă probleme.

Luând în considerare data

achiziționării produsului „piele de șarpe” de către SC D.P.

SRL Brașov, 25 martie 2002 și data vânzării ultimelor utilaje de

producție către SC D.P. SRL, 14 februarie 2002 instanța a

constatat că, practic această firmă nu putea utiliza acest

produs, neputându-l folosi în producția de încălțăminte,

așa cum a susținut inculpatul în fața instanței.

Mai mult, în urma

verificărilor efectuate de inspectorii D.C.F. Brașov, ocazie cu care

s-a procedat la luarea de mostre din fiecare articol de piele în parte, în

vederea stabilirii realității achiziționării produsului

„piele de șarpe”, nu a putut fi stabilită existența acestui

produs, dovedindu-se caracterul nereal al tranzacției efectuate între SC P.T.

SRL Brașov și SC D.P. SRL Brașov.

S-a mai reținut

că, deși inculpatul a susținut în fața instanței

că primise o comandă prin internet, de la o societate din Olanda, în

vederea efectuării a 25.000 perechi fețe încălțăminte

din piele de șarpe cusute manual, după ce vânduse mijloacele fixe ale

acestei societăți către SC D.P. SRL (până la 14 februarie

2002) și o dată cu ele și know-how-ul confecționării

produselor de încălțăminte, la 28 decembrie 2001, la data de 22

aprilie 2002, inculpatul a cesionat părțile sociale ale SC D.P. SRL,

numitului R.G.

La data de 15 mai 2002,

inculpatul J.R.F. a înregistrat la O.R.C. Brașov cererea de mențiuni

privind cesiunea de părți sociale de la SC D.P. SRL în favoarea

cadentului din Republica Moldova, numitului R.G., conform contractului

autentificat sub nr. 1933 din 22 aprilie 2002.

Din conținutul actului

de cesiune rezultă că s-au predat documentele, ștampila și

s-au efectuat desocotire în baza evidenței financiar-contabile a

societății însă, potrivit datelor din balanța de verificare

la 31 martie 2002 SC D.P. SRL a înregistrat în soldul contului de materii

prime, cont 300, valoarea de 28.157.112.450 lei, în contul de furnizori (401)

valoarea de 33.040.338.624 lei. Din datele prezentate rezultă că cei

6.039 mp piele de șarpe nu au fost predați cu ocazia cesiunii; nu a

fost prezentat nici un document din care să rezulte predarea-primirea

acestui bun.

Toate aceste elemente

contradictorii, au condus instanța la concluzia că tranzacția cu

piele de șarpe nu este reală.

Din actele mai sus

prezentate, aceeași instanță a concluzionat că SC P.T. SRL,

SC D.P. SRL și SC P. SRL au fost verigi intermediare într-o schemă de

operațiuni ce au avut ca scop final obținerea de la bugetul statului

a TVA în sumă de 5.426.184.548 lei, prin încheierea tranzacțiilor mai

sus arătate inculpatul urmărind fraudarea legii, prin sustragerea de

la plata obligațiilor fiscale în întregime sau în parte.

Factura fiscală seria

BVACB nr. 5981223 din 25 martie 2002 emisă de către SC P.T. SRL a

fost prezentată după data de 25 martie 2003, de către inculpatul

J.R.F., contabilei T.I. care a efectuat în baza acesteia, înregistrări în

contabilitatea SC D.P. SRL.

Înregistrarea acestei

facturi în contabilitatea societății avea drept consecință

denaturarea veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor patrimoniale ale SC

D.P. SRL și era de natură a proceda la echilibrarea TVA-ului ce îl

avea de plătit această societate, urmare a tranzacțiilor

efectuate cu SC D.P. SRL Brașov.

Probele administrate în

cauză au convins instanța că martora T.I., contabilă la SC D.P.

SRL a operat înregistrarea acestei facturi fiscale în contabilitate în baza

atribuțiilor ce-i reveneau, astfel că nu i se poate reține vreo

formă a vinovăției la săvârșirea acestei fapte.

Potrivit actului

adițional autentificat sub nr. 1424 din 18 decembrie 2002 inculpatul J.R.F.

și numita R.V.D. în calitate de cedenți au cesionat părțile

sociale ale SC R.V. SRL Brașov numiților A.A. și M.A.

Din cercetările

efectuate s-a constatat că cesionarea părților sociale ale

acestei societăți s-a făcut în mod fictiv și cu alt scop,

acela de a împiedica organele D.C.F. Brașov de a verifica activitatea SC R.V.

SRL.

Din declarațiile date

în cursul urmăririi penale, de către „cesionarii” A.A. și M.A. s-a

reținut că, la data de 15 decembrie 2002, vărul numitului A.A. le-a

propus să facă cunoștință cu o persoană din

Brașov, prin intermediul căreia urmau să semneze niște acte

și să primească în schimb, câte 100 dolari S.U.A.

S-a mai reținut

că, la data de 18 decembrie 2002, A.A. și M.A. s-au întâlnit cu

inculpatul J.R.F., care i-a condus la un notar public din Zărnești,

unde le-a cerut să semneze niște documente. Cei doi au declarat

că nu au citit ce au semnat, inculpatul spunându-le că vor fi

asociații lui și că ulterior, aceștia vor mai primi

niște bani.

Deși în cuprinsul

actului autentificat se precizează că documentele financiar contabile

ale societății au fost predate „cesionarilor”, precum și

patrimoniul societății, existând în acest sens și declarația

notarială a celor doi „ cesionari”, numitul A.A. a declarat că,

după ce inculpatul le-a dat câte 100 dolari S.U.A. și bani de drum,

nu le-au fost înmânate documentele financiar-contabile, neștiind că

prin semnarea actelor ar fi devenit acționarul unei societăți.

Întrucât părțile

sociale ale SC R.V. SRL urmau a fi cesionate, inculpatul și numita R.V. au

decis vânzarea tuturor mijloacelor fixe.

Astfel, la data de 25

noiembrie 2002, SC R.V. SRL a vândut către SC D.P. SRL o mașină

industrială de subțiat, cu prețul de 261.800.000 lei, din care

TVA 41.800.000 lei, iar la data de 26 noiembrie 2002 a vândut aceleiași

societăți un număr de 26 de dulapuri vestiar cu 297.500.000 lei,

din care TVA 47.500.000 lei.

În ceea ce privește

mașina de subțiat, s-a constatat din actele dosarului că aceasta

ar fi fost achiziționată de către SC D.P. SRL de la SC D. SRL la

o valoare de 53.757.900 lei, neexistând vreo dovadă că acest bun a

fost vândut pe relația SC D.P. SRL – SC R.V. SRL.

La data de 17 noiembrie 2002,

inculpatul J.R.F., în calitate de administrator al SC R.V. SRL a vândut

persoanei fizice J.R.F., potrivit facturii 9690156 mai multe bunuri, cum sunt:

26 de dulapuri cu preț de 215.000 lei/buc (aceleași care au fost

vândute de SC R.V. SRL către SC D.P. SRL, la 26 noiembrie 2002); 10

mașini industriale col. 1 ac cu prețul de 1.350.000 lei/buc; 5

mașini col 2 ace cu 1.675.000 lei/buc; 2 mașini industriale plane cu

875.000 lei/buc; un compresor cu 935.000 lei; 2 state bandiera cu 2.052.000

lei/buc și o bandă automată cu 5.751.315 lei.

Valoarea totală a

acestor achiziții a fost de 54.757.509 lei, din care TVA 8.742.795.

La trei zile de la

achiziționarea acestor mijloace fixe, susținând că prietenul

său I.C.L. dorea să înceapă o activitate de producție

încălțăminte, inculpatul, în calitate de persoană

fizică i-a vândut acestuia, potrivit contractului de

vânzare-cumpărare comercială din 20 noiembrie 2002, bunuri

achiziționate de la R.V. SRL cu preț de 178.144 Euro, preț pe

care cumpărătorul se obligă să-l achite în 12 luni.

La rândul său, persoana

fizică I.C.L. a vândut (potrivit contractului de vânzare-cumpărare

comercială din 14 februarie 2003), 8 mijloace fixe din cele

achiziționate de la persoana fizică J.R.F., către SC L. SRL

Brașov pentru o valoare totală de 52.892 Euro, iar în baza

contractului de vânzare-cumpărare comercială din 18 aprilie 2003, a

vândut către SC A.M. SRL unde avea calitatea de administrator și

asociat unic, restul mijloacelor fixe (care reprezenta și marea parte a

acestora), achiziționate de la inculpatul J.R.F., prețul contractului

fiind de 4.835.000.000 lei.

Potrivit contractului de

vânzare-cumpărare comercială din 21 aprilie 2003 SC A.M. SRL a vândut

către SC D.P. SRL aceleași bunuri achiziționate la 18 aprilie 2003

de la persoana fizică I.C., însă la o valoare a contractului de

5.811.427.773 lei.

La aceeași dată

când a achiziționat cele 8 mijloace fixe în valoare de 52.892 Euro, SC L. SRL

Brașov a vândut aceleași mijloace fixe către SC D.P. SRL, cu o

valoare totală a contractului de 53.442 Euro.

S-a reținut că

fictivitatea tranzacțiilor încheiate pe relația persoană

fizică J.R.F., persoana fizică I.C.; persoană fizică I.C. –

SC A.M. SRL; persoană fizică I.C. – SC L. SRL; SC A.M. SRL - SC D.P.

SRL este dovedită atât prin inexistența scopului

achiziționării mijloacelor fixe de către fiecare societate în

parte, cât și prin împrejurarea că, așa cum rezultă din

cercetările efectuate în cauză, mijloacele fixe-obiect al

tranzacțiilor succesive nu s-au mișcat nici un moment din punctul de

lucru al SC D.P. SRL – str. Cărămidei, iar prețul contractului nu

a fost achitat de către părți.

Probele administrate în

cauză au demonstrat că activitatea propriu-zisă a tuturor

firmelor administrate de către inculpat se desfășura în

același loc, respectiv str. Cărămidei Brașov.

În desfășurarea

întregii activități de încheiere a tranzacțiilor între

societăți cu administrator comun și respectiv între persoane

fizice și societăți, inculpatul a invocat „principiul

libertății contractuale”, apreciind că „în afaceri” totul este

permis și posibil.

Libertatea contractuală

constă în dreptul unei persoane de a încheia orice contract cu orice

partener și cu clauzele pe care părțile le convin, cu singurele

limite impuse de ordinea publică și bunele moravuri.

Esențială în

încheierea contractului comercial este existența și concordanța

manifestărilor de voință ale părților contractante.

Instanța de fond a avut

în vedere că în cazul tranzacțiilor încheiate între

societăți comerciale cu asociat comun, respectiv cu același

administrator, ori între administratorul unei societăți și acest

administrator însă, în calitate de persoană fizică este

interesant a se demonstra cum s-au realizat cele două manifestări de

voință: oferta de a contracta și acceptarea ofertei, cunoscut

fiind faptul că, în activitatea comercială, formularea ofertei poate

fi precedată de anumite discuții și negocieri între

părți.

S-a mai reținut că

de-a lungul procesului penal, inculpatul nu a putut da lămuriri cum au

decurs negocierile între persoana fizică J.R.F. și administratorul J.R.F.,

sau administratorul J.R.F. al SC D.P. SRL și administratorul J.R.F. al SC D.P.

SRL și administratorul SC D.P. SRL. Cum și ale cui interese le

apără în cadrul încheierii acelor tranzacții?

Instanța de fond a

apreciat că reprezentativă în negocierea prețului unei

tranzacții este următoarea situație:

La data de 17 noiembrie 2002,

administratorul J.R.F. al SC R.V. SRL a vândut persoanei fizice J.R.F. mai

multe bunuri, așa cum s-a arătat anterior, printre care și o

bandă automată de transport încălțăminte, cu suma de

5.751.315 lei.

La data de 20 noiembrie 2002,

persoana fizică J.R.F. a vândut persoanei fizice I.C., printre alte

bunuri, aceeași bandă automată, dar la un preț de 25.000

Euro.

Tot instanța de fond a

concluzionat că nu este lipsită de relevanță împrejurarea

că, la 21 aprilie 2003 banda automată de transport

încălțăminte a fost achiziționată de administratorul J.R.F.

al SC D.P. SRL la prețul de 915.000.045 lei.

O condiție a

validității contractului de vânzare-cumpărare comercială

este ca prețul să fie real, adică să existe efectiv,

să fie plătit de către cumpărător și să nu

fie fictiv sau derizoriu, în caz contrar, contractul de vânzare-cumpărare

comercială fiind nul, deoarece obligația cumpărătorului în

lipsa prețului sau a caracterului său derizoriu este fără

obiect, iar obligația vânzătorului este fără cauză.

Cu referire la exemplul sus

arătat, instanța a pus problema care a fost prețul real al

bandei transportoare – 5.751.315 lei sau 915.000.045 lei?

S-a interpretat că

mărirea artificială a prețului produsului de la o

tranzacție la alta, pentru ca în final, acel produs să ajungă

tot la o societate administrată de inculpat, nu este pur

întâmplătoare întrucât, cu cât este mai mare prețul produselor

achiziționate, cu atât este mai mare suma TVA deductibilă

solicitată la rambursare.

Nu întâmplător, în

lanțul acestor tranzacții au fost implicate și persoanele fizice

J.R.F. și I.C. deoarece, pentru a fi supuse TVA, livrările de bunuri

trebuie efectuate în cadrul exercitării activității profesionale

a agentului economic sau persoanelor fizice.

Astfel, deși între

persoanele fizice J.R.F. și I.C. a avut loc o operațiune de transfer

a proprietății unor bunuri mobile, această operațiune nu

poate fi supusă TVA întrucât a fost realizată accidental, iar nu ca

meserie, în scopul obținerii de profit.

Stabilirea acestei scheme

financiare a avut ca finalitate intenția inculpatului J.R.F. de a

obține de la bugetul statului, în mod fraudulos, suma de 1.286.338.779 lei

cu titlu de rambursare TVA.

Astfel, la data de 26 martie

2003, inculpatul a solicitat rambursarea de TVA, în cuantum de 358.463.757 lei,

reprezentând TVA deductibil, în urma tranzacțiilor desfășurate

pe relația J.R.F. – I.C. – SC L. SRL – SC D.P. SRL.

La data de 07 mai 2003,

inculpatul a solicitat rambursarea de TVA deductibil, urmare a tranzacțiilor

desfășurate pe relația J.R.F. - I.C. – SC A.M. SRL - SC D.P. SRL.

La data de 23 aprilie 1998,

inculpatul J.R.F., în calitate de administrator al SC D.P. SRL

(producător) a semnat cu reprezentanții SC G. SRL (comitentă),

un contract de furnizare produse finite sau de componente, în realitate fiind o

subcontractare a unui contract de lohn încheiat de comitent. În baza acestui

contract, comitentul urma să furnizeze piesele croite, accesoriile,

mașinile de cusut talpa și datele tehnice necesare atingerii

calității cerute.

Pentru a putea susține

financiar această afacere, la 24 decembrie 1998, inculpatul a obținut

de la B.C.R. Agenția Titulescu Brașov, un credit de 50.000.000 lei

pentru stocuri temporare, necesare activității curente.

La 18 august 1999,

inculpatul a obținut de la B.C.R. Agenția Titulescu Brașov,

deschiderea unei linii de creditare în valoare de 200.000.000 lei.

După

achiziționarea mai multor mijloace fixe, activitatea SC D.P. SRL devenind

funcțională, inculpatul a obținut la 20 martie 2001 de la

aceeași unitate bancară, un credit global de exploatare pentru

activitatea de aprovizionare, în sumă de 1.300.000.000 lei.

La datele de 03 aprilie 201

și respectiv 15 iunie 2001 inculpatul, în calitate de administrator al SC D.P.

SRL a încheiat un contract de producție în sistem lohn pentru

încălțăminte, având ca parteneri M.E.S. SRL Italia respectiv C.E.T.

SRL Italia.

La data de 04 iunie 2001, SC

D.P. SRL a mai beneficiat de un credit global de exploatare pentru activitatea

de aprovizionare, în sumă de 200.000.000 lei, iar la 22 martie 2002, de un

ultim credit în acest gen, în cuantum de 800.000.000 lei .

La sfârșitul anului

2001, această societate a obținut o cifră de afaceri de

82.000.000 lei și un profit brut de 7.100.000 lei.

La 21 ianuarie 2002,

persoanele fizice J.R.F. și J.A.A. au încheiat un antecontract de vânzare

cumpărare cu administratorul J.R.F., potrivit căruia, persoanele

fizice se obligau să vândă către SC D.P. SRL, imobilul din str.

Constantin Lancea și imobilul situat în satul Sirnea (CF nr. 130). Acest

ultim imobil a fost achiziționat de către persoanele fizice abia la

01 aprilie 2002, cu suma de 5.000.000 lei.

Vânzarea urma să fie

perfectată în 80 de zile de la încheierea antecontractului, cu

condiția încasării întregului preț, de 35.000.000.000 lei, SC D.P.

SRL obligându-se să achite această sumă, iar în cazul

neachitării întregului preț în termenul stabilit, urma să

piardă sumele achitate și imobilele.

La data de 22 ianuarie 2002,

persoanele fizice au prorogat termenul de plată integrală a

prețului până la 11 aprilie 2005, obligându-se ca în termen de 18

luni de la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă

autentică să efectueze pe cheltuiala lor o serie de extinderi și

dezvoltări. Nu a reeșit dacă această prorogare a termenului

a fost sau nu acceptată de către administratorul J.R.F. al SC D.P. SRL,

întrucât el nu a semnat acest act.

La data de 25 martie 2002 SC

D.P. SRL a achiziționat scriptic de la SC P.T. SRL (o societate care nu a

desfășurat vreodată activități comerciale) o cantitate

de 6093,34 mp piele de șarpe în valoare totală de 33.499.980.386 lei.

În realitate, această achiziție a fost apreciată a fi

nereală, consemnându-se în contabilitatea societății o cheltuială

ce nu a fost efectuată.

În același timp, SC R.V.

SRL administrată tot de către inculpatul J.R.F. a

desfășurat aceeași activitate de fabricare a

încălțămintei în sistem lohn și potrivit bilanțului

contabil din 2001, această societate a declarat o cifră de afaceri de

4.600.000.000 lei și un profit de 2.500.0000.000 lei.

Având în vedere

activitățile economice ale acestei societăți, contractele

de lohn încheiate de către acesta, inculpatul în calitate de administrator

a obținut la 14 decembrie 2001 de la BCR Agenția Titulescu

Brașov, emiterea unei scrisori de garanție în valoare de 280.000.000

lei.

Ulterior, SC R.V. SRL a mai

obținut credite tip facilitate de cont pentru aprovizionare. Astfel, la 28

septembrie 2001 a fost obținută suma de 400.000.000 lei, la 11

ianuarie 2002 și 13 februarie 2002 câte 400.000.000 lei și la 14 mai 2002

– 500.000.000 lei.

Deși inculpatul a negat

că și această societate își desfășoară

activitatea tot pe str. Cărămidei, în cererea formulată chiar de

către inculpat pentru obținerea autorizației vamale privind

derularea contractului de lohn încheiat pentru SC R.V. SRL se arată

că, locul unde se desfășoară operațiunea

autorizată este str. Cărămidei.

Potrivit verificărilor

efectuate de către organele de control ale D.G.F.P. Brașov, SC R.V. SRL

nu este înregistrată cu conturi bancare, dar a transferat 1.400.000.000

lei în conturile inculpatului J.R.F.; 2.100.000.000 lei în conturile SC D.P. SRL

și 1.500.000.000 lei în conturile SC D.P. SRL; după cum se poate

observa, aceste transferuri sunt egale cu cifra de afaceri a

societății pentru 2001.

Deși înmatriculată

la 18 octombrie 2001, până la 31 decembrie 2001 SC D.P. SRL nu a realizat

producție de încălțăminte, neexistând un consum de materie

primă sau vreo înregistrare în evidența contabilă a unor

utilaje, până în luna decembrie 2001, societatea neavând nici un angajat.

Primele importuri ale

acestei societăți sunt trei autoturisme: Opel Omega, Opel Monterey

și Ford Mondeo, la datele de 04 decembrie 2001 și respectiv la 10

ianuarie 2002, pentru care s-au achitat aproximativ 500.000.000 lei.

Așa cum s-a mai

arătat anterior, în perioada decembrie 2001 - martie 2002, cu referire la

SC D.P. SRL, întregul patrimoniu al acesteia, în valoare totală de

33.218.215.505 lei. În realitate, mijloacele fixe nu s-au deplasat de la o

societate la alta, întrucât activitatea de producție a celor două

societăți se desfășura în fapt, în același loc, str. Cărămidei.

La data de 17 februarie 2003

inculpatul în calitate de administrator al SC D.P. SRL a obținut de la B.C.R.

Agenția Titulescu Brașov, suma de 50.000 Euro, reprezentând credit

investiții. Acest credit era destinat achiziționării mijloacelor

fixe de la SC L. SRL, aceleași mijloace fixe care, la 17 noiembrie 2002 au

fost achiziționate de inculpat în calitate de persoană fizică de

la SC R.V. SRL; la 20 noiembrie 2002 de către martorul I.C. de la

inculpat; la 14 februarie 2003 de SC L. SRL de la martorul I.C., dată la

care, această ultimă societate le-a vândut către SC D.P. SRL cu

2.245.115.109 lei.

La data de 12 martie 2003

inculpatul a obținut un nou credit global de exploatare în sumă de

1.200.000.000 lei, iar la 18 aprilie 2003 a obținut de la E. Brașov

suma de 100.000 Euro, credit necesar finanțării cheltuielilor

aferente investițiilor.

Acest ultim credit a servit

achiziționării mijloacelor fixe cumpărate la 21 aprilie 2003 de

către SC D.P. SRL de la SC A.M. SRL, care, la rândul ei le-a

achiziționat la 18 aprilie 2003 cu 5.811.427.773 lei de la martorul I.C.,

iar acesta din urmă, la 20 noiembrie 2002 de la inculpatul J.R.F.,

persoană fizică.

Suma de 3.662.260.000 lei

(echivalentul a 100.000 Euro) a fost virată de bancă, direct în

conturile SC A.M. SRL, aceasta fiind retrasă de către administratorul

societății, martorul I.C. și remisă în numerar inculpatului

J.R.F., persoană fizică.

În baza acestor operațiuni

scriptice, inculpatul a ajuns în posesia sumei de 5.362.260.000 lei,

reprezentând creditele pe care SC D.P. SRL le-a obținut pentru

achiziționarea mijloacelor fixe, pe care inițial, inculpatul J.R.F., persoană

fizică le-a achiziționat de la SC R.V. SRL cu 54.757.509 lei și

le-a vândut scriptic martorului I.C. la o valoare de 178.144 Euro, la acel

moment, reprezentând peste 5.000.000.000 lei.

Din informațiile

transmise de către instituțiile competente către O.N.P.S.B. s-a

reținut că inculpatul J.R.F. avea înregistrat în contul 2013688/ROL,

deschis la R.B., sucursala Brașov, în perioada 03 ianuarie 2002 – 31

octombrie 2002, un rulaj creditor de 33,35 miliarde lei, reprezentat prin

încasări de la firmele sale, SC D.P. SRL, cu titlu imobiliare, de la SC D.P.

SRL suma de 6,9 miliarde lei și de la SC R.V. SRL, suma de 1,4 miliarde

lei.

Rulajul debitor, de 32,56

miliarde lei este reprezentat de plăți către SC D.P. SRL cu

titlu de creditare firmă, în sumă de 28,2 miliarde lei și de

ridicare numerar de 4,4 miliarde lei.

Plățile pentru

oprerațiunile nereale realizate de societăți, care nu aveau la

bază livrări reale au fost făcute de societăți, din

sumele cu care inculpatul J.R.F. le-a creditat, în perioada noiembrie 2001 –

octombrie 2002, respectiv 3 miliarde lei, prin casă și cu 24 miliarde

lei din contul personal deschis la R.B. SA.

Din analiza rulajelor

conturilor, a tranzacțiilor desfășurate între SC D.P. SRL

și SC D.P. SRL, în perioada decembrie 2001-martie 2002, se reține

că SC D.P. SRL a creditat contul SC D.P. SRL cu suma de 34,4 miliarde lei,

pentru care TVA aferent de 5,5 miliarde lei.

Contul SC D.P. SRL a

înregistrat în perioada 16 noiembrie 2001 – 8 octombrie 2002 un rulaj creditor

de 25,98 miliarde lei, majoritatea încasărilor provenind din angajare credit

de 8,6 miliarde lei, transferul soldului dintr-un subcont B.C.R. în valoare de

6,6 miliarde, depunere de numerar de 4,1 miliarde lei, transferuri de la SC D.P.

SRL în sumă de 4,85 miliarde lei și de la SC R.V. SRL în sumă de

2,1 miliarde lei. Rulajul debitor este de 25,98 miliarde lei, egal cu cel

creditor.

Costul SC D.P. SRL deschis

la B.C.R., în lei a evidențiat un rulaj creditor de 18 miliarde lei,

provenind printre altele și din transferul de la SC R.V. SRL, de 1,15

miliarde. Rulajul debitor este egal cu cel creditor și este constituit din

retrageri în numerar de 2 miliarde, transfer factură teren de 1,65

miliarde lei, aproximativ un miliard lei, plată avans piele de șarpe

către SC D.P. SRL.

Din cele prezentate,

instanța a concluzionat că inculpatul a fost creditat cu suma de

33,35 miliarde lei prin transferuri de la SC R.V. SRL, SC D.P. SRL și SC D.P.

SRL, toate cu titlu de tranzacții imobiliare, această sumă fiind

rulată de către inculpat și folosită pentru creditoarea SC D.P.

SRL cu 28,2 miliarde lei și retragere de numerar în cuantum de 4,36

miliarde lei.

Starea de fapt astfel

reținută de către instanța de judecată a avut ca

fundament declarațiile martorilor audiați în cauză, atât în

cursul urmăririi penale cât și al cercetării

judecătorești, datele financiare și informarea O.N.P.C.S.B.,

informațiile transmise de către unitățile bancare,

documentele și contractele de credit de care au beneficiat

societățile comerciale administrate de către inculpat,

contractele de vânzare-cumpărare comercială, procesele verbale de

constatare și notele întocmite de către D.C.F. Brașov, cererile

de rambursare a TVA formulate de către inculpat, contractele de cesiune a

societăților, documentele contabile și alte acte.

În cursul urmăririi

penale a fost dispusă și efectuată un raport de expertiză

tehnico-contabilă și un supliment la această expertiză.

S-a reținut din

această expertiză că, din punct de vedere contabil,

tranzacțiile efectuate pe relația J.R.F. – I.C. – SC L. SRL - SC A.M.

SRL, nu evidențiază încălcări ale legii, documentele în

baza cărora s-au realizat tranzacțiile, fiind legale din punct de

vedere fiscal.

Instanța a apreciat

însă că expertul nu putea face aprecieri asupra realității

tranzacțiilor, întrucât acest aspect se realizează de judecător,

prin analizarea și coroborarea tuturor probelor precum și verificarea

aplicării dispozițiilor legale.

Expertiza a vizat și

stabilirea obligațiilor fiscale către stat ale SC D.P. SRL, dacă

nu ar fi existat tranzacția cu produsul „piele de șarpe” și

inițial; expertul a arătat că un asemenea calcul nu poate fi

efectuat deoarece lipsesc actele contabile, SC D.P. SRL fiind cesionată,

ocazie cu care s-au predat și documentele financiare și fiscale,

cesionarului.

În cauză s-a dispus

efectuarea unui supliment de expertiză cu solicitarea adresată

expertului să aibă în vedere dispozițiile art. 14 din Legea nr. 87/1994,

potrivit cărora, în cazul în care nu se pot stabili pe baza

evidențelor contribuabilului impozite, taxele și contribuțiile

datorate, acestea vor fi determinate prin estimare, utilizându-se în acest scop

orice documente și informații referitoare la activitatea și

perioada desfășurată.

Potrivit documentelor

centralizatoare privind evidența SC D.P. SRL (balanța de verificare,

deconturi TVA și declarații privind obligațiile la bugetul de

stat) a rezultat un TVA de plată mai mare cu 5.348.736.364 lei, având în

vedere datele din documentele centralizatoare și copia facturii de

aprovizionare, din martie 2002 și un impozit pe profit suplimentar de

7.037.811.005 lei.

A menționat expertul

contabil că, în condițiile în care a dispus doar de documente

centralizatoare privind evidența SC D.P. SRL, orice obligație

suplimentară stabilită de un organ al statului sau expertiză, nu

poate fi considerată ca fiind certă, întrucât nu s-au avut în vedere

toate operațiunile patrimoniale efectuate inclusiv în luna mai 2002

și consemnate în documente justificative.

Instanța s-a

pronunțat însă că expertul a apreciat greșit că

inculpatul ar fi putut realiza operațiuni patrimoniale în luna mai 2002,

întrucât inculpatul a cesionat SC D.P. SRL la 22 aprilie 2002, dată la

care nu mai putea efectua aceste operațiuni. De altfel, chiar expertul a

precizat în raportul de expertiză că inculpatul nu a mai depus

declarații privind obligațiile de plată către bugetul

statului și deconturile TVA, după luna februarie 2002.

Împrejurarea că

operarea mențiunilor la Oficiul Registrului Comerțului, în sensul

cesionării societății a avut loc la 15 mai 2002 nu are

relevanță, întrucât aceste mențiuni se fac în vederea opozabilității

față de terți.

Un alt aspect menționat

de către expert în suplimentul la raportul de expertiză

contabilă este asigurarea din partea sa că, la momentul

achiziționării materiei prime de la SC P.T., SC D.P. SRL și-ar

fi respectat obligațiile, în sensul că a solicitat și a primit o

copie după actele care atestă că SC P.T. SRL este înregistrat ca

plătitor TVA.

Tot o obligație a

acestei societăți era aceea de a solicita avizul de expediție a

mărfii și certificatul de conformitate, care trebuiau să însoțească

în mod obligatoriu factura fiscală.

Situația de fapt mai

sus expusă este identică cu cea reținută cu prilejul

judecății fondului cauzei, întrucât materialul probator pe care se

sprijină este același.

Cu privire la

apărările și criticile formulate de inculpat în apel și cu

prilejul dezbaterilor asupra fondului instanța de fond a reținut

următoarele:

Inculpatul a susținut

cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din

Legea nr. 31/1990, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia

întrucât nici una din operațiile menționate în rechizitoriu nu are

caracterul unei operații de creditare și că toate sumele de bani

au fost plătite de societăți în baza unor contracte de

vânzare-cumpărare. În realitate pentru plata contravalorii prestațiilor

și bunurilor ce formau obiectul contractelor de vânzare-cumpărare

societățile administrate de inculpat au contractat împrumuturi (credite)

de la unități bancare (B.C.R. – Agenția Titulescu, E.), credite

care au fost utilizate cu rea credință, în sensul că au fost

destinate să achite bunuri care se aflau inițial în patrimoniul

inculpatului, și care prin transferarea lor în proprietatea mai multor

persoane fizice și juridice și-au mărit artificial prețul,

ajungând în final în patrimoniul societăților care le-au achitat cu

banii împrumutați de la bănci.

Mai mult decât atât,

potrivit art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 (republicată în M.O. nr. 33/29.01.1998)

constituie infracțiune „folosirea cu rea-credință a bunurilor

sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar

intereselor acesteia, sau în folosul propriu.”

Prin urmare este necesar ca operațiile ce

formează obiectul acestei infracțiuni să prezinte caracterul

unor operații de creditare, fiind suficientă pentru întrunirea

elementelor constitutive ale infracțiunii, săvârșirea faptei în

modalitatea alternativă a folosirii cu rea-credință a bunurilor

societății.

Legea nr. 31/1990 a fost

ulterior republicată și în M.O. nr. 1066/17.11.2004, art. 266 pct. 2

devenind după renumerotare art. 272 pct. 2, fără a fi modificate

dispozițiile referitoare la limitele de pedeapsă ori condițiile

angajării răspunderii penale.

Paradoxul este că banii intrați în

conturile inculpatului au fost ulterior folosiți pentru a credita

aceleași societăți. Ținând seama de principiile

eficienței economice și al bunei credințe în

desfășurarea raporturilor comerciale, de scopul pe care orice

societate comercială, prin administratorii ei trebuie să-l

urmărească, și anume obținerea de profit din acte și

fapte de comerț (nu din sume ilicit obținute de la stat) nu este de

înțeles de ce inculpatul nu a mărit capitalul social al firmelor prin

depunerea de aport a bunurilor pe care le-a înstrăinat printr-un întreg

circuit acelorași firme.

Inculpatul a susținut

că toate tranzacțiile apreciate de acuzare ca fiind fictive (având

numai scriptic corespondent în realitate) sunt de fapt convenții reale,

permise de legislația în vigoare.

Așa cum s-a subliniat

și în rechizitoriu, la aprecierea probatoriului s-a ținut seama de

principiul libertății contractuale, însă și de limitele pe

care tot legea le impune acestui principiu, limite ce rezultă din

condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor instituite

de art. 948 C. civ. și principiul specialității capacității

de folosire a persoanei juridice consacrat de art. 34 din Decretul nr. 31/1954.

Inculpatul a urmărit

prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare exclusiv scopuri

ilicite, respectiv obținerea de la stat a unor venituri necuvenite sub

forma rambursării TVA, astfel încât cauza acestor contracte este una

ilicită, aspect dovedit de probatoriul administrat.

Nu se contestă faptul

că aceste contracte s-au încheiat, sub acest aspect se poate afirma

că ele există, sunt reale, însă sunt fondate pe o cauză

ilicită, motiv pentru care, potrivit art. 999 C. civ., nu li se poate

recunoaște efectul urmărit de inculpat. (Nu s-a urmărit de

către părți obținerea bunului sau serviciului și

respectiv încasarea prețului, ci modificarea artificială a valorilor

din patrimoniile societăților, în vederea obținerii rezultatului

ilicit).

În altă ordine de idei

se poate afirma că aceste contracte sunt întocmite cu fraudarea legii, ce

constituie o cauză de nulitate absolută.

Aspectele ce țin de

constatarea nulității absolute pot fi verificate, însă, în

procesul penal numai pe cale de excepție, pentru a împiedica producerea

efectelor contrare legii. Pentru constatarea nulității absolute a

contractelor, însă, este necesar ca persoanele interesate să se

adreseze instanței comerciale, care cu citarea tuturor părților

contractante, să analizeze complicitatea la fraudă a celorlalți

contractanți și să dispună în consecință. În

cadrul procesului penal acest lucru nu s-a putut realiza, ținându-se seama

de realitățile speței, de dizolvarea unei societăți

comerciale, înstrăinarea părților sociale ale altor

societăți, neoperarea în Registrul Comerțului a

modificărilor intervenite cu privire la sediul societăților sau

domiciliile reprezentanților legali ai acestora.

Cercetările asupra

acestor a