ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.12.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4156/2009

HOTĂRÂRE
11.12.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4156/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra contestației în

anulare de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 225 din 21

iunie 2007/A Tribunalului Arad, secția penală, pronunțată

în rejudecare (conform Deciziei penale nr. 57/A din 02 februarie 2006 a

Curții de Apel Timișoara secția penală) au fost

condamnați inculpații:

, la:

-10 ani închisoare

și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza

a II-a) lit. b) și lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

-1 an închisoare

pentru infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art.

292, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare,

pentru infracțiunea de fals intelectual la legea contabilității,

prevăzută de art. 37 (în fosta numerotare, art. 40) din Legea nr.

82/1991, raportat la art. 289 C. pen.

-2 ani închisoare,

pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală,

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr.

87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art.  34 lit. a) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare precum

și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani a

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b), și

lit. c) C. pen.; a fost dedusă durata reținerii preventive (23- 24

ianuarie 2002).

la:

-

10 ani închisoare

și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza

a II a), lit. b) și lit. c) C. pen., pentru complicitate la

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.;

- 2 ani

închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală,

prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C.

pen.;

- 1 an închisoare,

pentru infracțiunea de fals intelectual la legea contabilității

prevăzută de art. 37(în fosta numerotare art. 40) din Legea nr.

82/1991 raportat la art. 289 C. pen.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a

dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani

închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp

de 5 ani a drepturilor prevăzute de 64 lit. a) (teza a II a) lit. b)

și lit. c) C. pen.

Prin aceeași

sentință au mai fost condamnați inculpații M.C.M. și C.L.C.

În baza art. 14

și 346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă

exercitată de M.F.P. – D.G.F.P.J. Arad, și, în consecință,

inculpații T.S.V., D.F.C., M.C.M. au fost obligați în solidar între

ei, precum și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P.

SRL C.C., la plata către M.F.P. – D.G.F.P.J. Arad a sumei de 9.778.390.892

ROL despăgubiri, cu dobânzile și penalitățile aferente

până la data plății efective a debitului; de asemenea, au fost

obligați, în solidar, inculpații C.L.C., M.C.M. și D.F.C. la

plata către aceeași parte civilă – M.F.P. – D.G.F.P.J. Arad - a

sumei de 7.888.323.004 ROL despăgubiri, cu dobânzile și

penalitățile aferente până la data plății efective a

debitului.

Au fost

menținute măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele

din 12 martie 2002 și 14 martie 2002 asupra bunurilor inculpaților M.C.M.,

D.F.C. și C.L.C.

În baza art. 348 C.

proc. pen., s-a dispus anularea tuturor actelor false existente la dosarul

cauzei.

Tribunalul a reținut

următoarea situație de fapt:

Inculpatul T.S.V. era asociat

și administrator la SC M.P. SRL Chișineu Criș,

societate

înmatriculată în Registrul Comerțului Arad în anul 1996, având ca

obiect principal de activitate comerțul cu ridicata de combustibili

gazoși, solizi și lichizi.

Între societatea

inculpatului și Rafinăria V. SA s-a încheiat contractul de vânzare

cumpărare nr. 8/10 ianuarie 2001, conform căruia SC M.P. SRL a

achiziționat, în perioada ianuarie - mai 2001, cantitatea de 1.055.770 kg.

motorină, fără taxa destinată fondului special al

drumurilor publice.

În aceeași

perioadă, inculpatul a mai încheiat contracte similare cu Rafinăria A.

SA ș

i cu

SNP P. - Sucursala Arad, pentru motorină în

valoare de 1.745.353.970 lei și, respectiv, 4.492.259

.174

lei.

Dat fiind că

scutirea de la plata taxei datorată fondului special al drumurilor publice

se acorda în funcție de destinația pe care agentul economic o

atribuia carburantului, printr-o declarație pe proprie răspundere,

inculpatul a emis o asemenea declarație, în sensul că motorina

achiziționată va fi utilizată în condițiile

dispozițiilor Legii 118/1996 și nu va fi comercializată.

Pentru

comercializarea carburanților obținuți în condițiile

reținute anterior, inculpatul T.S.V. a solicitat numitei C.C. și

inculpatei M.C.M. procurarea unor facturi fiscale „în alb" pentru a

realiza scriptic operațiunea de comercializare. Astfel, în perioada martie

2001 - noiembrie 2001 inculpata M.C.M., având acordul inculpatului T.S.V., a

completat mai multe facturi fiscale aparținând SC V.C. SRL Oradea, SC S.P.C.

SRL Oradea, SC H.C. SRL Oradea, SC G.E. SRL Oradea și SC D. SRL

Ploiești.

Aceste facturi erau

înregistrate de inculpata D.F.C., în calitatea sa de contabilă, în

contabilitatea primară a SC M.P. SRL; astfel, scriptic, rezultă

că SC M.P. SRL Chișineu Criș a livrat SC V.C. SRL Oradea, SC S.P.C.

SRL Oradea și SC H.C. SRL Oradea produse petroliere cu regim special în

valoare de 643.331.868 Iei, de 2.612.234.652 lei, și, respectiv, de

4.426.777.697 lei. In această modalitate, inculpatul T.S.V. a cauzat A.N.D.

un prejudiciu în valoare de 4.309.455.231 lei.

Din

raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat, cu

privire la SC V.C. SRL Oradea, SC S.P.C. SRL Oradea și SC H.C. SRL Oradea,

că sediile acestora sunt fictive, administratorii nu pot fi

găsiți la domiciliile declarate, iar actele contabile nu pot fi

verificate, nefiind depuse bilanțurile contabile.

Pentru realizarea

tranzacțiilor comerciale, inculpatul T.S.V. l-a contactat, în cursul lunii

martie 2001, pe inculpatul C.L.C., în scopul tranzacționării

scriptice a produselor petroliere prin SC F.T.O. SRL către SC M.P. SRL

și alte societăți. Astfel, inculpații C.L.C., D.F.C.

și M.C.M. au completat în fals mai multe facturi fiscale care atestau

operațiuni fictive, în relația SC M.P. SRL - SC F.T.O. SRL - firme

fictive; respectiv în relația SC F.T.O. SRL - firme fictive - SC M.P. SRL.

Astfel, firmele în cauză nu mai desfășurau activități

comerciale și, oricum, nu aveau ca obiect de activitate comercializarea

produselor petroliere; totodată, șoferii care figurau în acte că

ar fi efectuat acele curse au declarat că, în realitate, acele curse nu

s-au efectuat, iar semnăturile de pe facturi nu le aparțin. Prin

aceste operațiuni fictive M.F.P. a fost prejudiciat cu suma de

10.535.083.565 lei.

Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Arad și inculpații C.L.C., T.S.V., D.F.C. și M.C.M.

Prin Decizia penală nr. 95/A din 3 iunie

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

au fost admise

apelurile declarate de inculpații C.L.C., T.S.V., D.F.C. și M.C.M., a

fost desființată în parte sentința atacată și:

1- în baza art. 26 C.

pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.,

l-a condamnat pe inculpatul T.S.V. la 4 ani închisoare pentru complicitate la

infracțiunea de evaziune fiscală, prin schimbarea încadrări

juridice, din art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 40 din Legea 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. și

art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea 87/1994, cu

aplicarea

art. 13 C. pen.;

- în baza art. 11,

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. l-a achitat pe

același inculpat pentru infracțiunea de fals în declarații, prev.

de art. 292 C. pen.;

pen., a condamnat-o pe inculpata M.C.M. la 4 ani închisoare, pentru

complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prin schimbarea

încadrări juridice, din art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26, C. pen. raportat

la art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. și art. 26

aplicarea

art. 13 C. pen.;

3- în baza art. 13

din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat-o pe inculpata

D.(fostă T.) F.C. la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de

evaziune fiscală prin schimbarea încadrării juridice din art. 26,

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen.

art. 13 din Legea 87/1994,

aplicarea

art. 13 C. pen.;

4- În baza art. 13

din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., l-a condamnat pe

inculpatul C.L.C. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune

fiscală, prin schimbarea încadrării juridice din art. 13 din Legea

nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 și 40 din Legea

nr. 81/1991, cu aplicarea art. 33 C. pen.

S-a

aplicat inculpaților (1-4) pedeapsa complementară a interzicerii, pe

timp de 5 ani, a

drepturilor prevăzute de 64 lit.

a) (teza a II a) lit. b) și lit. c) C. pen.

În ce îi

privește pe inculpații T.S.V., M.C.M. și D.F.C., s-a dispus în

baza art. 86

1

pedepse stabilite fiecăruia pe durata unei termen de încercare de 6 ani,

determinată potrivit art. 86

2

În baza

art. 86

3

termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Arad, la datele fixate de acest serviciu;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele lor de existență.

În fine, acestor inculpați li s-a atras atenția asupra

prevederilor art. 86

4

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Arad împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei din urmă

decizii penale au declarat, recurs în termen, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara și inculpații T.S.V. și D.F.C. și

apoi, la 2 septembrie 2008, a declarat recurs peste termen și inculpata M.C.M.,

susținând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.

385

3

alin. (2), raportat la art. 363 și 365 C. proc. pen.,

întrucât a lipsit la toate termenele de judecată în apel și nu a fost

prezentă la pronunțare, că a formulat cerere în termenul

prevăzut de lege și că hotărârea primei instanțe nu a

fost pusă în executare; apreciindu-se că sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 385

3

alin. (2) C. proc. pen.,

s-a dispus repunerea sus - numitei inculpate în termenul de recurs.

Cu privire la recursul declarat de

Parchet, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., după examinarea probelor administrate în

cauză s-a apreciat că acesta este nefondat, inclusiv cât

privește modul de soluționare a laturii civile.

Totodată au fost apreciate ca

nefondate – și respinse ca atare recursurile declarate ( în termen ) de inculpații

T.S.V. și D.F.C. și (peste termen) de inculpata M.C.M., recursuri

prin care - între altele - s-a solicitat să se dispună încetarea

procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 lit. g) C.

proc. pen., cu referire la art. 124 și art. 122 lit. d) C. pen. (privind

prescripția specială a răspunderii penale); sub acest din

urmă aspect, Înalta Curte a reținut că infracțiunea de

evaziune fiscală se consumase – astfel cum rezultă din

conținutul art. 13 din Legea nr. 87/1994 – în momentul producerii

urmărilor materiale imediate (indiferent de data comiterii faptei),

adică la data expirării termenului legal de plată a

obligațiilor fiscale către stat - în speță, ultima zi a

lunii februarie 2002 (potrivit art. 34 din aceeași lege ) – dată

calendaristică în raport cu care durata prescripției (speciale) a

răspunderii penale, determinată potrivit art. 124, cu referire la

art. art. 122 lit. d) C. pen. nu era împlinită.

Împotriva acestei din urmă

decizii inculpații T.S.V. și D.F.C. au formulat contestația în

anulare de față, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. c) C.

proc. pen. și solicitând desființarea deciziei, cu consecința

rejudecării recursurilor acestora și a pronunțării

soluției de încetare a procesului penal, preconizată încă în acea

cale de atac.

Contestația în anulare de

față este nefondată.

Din examinarea considerentelor

deciziei contestate rezultând că instanța de recurs (secția penală

a acestei Înalte Curți) a examinat îndestulător motivul de casare

invocat, în comun, de aceiași inculpați (întemeiat pe prevederile

art. 385

9

alin. (1) pct. 15, teza a II-a C. proc. pen.) și,

găsindu-l neîntemeiat (în raport cu prevederile art. 13 și art. 34

din Legea nr. 87/1994, din care rezultă că, în speță

obligațiile fiscale către stat erau scadente la sfârșitul lunii

februarie 2002, iar nu la 18 mai 2001 sau la 25 iulie 2001, cum fără

temei se susține în motivarea scrisă a prezentei căi

extraordinare de atac), a respins recursurile, soluție ce se

învederează temeinică și legală.

Așa fiind, contestația în

anulare urmează a fi respinsă ca nefondată, cu obligarea

contestatorilor la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit

dispozitivului.

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de contestatorii T.S.V. și D.F.C.

împotriva Deciziei penale nr. 1846 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală

pronunțată în Dosarul nr. 1317/59/2007.

Obligă contestatorii la plata

sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 11 decembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-04-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1254/2013
(3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 280 1 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum și restul de 1349 zile, rămas neex
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3262/2012
Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele: 1. Tribunalul Suceava, secția penală, prin Sentința penală nr. 356 din 19 noiembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 4331/86/2
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 288/2012
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 19 din 19 ianuarie 2010 pronunțată în Dosar nr. 4656/108/2007, Tribunalul Arad, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a conda
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7017/2005
- 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 2
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 714/2013
) și art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o perioadă de 4 (patru) ani, ca pedeapsă
Sursă