ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4156/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4156/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra contestației în
anulare de față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 225 din 21
iunie 2007/A Tribunalului Arad, secția penală, pronunțată
în rejudecare (conform Deciziei penale nr. 57/A din 02 februarie 2006 a
Curții de Apel Timișoara secția penală) au fost
condamnați inculpații:
1. T.S.V.
, la:
-10 ani închisoare
și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza
a II-a) lit. b) și lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de
înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3)
și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
-1 an închisoare
pentru infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art.
292, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 2 ani închisoare,
pentru infracțiunea de fals intelectual la legea contabilității,
prevăzută de art. 37 (în fosta numerotare, art. 40) din Legea nr.
82/1991, raportat la art. 289 C. pen.
-2 ani închisoare,
pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală,
prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr.
87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 lit. a) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare precum
și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani a
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b), și
lit. c) C. pen.; a fost dedusă durata reținerii preventive (23- 24
ianuarie 2002).
D.(fostă
T.) F.C.
la:
-
10 ani închisoare
și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza
a II a), lit. b) și lit. c) C. pen., pentru complicitate la
infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26,
raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.;
- 2 ani
închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală,
prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C.
pen.;
- 1 an închisoare,
pentru infracțiunea de fals intelectual la legea contabilității
prevăzută de art. 37(în fosta numerotare art. 40) din Legea nr.
82/1991 raportat la art. 289 C. pen.
În
baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a
dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani
închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp
de 5 ani a drepturilor prevăzute de 64 lit. a) (teza a II a) lit. b)
și lit. c) C. pen.
Prin aceeași
sentință au mai fost condamnați inculpații M.C.M. și C.L.C.
În baza art. 14
și 346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă
exercitată de M.F.P. – D.G.F.P.J. Arad, și, în consecință,
inculpații T.S.V., D.F.C., M.C.M. au fost obligați în solidar între
ei, precum și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P.
SRL C.C., la plata către M.F.P. – D.G.F.P.J. Arad a sumei de 9.778.390.892
ROL despăgubiri, cu dobânzile și penalitățile aferente
până la data plății efective a debitului; de asemenea, au fost
obligați, în solidar, inculpații C.L.C., M.C.M. și D.F.C. la
plata către aceeași parte civilă – M.F.P. – D.G.F.P.J. Arad - a
sumei de 7.888.323.004 ROL despăgubiri, cu dobânzile și
penalitățile aferente până la data plății efective a
debitului.
Au fost
menținute măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele
din 12 martie 2002 și 14 martie 2002 asupra bunurilor inculpaților M.C.M.,
D.F.C. și C.L.C.
În baza art. 348 C.
proc. pen., s-a dispus anularea tuturor actelor false existente la dosarul
cauzei.
Tribunalul a reținut
următoarea situație de fapt:
Inculpatul T.S.V. era asociat
și administrator la SC M.P. SRL Chișineu Criș,
societate
înmatriculată în Registrul Comerțului Arad în anul 1996, având ca
obiect principal de activitate comerțul cu ridicata de combustibili
gazoși, solizi și lichizi.
Între societatea
inculpatului și Rafinăria V. SA s-a încheiat contractul de vânzare
cumpărare nr. 8/10 ianuarie 2001, conform căruia SC M.P. SRL a
achiziționat, în perioada ianuarie - mai 2001, cantitatea de 1.055.770 kg.
motorină, fără taxa destinată fondului special al
drumurilor publice.
În aceeași
perioadă, inculpatul a mai încheiat contracte similare cu Rafinăria A.
SA ș
i cu
SNP P. - Sucursala Arad, pentru motorină în
valoare de 1.745.353.970 lei și, respectiv, 4.492.259
.174
lei.
Dat fiind că
scutirea de la plata taxei datorată fondului special al drumurilor publice
se acorda în funcție de destinația pe care agentul economic o
atribuia carburantului, printr-o declarație pe proprie răspundere,
inculpatul a emis o asemenea declarație, în sensul că motorina
achiziționată va fi utilizată în condițiile
dispozițiilor Legii 118/1996 și nu va fi comercializată.
Pentru
comercializarea carburanților obținuți în condițiile
reținute anterior, inculpatul T.S.V. a solicitat numitei C.C. și
inculpatei M.C.M. procurarea unor facturi fiscale „în alb" pentru a
realiza scriptic operațiunea de comercializare. Astfel, în perioada martie
2001 - noiembrie 2001 inculpata M.C.M., având acordul inculpatului T.S.V., a
completat mai multe facturi fiscale aparținând SC V.C. SRL Oradea, SC S.P.C.
SRL Oradea, SC H.C. SRL Oradea, SC G.E. SRL Oradea și SC D. SRL
Ploiești.
Aceste facturi erau
înregistrate de inculpata D.F.C., în calitatea sa de contabilă, în
contabilitatea primară a SC M.P. SRL; astfel, scriptic, rezultă
că SC M.P. SRL Chișineu Criș a livrat SC V.C. SRL Oradea, SC S.P.C.
SRL Oradea și SC H.C. SRL Oradea produse petroliere cu regim special în
valoare de 643.331.868 Iei, de 2.612.234.652 lei, și, respectiv, de
4.426.777.697 lei. In această modalitate, inculpatul T.S.V. a cauzat A.N.D.
un prejudiciu în valoare de 4.309.455.231 lei.
Din
raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat, cu
privire la SC V.C. SRL Oradea, SC S.P.C. SRL Oradea și SC H.C. SRL Oradea,
că sediile acestora sunt fictive, administratorii nu pot fi
găsiți la domiciliile declarate, iar actele contabile nu pot fi
verificate, nefiind depuse bilanțurile contabile.
Pentru realizarea
tranzacțiilor comerciale, inculpatul T.S.V. l-a contactat, în cursul lunii
martie 2001, pe inculpatul C.L.C., în scopul tranzacționării
scriptice a produselor petroliere prin SC F.T.O. SRL către SC M.P. SRL
și alte societăți. Astfel, inculpații C.L.C., D.F.C.
și M.C.M. au completat în fals mai multe facturi fiscale care atestau
operațiuni fictive, în relația SC M.P. SRL - SC F.T.O. SRL - firme
fictive; respectiv în relația SC F.T.O. SRL - firme fictive - SC M.P. SRL.
Astfel, firmele în cauză nu mai desfășurau activități
comerciale și, oricum, nu aveau ca obiect de activitate comercializarea
produselor petroliere; totodată, șoferii care figurau în acte că
ar fi efectuat acele curse au declarat că, în realitate, acele curse nu
s-au efectuat, iar semnăturile de pe facturi nu le aparțin. Prin
aceste operațiuni fictive M.F.P. a fost prejudiciat cu suma de
10.535.083.565 lei.
Împotriva acestei
sentințe penale au declarat apel
Parchetul de pe lângă
Tribunalul Arad și inculpații C.L.C., T.S.V., D.F.C. și M.C.M.
Prin Decizia penală nr. 95/A din 3 iunie
2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,
au fost admise
apelurile declarate de inculpații C.L.C., T.S.V., D.F.C. și M.C.M., a
fost desființată în parte sentința atacată și:
1- în baza art. 26 C.
pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.,
l-a condamnat pe inculpatul T.S.V. la 4 ani închisoare pentru complicitate la
infracțiunea de evaziune fiscală, prin schimbarea încadrări
juridice, din art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen., art. 40 din Legea 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. și
art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea 87/1994, cu
aplicarea
art. 13 C. pen.;
- în baza art. 11,
pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. l-a achitat pe
același inculpat pentru infracțiunea de fals în declarații, prev.
de art. 292 C. pen.;
- în baza art. 26
C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C.
pen., a condamnat-o pe inculpata M.C.M. la 4 ani închisoare, pentru
complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prin schimbarea
încadrări juridice, din art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3)
și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26, C. pen. raportat
la art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. și art. 26
C. pen., raportat la art. 13 din Legea 87/1994,
aplicarea
art. 13 C. pen.;
3- în baza art. 13
din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat-o pe inculpata
D.(fostă T.) F.C. la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de
evaziune fiscală prin schimbarea încadrării juridice din art. 26,
raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen.
art. 13 din Legea 87/1994,
aplicarea
art. 13 C. pen.;
4- În baza art. 13
din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., l-a condamnat pe
inculpatul C.L.C. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune
fiscală, prin schimbarea încadrării juridice din art. 13 din Legea
nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 și 40 din Legea
nr. 81/1991, cu aplicarea art. 33 C. pen.
S-a
aplicat inculpaților (1-4) pedeapsa complementară a interzicerii, pe
timp de 5 ani, a
drepturilor prevăzute de 64 lit.
a) (teza a II a) lit. b) și lit. c) C. pen.
În ce îi
privește pe inculpații T.S.V., M.C.M. și D.F.C., s-a dispus în
baza art. 86
1
C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării
pedepse stabilite fiecăruia pe durata unei termen de încercare de 6 ani,
determinată potrivit art. 86
2
C. pen.
În baza
art. 86
3
C. pen., inculpații au fost obligați ca pe durata
termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de
supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă
Tribunalul Arad, la datele fixate de acest serviciu;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,
reședință sau locuință și orice deplasare care
depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate
mijloacele lor de existență.
În fine, acestor inculpați li s-a atras atenția asupra
prevederilor art. 86
4
C. pen.
Au fost
menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Arad împotriva aceleiași sentințe.
Împotriva acestei din urmă
decizii penale au declarat, recurs în termen, Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Timișoara și inculpații T.S.V. și D.F.C. și
apoi, la 2 septembrie 2008, a declarat recurs peste termen și inculpata M.C.M.,
susținând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.
385
3
alin. (2), raportat la art. 363 și 365 C. proc. pen.,
întrucât a lipsit la toate termenele de judecată în apel și nu a fost
prezentă la pronunțare, că a formulat cerere în termenul
prevăzut de lege și că hotărârea primei instanțe nu a
fost pusă în executare; apreciindu-se că sunt întrunite
condițiile prevăzute de art. 385
3
alin. (2) C. proc. pen.,
s-a dispus repunerea sus - numitei inculpate în termenul de recurs.
Cu privire la recursul declarat de
Parchet, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 17 și 14 C. proc. pen., după examinarea probelor administrate în
cauză s-a apreciat că acesta este nefondat, inclusiv cât
privește modul de soluționare a laturii civile.
Totodată au fost apreciate ca
nefondate – și respinse ca atare recursurile declarate ( în termen ) de inculpații
T.S.V. și D.F.C. și (peste termen) de inculpata M.C.M., recursuri
prin care - între altele - s-a solicitat să se dispună încetarea
procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 lit. g) C.
proc. pen., cu referire la art. 124 și art. 122 lit. d) C. pen. (privind
prescripția specială a răspunderii penale); sub acest din
urmă aspect, Înalta Curte a reținut că infracțiunea de
evaziune fiscală se consumase – astfel cum rezultă din
conținutul art. 13 din Legea nr. 87/1994 – în momentul producerii
urmărilor materiale imediate (indiferent de data comiterii faptei),
adică la data expirării termenului legal de plată a
obligațiilor fiscale către stat - în speță, ultima zi a
lunii februarie 2002 (potrivit art. 34 din aceeași lege ) – dată
calendaristică în raport cu care durata prescripției (speciale) a
răspunderii penale, determinată potrivit art. 124, cu referire la
art. art. 122 lit. d) C. pen. nu era împlinită.
Împotriva acestei din urmă
decizii inculpații T.S.V. și D.F.C. au formulat contestația în
anulare de față, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. c) C.
proc. pen. și solicitând desființarea deciziei, cu consecința
rejudecării recursurilor acestora și a pronunțării
soluției de încetare a procesului penal, preconizată încă în acea
cale de atac.
Contestația în anulare de
față este nefondată.
Din examinarea considerentelor
deciziei contestate rezultând că instanța de recurs (secția penală
a acestei Înalte Curți) a examinat îndestulător motivul de casare
invocat, în comun, de aceiași inculpați (întemeiat pe prevederile
art. 385
9
alin. (1) pct. 15, teza a II-a C. proc. pen.) și,
găsindu-l neîntemeiat (în raport cu prevederile art. 13 și art. 34
din Legea nr. 87/1994, din care rezultă că, în speță
obligațiile fiscale către stat erau scadente la sfârșitul lunii
februarie 2002, iar nu la 18 mai 2001 sau la 25 iulie 2001, cum fără
temei se susține în motivarea scrisă a prezentei căi
extraordinare de atac), a respins recursurile, soluție ce se
învederează temeinică și legală.
Așa fiind, contestația în
anulare urmează a fi respinsă ca nefondată, cu obligarea
contestatorilor la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit
dispozitivului.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată,
contestația în anulare formulată de contestatorii T.S.V. și D.F.C.
împotriva Deciziei penale nr. 1846 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția penală
pronunțată în Dosarul nr. 1317/59/2007.
Obligă contestatorii la plata
sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 11 decembrie 2009.