ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1254/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1254/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

penal de față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 403 din 13 iunie

2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a dispus condamnarea

inculpatului T.V., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr.

241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 280

1

din Legea nr. 31/1990

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a aplicat pe lângă

pedeapsa închisorii stabilită pentru infracțiunea de evaziune fiscală, pedeapsa

complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul

dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dat spre executare

inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Cu titlu de pedeapsă

accesorie au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul

dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen. s-a procedat la revocarea beneficiului

liberării condiționate pentru restul de 1349 zile rămas neexecutat din pedeapsa

de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 293 din 4

februarie 2002 a Judecătoriei sectorului 4 București, definitivă prin

decizia penală nr. 964 din 5 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, rest ce a fost contopit cu pedeapsa rezultantă, aplicată pentru

faptele deduse judecății, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai

grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condițiile dispozițiilor

art. 65 C. pen.

În temeiul

dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 C. proc. pen.,

s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și

imobile ale inculpatului în vederea reparării pagubei produse prin

infracțiune.

Pe latură civilă,

inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.964.214 RON despăgubiri civile

către stat reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice A.N.A.F., plus

dobânda legală aferentă de la data săvârșirii faptei și până la achitarea

debitului.

În temeiul dispozițiilor

art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 9.000 RON cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: la data de 11 decembrie 2007

inculpatul T.V., în calitate de cesionar, și soția acestuia T.T., în calitate de

cedent, au încheiat contractul de cesiune a părților sociale deținute de T.T. în

calitate de asociat unic al SC A.T. SRL, asociat unic și administrator devenind

inculpatul T.V., în acest sens fiind întocmite contractul de cesiune a părților

sociale din data de 11 decembrie 2007, actul adițional din data de 11 decembrie

2007 și actul constitutiv din data de 13 decembrie 2007 care au fost depuse la Oficiul

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.

Începând cu data de 1

ianuarie 2008, prin intermediul SC A.T. SRL, inculpatul a început să desfășoare

mai multe operațiuni de achiziții intracomunitare din statele membre ale Uniunii

Europene valoarea totală a acestora la data de 25 aprilie 2008 fiind de 15.656.794,33

RON, obiectul constituindu-l fructe și legume pe care le-a comercializat ulterior

pe piața românească. Livrările intracomunitare de bunuri au fost realizate de următoarele

societăți comerciale: A.P., B.S., F.G.D.E., S.F.A., M.F., M.H.T., S.Z., Z.K.T.,

M.G., B.M.G.D., B., B.B.C., C.V., C.M., C.F., C.A.S.G.D., C.F.A., C.G.A.L.S., D.F.,

D.E.F., E.V., F.I.E.P., F.E., F.D., G.F., G.F., L.S., M.E., M.F., M., N.F., O.F.,

S.D.S., P.P.S.R., S., S.V.S., S.F., S.I.E.O., T.B., V.D.M., Z.M., H.L.P., A.P.L.

și A.F. Inculpatul T.V., în calitate de administrator al SC A.T. SRL, a omis să

evidențieze în alte documente legale astfel cum acestea sunt definite de art. 2

lit. c) din Legea nr. 241/2005, respectiv în decontul de TVA (formularul 300) toate

operațiunile comerciale de vânzare a mărfurilor achiziționate intracomunitar în

cuantum de 10.111.767 RON livrate pe piața românească și a veniturilor realizate

din acestea în valoare de 10.400.819 RON, omițând totodată să evidențieze în declarația

recapitulativă aferentă trimestrului I suma de 4.345.493,33 RON reprezentând achiziții

intracomunitare de legume și fructe, iar în declarația 100 suma de 47.688 RON reprezentând

impozit pe profit, iar în evidențele contabile, respectiv în Registrul de evidență

fiscală a omis să evidențieze integral operațiunile comerciale realizate, în scopul

sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Prin acest mod de operare,

inculpatul a prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu suma de 1.976.214

RON reprezentând taxă pe valoare adăugată de plată și impozit pe profit. Ulterior

cesiunii părților sociale, inculpatul T.V. s-a prezentat la data de 6 iunie 2008

și la data de 14 iulie 2008 în fața funcționarilor bancari ai Agenției D., Banca

T. unde a completat fișele de actualizare a împuterniciților pe contul bancar al

SC A.T. SRL, în calitate de reprezentant legal și aplicând ștampila aceleiași societăți

pe care anterior a pretins că a predat-o noilor asociați la data de 6 mai 2008.

În declarațiile date,

inculpatul T.V. arată că, în luna decembrie 2007 a preluat părțile sociale și a

devenit administrator al SC A.T. SRL, sens în care a întocmit toate documentele

necesare și le-a depus la Oficiul Registrului Comerțului. Din luna ianuarie 2008

a început să efectueze importuri de legume și fructe din Comunitatea Europeană.

În perioada ce face obiectul

cercetării, respectiv 1 ianuarie 2008-31 iulie 2008, inculpatul T.V. a acționat

în calitate de administrator de drept al SC A.T. SRL, cât și în calitate de administrator

de fapt. În această calitate avea obligația evidențierii operațiunilor comerciale

în deconturile de TVA (declarația 300) declarațiile privind obligațiile de

plată la bugetul de stat (declarația 100) declarația privind achizițiile intracomunitare

(declarația 390) pentru achizițiile intracomunitare efectuate conform facturilor

fiscale emise de furnizorii externi. Nu au fost evidențiate operațiuni comerciale

reprezentând contravaloarea achizițiilor intracomunitare achitată furnizorilor externi

și a veniturilor încasate din aceste operațiuni în evidentele contabile ale societății,

respectiv în Registrul de evidență fiscală, cât și în alte documente legale așa

cum acestea sunt definite în art. 2 lit. c) din Legea nr. 241/2005. În acest fel

a fost prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu taxa pe valoarea adăugată

de plată și impozit pe profit.

Deși inculpatul T.V. a

indicat că a existat un contabil autorizat în persoana numitei M.N., aceasta nu

a putut fi identificată, iar din verificarea bazei de date online a C.E.C.C.A.R.

a rezultat că aceasta nu figurează ca expert contabil și prin urmare obligația de

a organiza și ține contabilitatea revenea administratorului T.V.

Comisarii Gărzii Financiare,

secția Municipiului București au procedat la verificarea activității

comerciale a societății SC A.T. SRL, inculpatul a prezentat la data de 11

februarie 2008 spre control doar o parte din documentele solicitate de aceștia,

facturi, fără a prezenta un registru contabil fiind întocmită nota de constatare.

Deși inculpatul avea cunoștință că la data de 4 februarie 2008 va

fi supus unui control fiscal s-a sustras de la prezentarea documentelor contabile.

Trebuia să se prezinte

la sediul Gărzii Financiare cu documentele de înființare, funcționare

firma și celelalte documente justificative contabile pentru perioada 1 ianuarie

2008 la zi și registrul unic de control. Inculpatul s-a prezentat la sediul organului

de control la data de 27 aprilie 2008 fără a prezenta documentele solicitate, declarând

că acestea se aflau la contabila societății care nu se afla în localitate și care

s-a dovedit a fi o persoană inexistentă. S-a stabilit ca inculpatul T.V. să se prezinte

din nou, cu toate documentele la data de 24 aprilie 2008. Însă la acea dată inculpatul

a încheiat un contract de cesiune a părților sociale deținute de SC A.T. SRL, cu

două persoane neidentificate, care s-au recomandat cetățeni turci C.F.A. și D.S.

Documentele judiciar-contabile

nu s-au predat când s-a semnat contractul, ci ulterior la 6 mai 2008. La Oficiul

Registrului Comerțului a fost înscris un contract de cesiune din 5 mai 2008, nu

cel din 25 aprilie 2008.

În perioada cuprinsă între

25 aprilie 2008-6 mai 2008, inculpatul a făcut plăți furnizorilor externi deși

cesionase părțile sociale ale firmei în scopul îngreunării urmăririi penale și sustragerii

de la urmărirea penală prin predarea acestor documente contabile unor persoane de

cetățenie turcă pe care nu le-a cunoscut. Această predare s-a făcut prin intermediul

martorului P.V.C. Conform concluziilor constatării tehnico-științifice grafoscopice,

efectuate în cauză semnătura de pe contractul de cesiune din 25 aprilie 2008 la

rubrica cedent a fost executată de inculpatul T.V.

Cu privire la cel de al

doilea contract de cesiune, din data de 2 mai 2008, urmat de procesul-verbal de

predare-primire a documentelor contabile, din data de 6 mai 2008 martorul P.V.C.

declara că și acesta a fost semnat de inculpatul T.V. în fața sa, care a aplicat

și ștampila societății pe acest înscris. Rezultă din probele dosarului că până la

data de 6 mai 2008 cele trei ștampile ale societății au fost în posesia inculpatului

T.V.

În sensul celor prezentate

detaliat în rechizitoriu referitor la normele legale incidente cauzei, cât și din

împrejurările de fapt a rezultat că, ulterior datei de 25 aprilie 2008 când a fost

încheiat contractul de cesiune a părților sociale, în numele și pe seama SC

A.T. SRL au fost efectuate plăți prin contul bancar către furnizorii externi de

către numitul T.F.R., fiul inculpatului, cu știință și sub supravegherea acestuia.

În declarațiile din data de 27 ianuarie 2011 și din data de 10 iunie 2011, inculpatul

a arătat că îl însoțea de fiecare dată pe fiul său pentru a face depunerile de numerar

din încasările de la furnizorii interni, precum și pentru a face plățile valutare

externe, despre furnizorii externi având cunoștință numai inculpatul T.V. întrucât

doar acesta lansa comenzile la extern. Această împrejurare de fapt este atestată

de plățile efectuate prin declarațiile de plată valutară externă pentru furnizorul

extern S.Z. în cuantum de 24.347,75 euro; pentru furnizorul extern C.V. S.R.L. în

cuantum de 9431,24 euro; pentru furnizorul extern F.G.D.E. în cuantum de 70.000

de euro; pentru furnizorul extern V.D.M. în cuantum de 5.278,67 euro; pentru furnizorul

extern S. S.R.L. în cuantum de 4.371,72 euro; pentru furnizorul extern F.D. în cuantum

de 8.288 euro; pentru furnizorul extern S.F.A. în cuantum de 46.500 euro; pentru

furnizorul extern F.I.E.P. în cuantum de 20.075,26 euro; pentru furnizorul extern

Z.K.T. în cuantum de 15.012 euro; pentru furnizorul extern M.F. în cuantum de 32.678,4

euro; pentru furnizorul extern Z.M. în cuantum de 14.088 euro; pentru furnizorul

extern S.F.A. în cuantum de 67.829,03 euro și de 13.694 euro. Dacă inculpatul se

afla în incapacitate de plată așa cum a susținut în declarațiile date în data de

25 mai 2011 și 2 iunie 2011 nu ar mai fi procedat la efectuarea acestor plăți valutare

externe.

Inculpatul T.V. a recunoscut

că l-a cunoscut pe martorul P.V.C. prin intermediul lui T.F.R., astfel încât nu

s-a putut susține că inițiativa cesiunii i-a aparținut martorului P.V.C., ci că

inculpatul T.V., știind că face obiectul unor verificări fiscale din partea comisarilor

Gărzii Financiare, secția Municipiului București, i-a solicitat fiului său să-i

găsească o persoană care să-l poată ajuta să îndeplinească formalitățile de cesiune

a părților sociale. Martorul P.V.C. a fost de acord să-l ajute să cesioneze părțile

sociale, motivul cesiunii comunicat de inculpatul T.V. martorului fiind acela al

incapacității de plată în care a intrat societatea.

Împrejurarea că inculpatul

a cesionat părțile sociale fictiv, în realitate continuând să administreze pe mai

departe activitatea societății comerciale a rezultat din faptele sale, la data de

14 iulie 2008 s-a prezentat la agenția instituției creditoare, Agenția

D. și a depus cererea de actualizare a împuterniciților pe contul SC A.T. SRL, arătând

că el este împuternicitul pe mai departe al societății, deși la data de 25

aprilie 2008 își cesionase părțile sociale, la data de 6 iunie 2008, s-a legitimat

în fața funcționarului aceleiași agenții și a aplicat ștampila societății pe cererea

de actualizare a titularilor de cont, împrejurări recunoscute de inculpat.

Împrejurările menționate

au dus la concluzia că inculpatul a cesionat părțile sociale fictiv scopul real

urmărit la realizarea cesiunii fiind acela de a se sustrage de la urmărirea penală

și nicidecum incapacitatea de plată în care se afla societatea.

Prima instanță a apreciat

că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de

art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și ale art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 și că aceste infracțiuni au fost săvârșite de inculpatul T.V.

Având în vedere criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de

gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, cât și de persoana inculpatului

care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și are un cazier bogat, având multiple

condamnări anterioare, tribunalul a procedat la aplicarea pedepselor.

Pe latură civilă s-a reținut

că Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F., s-a constituit parte civilă cu suma

de 1.964.214 RON reprezentând prejudiciu la bugetul de stat cauzat prin omisiunea

acestuia de a evidenția în documentele contabile toate operațiunile economice și

veniturile realizate de societatea administrată de acesta SC A.T. SRL. S-a constatat

că acțiunea civilă este întemeiată sub acest aspect, inculpatul datorând TVA de

plată în cuantum de 825.644 RON și impozit pe profit în valoare de 20.858 RON, aferent

achizițiilor intracomunitare în valoare de 4.435.496 RON neevidențiate în declarație;

TVA de plată în cuantum de 1.093.882 RON și impozit pe profit în cuantum de 26.830

RON aferent stocului de marfă în valoare de 5.757.274 RON comercializat pe piața

românească.

Solicitarea privind obligarea

inculpatului la suma de 1.111.260 RON reprezentând TVA de plată și impozit pe profit

corelativ cantității de marfă în sumă de 5.542.442 RON a fost considerată ca neîntemeiată

întrucât nu s-a făcut dovada că aceste mărfuri au intrat în posesia SC A.T. SRL.

Împotriva acestei sentințe

penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul

T.V.

Criticile Ministerului

Public vizează nelegalitatea sentinței atacate sub aspectul greșitei aplicări a

regimului sancționator și omisiunea instanței de a aplica cu titlu de pedeapsă complementară

și accesorie, interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C.

pen.

Apelul inculpatului vizează

temeinicia soluției de condamnare, acesta solicitând achitarea pentru cele două

infracțiuni reținute în sarcina sa.

Prin decizia penală

nr. 293 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

s-au admis apelurile declarate de procuror și de inculpat, s-a desființat în parte

sentința penală apelată și rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa

rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului T.V., în pedepsele componente

de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1)

lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum și restul de

1349 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, aplicată

prin sentința penala nr. 293 din 4 februarie 2002, pronunțată de Judecătoria sectorului

4 București.

În baza art. 61 alin.

(1) C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei

de 8 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 293 din 4

februarie 2002, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, definitivă prin

decizia penală nr. 964 din 5 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a

penală și s-a contopit restul neexecutat de 1349 zile închisoare cu fiecare dintre

cele două pedepse aplicate inculpatului, aplicându-i acestuia pedeapsa cea mai grea

de 5 ani închisoare, respectiv de 1349 zile închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse astfel stabilite,

urmând ca inculpatul T.V. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului,

ca pedeapsă complementară pentru infracțiunea de evaziune fiscală, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a ocupa

funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale) C. pen. pe o durată

de 2 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsă pe care a aplicat-o inculpatului,

alături de pedeapsa rezultantă, conform art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a ocupa funcția de

administrator în cadrul unei societăți comerciale) C. pen., pe durata executării

pedepsei închisorii.

În baza art. 14 raportat

la art. 346 C. proc. pen. și art. 998-art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul

la plata sumei de 1.967.214 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă

Statul Român, Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de prim control judiciar a reținut că, în cauză există probe care să confirme

că inculpatul, în calitate de administrator al SC A.T. SRL, în perioada 1

ianuarie 2008-31 iulie 2008, a efectuat achiziții intracomunitare de fructe și legume,

procedând la vânzarea acestora, fără a evidenția aceste operațiuni comerciale în

evidențele contabile, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor către bugetul

de stat, respectiv a impozitului pe profit și a taxei pe valoare adăugată, producând

un prejudiciu de 1.967.214 RON.

Astfel, din raportul de

expertiză contabilă efectuat în cauză, reiese că procedând la compararea declarației

recapitulative privind livrările/achizițiile intracomunitare de bunuri depusă de

SC A.T. SRL pentru trimestrul I al anului 2008 și situația tranzacțiilor efectuate

în euro pusă la dispoziție de Banca T., expertul a constatat că acestea din urmă

evidențiază faptul că au fost achitate mai multe furnizări de marfă decât cele evidențiate,

concluzionând în sensul că achizițiile intracomunitare nedeclarate conform plăților

efectuate în plus față de declarația 390, însumează 4.345.496 RON, sumă la care

prin aplicarea adaosului mediu declarat de inculpat de 3%, astfel încât valoarea

veniturilor nedeclarate este în cuantum de 4.475.858 RON. De asemenea, expertul

a procedat la stabilirea achizițiilor intracomunitare nedeclarate și prin luarea

în considerare a declarațiilor furnizorilor externi, reținând că prin scăderea din

valoarea acestora de 5.316.480 euro a sumei de 1.470.924 euro, reprezentând plățile

efectuate către furnizorii externi și având în vedere același adaos comercial de

3%, pe lângă prejudiciul calculat în modalitatea anterior expusă, se poate estima

un venit nedeclarat de 5.708.715 RON.

În continuare, expertul

a procedat la calcularea prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului

prin neevidențierea tuturor operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor

realizate în raport de ambele modalități de stabilire a acestora, concluzionând

că:

În raport de prima modalitate

de calcul descrisă în precedent acesta este în cuantum de 1.967.214 RON-1.919.526

RON reprezentând TVA și 47.688 RON reprezentând impozit pe profit.

În raport de cea de-a

doua modalitate de calcul, în afara prejudiciului menționat, expertul a indicat

ca prejudiciu estimativ suma de 1.111.260 RON, din care 1.084.656 RON reprezintă

TVA și 26.604 RON, impozit pe profit.

Curtea, în acord cu prima

instanță a reținut suma de 1.967.214 RON-1.919.526 RON reprezentând TVA și 47.688

RON reprezentând impozit pe profit, ca prejudiciu cert cauzat bugetului general

consolidat al statului, astfel cum chiar expertul a precizat în expertiza efectuată,

prejudiciul calculat în raport de declarațiile furnizorilor externi, în lipsa unei

dovezi care să conforme plata mărfurilor respective și prin urmare caracterul efectiv

al livrărilor și/sau al veniturilor corespunzătoare, având doar caracter estimativ.

În ceea ce privește contabilitatea

societății, aceasta nu a fost ținută și organizată în baza unui contract de prestări

servicii, astfel încât răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității

revine inculpatului T.V., potrivit art. 10 raportat la art. 1 din Legea nr. 82/1991.

S-a reținut că susținerile inițiale ale inculpatului în sensul că evidența contabilă

a societății comerciale a fost ținută de numita M.N., nu a fost reținută în lipsa

unui contract de prestări servicii, cu atât mai mult cu cât din procesul-verbal

de verificare în baza de date online a C.E.C.C.A.R., reiese că persoana indicată

de inculpat nu figurează ca având calitatea de expert contabil sau contabil autorizat.

În obiecțiunile la raportul

de expertiză contabilă, inculpatul T.V. a solicitat să fie avut în vedere faptul

că începând cu data de 25 aprilie 2008, dată la care a cesionat părțile sociale,

nu a mai avut calitatea de administrator, această calitate revenind numitului D.S.

În legătură cu acest aspect,

Curtea a reținut în acord cu prima instanță, ca fiind dovedită infracțiunea prevăzută

de art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 privind transmisiunea fictivă a părților

sociale, reținută în sarcina inculpatului, transmitere fictivă ce nu are aptitudinea

de a înlătura răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea de evaziune

fiscală, inculpatul continuând să exercite în fapt atribuțiile de administrator,

cesiunea formală încheiată de acesta având ca și scop tocmai eludarea legii penale

și îngreunarea cercetărilor.

În susținerea acestei

acuzații, Curtea a reținut chiar împrejurarea în care inculpatul T.V. a procedat

la încheierea contractului de cesiune, respectiv, cunoscând că societatea face obiectul

unor verificări fiscale din partea Gărzii Financiare, aspect dovedit cu notele de

constatare, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, precum

și notele explicative aflate la dosar.

De altfel, din rapoartele

de constatare tehnico-științifică grafoscopică efectuate în cauză rezultă că semnătura

de pe contractul de cesiune nu a fost executată de consilierul juridic N.D., deși

poartă ștampila cu inscripția „C.J.N.D.”, ștampilă în privința căreia nu s-a putut

stabili dacă a fost sau nu aplicată cu cea aparținând acestuia, iar în ceea ce privește

semnăturile de la rubrica cesionarilor D.S. și C.F.A. de pe ambele contracte de

cesiune încheiate succesiv la 25 aprilie 2008 și 5 mai 2008, precum și de pe procesul-verbal

de predare primire din data de 6 mai 2008 nu au fost executate de aceștia.

Mai mult, inculpatul T.V.

a continuat să efectueze plăți către furnizorii externi și după data la care se

încheiase presupusa cesiune, în susținerea acestui aspect de fapt fiind identificate

mai multe declarații de plată valutară externă, iar în privința contului bancar

al SC A.T. SRL neintervenind nicio modificare în ceea ce privește persoana abilitată

să efectueze operațiuni bancare în numele societății, dimpotrivă din actele puse

la dispoziție de Banca T., Agenția D., rezultă că la data de 6 iunie 2008 și 14

iulie 2008, inculpatul s-a prezentat funcționarului bancar sub calitatea de reprezentant

legal al societății comerciale menționate, a completat cereri de actualizare a împuterniciților

pe contul bancar al acesteia arătând că el este persoana împuternicită și aplicând

ștampila societății, ceea ce denotă în mod evident faptul că acesta a exercitat

în fapt atribuțiile de administrator și caracterul fictiv al cesiunii părților sociale,

în contextul în care presupușii cesionari nu au desfășurat practic nicio activitate

în cadrul societății.

Susținerea inculpatului

în sensul că odată cu încheierea contractului de cesiune, pasivul societății, cât

și actele contabile au fost preluate de cesionari, de asemenea nu a putut fi reținută

ca reprezentând adevărul, pe de o parte pentru aceleași motive expuse în precedent

și pe de altă parte față de faptul că referitor la acest aspect există un singur

document, respectiv procesul-verbal de predare primire, care nu apare ca fiind semnat

de cesionari, așa cum s-a arătat, document ce de altfel nu este legal întocmit,

lipsind un opis al documentelor predate.

Inculpatul a contestat

suma calculată drept prejudiciu de expertul contabil, invocând că suma respectivă

este net superioară celei calculate de A.N.A.F. prin cererea de deschidere a procedurii

insolvenței, și faptul că aceasta a fost calculată pornind de la prezumția unui

„profit maxim”. Cu privire la aceste aspecte, Curtea a reținut ca fiind fondate

răspunsurile date de expert în sensul că diferența dintre debitul stabilit de A.N.A.F.

în cadrul procedurii insolvenței diferă, dat fiind faptul că acesta a fost calculat

în raport de declarațiile și deconturile depuse de societate, fără ca organul fiscal

să verifice neconcordanța dintre declarațiile depuse și situația reală, acest aspect

făcând de altfel obiectul cauzei penale de față, fiind rezultat concret al infracțiunii

de evaziune fiscală. În legătură cu cel de-al doilea aspect, în condițiile în care

inculpatul în calitate de administrator nu a ținut o evidență contabilă, în mod

corect la calcul obligațiilor fiscale a fost avut în vedere adaosul comercial mediu

declarat chiar de inculpat în nota explicativă dată în 29 aprilie 2008.

În raport de considerentele

expuse referitoare la cuantumul prejudiciului cauzat, critica inculpatului privind

încadrarea juridică a infracțiunii de evaziune fiscală, în sensul că trebuia reținută

incidența alin. (2), iar nu alin. (3) ale art. 9 din Legea nr. 241/2005, apare ca

nefondată, suma de 1.967.214 RON, raportată la cursul mediu al monedei euro 3,768

RON/euro, depășind suma de 500.000 de euro.

De altfel, din chiar faptul

că inculpatul T.V. a preluat societatea comercială respectivă, societate care nu

a avut nicio activitate comercială, efectuând în numele și pe seama acesteia achiziții

intracomunitare un singur trimestru, până la prima raportare fiscală a activității

comerciale, după care a transmis în mod fictiv părțile sociale pentru a se sustrage

răspunderii controlului fiscal și eventual răspunderii penale, atestă faptul că

inculpatul a urmărit acest scop încă de la preluarea societății.

În ceea ce privește critica

parchetului referitor la modalitatea de sancționare adoptată de Tribunal, Curtea

a constatat că aceasta este fondată. Astfel, deși instanța de fond în mod corect

a stabilit că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în

stare de recidivă postcondamnatorie, în mod eronat a procedat la aplicarea cu prioritate

a dispozițiilor privind concursul de infracțiuni și subsecvent a celor incidente

în cazul recidivei. Astfel, în considerarea faptului că pedeapsa aplicată potrivit

regimului sancționator al recidivei este unică și indivizibilă, prima instanță ar

fi trebuit să dea efect cu precădere regulilor de sancționare incidente, respectiv

art. 61 C. pen., pedepsele astfel stabilite urmând a fi contopite potrivit regulilor

concursului de infracțiuni.

De asemenea, s-a apreciat

ca fiind fondată critica parchetului vizând omisiunea primei instanțe de a aplica

inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie și complementară, interdicția de a ocupa

funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale în contextul în care

inculpatul s-a folosit la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de funcția

de administrator al SC A.T. SRL, iar în raport de natura și gravitatea infracțiunii

se impune și aplicarea acestor pedepse.

Împotriva deciziei penale

nr. 293 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

în termen legal a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie sub următoarele aspecte:

a inculpatului pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.

Referitor la infracțiunea

de transmitere fictivă a părților sociale, inculpatul a arătat că această faptă

nu a fost săvârșită cu intenție, ci a urmărit să cesioneze în mod real părțile sociale,

în acest sens întocmind o procură autentificată martorului P.V.C., iar ulterior

a predat și actele contabile ale firmei.

În ceea ce privește infracțiunea

de evaziune fiscală nu mai putea fi subiectul activ al acestei infracțiuni după

data cesionării părților sociale.

o greșită încadrare juridică a faptei de evaziune fiscală în sensul reținerii

alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 241/2005 prin luarea în considerare a cursului

euro mediu pe anul 2008 și nu cel de la data facturării.

instanțele au respins cererea inculpatului de a se încuviința un supliment la raportul

de expertiză contabilă care să stabilească valoarea achizițiilor comunitare pentru

perioada 1 ianuarie 2008-25 aprilie 2008, având în vedere declarațiile făcute de

SC A.T. SRL cât și declarațiile furnizorilor străini până la data cesionării societății.

Pentru motivele expuse,

inculpatul solicită, în principal, casarea deciziei penale recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecare pentru efectuarea suplimentului la raportul de expertiză,

iar în subsidiar, casarea ambelor hotărâri și achitarea sa în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru cele două infracțiuni

care i s-au reținut în sarcină.

În drept, inculpatul și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 12, pct. 17 și pct.

17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul declarat

în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține că acesta este nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Inculpatul T.V. a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin.

(1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. și art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen.

În fapt, s-a reținut că

în perioada 1 ianuarie 2008-31 iulie 2008 inculpatul T.V. nu a evidențiat în documentele

contabile întreaga activitate comercială desfășurată de societatea pe care o administra,

respectiv SC A.T. SRL. Astfel, nu a evidențiat operațiuni comerciale în valoare

de 4.345.496 RON, contravaloarea achizițiilor intracomunitare, și venituri în valoare

de 4.475.858 RON, acesta neevidențiind nici livrările de legume și fructe reprezentând

stocul de marfă de la sfârșitul lunii martie 2008 pe care l-a comercializat pe piața

internă în valoare de 5.757.274 RON, respectiv veniturile încasate din aceste operațiuni

comerciale în valoare de 5.924.958 RON, iar în evidențele contabile ale societății,

respectiv în Registrul de evidență fiscală a omis să evidențieze toate operațiunile

comerciale efectuate, prejudiciind în acest fel bugetul general consolidat al statului

cu suma de 1.976.214 RON, reprezentând taxă pe valoare adăugată de plată și impozit

pe profit.

S-a mai reținut că la

data de 25 aprilie 2008 inculpatul T.V. a transmis în mod fictiv părțile sociale

deținute la SC A.T. SRL către două persoane rămase neidentificate care s-au recomandat

sub identitatea de D.S. și C.F.A., acest contract fiind pus la dispoziția organelor

de cercetare penală la data de 10 septembrie 2008, după care inculpatul a încheiat

la data de 5 mai 2008 cu aceleași persoane un nou contract de cesiune a părților

sociale având ca obiect aceleași părți sociale, după care la data de 6 mai 2008

a întocmit un proces-verbal de predare-primire a documentelor contabile, deși inculpatul

a continuat să efectueze operațiuni bancare, încasări și plăți, prin contul bancar

al SC A.T. SRL, corelativ achizițiilor intracomunitare realizate, în scopul sustragerii

de la urmărire penală și îngreunării urmăririi penale.

Înalta Curte reține în

acord cu instanțele de fond și de apel că din probele administrate rezultă fără

dubiu că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost condamnat.

Referitor la infracțiunea

prevăzută de art. 280

1

din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte reține că

inculpatul a procedat la transmiterea fictivă a părților sociale.

Astfel, acesta a încheiat

contractul de cesiune cunoscând faptul că societatea sa face obiectul unor verificări

fiscale din partea Gărzii Financiare.

Din rapoartele de constatare

tehnico-științifică grafoscopică efectuate în cauză rezultă că semnătura de pe contractul

de cesiune nu a fost executată de consilierul juridic N.D., deși poartă ștampila

cu inscripția „C.J. N.D.”, iar în ceea ce privește semnăturile de la rubrica cesionarilor

D.S. și C.F.A. de pe contractele încheiate la 25 aprilie 2008 și 5 mai 2008, precum

și de pe procesul-verbal de predare-primire din 6 mai 2008 nu au fost executate

de aceștia.

Pe de altă parte, probele

administrate au dovedit că inculpatul a continuat să efectueze plăți pentru furnizorii

externi și după data presupusei cesiuni.

În realitate, inculpatul

a administrat pe mai departe societatea, aspect ce rezultă și din faptul că la datele

de 6 iunie 2008 și 14 iulie 2008 s-a prezentat la Agenția D., Banca T. unde a completat

fișele de actualizare a împuterniciților pe contul bancar al SC A.T. SRL, în calitate

de reprezentant legal și a aplicat ștampila aceleiași unități pe care a pretins

că a predat-o noilor asociați la data de 6 mai 2008.

Inculpatul a procedat

la transmiterea fictivă a părților sociale cu scopul de a se sustrage de la urmărirea

penală, astfel că în mod corect instanțele au reținut în sarcina acestuia comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 280

1

C. pen.

De asemenea, în perioada

1 ianuarie 2008-31 iulie 2008, inculpatul a omis să înregistreze și să evidențieze

în documentele contabile toate operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate,

cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând bugetului

de stat un prejudiciu în sumă de 1.967.214 RON, 1.919.526 RON TVA și 47.688 RON

impozit pe profit.

Așa cum s-a arătat anterior,

cesiunea părților sociale a fost una fictivă, astfel că nu poate fi primită apărarea

inculpatului în sensul că nu putea fi subiect activ al infracțiunii de evaziune

fiscală.

Instanțele au realizat

și o corectă încadrare juridică a faptei în dispozițiile art. 9 alin. (1) lit.

b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, prejudiciul creat depășind suma de 500.000

euro raportat la cursul mediu al monedei euro de 3,768 RON.

Cea de a treia critică

formulată de inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte încadrând acest motiv de

recurs în dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. care nu sunt incidente

în cauză, instanța de apel pronunțându-se motivat asupra cererii inculpatului de

efectuare a unui supliment la raportul de expertiză contabilă.

Pe de altă parte, un astfel

de supliment nici nu era necesar, expertul contabil având în vedere perioada 1 ianuarie

2008-31 iulie 2008, inculpatul continuând să desfășoare operațiuni în numele societății

și după data de 25 aprilie 2008.

Față de considerentele

expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 293/A din 16

octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 11 aprilie 2013.