ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1254/2013

Asupra recursului penal de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 403 din 13 iunie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului T.V., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 280 1 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. S-a aplicat pe lângă pedeapsa închisorii stabilită pentru infracțiunea de evaziune fiscală, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani. În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dat spre executare inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Cu titlu de pedeapsă accesorie au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen.

s-a procedat la revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 1349 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 293 din 4 februarie 2002 a Judecătoriei sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 964 din 5 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rest ce a fost contopit cu pedeapsa rezultantă, aplicată pentru faptele deduse judecății, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condițiile dispozițiilor art. 65 C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 C. proc.

pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune. Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.964.214 RON despăgubiri civile către stat reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice A.N.A.F., plus dobânda legală aferentă de la data săvârșirii faptei și până la achitarea debitului. În temeiul dispozițiilor art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 9.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: la data de 11 decembrie 2007 inculpatul T.V., în calitate de cesionar, și soția acestuia T.T., în calitate de cedent, au încheiat contractul de cesiune a părților sociale deținute de T.T.

în calitate de asociat unic al SC A.T. SRL, asociat unic și administrator devenind inculpatul T.V., în acest sens fiind întocmite contractul de cesiune a părților sociale din data de 11 decembrie 2007, actul adițional din data de 11 decembrie 2007 și actul constitutiv din data de 13 decembrie 2007 care au fost depuse la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București. Începând cu data de 1 ianuarie 2008, prin intermediul SC A.T. SRL, inculpatul a început să desfășoare mai multe operațiuni de achiziții intracomunitare din statele membre ale Uniunii Europene valoarea totală a acestora la data de 25 aprilie 2008 fiind de 15.656.794,33 RON, obiectul constituindu-l fructe și legume pe care le-a comercializat ulterior pe piața românească.

Livrările intracomunitare de bunuri au fost realizate de următoarele societăți comerciale: A.P., B.S., F.G.D.E., S.F.A., M.F., M.H.T., S.Z., Z.K.T., M.G., B.M.G.D., B., B.B.C., C.V., C.M., C.F., C.A.S.G.D., C.F.A., C.G.A.L.S., D.F., D.E.F., E.V., F.I.E.P., F.E., F.D., G.F., G.F., L.S., M.E., M.F., M., N.F., O.F., S.D.S., P.P.S.R., S., S.V.S., S.F., S.I.E.O., T.B., V.D.M., Z.M., H.L.P., A.P.L. și A.F. Inculpatul T.V., în calitate de administrator al SC A.T.

SRL, a omis să evidențieze în alte documente legale astfel cum acestea sunt definite de art. 2 lit. c) din Legea nr. 241/2005, respectiv în decontul de TVA (formularul 300) toate operațiunile comerciale de vânzare a mărfurilor achiziționate intracomunitar în cuantum de 10.111.767 RON livrate pe piața românească și a veniturilor realizate din acestea în valoare de 10.400.819 RON, omițând totodată să evidențieze în declarația recapitulativă aferentă trimestrului I suma de 4.345.493,33 RON reprezentând achiziții intracomunitare de legume și fructe, iar în declarația 100 suma de 47.688 RON reprezentând impozit pe profit, iar în evidențele contabile, respectiv în Registrul de evidență fiscală a omis să evidențieze integral operațiunile comerciale realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Prin acest mod de operare, inculpatul a prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu suma de 1.976.214 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată de plată și impozit pe profit. Ulterior cesiunii părților sociale, inculpatul T.V. s-a prezentat la data de 6 iunie 2008 și la data de 14 iulie 2008 în fața funcționarilor bancari ai Agenției D., Banca T. unde a completat fișele de actualizare a împuterniciților pe contul bancar al SC A.T. SRL, în calitate de reprezentant legal și aplicând ștampila aceleiași societăți pe care anterior a pretins că a predat-o noilor asociați la data de 6 mai 2008. În declarațiile date, inculpatul T.V. arată că, în luna decembrie 2007 a preluat părțile sociale și a devenit administrator al SC A.T.

SRL, sens în care a întocmit toate documentele necesare și le-a depus la Oficiul Registrului Comerțului. Din luna ianuarie 2008 a început să efectueze importuri de legume și fructe din Comunitatea Europeană. În perioada ce face obiectul cercetării, respectiv 1 ianuarie 2008-31 iulie 2008, inculpatul T.V. a acționat în calitate de administrator de drept al SC A.T. SRL, cât și în calitate de administrator de fapt. În această calitate avea obligația evidențierii operațiunilor comerciale în deconturile de TVA (declarația 300) declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat (declarația 100) declarația privind achizițiile intracomunitare (declarația 390) pentru achizițiile intracomunitare efectuate conform facturilor fiscale emise de furnizorii externi.

Nu au fost evidențiate operațiuni comerciale reprezentând contravaloarea achizițiilor intracomunitare achitată furnizorilor externi și a veniturilor încasate din aceste operațiuni în evidentele contabile ale societății, respectiv în Registrul de evidență fiscală, cât și în alte documente legale așa cum acestea sunt definite în art. 2 lit. c) din Legea nr. 241/2005. În acest fel a fost prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu taxa pe valoarea adăugată de plată și impozit pe profit. Deși inculpatul T.V. a indicat că a existat un contabil autorizat în persoana numitei M.N., aceasta nu a putut fi identificată, iar din verificarea bazei de date online a C.E.C.C.A.R. a rezultat că aceasta nu figurează ca expert contabil și prin urmare obligația de a organiza și ține contabilitatea revenea administratorului T.V.

Comisarii Gărzii Financiare, secția Municipiului București au procedat la verificarea activității comerciale a societății SC A.T. SRL, inculpatul a prezentat la data de 11 februarie 2008 spre control doar o parte din documentele solicitate de aceștia, facturi, fără a prezenta un registru contabil fiind întocmită nota de constatare. Deși inculpatul avea cunoștință că la data de 4 februarie 2008 va fi supus unui control fiscal s-a sustras de la prezentarea documentelor contabile. Trebuia să se prezinte la sediul Gărzii Financiare cu documentele de înființare, funcționare firma și celelalte documente justificative contabile pentru perioada 1 ianuarie 2008 la zi și registrul unic de control. Inculpatul s-a prezentat la sediul organului de control la data de 27 aprilie 2008 fără a prezenta documentele solicitate, declarând că acestea se aflau la contabila societății care nu se afla în localitate și care s-a dovedit a fi o persoană inexistentă.

S-a stabilit ca inculpatul T.V. să se prezinte din nou, cu toate documentele la data de 24 aprilie 2008. Însă la acea dată inculpatul a încheiat un contract de cesiune a părților sociale deținute de SC A.T. SRL, cu două persoane neidentificate, care s-au recomandat cetățeni turci C.F.A. și D.S. Documentele judiciar-contabile nu s-au predat când s-a semnat contractul, ci ulterior la 6 mai 2008. La Oficiul Registrului Comerțului a fost înscris un contract de cesiune din 5 mai 2008, nu cel din 25 aprilie 2008. În perioada cuprinsă între 25 aprilie 2008-6 mai 2008, inculpatul a făcut plăți furnizorilor externi deși cesionase părțile sociale ale firmei în scopul îngreunării urmăririi penale și sustragerii de la urmărirea penală prin predarea acestor documente contabile unor persoane de cetățenie turcă pe care nu le-a cunoscut.

Această predare s-a făcut prin intermediul martorului P.V.C. Conform concluziilor constatării tehnico-științifice grafoscopice, efectuate în cauză semnătura de pe contractul de cesiune din 25 aprilie 2008 la rubrica cedent a fost executată de inculpatul T.V. Cu privire la cel de al doilea contract de cesiune, din data de 2 mai 2008, urmat de procesul-verbal de predare-primire a documentelor contabile, din data de 6 mai 2008 martorul P.V.C. declara că și acesta a fost semnat de inculpatul T.V. în fața sa, care a aplicat și ștampila societății pe acest înscris. Rezultă din probele dosarului că până la data de 6 mai 2008 cele trei ștampile ale societății au fost în posesia inculpatului T.V. În sensul celor prezentate detaliat în rechizitoriu referitor la normele legale incidente cauzei, cât și din împrejurările de fapt a rezultat că, ulterior datei de 25 aprilie 2008 când a fost încheiat contractul de cesiune a părților sociale, în numele și pe seama SC A.T.

SRL au fost efectuate plăți prin contul bancar către furnizorii externi de către numitul T.F.R., fiul inculpatului, cu știință și sub supravegherea acestuia. În declarațiile din data de 27 ianuarie 2011 și din data de 10 iunie 2011, inculpatul a arătat că îl însoțea de fiecare dată pe fiul său pentru a face depunerile de numerar din încasările de la furnizorii interni, precum și pentru a face plățile valutare externe, despre furnizorii externi având cunoștință numai inculpatul T.V. întrucât doar acesta lansa comenzile la extern. Această împrejurare de fapt este atestată de plățile efectuate prin declarațiile de plată valutară externă pentru furnizorul extern S.Z. în cuantum de 24.347,75 euro; pentru furnizorul extern C.V.

S.R.L. în cuantum de 9431,24 euro; pentru furnizorul extern F.G.D.E. în cuantum de 70.000 de euro; pentru furnizorul extern V.D.M. în cuantum de 5.278,67 euro; pentru furnizorul extern S. S.R.L. în cuantum de 4.371,72 euro; pentru furnizorul extern F.D. în cuantum de 8.288 euro; pentru furnizorul extern S.F.A. în cuantum de 46.500 euro; pentru furnizorul extern F.I.E.P. în cuantum de 20.075,26 euro; pentru furnizorul extern Z.K.T. în cuantum de 15.012 euro; pentru furnizorul extern M.F. în cuantum de 32.678,4 euro; pentru furnizorul extern Z.M. în cuantum de 14.088 euro; pentru furnizorul extern S.F.A. în cuantum de 67.829,03 euro și de 13.694 euro. Dacă inculpatul se afla în incapacitate de plată așa cum a susținut în declarațiile date în data de 25 mai 2011 și 2 iunie 2011 nu ar mai fi procedat la efectuarea acestor plăți valutare externe.

Inculpatul T.V. a recunoscut că l-a cunoscut pe martorul P.V.C. prin intermediul lui T.F.R., astfel încât nu s-a putut susține că inițiativa cesiunii i-a aparținut martorului P.V.C., ci că inculpatul T.V., știind că face obiectul unor verificări fiscale din partea comisarilor Gărzii Financiare, secția Municipiului București, i-a solicitat fiului său să-i găsească o persoană care să-l poată ajuta să îndeplinească formalitățile de cesiune a părților sociale. Martorul P.V.C. a fost de acord să-l ajute să cesioneze părțile sociale, motivul cesiunii comunicat de inculpatul T.V. martorului fiind acela al incapacității de plată în care a intrat societatea.

Împrejurarea că inculpatul a cesionat părțile sociale fictiv, în realitate continuând să administreze pe mai departe activitatea societății comerciale a rezultat din faptele sale, la data de 14 iulie 2008 s-a prezentat la agenția instituției creditoare, Agenția D. și a depus cererea de actualizare a împuterniciților pe contul SC A.T. SRL, arătând că el este împuternicitul pe mai departe al societății, deși la data de 25 aprilie 2008 își cesionase părțile sociale, la data de 6 iunie 2008, s-a legitimat în fața funcționarului aceleiași agenții și a aplicat ștampila societății pe cererea de actualizare a titularilor de cont, împrejurări recunoscute de inculpat. Împrejurările menționate au dus la concluzia că inculpatul a cesionat părțile sociale fictiv scopul real urmărit la realizarea cesiunii fiind acela de a se sustrage de la urmărirea penală și nicidecum incapacitatea de plată în care se afla societatea.

Prima instanță a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și ale art. 280 1 din Legea nr. 31/1990 și că aceste infracțiuni au fost săvârșite de inculpatul T.V. Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, cât și de persoana inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și are un cazier bogat, având multiple condamnări anterioare, tribunalul a procedat la aplicarea pedepselor. Pe latură civilă s-a reținut că Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F., s-a constituit parte civilă cu suma de 1.964.214 RON reprezentând prejudiciu la bugetul de stat cauzat prin omisiunea acestuia de a evidenția în documentele contabile toate operațiunile economice și veniturile realizate de societatea administrată de acesta SC A.T.

SRL. S-a constatat că acțiunea civilă este întemeiată sub acest aspect, inculpatul datorând TVA de plată în cuantum de 825.644 RON și impozit pe profit în valoare de 20.858 RON, aferent achizițiilor intracomunitare în valoare de 4.435.496 RON neevidențiate în declarație; TVA de plată în cuantum de 1.093.882 RON și impozit pe profit în cuantum de 26.830 RON aferent stocului de marfă în valoare de 5.757.274 RON comercializat pe piața românească. Solicitarea privind obligarea inculpatului la suma de 1.111.260 RON reprezentând TVA de plată și impozit pe profit corelativ cantității de marfă în sumă de 5.542.442 RON a fost considerată ca neîntemeiată întrucât nu s-a făcut dovada că aceste mărfuri au intrat în posesia SC A.T.

SRL. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul T.V. Criticile Ministerului Public vizează nelegalitatea sentinței atacate sub aspectul greșitei aplicări a regimului sancționator și omisiunea instanței de a aplica cu titlu de pedeapsă complementară și accesorie, interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. Apelul inculpatului vizează temeinicia soluției de condamnare, acesta solicitând achitarea pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.

Prin decizia penală nr. 293 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au admis apelurile declarate de procuror și de inculpat, s-a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând: S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului T.V., în pedepsele componente de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 280 1 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum și restul de 1349 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penala nr. 293 din 4 februarie 2002, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 8 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 293 din 4 februarie 2002, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 964 din 5 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală și s-a contopit restul neexecutat de 1349 zile închisoare cu fiecare dintre cele două pedepse aplicate inculpatului, aplicându-i acestuia pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, respectiv de 1349 zile închisoare. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse astfel stabilite, urmând ca inculpatul T.V. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară pentru infracțiunea de evaziune fiscală, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsă pe care a aplicat-o inculpatului, alături de pedeapsa rezultantă, conform art. 35 alin. (1) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 998-art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.967.214 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă Statul Român, Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Pentru a se pronunța astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că, în cauză există probe care să confirme că inculpatul, în calitate de administrator al SC A.T. SRL, în perioada 1 ianuarie 2008-31 iulie 2008, a efectuat achiziții intracomunitare de fructe și legume, procedând la vânzarea acestora, fără a evidenția aceste operațiuni comerciale în evidențele contabile, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor către bugetul de stat, respectiv a impozitului pe profit și a taxei pe valoare adăugată, producând un prejudiciu de 1.967.214 RON.

Astfel, din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, reiese că procedând la compararea declarației recapitulative privind livrările/achizițiile intracomunitare de bunuri depusă de SC A.T. SRL pentru trimestrul I al anului 2008 și situația tranzacțiilor efectuate în euro pusă la dispoziție de Banca T., expertul a constatat că acestea din urmă evidențiază faptul că au fost achitate mai multe furnizări de marfă decât cele evidențiate, concluzionând în sensul că achizițiile intracomunitare nedeclarate conform plăților efectuate în plus față de declarația 390, însumează 4.345.496 RON, sumă la care prin aplicarea adaosului mediu declarat de inculpat de 3%, astfel încât valoarea veniturilor nedeclarate este în cuantum de 4.475.858 RON.

De asemenea, expertul a procedat la stabilirea achizițiilor intracomunitare nedeclarate și prin luarea în considerare a declarațiilor furnizorilor externi, reținând că prin scăderea din valoarea acestora de 5.316.480 euro a sumei de 1.470.924 euro, reprezentând plățile efectuate către furnizorii externi și având în vedere același adaos comercial de 3%, pe lângă prejudiciul calculat în modalitatea anterior expusă, se poate estima un venit nedeclarat de 5.708.715 RON. În continuare, expertul a procedat la calcularea prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului prin neevidențierea tuturor operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate în raport de ambele modalități de stabilire a acestora, concluzionând că: În raport de prima modalitate de calcul descrisă în precedent acesta este în cuantum de 1.967.214 RON-1.919.526 RON reprezentând TVA și 47.688 RON reprezentând impozit pe profit.

În raport de cea de-a doua modalitate de calcul, în afara prejudiciului menționat, expertul a indicat ca prejudiciu estimativ suma de 1.111.260 RON, din care 1.084.656 RON reprezintă TVA și 26.604 RON, impozit pe profit. Curtea, în acord cu prima instanță a reținut suma de 1.967.214 RON-1.919.526 RON reprezentând TVA și 47.688 RON reprezentând impozit pe profit, ca prejudiciu cert cauzat bugetului general consolidat al statului, astfel cum chiar expertul a precizat în expertiza efectuată, prejudiciul calculat în raport de declarațiile furnizorilor externi, în lipsa unei dovezi care să conforme plata mărfurilor respective și prin urmare caracterul efectiv al livrărilor și/sau al veniturilor corespunzătoare, având doar caracter estimativ.

În ceea ce privește contabilitatea societății, aceasta nu a fost ținută și organizată în baza unui contract de prestări servicii, astfel încât răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine inculpatului T.V., potrivit art. 10 raportat la art. 1 din Legea nr. 82/1991. S-a reținut că susținerile inițiale ale inculpatului în sensul că evidența contabilă a societății comerciale a fost ținută de numita M.N., nu a fost reținută în lipsa unui contract de prestări servicii, cu atât mai mult cu cât din procesul-verbal de verificare în baza de date online a C.E.C.C.A.R., reiese că persoana indicată de inculpat nu figurează ca având calitatea de expert contabil sau contabil autorizat.

În obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă, inculpatul T.V. a solicitat să fie avut în vedere faptul că începând cu data de 25 aprilie 2008, dată la care a cesionat părțile sociale, nu a mai avut calitatea de administrator, această calitate revenind numitului D.S. În legătură cu acest aspect, Curtea a reținut în acord cu prima instanță, ca fiind dovedită infracțiunea prevăzută de art. 280 1 din Legea nr. 31/1990 privind transmisiunea fictivă a părților sociale, reținută în sarcina inculpatului, transmitere fictivă ce nu are aptitudinea de a înlătura răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală, inculpatul continuând să exercite în fapt atribuțiile de administrator, cesiunea formală încheiată de acesta având ca și scop tocmai eludarea legii penale și îngreunarea cercetărilor.

În susținerea acestei acuzații, Curtea a reținut chiar împrejurarea în care inculpatul T.V. a procedat la încheierea contractului de cesiune, respectiv, cunoscând că societatea face obiectul unor verificări fiscale din partea Gărzii Financiare, aspect dovedit cu notele de constatare, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, precum și notele explicative aflate la dosar. De altfel, din rapoartele de constatare tehnico-științifică grafoscopică efectuate în cauză rezultă că semnătura de pe contractul de cesiune nu a fost executată de consilierul juridic N.D., deși poartă ștampila cu inscripția „C.J.N.D.”, ștampilă în privința căreia nu s-a putut stabili dacă a fost sau nu aplicată cu cea aparținând acestuia, iar în ceea ce privește semnăturile de la rubrica cesionarilor D.S.

și C.F.A. de pe ambele contracte de cesiune încheiate succesiv la 25 aprilie 2008 și 5 mai 2008, precum și de pe procesul-verbal de predare primire din data de 6 mai 2008 nu au fost executate de aceștia. Mai mult, inculpatul T.V. a continuat să efectueze plăți către furnizorii externi și după data la care se încheiase presupusa cesiune, în susținerea acestui aspect de fapt fiind identificate mai multe declarații de plată valutară externă, iar în privința contului bancar al SC A.T.

SRL neintervenind nicio modificare în ceea ce privește persoana abilitată să efectueze operațiuni bancare în numele societății, dimpotrivă din actele puse la dispoziție de Banca T., Agenția D., rezultă că la data de 6 iunie 2008 și 14 iulie 2008, inculpatul s-a prezentat funcționarului bancar sub calitatea de reprezentant legal al societății comerciale menționate, a completat cereri de actualizare a împuterniciților pe contul bancar al acesteia arătând că el este persoana împuternicită și aplicând ștampila societății, ceea ce denotă în mod evident faptul că acesta a exercitat în fapt atribuțiile de administrator și caracterul fictiv al cesiunii părților sociale, în contextul în care presupușii cesionari nu au desfășurat practic nicio activitate în cadrul societății.

Susținerea inculpatului în sensul că odată cu încheierea contractului de cesiune, pasivul societății, cât și actele contabile au fost preluate de cesionari, de asemenea nu a putut fi reținută ca reprezentând adevărul, pe de o parte pentru aceleași motive expuse în precedent și pe de altă parte față de faptul că referitor la acest aspect există un singur document, respectiv procesul-verbal de predare primire, care nu apare ca fiind semnat de cesionari, așa cum s-a arătat, document ce de altfel nu este legal întocmit, lipsind un opis al documentelor predate. Inculpatul a contestat suma calculată drept prejudiciu de expertul contabil, invocând că suma respectivă este net superioară celei calculate de A.N.A.F.

prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței, și faptul că aceasta a fost calculată pornind de la prezumția unui „profit maxim”. Cu privire la aceste aspecte, Curtea a reținut ca fiind fondate răspunsurile date de expert în sensul că diferența dintre debitul stabilit de A.N.A.F. în cadrul procedurii insolvenței diferă, dat fiind faptul că acesta a fost calculat în raport de declarațiile și deconturile depuse de societate, fără ca organul fiscal să verifice neconcordanța dintre declarațiile depuse și situația reală, acest aspect făcând de altfel obiectul cauzei penale de față, fiind rezultat concret al infracțiunii de evaziune fiscală.

În legătură cu cel de-al doilea aspect, în condițiile în care inculpatul în calitate de administrator nu a ținut o evidență contabilă, în mod corect la calcul obligațiilor fiscale a fost avut în vedere adaosul comercial mediu declarat chiar de inculpat în nota explicativă dată în 29 aprilie 2008. În raport de considerentele expuse referitoare la cuantumul prejudiciului cauzat, critica inculpatului privind încadrarea juridică a infracțiunii de evaziune fiscală, în sensul că trebuia reținută incidența alin. (2), iar nu alin. (3) ale art. 9 din Legea nr. 241/2005, apare ca nefondată, suma de 1.967.214 RON, raportată la cursul mediu al monedei euro 3,768 RON/euro, depășind suma de 500.000 de euro.

De altfel, din chiar faptul că inculpatul T.V. a preluat societatea comercială respectivă, societate care nu a avut nicio activitate comercială, efectuând în numele și pe seama acesteia achiziții intracomunitare un singur trimestru, până la prima raportare fiscală a activității comerciale, după care a transmis în mod fictiv părțile sociale pentru a se sustrage răspunderii controlului fiscal și eventual răspunderii penale, atestă faptul că inculpatul a urmărit acest scop încă de la preluarea societății. În ceea ce privește critica parchetului referitor la modalitatea de sancționare adoptată de Tribunal, Curtea a constatat că aceasta este fondată. Astfel, deși instanța de fond în mod corect a stabilit că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, în mod eronat a procedat la aplicarea cu prioritate a dispozițiilor privind concursul de infracțiuni și subsecvent a celor incidente în cazul recidivei.

Astfel, în considerarea faptului că pedeapsa aplicată potrivit regimului sancționator al recidivei este unică și indivizibilă, prima instanță ar fi trebuit să dea efect cu precădere regulilor de sancționare incidente, respectiv art. 61 C. pen., pedepsele astfel stabilite urmând a fi contopite potrivit regulilor concursului de infracțiuni. De asemenea, s-a apreciat ca fiind fondată critica parchetului vizând omisiunea primei instanțe de a aplica inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie și complementară, interdicția de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale în contextul în care inculpatul s-a folosit la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de funcția de administrator al SC A.T.

SRL, iar în raport de natura și gravitatea infracțiunii se impune și aplicarea acestor pedepse. Împotriva deciziei penale nr. 293 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în termen legal a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: 1. Greșita condamnare a inculpatului pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa. Referitor la infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale, inculpatul a arătat că această faptă nu a fost săvârșită cu intenție, ci a urmărit să cesioneze în mod real părțile sociale, în acest sens întocmind o procură autentificată martorului P.V.C., iar ulterior a predat și actele contabile ale firmei.

În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală nu mai putea fi subiectul activ al acestei infracțiuni după data cesionării părților sociale. 2. Instanțele au făcut o greșită încadrare juridică a faptei de evaziune fiscală în sensul reținerii alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 241/2005 prin luarea în considerare a cursului euro mediu pe anul 2008 și nu cel de la data facturării. 3. În mod neîntemeiat instanțele au respins cererea inculpatului de a se încuviința un supliment la raportul de expertiză contabilă care să stabilească valoarea achizițiilor comunitare pentru perioada 1 ianuarie 2008-25 aprilie 2008, având în vedere declarațiile făcute de SC A.T. SRL cât și declarațiile furnizorilor străini până la data cesionării societății.

Pentru motivele expuse, inculpatul solicită, în principal, casarea deciziei penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea suplimentului la raportul de expertiză, iar în subsidiar, casarea ambelor hotărâri și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru cele două infracțiuni care i s-au reținut în sarcină. În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 12, pct. 17 și pct. 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul declarat în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează: Inculpatul T.V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 280 1 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că în perioada 1 ianuarie 2008-31 iulie 2008 inculpatul T.V. nu a evidențiat în documentele contabile întreaga activitate comercială desfășurată de societatea pe care o administra, respectiv SC A.T. SRL.

Astfel, nu a evidențiat operațiuni comerciale în valoare de 4.345.496 RON, contravaloarea achizițiilor intracomunitare, și venituri în valoare de 4.475.858 RON, acesta neevidențiind nici livrările de legume și fructe reprezentând stocul de marfă de la sfârșitul lunii martie 2008 pe care l-a comercializat pe piața internă în valoare de 5.757.274 RON, respectiv veniturile încasate din aceste operațiuni comerciale în valoare de 5.924.958 RON, iar în evidențele contabile ale societății, respectiv în Registrul de evidență fiscală a omis să evidențieze toate operațiunile comerciale efectuate, prejudiciind în acest fel bugetul general consolidat al statului cu suma de 1.976.214 RON, reprezentând taxă pe valoare adăugată de plată și impozit pe profit.

S-a mai reținut că la data de 25 aprilie 2008 inculpatul T.V. a transmis în mod fictiv părțile sociale deținute la SC A.T. SRL către două persoane rămase neidentificate care s-au recomandat sub identitatea de D.S. și C.F.A., acest contract fiind pus la dispoziția organelor de cercetare penală la data de 10 septembrie 2008, după care inculpatul a încheiat la data de 5 mai 2008 cu aceleași persoane un nou contract de cesiune a părților sociale având ca obiect aceleași părți sociale, după care la data de 6 mai 2008 a întocmit un proces-verbal de predare-primire a documentelor contabile, deși inculpatul a continuat să efectueze operațiuni bancare, încasări și plăți, prin contul bancar al SC A.T.

SRL, corelativ achizițiilor intracomunitare realizate, în scopul sustragerii de la urmărire penală și îngreunării urmăririi penale. Înalta Curte reține în acord cu instanțele de fond și de apel că din probele administrate rezultă fără dubiu că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost condamnat. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 280 1 din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte reține că inculpatul a procedat la transmiterea fictivă a părților sociale. Astfel, acesta a încheiat contractul de cesiune cunoscând faptul că societatea sa face obiectul unor verificări fiscale din partea Gărzii Financiare. Din rapoartele de constatare tehnico-științifică grafoscopică efectuate în cauză rezultă că semnătura de pe contractul de cesiune nu a fost executată de consilierul juridic N.D., deși poartă ștampila cu inscripția „C.J.

N.D.”, iar în ceea ce privește semnăturile de la rubrica cesionarilor D.S. și C.F.A. de pe contractele încheiate la 25 aprilie 2008 și 5 mai 2008, precum și de pe procesul-verbal de predare-primire din 6 mai 2008 nu au fost executate de aceștia. Pe de altă parte, probele administrate au dovedit că inculpatul a continuat să efectueze plăți pentru furnizorii externi și după data presupusei cesiuni. În realitate, inculpatul a administrat pe mai departe societatea, aspect ce rezultă și din faptul că la datele de 6 iunie 2008 și 14 iulie 2008 s-a prezentat la Agenția D., Banca T. unde a completat fișele de actualizare a împuterniciților pe contul bancar al SC A.T.

SRL, în calitate de reprezentant legal și a aplicat ștampila aceleiași unități pe care a pretins că a predat-o noilor asociați la data de 6 mai 2008. Inculpatul a procedat la transmiterea fictivă a părților sociale cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, astfel că în mod corect instanțele au reținut în sarcina acestuia comiterea infracțiunii prevăzută de art. 280 1 C. pen. De asemenea, în perioada 1 ianuarie 2008-31 iulie 2008, inculpatul a omis să înregistreze și să evidențieze în documentele contabile toate operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 1.967.214 RON, 1.919.526 RON TVA și 47.688 RON impozit pe profit.

Așa cum s-a arătat anterior, cesiunea părților sociale a fost una fictivă, astfel că nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că nu putea fi subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală. Instanțele au realizat și o corectă încadrare juridică a faptei în dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, prejudiciul creat depășind suma de 500.000 euro raportat la cursul mediu al monedei euro de 3,768 RON. Cea de a treia critică formulată de inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte încadrând acest motiv de recurs în dispozițiile art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. care nu sunt incidente în cauză, instanța de apel pronunțându-se motivat asupra cererii inculpatului de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză contabilă.

Pe de altă parte, un astfel de supliment nici nu era necesar, expertul contabil având în vedere perioada 1 ianuarie 2008-31 iulie 2008, inculpatul continuând să desfășoare operațiuni în numele societății și după data de 25 aprilie 2008. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 293/A din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 11 aprilie 2013.