ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1846/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1846/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 146

din 26 aprilie 2005, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpații:

1.

T.S.V.,

la 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe 2 ani a

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a

achitat același inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen.

Il. În

baza art. 13 Legea nr. 87/1994 art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din rechizitoriu din art. 13 Legea nr. 87/1994, art. 13 C. pen. și art.

40 Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.L.C.,

la 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe 2 ani a

drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a),

b) și c) C. pen.

Ill.

În baza art. 26 raportat la art. 13 Legea nr. 87/1994 cu art. 13 C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din rechizitor din art. 26, art. 13 Legea nr. 87/1994,

art. 26 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 26 raportat

la art. 40 Legea nr. 82/1991, a condamnat pe inculpata M.C.M., la 3 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe 2 ani a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b)și c) C. pen.

VI. În

baza art. 13 Legea nr. 87/1994, art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din rechizitor din art. 13 Legea nr. 87/1994, art. 26 și 215 alin. (2), (3) și (5)

C. pen., art. 40 Legea nr. 92/1991 a condamnat pe inculpata D.F.C. (fostă T.), la

3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe 2 ani a

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Pe

perioada și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpaților drepturile

prevăzute de art. 64 C. pen.

În

baza art. 81 și 82 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepselor

aplicate și a fixat termen de încercare pentru fiecare inculpat de 5 ani.

A

atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A

obligat în solidar pe inculpații T.S.V., D.F.C. și M.C.M., pe inculpații T.S.V.

și D.F.C. în solidar cu partea civilmente responsabilă SC M.P. SRL la plata

sumei de 8.485.219.260 lei către Ministerul Finanțelor - D.G.F.P.J. Arad cu

penalități de întârziere.

A

obligat în solidar pe inculpatul C.L.C. cu partea civilmente responsabilă SC F.T.O.

SRL, și cu inculpata M.C.M. la plata sumei de 5.503.535.644 lei cu penalități

de întârziere către Ministerul Finanțelor – D.G.F.P.J. Arad.

A

menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele din 12 și 14 martie

2002 asupra bunurilor inculpaților D.F.C., D.F.C., C.L.C.

A

obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 10 milioane lei cheltuieli

judiciare.

A

dispus anularea actelor falsificate.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel inculpații T.S.V., C.L.C., D.F.C., Parchetul

de pe lângă Tribunalul Arad și partea civilă D.G.F.P. Arad.

Prin

decizia penală nr. 57/ A din 2 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, în dosar nr. 6804/P/2006, au fost admise apelurile, desființată

sentința penală apelată și trimisă cauza pentru rejudecare la Tribunalul Arad.

S-a

apreciat că prima instanță nu s-a pronunțat cu ocazia cuvântului în fond cu

privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor, lipsind

părțile de dreptul la apărare, iar cu privire la soluționarea laturii civile se

reține că prima instanță nu a motivat modul de calcul al prejudiciului la plata

căruia au fost obligați inculpații.

În rejudecare, prin sentința

penală nr. 225 din 21 iunie 2007, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpații:

1. T.S.V.,

la pedeapsa de:

- 10

(zece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În

temeiul art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), mai puțin dreptul de a

alege, b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În

baza art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe

același inculpat la pedeapsa de:

- un

an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În

baza art. 37 din Legea nr. 82/1991 (fosta numerotare art. 40) raportat la art. 289

C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de:

- 2(doi)

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual la legea

contabilității.

În

baza art. 26 raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C.

pen., condamnă pe același inculpat, la pedeapsa de:

- 2(doi)

ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală.

În

temeiul art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), mai puțin dreptul de a

alege, b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen.,

contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), mai puțin dreptul de a alege, b) și c) C. pen., pe o durată de 5

ani, pedepse pe care inculpatul le execută.

baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpata D.F.C. (fostă

T.),

la

pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de

înșelăciune.

În

temeiul art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), mai puțin dreptul de a

alege, b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În

baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., condamnă pe

aceeași inculpată la pedeapsa de:

- 2 (doi)

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În temeiul

art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), mai puțin dreptul de a alege, b) și

c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În

baza art. 37 din Legea nr. 82/1991 (în fosta numărătoare art. 40) raportat la art.

289 C. pen., condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de un an închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual la legea contabilității.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., contopește

pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

mai puțin dreptul de a alege, b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani, pedepse

pe care inculpata le execută.

3.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpata M.C.M., la pedeapsa

de 10 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune.

În

temeiul art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), mai puțin dreptul de a

alege, b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În

baza art. 26 raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 (în fosta numărătoare art.

40) raportat la art. 289 C. pen., condamnă pe aceeași inculpată, la pedeapsa de

un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual la legea

contabilității.

În

baza art. 26 raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C.

pen., condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de:

- 2 (doi)

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În

temeiul art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), mai puțin dreptul de a

alege, b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen.,

contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), mai puțin dreptul de a alege, b) și c) C. pen., pe o durată de 5

ani, pedepse pe care inculpata le execută.

baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., condamnă pe

inculpatul C.L.C., la pedeapsa de:

- 2 (doi)

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În

temeiul art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), mai puțin dreptul de a

alege, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În

baza art. 37 din Legea nr. 82/1991 (fosta numerotare art. 40) raportat la art. 289

C. pen., la pedeapsa de:

- un

an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual la legea contabilității.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., contopește pedepsele

aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), mai

puțin dreptul de a alege, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani, pedeapsă

pe care inculpatul o execută.

În

baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., contopește

pedeapsa aplicată mai sus cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 334 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Arad,

definitivă prin decizia penală nr. 75/ A din 23 februarie 2005 a Curții de Apel

Timișoara și decizia penală nr. 4913 din 5 septembrie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

mai puțin dreptul de a alege, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani,

pedeapsă pe care inculpatul o execută.

În

temeiul art. 36 alin. (3) scade din pedeapsa aplicată inculpatului durata

executată de la 17 octombrie 2006 la zi.

Dispune

anularea mandatului de executare nr. 2/2007/31 ianuarie 2007 și dispune

emiterea unui nou mandat conform prezentei.

Pe

durata și în condițiile dispozițiile art. 71C. pen., interzice inculpaților

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), mai puțin dreptul de a

alege, lit. b) și c) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.S.V. durata

reținerii de la 23 ianuarie 2002 la 24 ianuarie 2002.

În

baza art. 14 și 346 C. proc. pen., admite acțiunea civilă exercitată de

Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P.J. Arad și în consecință:

Obligă

în solidar pe inculpații T.S.V., D.F.C., M.C.M. și în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC M.P. SRL Chișineu-Criș la plata către Ministerul

Finanțelor Publice – D.G.F.P.J. Arad a sumei de 9.778.390.892 ROL, cu dobânzi

și penalități aferente până la data plății efective a debitului.

Obligă

în solidar pe inculpații C.L.C., M.C.M. și D.F.C. la plata către Ministerul

Finanțelor Publice – D.G.F.P.J. Arad a sumei de 7.888.323.004 ROL, cu dobânzi

și penalități aferente până la data plății efective a debitului.

Menține

măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele din 12 martie 2002 și din 14

martie 2002 asupra bunurilor inculpaților M.C.M., D.F.C. și C.L.C.

În

baza art. 348 C. proc. pen., dispune anularea tuturor actelor false existente

la dosarul cauzei.

Tribunalul a reținut

următoarea situație de fapt:

Inculpatul T.S.V. este

asociat și administrator la SC M.P. SRL Chișineu Criș,

societate

înmatriculată la Registrul Comerțului Arad în anul 1996, având ca obiect

principal de activitate comerțul cu ridicata de combustibili gazoși, solizi și

lichizi.

Între

societatea inculpatului și R.V. SA s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare

nr. 8 din 10 ianuarie 2001 conform căruia SC M.P. SRL a achiziționat în

perioada ianuarie - mai 2001 cantitatea de 1.055.770 kg. motorină, fără taxa

destinată fondului special al drumurilor publice.

În

aceeași perioadă inculpatul a mai încheiat contracte similare cu rafinăria A. SA

ș

i

S.N.P. P., Sucursala Arad pentru

motorină în valoare de 1.745.353.970 lei și 4.492.259

.174

lei.

Dat

fiind că scutirea de la plata taxei datorată fondului special al drumurilor

publice se acordă în funcție de destinația pe care agentul economic o atribuie

carburantului, prin declarație pe proprie răspundere, inculpatul a dat o

asemenea declarație în sensul că motorina achiziționată, va fi utilizată în

condițiile dispozițiilor Legii nr. 118/1996 și nu o va comercializa.

Pentru

comercializarea carburanților obținuți în condițiile reținute anterior, inculpatul

T.S.V. a solicitat numitei C.C. și inculpatei M.C.M. procurarea unor facturi

fiscale „în alb” pentru a realiza scriptic operațiunea de comercializare.

Astfel, în perioada martie 2001 - noiembrie 2001 inculpata M.C.M., având

acordul inculpatului T.S.V., a completat mai multe facturi fiscale aparținând

SC V.C. SRL Oradea, SC S.P.C. SRL Oradea, SC H.C. SRL Oradea, SC G.E. SRL

Oradea și SC D. SRL Ploiești.

Aceste

facturi erau înregistrate de inculpata D.F.C., în calitate de contabilă în

contabilitatea primară a SC M.P. SRL. Astfel, scriptic rezultă că SC M.P. SRL

Chișineu Criș a livrat SC V.C. SRL Oradea, SC S.P.C. SRL Oradea și SC H.C. SRL

Oradea produse petroliere cu regim special în valoare de 643.331.868 Iei,

2.612.234.652 lei, respectiv 4.426.777.697 lei. In această modalitate,

inculpatul T.S.V. a cauzat A.N.D. un prejudiciu în valoare de 4.309.455.231

lei.

Din

raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, a rezultat, cu privire la SC

V.C. SRL Oradea, SC S.P.C. SRL Oradea și SC H.C. SRL Oradea a sediile acestora

sunt fictive, administratorii nu pot fi găsiți la domiciliile declarate, iar

actele contabile nu pot fi verificate, nefiind depuse bilanțurile contabile.

Pentru

realizarea tranzacțiilor comerciale inculpatul T.S.V. l-a contactat, în cursul

lunii martie 2001, pe inculpatul C.L.C., în scopul tranzacționării scriptice a

produselor petroliere prin SC F.T.O. SRL către SC M.P. SRL și alte societăți.

Astfel, inculpații C.L.C., D.F.C. și M.C.M. au completat în fals mai multe

facturi fiscale care atestau operațiuni fictive, în relația SC M.P. SRL, SC F.T.O.

SRL - Firme fictive; relația SC F.T.O. SRL - Firme fictive - SC M.P. SRL.

Astfel, firmele în cauză nu mai desfășurau activități comerciale, nu dețineau

ca obiect de activitate comercializarea produselor petroliere. De asemenea,

șoferii care figurau în acte ca efectuând acele curse, au declarat că în

realitate acele curse nu s-au efectuat, iar semnăturile de pe facturi nu le

aparțin. Prin aceste operațiuni fictive Ministerul Finanțelor Publice a fost

prejudiciat cu suma de 10.535.083.565 lei.

Cu

privire la inculpata D.F.C., Tribunalul a reținut că aceasta l-a ajutat pe inculpatul

T.S.V. să justifice scriptic comercializarea combustibililor auto cu regim

special, vederea însușirii taxei datorate fondului special al drumurilor

publice. Astfel, inculpata D.F.C. furniza date privitoare la anumite tranzacții

comerciale, se întocmeau facturi fiscale false și astfel se justifica ieșirea

din patrimoniul societății SC M.P. SRL a combustibililor auto cu regim special.

Actele privitoare la cursele efectuate de șoferi erau tocmite ulterior de

aceeași inculpată. Astfel, facturile fiscale false atestau faptul că SC M.P. SRL

ar fi livrat produse petroliere cu regim special către SC V.C. SRL Oradea, SC S.

P.

C. SRL

Oradea și SC H.C. SRL Oradea.

În

această modalitate Ministerul Finanțelor Publice a fost prejudiciat cu suma de

10.535.084.565 lei.

În

perioada 24 martie  2001 - 16 noiembrie 2001 inculpata M.C.M. a completat în fals

o serie de facturi fiscale aparținând SC V.C. SRL Oradea, SC S.P.C. SRL

Dradea,

SC H.C. SRL Oradea, SC G.E. SRL Oradea, SC D. SRL Pitești și

altele care atestau tranzacții fictive între SC M.P. SRL și societățile

menționate cu combustibili auto cu regim special în scopul însușirii taxei la F.S.D.P.

În acest mod, s-a cauzat Ministerului Finanțelor publice, Transporturilor și

Locuinței un prejudiciu în valoare de 4.309.455.231 lei.

Aceste

facturi fiscale procurate și completate în fals de către inculpata M.C.M. au

fost înregistrate de către inculpata D.F.C. în contabilitatea SC M.P. SRL, cu

consecința diminuării impozitelor datorate statului cu suma de 10.535.083.565

lei.

Inculpatul

C.L.C. este asociat unic și administrator

la

SC F.T.O.

SRL Curtici, având ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al

combustibililor lichizi și gazoși, precum și al produselor derivate acestora.

În

perioada august - octombrie 2001, inculpatul C.L.C., împreună cu inculpatele D.F.C.

și M.C.M., au completat în fals mai multe facturi fiscale aparținând SC V.C. SRL

Oradea, SC S.P.C. SRL Oradea, SC H.C. SRL Oradea, SC G.E. SRL, SC S. SRL, SC T.O.

SRL, SC C. SRL, firme cu sediul în Oradea, SC M.I.E. SRL București, SC N. SRL

Pitești, SC D.P.C. SRL București, SC D. SRL Pitești, SC C.R. Bistrița, SC V.I. SRL

Gherla, SC T.S. Oradea și SC H.I.B. Aceste facturi atestau scriptic vânzarea de

SC M.P. SRL de produse petroliere cu regim special și achiziționarea prin

compensare de motorină și benzină.

Operațiunile

din aceste facturi au fost înregistrate și în contabilitatea SC F.T.O.,

înregistrări efectuate de inculpatul C.L.C.

În

acest mod, au fost majorate artificial cheltuielile SC F.T.O. SRL, cu

consecința diminuării impozitelor datorate statului.

Cererile

formulate de inculpați pentru schimbarea încadrării juridice a faptelor

reținute în sarcina lor în rechizitoriu, în sensul de a se reține în sarcina

inculpatului C.L.C. a infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994,

cu aplicarea art. 13 C. pen., în sarcina inculpatei M.C.M. a infracțiunii

prevăzute de art. 26 raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art.

13 C. pen. și în sarcina inculpaților T.S.V. și D.F.C. a infracțiunilor prevăzute

de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.,

Tribunalul

a reținut că nu sunt

întemeiate pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 13 din Legea nr. 87/1994, fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau

alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate, ori de

a înregistra cheltuielile care nu au la bază operațiuni reale, dacă au avut ca

urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.

Prin

înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, se înțelege

întocmirea unor acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost

făcute ori au fost mai mici decât cele consemnate în documentele justificative

cu consecința diminuării impozitelor datorate statului.

Potrivit

art. 37 din Legea nr. 82/1991 (în fosta numerotare art. 40) efectuarea cu știință

de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în

contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor,

rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul

contabil, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform

legii.

Deși

infracțiunea de evaziune fiscală este o infracțiune complexă, latura obiectivă

presupunând și înregistrări

contabile inexacte, cu consecința denaturării veniturilor și cheltuielilor dacă

pe lângă efectuarea unor înregistrări fictive s-a realizat falsificarea unor

acte de evidență primară, care au stat la baza acestor înregistrări, cum este

cazul și în speța dedusă judecății, s-a reținut și infracțiunea de fals

intelectual la legea contabilității, deoarece aceasta are o autonomie

distinctă, ce excede conținutului complex al evaziunii fiscale.

Astfel,

fapta inculpatului T.S.V. care în calitate de administrator al SC M.P. SRL, în

perioada ianuarie 2000 - decembrie 2001, pe baza declarațiilor pe proprie

răspundere depuse la rafinării a obținut combustibili auto fără taxa la F.S.D.P.,

pe care i-a comercializat scriptic către SC V.C. SRL Oradea, SC H.C. SRL Oradea

și SC S.P.C. SRL Oradea, schimbându-le destinația și creându-și astfel

posibilitatea reintroducerii lor în circuitul comercial, ca produse petroliere

fără restricții la vânzare, fapte prin care a cauzat un prejudiciu de

4.309.455.231 lei în dauna Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și

Locuinței, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune

prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea an.

41

alin. (2) C. pen.

Fapta

aceluiași inculpat de a da declarații pe proprie răspundere la rafinării, în

sensul că produsele petroliere vor fi utilizate în agricultură, transportul

maritim sau fluvial, deși acestea erau destinate vânzării pentru folosirea lor în

circulația pe drumurile publice, cu consecința obținerii scutirii de la plata

taxelor la F.S.D.P. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta

aceluiași inculpat care în calitate de administrator la SC M.P. SRL cu știință

a înmânat inculpatei D.F.C. (fostă T.) facturi fiscale completate în fals și a

fost de acord ca aceasta să le înregistreze în contabilitatea societății,

semnând alături de ea bilanțul contabil care a fost depus la A.F. și

înregistrat ca atare, denaturând rezultatele financiare ale societății și

evidența primară a societății, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de fals intelectual la legea contabilității, prevăzută de art. 40

din Legea nr. 82/1991 raportat la an. 289 C. pen.

Fapta

aceluiași inculpat care în calitate de în calitate de administrator la SC M.P.

SRL, a dispus ca inculpata D.F.C. (fostă T.) să evidențieze în contabilitate,

facturile fiscale care conțineau date false, legate de tranzacționarea

scriptică a unor produse petroliere majorând în mod artificial cheltuielile

societății și a semnat alături de aceasta declarațiile și evidențele primare

contabile întocmite, ceea ce a dus la o diminuare a impozitelor datorate

statului, cauzându-se un prejudiciu, Ministerului Finanțelor Publice în valoare

de 5.805.862.837 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 raportat

la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.

Fapta

inculpatei D.F.C. (fostă T.), care în perioada ianuarie 2000 - decembrie 2001,

în calitate de contabilă a SC M.P. SRL, prin completarea unor facturi fiscale

cu date false privind vânzarea scriptică a carburanților auto, cu regim

special, l-a ajutat, în repetate rânduri, pe inculpatul T.S.V. să inducă în

eroare Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și să

încaseze ne legal suma de 4.309.455.231 lei, pe care nu a mai virat-o ca taxă

la F.S.D.P., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta

aceleași inculpate, care în calitate de contabilă la SC M.P. SRL și SC F.R.O. SRL

a completat și a evidențiat, cu știință, în contabilitatea societății, o serie

de facturi fiscale care conțineau date nereale, privind tranzacționarea

scriptică a unor produse petroliere, rin aceasta a majorat artificial

cheltuielile și a evidențiat veniturile efectiv realizate, cauzând o diminuare

a impozitelor datorate statului și un prejudiciu Ministerului Finanțelor

Publice, în valoare de 10.535.084.565 lei, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de evaziune fiscală revăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994

cu aplicarea art. 13 C. pen.

Fapta

aceleași inculpate, care în aceeași calitate de contabilă la SC M.P. SRL a întocmit

și evidențiat în contabilitatea societății, o serie de facturi fiscale care

conțineau date nereale legate de tranzacții scriptice cu produse petroliere,

împrejurare care a avut drept consecință denaturarea rezultatelor financiare

reflectate în bilanțul contabil, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de fals intelectual la legea contabilității, prevăzută de art. 37

din Legea nr. 2/1994 (fosta numerotare art. 40) raportat la art. 289 C. pen.,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta

inculpatei M.C.M., care în perioada ianuarie 2000 - decembrie 2001, l-a ajutat

pe inculpatul T.S.V. să inducă în eroare Ministerul Lucrărilor Publice,

Transporturilor și Locuinței prin procurarea documentelor necesare

tranzacționării scriptice a produselor petroliere cu regim special pe care le-a

completat cu date nereale, ajungându-se astfel la un preț care includea taxa la

F.S.D.P., cauzându-se un prejudiciu în valoare de 4.309.455.231 lei, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Fapta

aceleași inculpate, care a procurat și completat în fals, alături de inculpata D.F.C.,

facturi fiscale prin care se atestau tranzacții scriptice privind produsele

petroliere aparținând SC M.P. SRL către diverse societăți comerciale diminuând

impozitele datorate statului și cauzând un prejudiciu Ministerului Finanțelor

Publice în valoare de 4.309.455.231 lei, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 raportat

la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Fapta

aceleași inculpate, care a procurat o serie de facturi fiscale pe care le-a

completat alături de inculpata D.F.C., cu date false furnizate de aceasta

privind tranzacții comerciale fictive realizate de SC M.P. SRL, facturi care au

fost înregistrate în contabilitatea societății, denaturându-se rezultatele

financiare din bilanțul contabil, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de complicitate la fals intelectual la legea contabilității,

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 (fosta

numerotare art. 40), raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

Fapta

inculpatului C.L.C., care în perioada august - decembrie 2001, în calitate de

administrator al SC F.T.O. SRL, cu știință, a completat și evidențiat în

contabilitatea societății, o serie de facturi fiscale, furnizate de inculpata M.C.M.,

care conțineau date false, legate de tranzacții scriptice cu produse

petroliere, majorând în mod nejustificat cheltuielile societății și

neevidențiind veniturile efectiv realizate, fapte prin care au fost diminuate

impozitele datorate statului, cauzându-se Ministerului Finanțelor Publice un

prejudiciu de 4.729.221.728 lei, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu

aplicarea art. 13 C. pen.

Fapta

aceluiași inculpat, care în perioada august - decembrie 2001, în calitate de

administrator al SC F.T.O. SRL, cu știință, a înregistrat în contabilitatea

societății, facturi fiscale care conțineau date false, legate de tranzacții cu

produse petroliere, împrejurare care a avut drept consecință denaturarea

rezultatelor financiare în bilanțul contabil, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de fals intelectual la legea contabilității, prevăzută de art.

37 din Legea nr. 82/1991 (fosta numerotare art. 40), cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

La

individualizarea pedepselor pe care instanța le-a aplicat inculpaților au fost

avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

dispozițiile părții generale a Codului penal, dar și pericolul social al

faptelor comise.

Împotriva acestei sentințe

penale au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Arad și inculpații C.L.C., T.S.V., D.F.C. și M.C.M.

Parchetul

a criticat sentința pentru netemeinicie, motivând că instanța de fond cu

prilejul individualizării pedepselor nu a ținut seama de criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., respectiv de pericolul social al faptelor, perseverența

infracțională a inculpaților, astfel că pedepsele orientate spre minimul

prevăzut de lege nu este în măsură să realizeze scopul definit de art. 52 C. pen.

Inculpații

T.S.V. și D.F.C., au criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate,

motivând că în mod neîntemeiat s-a respins cererea de schimbare a încadrării

juridice, din infracțiunile prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.

și art. 40 din Legea nr. 82/91, într-o singură infracțiune, prevăzută de art. 13

din Legea nr. 87/1994, întrucât cele două infracțiuni sunt absorbite de

infracțiunea de evaziune fiscală.

Pe

fond se arată că, în mod neîntemeiat s-a reținut săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, având în vedere modul concret în care inculpatul T.S.V. a procedat

la achiziționarea carburanților auto, el declarând scopul achiziției de la

fiecare cumpărare de la producător, declarând că motorina nu va fi folosită pe

drumurile publice, fără a fi obligat să arate în mod expres la ce o va folosi.

Se

mai arată că lipsește rezultatul infracțiunii de înșelăciune, având în vedere

că potrivit legii controlul privind modul de folosire al carburanților se

execută de R.A. A.N.D. din România și de organele abilitate ale Ministerului

Transporturilor, constituită în mod distinct pentru această activitate.

Prin

procesul verbal de constatare din 10 decembrie 2002 s-a făcut verificarea

modului de achitare a obligațiilor la fondul special al drumurilor publice

către A.N.D. din România, care a concluzionat că, mai este de achitat suma de

3.215.975 lei, valoare infimă față de cea stabilită prin rechizitoriu.

Valoarea

totală a motorinei purtătoare de taxă de drum fiind de 2.157.134.000 lei vechi,

rezultă în cazul în care s-ar fi vândut pentru utilajele care utilizează

drumurile publice ar fi obligația de plată către stat a sumei de 970.710.300

lei.

Deși

se face vorbire în rechizitoriu că, inculpații T.S.V. și D.F.C. au construit un

lanț infracțional pentru a reuși a spăla carburanți auto de taxă specială la

fondul special al drumurilor publice, s-a dovedit că societățile fantomă s-au

dovedit a existat în realitate care nu aveau cum să fie cunoscute de către

inculpați, dar ale căror documente fiscale sau ștampile au fost utilizate prin

inculpata M.C.M. sau colaboratoarea acesteia C.C.

Despre

modalitatea concretă de derulare și cine i-a cerut inculpatei M.C.M. să procure

facturi fiscale, acestea a declarat că inculpatul C.L.C. a fost cu inițiativa,

fapt ce ilustrează cine a săvârșit falsul material.

Că,

societățile comerciale implicate în schimburile comerciale au existat, rezultă

și din declarațiile martorilor audiați în fața instanței și care fiind

reprezentanți unor societăți din cele menționate au arătat modul de desfășurare

a

operațiunilor comerciale și

față de aceste probe, afirmațiile din rechizitoriu în sensul că nu au fost

identificate societățile comerciale respective, este fără temei.

Expertiza

efectuată în cauză nu a fost luată în considerare de către instanță, însă din

conținutul acesteia rezultă că operațiunile privind vânzările de produse

petroliere au fost evidențiate în contabilitatea societății ca venituri și taxe

pe valoarea adăugată, colectată și supusă determinării rezultatului financiar

raportat în situațiile financiare: balanță de verificare, bilanț, cont de profit

și pierderi, depuse la sfârșit de an la A.F. și R.C.

Inculpatul

C.L.C. a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, pe motiv că în

mod greșit instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunile prevăzută

de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 37 din Legea nr. 82/1991,

raportat la art. 289 C. pen., în loc să fie reținută o singură infracțiune de

evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994

Sentința

este nelegală și pe motiv că rejudecând cauza în fond după desființarea primei

hotărâri, urmare a admiterii apelului inculpatului, instanța nu putea crea o

situație mai grea decât în prima judecată de fond a cauzei.

Instanța

de fond, de asemenea, a ignorat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzută

de art. 74 C. pen. și nu a făcut aplicarea art. 81 și 82 C. pen.,

având în vedere că inculpatul a avut un comportament sincer, recunoscând fapta

și descriind modul în care s-a eludat plata taxelor către buget.

Pe

latură civilă se arată că, instanța de fond a ignorat expertiza contabilă

efectuată în cauză, fără a reține ca prejudiciu sumele menționate în aceste

expertize, fiind folosit ca mijloc de probă al acțiuni civile, doar procesul -

verbal întocmit de garda financiară, astfel că se apreciază că pretențiile

civile a Ministerului Finanțelor Publice nu sunt susținute de probele

administrate.

Inculpata

M.C.M. nu și-a motivat în scris apelul dar a fost susținut oral de apărătorul

din oficiu care a solicitat admiterea apelului și casarea sentinței,

Examinând

cauza în raport cu motivele invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și

de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., se constată că apelurile

inculpaților sunt fondate pentru următoarele considerente:

Potrivit

actului de sesizare inculpatul T.S.V. a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în

declarații, prevăzută de art. 292 C. pen., fals intelectual la legea

contabilității, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991

raportat la art. 289 C. pen. și complicitate la infracțiunea de evaziune

fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea

nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., inculpata D.F.C., pentru

complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea

ait.41 alin. (2) C. pen., fals intelectual la legea contabilității prevăzută

de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. și

evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu

aplicarea art. 13 C. pen., inculpata M.C.M., a fost trimisă în judecată pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, prevăzută

de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

C. pen., „cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., complicitate la infracțiunea de fals intelectual la legea

contabilității, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art.

40 din Legea nr. 82/1991, coroborat cu art. 289 C. pen., complicitate la

infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Infracțiunile

de înșelăciune, respectiv complicitate la înșelăciune au fost reținute deoarece

inculpatul T.S.V. în calitate de

administrator al SC M.P. SRL în perioada ianuarie 2000 - decembrie 2001, pe

baza declarațiilor pe proprie răspundere, depuse la rafinării, a

obținut combustibil auto fără taxa

la fondul special a drumurilor publice, pe care i-a comercializat scriptic

către mai multe societăți comerciale, schimbându-se destinația și creând astfel

posibilitatea reintroducerii lor în circuitul comercial, ca produse petroliere

fără restricții la vânzare, fapte prin care acuzat un prejudiciu de

4.309.455.231 lei în dauna Ministerului Lucrărilor Publice Transporturilor și

Locuinței, fiind ajutat în această activitate și de inculpatele D.F.C. și M.C.M.

Sentința

Tribunalului Arad este nelegală sub aspectul încadrării juridice a faptelor

reținute în sarcina inculpaților.

Potrivit

prevederilor art. 215 alin. (1) C. pen., constituie infracțiune de înșelăciune

inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, sau ca mincinoasă,

a

unei

fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul, un folos

material injust și

dacă

s-a pricinuit o pagubă.

Rezultă

așadar că în speță pentru a fi întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune, în raport cu prevederile menționate mai sus,

inducerea în eroare trebuia să fie făcută de către inculpat față de rafinăriile

de la care a achiziționat produsele petroliere și ca urmare a acestei inducerii

în eroare să se fi cauzat un prejudiciu în patrimoniul acestor societăți.

Din

starea de fapt expusă în rechizitoriu rezultă că, inculpatul a achiziționat

anumite cantități de combustibil auto, fără taxa la fondul special al

drumurilor, pe baza declarațiilor date că va folosi acest combustibil doar

pentru consum propriu în scopul desfășurării altor activități decât cele de

transport auto pe drumurile publice.

Ulterior,

inculpatul nu și-a respectat angajamentul și a comercializat aceste cantități

de combustibil altor societăți comerciale obținând diferite beneficii, însă

prejudiciul nu se localizează în patrimoniul rafinăriilor de la care a

achiziționat produsele, ci în patrimoniul Ministerului Lucrărilor Publice

Transporturilor și Locuinței care a fost lipsit de taxa la fondul special al

drumurilor publice, respectiv a Ministerului Finanțelor.

Prin

urmare, nefiind întrunite aceste condiții esențiale, nu se poate reține nici

săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de înșelăciune.

Activitatea

infracțională a inculpaților, s-a derulat însă ulterior care a constat în

comercializarea fictivă carburanților obținuți în condițiile menționate

anterior, care a constat în completarea mai multor facturi fiscale aparținând

unor societăți comerciale, operațiuni care în fapt nu au avut loc și care au

avut ca scop majorarea artificială a cheltuielilor societăților comerciale

aparținând inculpaților T.S.V. și C.L.C., cu consecința diminuării impozitelor

datorate statului.

Chiar

dacă s-a stabilit pe baza expertizelor efectuate în cauză, că firmele cu care

s-au realizat tranzacțiile comerciale, există în fapt, acestea nu mai

desfășurau activități comerciale sau nu dețineau ca obiect de activitate

comercializarea produselor petroliere.

Fictivitatea

operațiunilor comerciale desfășurate de inculpați rezultă și din împrejurarea

că pe majoritatea facturilor fiscale persoanele consemnate ca și conducători

auto, nu există, iar seriile și numerele de buletin avute în vedere, aparțin în

realitate altor persoane. Pentru alte serii și numele de buletin de identitate

verificate, nu au putut fi stabilite persoanele ale actelor în discuție,

deoarece aceste acte nu au fost emise. De asemenea, s-a încercat identificarea

autovehiculelor care au fost folosite la transportul produselor, după numele de

înmatriculare și s-a constat că acestea sunt improprii pentru a efectua

asemenea curse, fiind de regulă autoturisme de capacitate mică, marca D., R. și

V.

A

fost identificați șoferii R.D., S.F. și C.F., angajați ai SC M.P. SRL și fiind

audiați ca și martori care au relatat că uneori fără a avea factură sau aviz de

însoțire a mărfii, după ce încărcau produsele petroliere la rafinării, primeau

dispoziție de la numitul T.S.V. să le transporte în altă parte. Nu li se

comunica numele societății beneficiare a mărfii, doar erau așteptați la locul

de întâlnire de anumite persoane care îi conduceau la depozitul unde urmau să

descarce.

Acești

martori au mai arătat că, o serie de facturi fiscale în care erau trecuți ca

delegați și șoferi, nu au fost semnate de ei și că în realitate nu au efectuat

acele curse.

Cu

privire la societățile comerciale SC V.C. SRL Oradea, SC S.P.C. SRL Oradea și

SC H.C. SRL Oradea, s-a stabilit potrivit raportului de expertiză contabilă, că

deși aceste firme nu sunt radiate din Registrul Comerțului, sediile sunt

fictive, administratori nu pot fi găsiți la domiciliu iar documentele contabile

necesare pentru verificări nu pot fi găsite, nefiind depuse bilanțurile

contabile.

Prin

urmare fapta de a se evidenția în contabilitatea SC F.T.O. SRL Curtici și SC M.P.

SRL Chișineu Criș anumite tranzacții comerciale care în realitate nu au avut

loc, diminuându-se astfel cuantumul impozitului care revenea statului, prin

majorarea artificială a cheltuielilor, pe care societatea le-a avut de

suportat, și prin neevidențierea tuturor veniturilor realizate, constituie

infracțiunea de evaziune fiscală.

Curtea

va reține săvârșirea unei singure infracțiuni de evaziune fiscală, respectiv

complicitate la evaziune fiscală, prin schimbarea de încadrare juridică din

infracțiunile de înșelăciune, respectiv complicitate la înșelăciune, evaziune

fiscală, respectiv complicitate la evaziune fiscală și fals în acte contabile,

într-o singură infracțiune de evaziune fiscală, respectiv complicitate la evaziune

fiscală, față de toți inculpați, după caz, având în vedere pe de o parte, așa

cum s-a arătat mai sus, că nu poate fi reținută infracțiunea de înșelăciune,

pentru considerentele enunțate, iar pe de altă parte, se are în vedere Decizia nr.

4/21 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin admiterea

recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit că fapta de a omite în

tot sau în parte, ori evidențierea în actele contabile, ori în alte documente

legale, a operațiunilor comerciale efectuate, ori evidențierea în actele

contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care nu au bază operațiuni

reale, ori evidențierea altor operațiuni fictive, constituie infracțiunea

complexă de evaziune fiscală, nefiind incidente dispozițiile art. 43 (fost art.

37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991, aceste activități fiind cuprinse în

conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.

Cu

privire la celelalte aspecte invocate de inculpații T.S.V. și D.F.C. și

inculpatul C.L.C. în motivele de apel, se apreciază că acestea sunt nefondate.

De

reținut că, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării

judecătorești, s-a dispus efectuarea unor expertize contabile, care într-adevăr

constată ca reale operațiunile comerciale efectuate de cele două societăți

comerciale însă se observă că experții s-au pronunțat doar pe actele contabile

puse la dispoziție și asupra cărora ei s-au pronunțat cu privire la aspectele

de ordin formal. Experții însă nu se puteau pronunța asupra activității

infracționale desfășurate de inculpați și care au putut fi dovedite pe baza

declarațiilor martorilor și a investigațiilor efectuate de organele de anchetă.

Și

în ce privește prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională a

inculpaților, se constată că instanța de fond a avut în vedere

actul de control efectuat de G.F. și

care a evidențiat valoarea unui prejudiciu rezultat ca urmare a activităților

frauduloase desfășurate or, experții au stabilit prejudiciul datorat de

societățile comerciale față de bugetul de stat, doar pe baza debitului

comunicat de Administrația Finanțelor a Orașului Chișineu Criș, care era înregistrat

ca urmare a desfășurării unor activități legale.

În

consecință, au fost admise apelurile.

În

baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. pen., apelurile declarate de inculpații C.L.C.,

T.S.V., D.F.C. și M.C.M., împotriva sentinței penale nr. 227/2007, pronunțată

în dosarul nr. 1787/108/2006 de Tribunalul Arad, desființează sentința atacată

și:

baza art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art.

13 C. pen., prin schimbarea de încadrare juridică, din art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 40 din Legea

nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 13

din Legea nr. 87/1994,

aplicarea

art.

13 C. pen., condamnă pe inculpatul T.S.V., pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, la pedeapsa de 4 (patru) ani

închisoare.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., achită pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în

declarații, prevăzută de art. 292 C. pen.

În

baza art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea  nr. 87/1994, cu aplicarea art.

13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, din art. 26 C. pen., raportat

la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, coroborat cu art.

289 C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu

aplicarea art. 13 C. pen., condamnă pe inculpata M.C.M., pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, la pedeapsa

de 4 (patru) ani închisoare.

În

baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice, din art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 40

din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., art. 13 din Legea nr.

87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., condamnă pe inculpata D.F.C. (fostă T.),

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, la pedeapsa de 4 (patru)

ani închisoare.

În

baza art. 86

1

C. pen., dispune suspendarea executării pedepselor,

privind pe inculpații T.S.V., M.C.M., D.F.C., sub supraveghere și în baza art. 86

2

C. pen., stabilește termen de încercare pentru fiecare inculpat de 6 ani.

În

baza art. 86

3

C. pen., obligă inculpații ca pe durata termenului de

încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să

se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, la datele

fixate de acest serviciu;

- să

anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Atrage

atenția inculpaților asupra prevederilor art. 86

4

C. pen.

În

baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., condamnă pe

inculpatul C.L.C., prin schimbarea de încadrare juridică din art. 13 din Legea

nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 37 lit. l) Legea nr. 82/1991,

cu aplicarea art. 33 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală la pedeapsa de:

- 2 (doi)

ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a) C. pen., mai puțin dreptul de a alege și lit. b) și c) C. pen. Aplică față

de inculpații: C.L.C., T.S.V., M.C.M. și D.F.C., pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) C. pen., mai

puțin dreptul de a alege și lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Menține

în rest dispozițiile sentinței apelate.

În

baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva aceleiași

sentințe.

Împotriva deciziei penale au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, inculpații T.S.V.

și D.F.C.

La data de 2 septembrie 2008

a declarat recurs peste termen și inculpata M.C.M., susținând că sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 385

3

alin. (2) raportat la art. 363 și

365 C. proc. pen., întrucât a lipsit la toate termenele de judecată în apel și

nu a fost prezentă la pronunțare, a formulat cerere în termenul prevăzut de

lege și hotărârea primei instanțe nu a fost pusă în executare.

Înalta Curte constată că

sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 385

3

alin. (2)

C. proc. pen., astfel că se dispune repunerea în termenul de recurs a

inculpatei M.C.M.

Cu privire la recursul

declarat de parchet întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., din examinarea probelor administrate în cauză se

arată că acesta este nefondat.

S-a criticat decizia

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara sub aspectul greșitei condamnări a

inculpaților D.F.C. și T.S.V. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C.

pen., deși din probele administrate rezultă că aceștia au săvârșit infracțiuni

de înșelăciune și, respectiv, complicitate la infracțiune, prevăzute de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., fals prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991

raportat la art. 289 C. pen.

S-a motivat că inculpatul T.S.V.,

în calitate de administrator la SC M.P. SRL, în perioada 2000 – decembrie 2001,

pe baza declarațiilor pe propria răspundere depuse la rafinării, a obținut

combustibil fără taxă la F.S.D.P., schimbându-le destinația prin comercializare,

scriptic către alte societăți comerciale, având astfel posibilitatea reintroducerii

lor în circuitul comercial ca produse petroliere fără restricții la vânzare.

Faptele au fost comise cu

ajutorul inculpaților D.F.C. și M.C.M. care au completat facturi fiscale cu

date false, creând un prejudiciu în dauna Ministerului Lucrărilor Publice,

Transporturilor și Locuinței în sumă de 4.309.455.231 lei.

Facturile astfel completate

în fals au fost înregistrate în contabilitatea societății, semnând apoi

bilanțul contabil ce a fost depus la administrația financiară, denaturând

veniturile societății.

S-au majorat astfel, în mod

nereal cheltuielile societății, ceea ce a dus la diminuarea impozitului datorat

statului, cauzând, prin evaziune fiscală, un prejudiciu Ministerului Finanțelor

de 5.805.862.837 lei.

În opinia parchetului,

faptele comise constituie infracțiunea de înșelăciune prin inducerea în eroare

de către inculpatul T.S.V. cu complicitatea inculpatelor D.F.C. și M.C.M. a

rafinăriilor pe baza declarațiilor false, în sensul că va fi folosit

combustibilul în alt scop decât cel al comercializării, cât și infracțiunea de

evaziune fiscală.

Din analiza probelor

dosarului, nu rezultă însă că, la data achiziționării combustibilului fără taxă

de drum, a existat o intenție infracțională din partea inculpatului, iar

organele de urmărire penală nu au dovedit-o.

Pentru existența

infracțiunii de înșelăciune este necesar ca inducerea în eroare a unei

persoane, prin prezentare de fapte mincinoase drept adevărate sau ca mincinoasă

a unei fapte adevărate, ceea ce în speță nu s-a dovedit.

În mod corect curtea de apel

a reținut în sarcina inculpaților infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută

de art. 13 din Legea nr. 87/1994, inculpatul achiziționând, cu ajutorul

celorlalți coinculpați, produse petroliere fără taxă M.T.R. pe care le-a vândut

însă, încasând pentru sine taxa, dar sustrăgându-se de la plata ei către stat.

Situația este evidențiată de

controlul efectuat de G.F., cât și de actele existente la dosar: facturile

falsificate și expertiza efectuată în cauză, probe din care rezultă că

inculpatul T.S.V. a înregistrat cheltuieli ce în realitate nu au fost

efectuate, diminuând astfel obligațiile fiscale, ceea ce constituie

infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr.