ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.04.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1578/2009

HOTĂRÂRE
29.04.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1578/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursurilor penale de față;

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 559/PI

din 3 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, au fost condamnați

inculpații, după cum urmează:

- S.M.N., la 2 (doi) ani

închisoare, pentru art. 329 alin. (1) C. pen., la 3 (trei) ani închisoare

pentru art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, la 2 (doi) ani închisoare,

pentru art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.

S-au contopit pedepsele

aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare, sporită cu 6 luni, în total 3 ani și 6 luni închisoare, în

condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- S.V., la 2 ani închisoare

pentru art. 329 alin. (1) C. pen., la 3 ani pentru art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001, la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută

de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.

S-au contopit pedepsele

aplicate și s-a dispus ca inculpata S.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3

ani închisoare, în condițiile art. 86

1

ani, conform art. 86

2

Conform art. 86

3

C.

pen., s-a dispus ca inculpata să se conformeze măsurilor de supraveghere

arătate la lit. a)-d) ale art. 86

3

În temeiul art. 35 alin. (3)

ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 118 lit. e) C.

pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 656/2002, s-a dispus confiscarea de la

inculpați a următoarelor bunuri:

- suma de 11.275 Euro,

autoturismul marca BMW 316 i, cu număr de identificare WBACA 11030AJ05508,

serie motor 0357364, număr de înmatriculare,

- autoturismul marca BMW 724

TD, cu număr de identificare WBAGA710X03650534, serie motor 00175984, număr de

înmatriculare, obținute din săvârșirea infracțiunilor.

În baza art. 118 lit. f) C.

pen., a dispus confiscarea de la inculpatul S.M.N. a următoarelor arme și

muniții deținute ilegal:

- un pistol marca IWG

american, calibru 9 mm, cu seria 19039;

- un revolver, marca Gamo,

calibru 4,5 mm, având seria 04-5-C014222-02;

- un pistol Daisy Power

Line, model 45 C02, calibru 4,5 mm, cu seria 5A01109;

- 9 (nouă) cartușe de 9 mm,

pentru pistol cu gaz.

În baza art.169 C. proc. pen., a dispus

ridicarea sechestrului asigurător și restituirea către inculpați a vehiculului

marca ROMAN, tipul 10215F, seria motor, număr înmatriculare, cu remorca

aparținând acestuia și a bijuteriilor din aur, confiscate de la aceștia prin

procesul verbal din 09 septembrie 2007, de către organele de urmărire penală,

respectiv, 1 lanț de aur cu inițialele OK575, brățară din metal galben și alb,

1 inel galben cu model de culoare neagră în formă de triunghi și orice alte

bunuri aparținând inculpaților, ridicate de la aceștia și neconfiscate prin

prezenta hotărâre.

S-a constatat că partea

vătămată F.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză și a respins, ca

neîntemeiate, pretențiile civile ale părții civile D.C.

În baza art. 17, art. 348 C.

proc. pen., raportat la art. 998, art. 1003 C. civ., a obligat inculpații, în

solidar, la câte 300 lei cu titlu de daune morale către părțile vătămate minore

P.A.N. și L.C.

Pentru a pronunța soluția de

mai sus, pe baza probelor administrate, s-a reținut următoarea situație de

fapt:

La 11 iunie 2007, ofițerii compartimentului trafic de persoane din

cadrul B.C.C.O. Timișoara au extins cercetările pe linia traficului de persoane

demarate anterior și asupra stării de fapt rezultată din reclamațiile părților

vătămate F.C., D.C. și minorele L.C. și P.A.N., care au devenit sursele de

venit ale soților S.M. și V.

Drept urmare s-a stabilit că

inculpații – căsătoriți – racolau tinere majore și minore, pe care le-au

găzduit în locuința lor din Timișoara, iar apoi le transportau fie în Elveția,

fie la marginea municipiului Timișoara, silindu-le să practice prostituția în

folosul lor financiar, pentru ca ulterior, banii încasați în urma acestor

activități ale victimelor să fie folosiți pentru achiziționarea de bunuri,

bijuterii, valută, mașini de lux.

Cu ocazia percheziției efectuată

la locuința inculpaților s-au descoperit 11.275 Euro, circa 170 grame de

bijuterii din aur, precum și 4 pistoale și 9 cartușe, care au fost supuse

expertizei balistice.

Ulterior raportul

tehnico-științific a concluzionat faptul că primul pistol este o armă de foc

scurtă, neletală, semiautomată, calibrul 9mm, marca IWG American seria 19039 în

stare de funcționare, pentru care inculpatul nu deține permis de armă, cel de

al doilea pistol – în litigiu – este o armă de foc scurtă, neletală,

semiautomată, calibru 9 mm, marca IWG-American, seria 01055, în stare de

funcționare, pentru care acesta prezintă permis de armă. Al treilea pistol face

parte din categoria arme neletale, cu aer comprimat, calibru 4,5 mm, marca

Daisy, seria 5A 01109, în stare de funcționare și pentru care inculpatul nu

posedă permis de deținere, iar al patrulea pistol este cu aer comprimat,

calibru 4,5 mm, marca Gamo, seria 04-5C 014222-02 în stare de funcționare,

pentru care inculpatul, de asemenea, nu deține permis de armă.

S-a mai stabilit că inculpații

nu dețineau venituri din muncă, Administrația Finanțelor Publice Timișoara

confirmând faptul că, în perioada 2005, 2006, 2007, inculpații nu figurează cu

venituri declarate.

În termen legal, împotriva

acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș,

inculpatul S.M.N., inculpata S.V. și partea civilă B.A.

Prin decizia penală nr. 22

din 26 februarie 2009, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de

procuror, a desființat hotărârea atacată și rejudecând cauza, a dispus

următoarele:

- a condamnat pe inculpatul S.M.N.

la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 5 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

fiind în rest menținute pedepsele aplicate de instanța de fond.

S-au contopit pedepsele

aplicate acestui inculpat și s-a dispus ca inculpatul S.M.N. să execute

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final,

6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei

principale.

În temeiul prevederilor art.

12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnată inculpata S.V. la

5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 13 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001 a condamnat-o pe inculpată la 5 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; a fost, de

asemenea, menținută pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută

de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 și fiind contopite pedepsele

aplicate, s-a dispus ca inculpata S.V. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

S-au menținut, în rest,

dispozițiile hotărârii atacate și s-au respins, ca nefondate, apelurile

declarate de cei doi inculpați și ca inadmisibil, apelul părții civile B.A.

În motivarea soluției, instanța

de apel a reținut că este fondat recursului procurorului, atât în ce privește

încadrarea juridică a activității infracționale în trafic de persoane pentru

ambii inculpați, probele evidențiind elementele constitutive ale acestei

infracțiuni și nu pe cele ale proxenetismului, cât și referitor la

individualizare, fiind aplicate pedepse nelegale inculpaților în ce privește

infracțiunile de trafic.

În termen legal, împotriva

acestor hotărâri, au declarat recurs cei doi inculpați.

În esență, au criticat oral

hotărârile, sub următoarele aspecte:

- greșita condamnare a

inculpaților pentru infracțiuni de trafic de persoane și de minori, în

contextul în care părțile vătămate practicau anterior prostituția, aveau

aproape 18 ani, iar cu partea vătămată F.C. inculpatul avusese o relație

extraconjugală: cu privire la aceste activități infracționale, s-a apreciat că

în raport de conținutul unor declarații, cum ar fi cele ale părții vătămate D.C.

și P.A., se poate reține cel mult infracțiunea de proxenetism, sub acest aspect

solicitând menținerea soluției pronunțată de instanța de fond;

- s-a apreciat ca o gravă

eroare de fapt și condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de spălare de

bani, în condițiile în care probele nu au evidențiat acest gen de activitate

infracțională, cu atât mai mult cu cât, participantul la infracțiunea

principală nu poate fi subiect activ al infracțiunii de spălare de bani, pentru

că a devenit deținător al bunului prin comiterea primei fapte; în sens contrar,

ar însemna instituirea răspunderii penale pentru aceiași faptă, de două ori, în

sarcina aceleiași persoane;

- și, în fine, recurenții

inculpați au criticat pedepsele aplicate, atât în privința cuantumului, cât și

a modalității de executare, solicitând aplicarea art. 86

1

ce privește pedeapsa principală, pentru inculpata S.V. și stabilirea unei

pedepse în limitele executate în detenție pentru inculpatul S.M.N.

Hotărârile atacate vor fi

examinate în raport de cazurile de casare invocate, respectiv art. 385

9

alin. (1) pct. 18, 17, 14 C. proc. pen., de criticile formulate, cât și din

oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constatându-se

că acestea sunt supuse casării referitor la conținutul pedepselor accesorii și

complementare aplicate celor doi inculpați, cât și în ce privește pedeapsa, în

cuantum și modalitate de executare, aplicată inculpatei S.V., aspecte sub care

recursurile declarate sunt fondate.

Astfel, pentru o justă

individualizare a pedepsei în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., se

impun a fi apreciate, în egală măsură, atât împrejurările în care s-a comis

activitatea infracțională, dar și datele care caracterizează persoana

făptuitorului.

Sub acest ultim aspect, se

apreciază că în cauză nu au fost suficient apreciate împrejurări cum ar fi

lipsa antecedentelor penale pentru inculpata S.V., cât și contextul în care a

comis infracțiunile deduse judecății, fiind alături de inculpatul S.M., în

calitate de soție.

Pe de altă parte, inculpații

au în întreținere trei copii minori, a căror viață, sănătate și educație ar

putea fi supusă unor riscuri majore în situația în care ambii părinți și-ar

executa pedepsele în detenție.

Împrejurările arătate

justifică, în sensul dispozițiilor art. 72 C. pen., pentru o justă

individualizare a pedepsei, reținerea circumstanțelor judiciare atenuante

arătate de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen. și, în

consecință, reducerea pedepselor sub limita minimă legală.

Totodată, se apreciază că

scopul pedepsei poate fi realizat și fără o efectivă executare a pedepsei, sens

în care, prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

proceda la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe termenul

arătat de dispozițiile art. 86

2

Pe de altă parte,

restrângerea exercitării unor drepturi sau a unor libertăți cu titlu de

pedeapsă complementară sau accesorie este de principiu permisă, potrivit art. 49

din Constituție.

Dar instituirea pedepselor

de orice fel, fie că sunt principale, complementare sau accesorii, impune

respectarea unor cerințe legale și mai ales o justă individualizare, în raport

de gravitatea faptei comisă și de persoana făptuitorului.

În raport de aceste

considerațiuni se apreciază că dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.

pen., care se referă la dreptul electoral al unei persoane de a alege, nu putea

fi inclus nici în conținutul pedepsei complementare și nici în conținutul

pedepsei accesorii.

Afirmația are în vedere că pedeapsa

interzicerii acestui drept, ce constituie o valoare fundamentală într-o

societate democratică, nu se justifică și nu este nici proporțională faptelor

comise de cei doi inculpați.

Drept urmare, sub aceste

aspecte, sunt fondate recursurile declarate de inculpați și în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., ele se vor admite, decizia penală urmând a fi

casată, sub aspectul pedepsei principale aplicate inculpatei S.V. și al conținutului

pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților.

În rest, criticile formulate

de inculpați sunt nefondate.

Soluția de condamnare a

inculpaților pentru trafic de persoane și trafic de minore este conformă

probelor administrate în cauză, cât și prevederilor art. 12 alin. (2) lit. a)

și art. 13 din Legea nr. 678/2001 și în acest context nu este rezultatul unei

grave erori de fapt.

Desigur, nu poate fi primită

solicitarea inculpaților nici că nu se fac vinovați de infracțiunile de trafic

deduse judecății, nici că încadrarea juridică a acestor fapte este în infracțiunea

de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen.

Încă din faza urmăririi

penale, părțile vătămate au declarat constant că au fost silite de inculpați să

practice prostituția, prin violență și amenințări, ele considerându-se victime

ale infracțiunii de trafic de persoane (a se vedea filele 14-27 dosar urmărire

penală). Audiate de prima instanță, atât F.C. (fila 46) cât și D.C. (fila 47)

au declarat că după întoarcerea din Elveția, unde practicaseră prostituția, au

continuat practicarea acestei activități pe Calea Aradului, inculpatul

forțându-le, prin amenințare și bătaie, să practice prostituția, iar banii

obținuți în acest mod îi dădeau inculpatului, fără ca acestea să-și oprească

parte din aceștia.

Cât privește participația

penală a inculpatei S.V., la traficul de persoane există o dovadă certă, de

necontestat, evidențiată de inculpată și cu ocazia ultimului cuvânt, acordat în

recurs, constând în evidența pe care aceasta o păstra și în care nota zilnic

numărul de înmatriculare al autovehiculelor al căror conducători auto

întrețineau raporturi sexuale cu părțile vătămate.

Deși inculpata S. nu a

recunoscut participarea la aceste fapte, părțile vătămate majore F.C. și D.C.

au arătat că inculpata le transporta cu mașina în Calea Aradului și că îi

dădeau o parte din banii obținuți din prostituție, pentru cheltuielile de hrană

și întreținere.

Ori, tocmai obligarea

părților vătămate de a practica prostituția în anumite condiții prestabilite de

inculpați, cum ar fi cazarea acestora într-o locație aparținând inculpaților,

însoțirea și transportarea acestora în anumite locuri în care erau obligate să

practice prostituția (cum era Calea Aradului), evidențierea zilnică a mașinilor

ale căror conducători auto întrețineau relații sexuale cu victimele, luarea

banilor obținuți din prostituție, constituie o constrângere, în sensul legii, a

părților vătămate, realizând în drept elementele constitutive ale infracțiunii

de trafic de persoane, pentru care corect au fost condamnați inculpații.

Cât privește infracțiunea de

trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pentru

care inculpații au fost, de asemenea, corect condamnați, sunt valabile aceleași

considerațiuni sus-amintite și desprinse din probele administrate, cu

precizarea că într-o astfel de situație, chiar dacă acțiunea de recrutare,

transportare, găzduire s-ar face fără constrângere, așa cum a susținut constant

inculpatul S.M., se prezumă în mod absolut de legiuitor că, victima traficului,

o persoană minoră, nu are capacitatea de a exprima liber un consimțământ

valabil.

Nu poate fi primită nici

solicitarea inculpaților cu privire la schimbarea încadrării juridice, în

infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., întrucât, așa cum rezultă

din probele administrate, fapta inculpaților a fost aceea de a recruta și a

găzdui victimele, de a le transporta în Elveția sau pe Calea Aradului în

Timișoara, în vederea practicării prostituției și a exploatării lor în acest

mod, iar nu de a le îndemna sau înlesni practicarea prostituției sau tragerea de

foloase de pe urma practicării prostituției, modalități care se subsumează

laturii obiective a infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen.

Și în fine, ori de câte ori

sunt întrunite elementele constitutive ale traficului de persoane, în considerarea

principiului potrivit căruia specialul primează generalului, sunt aplicabile

prevederile din legea specială, respectiv art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001,

astfel încât și pentru acest argument hotărârile sunt legale și temeinice,

referitor la încadrarea în drept a acestei activități infracționale.

Nu este fondată, pentru

considerentele ce urmează, nici critica vizând greșita condamnare a

inculpaților, pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit.

c) din Legea nr. 656/2002.

Într-adevăr, pe baza

probelor administrate, s-a reținut că în perioada 2006-2007, inculpații au

obținut sume de bani din practicarea prostituției de către persoanele vătămate,

disimulând caracterul ilicit al acestora prin transformarea lor în alte bunuri,

respectiv valută, autoturisme de lux, bijuterii.

Pornind de la conținutul

acestei infracțiuni, așa cum aceasta este reglementată prin art. 23 lit. c) din

Legea nr. 656/2002, constituie infracțiunea de spălare de bani fapta de a

dobândi, deține sau de a folosi bunuri, cunoscând că acestea provin din

săvârșirea de infracțiuni.

Este evident, în raport de

acest conținut constitutiv că, pentru existența infracțiunii, din punctul de

vedere al laturii obiective, se cer a fi îndeplinite două cerințe și anume să existe

activitatea de dobândire, de deținere sau folosire de bunuri și a doua

condiție, să cunoască că provin din săvârșirea de infracțiuni.

În speță, se constată că

aceste condiții sunt realizate cumulativ, deoarece inculpații, în calitate de

soți, au cunoscut că bijuteriile, valuta sau autoturismele de lux provin din

banii obținuți de părțile vătămate din prostituție, cât și din valorificarea

reciprocă a banilor obținuți de celălalt soț din comiterea infracțiunii de

trafic de persoane, infracțiune concepută și realizată împreună prin acte

materiale comune sau separate.

Și în fine, nu se poate

discuta despre o suprapunere între obiectul material sau scopul urmărit de

făptuitor, atât timp cât în cazul infracțiunii de trafic de persoane,

făptuitorul urmărește obținerea unor foloase materiale din constrângere la

exploatare sexuală, iar prin infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 656/2002 se urmărește în primul rând și obligatoriu spălarea

de bani și poate subsecvent, dar nu obligatoriu și obținerea pentru sine sau

pentru altul a unui folos material.

Și chiar dacă inculpații au

negat comiterea acestei infracțiuni, este dovedită de probele administrate

existența ei, iar starea de fapt rezultată este conformă dispozițiilor cuprinse

în reglementarea specială.

Tot astfel, probele

administrate au făcut pe deplin dovada existenței infracțiunii prevăzute de

art. 279 alin. (1) C. pen., la domiciliul inculpatului S.M. fiind găsite mai

multe arme letale și neletale, în stare de funcționare, iar pentru două din

acestea inculpatul neavând autorizație și permis port armă.

Cât privește pedepsele

aplicate acestui inculpat pentru faptele deduse judecății, se respectă atât

prevederile art. 72 C. pen., cât și cele ale art. 52 C. pen., atât în privința

cuantumului, cât și al modalității de executare.

Și în fine, cu ocazia

individualizării pedepselor, s-a acordat semnificația cuvenită atât datelor ce

caracterizează pe făptuitor, dar și a unor împrejurări de fapt, cum ar fi

ocupația inculpatului de a racola tinere majore sau minore pentru exploatare

sexuală, transportarea și însoțirea lor, în țară sau în afara țării, precum și

interesul material urmărit sunt împrejurări care imprimă faptelor un pericol

social concret deosebit, în contextul în care, la domiciliul său s-au găsit

arme letale sau neletale, pentru unele inculpatul neavând autorizațiile și

permisele cerute de lege.

În aceste condiții,

criticile formulate de inculpat sunt nefondate, urmând ca recursul acestuia să

fie admis numai cât privește conținutul pedepselor complementare și accesorii,

aspecte ce au format obiectul unei examinări din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., prin prisma cazului de casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa

rezultantă aplicată acestui inculpat durata arestării preventive la zi.

Conform art. 192 alin. (6) C.

proc. pen., onorariul pentru avocații din oficiu pentru fiecare inculpat până

la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești, după cum, tot astfel și onorariul apărătorului din

oficiu desemnat părților vătămate.

Admite recursurile declarate de inculpații S.V. și S.M.N.

împotriva deciziei penale nr. 22 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

Casează

decizia penală atacată numai cu privire la conținutul pedepselor accesorii și

complementare pentru ambii inculpați, precum și cu privire la greșita individualizare

a pedepselor pentru inculpata S.V.

Înlătură

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. și repune pedepsele în

individualitatea lor pentru inculpata S.V.

Face

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b), c)

-

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001, de la 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 3 ani închisoare și

2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.;

-

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

de la 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 4 ani închisoare și

3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.;

-

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002,

de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele

și dispune ca inculpata S.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Face

aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În

baza art. 86

1

de 4 ani închisoare aplicată inculpatei S.V. pe durata unui termen de încercare

de 7 ani.

Pe

durata termenului de încercare inculpata se va supune măsurilor de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen., urmând să se

prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, la datele

fixate de acesta.

Conform

art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Restrânge

conținutul pedepsei complementare și al pedepsei accesorii aplicate

inculpatului S.M.N. la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului S.M.N., durata arestării preventive de la 9

august 2007 la 29 aprilie 2009.

Menține celelalte dispoziții.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru inculpații S.M.N. și S.V., în sumă de câte 100 lei, precum și

onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate, în sumă de

600 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie

2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1780/2014
făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata D.M. la pe
ÎCCJ 2008-09-09
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2875/2008
Examinând recursul de față, constată: Prin sentința penală nr. 740/ PI din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală, au fost condamnați următorii inculpați: 1). P.A., la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementar
ÎCCJ 2018-04-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală
Legea nr. 656/2002 modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infr
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85596)
pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, în forma agravată, comisă în legătură directă cu infracțiunea de corupție. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus
ÎCCJ 2008-05-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1814/2008
, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare. A fost făcută aplicarea art. 71, a
Sursă