ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1578/2009

Asupra recursurilor penale de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 559/PI din 3 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, au fost condamnați inculpații, după cum urmează: - S.M.N., la 2 (doi) ani închisoare, pentru art. 329 alin. (1) C. pen., la 3 (trei) ani închisoare pentru art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, la 2 (doi) ani închisoare, pentru art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002. S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) și b) C. pen. - S.V., la 2 ani închisoare pentru art. 329 alin. (1) C. pen., la 3 ani pentru art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.

S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata S.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condițiile art. 86 1 C. pen., pe un termen de 5 ani, conform art. 86 2 C. pen. Conform art. 86 3 C. pen., s-a dispus ca inculpata să se conformeze măsurilor de supraveghere arătate la lit. a)-d) ale art. 86 3 C. pen. În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpaților S.M. și S.V., ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 118 lit. e) C. pen.

raportat la art. 25 din Legea nr. 656/2002, s-a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor bunuri: - suma de 11.275 Euro, autoturismul marca BMW 316 i, cu număr de identificare WBACA 11030AJ05508, serie motor 0357364, număr de înmatriculare, - autoturismul marca BMW 724 TD, cu număr de identificare WBAGA710X03650534, serie motor 00175984, număr de înmatriculare, obținute din săvârșirea infracțiunilor. În baza art. 118 lit. f) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul S.M.N. a următoarelor arme și muniții deținute ilegal: - un pistol marca IWG american, calibru 9 mm, cu seria 19039; - un revolver, marca Gamo, calibru 4,5 mm, având seria 04-5-C014222-02; - un pistol Daisy Power Line, model 45 C02, calibru 4,5 mm, cu seria 5A01109; - 9 (nouă) cartușe de 9 mm, pentru pistol cu gaz.

În baza art.169 C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător și restituirea către inculpați a vehiculului marca ROMAN, tipul 10215F, seria motor, număr înmatriculare, cu remorca aparținând acestuia și a bijuteriilor din aur, confiscate de la aceștia prin procesul verbal din 09 septembrie 2007, de către organele de urmărire penală, respectiv, 1 lanț de aur cu inițialele OK575, brățară din metal galben și alb, 1 inel galben cu model de culoare neagră în formă de triunghi și orice alte bunuri aparținând inculpaților, ridicate de la aceștia și neconfiscate prin prezenta hotărâre. S-a constatat că partea vătămată F.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză și a respins, ca neîntemeiate, pretențiile civile ale părții civile D.C.

În baza art. 17, art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 998, art. 1003 C. civ., a obligat inculpații, în solidar, la câte 300 lei cu titlu de daune morale către părțile vătămate minore P.A.N. și L.C. Pentru a pronunța soluția de mai sus, pe baza probelor administrate, s-a reținut următoarea situație de fapt: La 11 iunie 2007, ofițerii compartimentului trafic de persoane din cadrul B.C.C.O. Timișoara au extins cercetările pe linia traficului de persoane demarate anterior și asupra stării de fapt rezultată din reclamațiile părților vătămate F.C., D.C. și minorele L.C. și P.A.N., care au devenit sursele de venit ale soților S.M.

și V. Drept urmare s-a stabilit că inculpații – căsătoriți – racolau tinere majore și minore, pe care le-au găzduit în locuința lor din Timișoara, iar apoi le transportau fie în Elveția, fie la marginea municipiului Timișoara, silindu-le să practice prostituția în folosul lor financiar, pentru ca ulterior, banii încasați în urma acestor activități ale victimelor să fie folosiți pentru achiziționarea de bunuri, bijuterii, valută, mașini de lux. Cu ocazia percheziției efectuată la locuința inculpaților s-au descoperit 11.275 Euro, circa 170 grame de bijuterii din aur, precum și 4 pistoale și 9 cartușe, care au fost supuse expertizei balistice.

Ulterior raportul tehnico-științific a concluzionat faptul că primul pistol este o armă de foc scurtă, neletală, semiautomată, calibrul 9mm, marca IWG American seria 19039 în stare de funcționare, pentru care inculpatul nu deține permis de armă, cel de al doilea pistol – în litigiu – este o armă de foc scurtă, neletală, semiautomată, calibru 9 mm, marca IWG-American, seria 01055, în stare de funcționare, pentru care acesta prezintă permis de armă. Al treilea pistol face parte din categoria arme neletale, cu aer comprimat, calibru 4,5 mm, marca Daisy, seria 5A 01109, în stare de funcționare și pentru care inculpatul nu posedă permis de deținere, iar al patrulea pistol este cu aer comprimat, calibru 4,5 mm, marca Gamo, seria 04-5C 014222-02 în stare de funcționare, pentru care inculpatul, de asemenea, nu deține permis de armă.

S-a mai stabilit că inculpații nu dețineau venituri din muncă, Administrația Finanțelor Publice Timișoara confirmând faptul că, în perioada 2005, 2006, 2007, inculpații nu figurează cu venituri declarate. În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpatul S.M.N., inculpata S.V. și partea civilă B.A. Prin decizia penală nr. 22 din 26 februarie 2009, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de procuror, a desființat hotărârea atacată și rejudecând cauza, a dispus următoarele: - a condamnat pe inculpatul S.M.N.

la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, fiind în rest menținute pedepsele aplicate de instanța de fond. S-au contopit pedepsele aplicate acestui inculpat și s-a dispus ca inculpatul S.M.N. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final, 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În temeiul prevederilor art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnată inculpata S.V. la 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a condamnat-o pe inculpată la 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; a fost, de asemenea, menținută pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 și fiind contopite pedepsele aplicate, s-a dispus ca inculpata S.V. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-au menținut, în rest, dispozițiile hotărârii atacate și s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpați și ca inadmisibil, apelul părții civile B.A. În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că este fondat recursului procurorului, atât în ce privește încadrarea juridică a activității infracționale în trafic de persoane pentru ambii inculpați, probele evidențiind elementele constitutive ale acestei infracțiuni și nu pe cele ale proxenetismului, cât și referitor la individualizare, fiind aplicate pedepse nelegale inculpaților în ce privește infracțiunile de trafic. În termen legal, împotriva acestor hotărâri, au declarat recurs cei doi inculpați. În esență, au criticat oral hotărârile, sub următoarele aspecte: - greșita condamnare a inculpaților pentru infracțiuni de trafic de persoane și de minori, în contextul în care părțile vătămate practicau anterior prostituția, aveau aproape 18 ani, iar cu partea vătămată F.C.

inculpatul avusese o relație extraconjugală: cu privire la aceste activități infracționale, s-a apreciat că în raport de conținutul unor declarații, cum ar fi cele ale părții vătămate D.C.

și P.A., se poate reține cel mult infracțiunea de proxenetism, sub acest aspect solicitând menținerea soluției pronunțată de instanța de fond; - s-a apreciat ca o gravă eroare de fapt și condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de spălare de bani, în condițiile în care probele nu au evidențiat acest gen de activitate infracțională, cu atât mai mult cu cât, participantul la infracțiunea principală nu poate fi subiect activ al infracțiunii de spălare de bani, pentru că a devenit deținător al bunului prin comiterea primei fapte; în sens contrar, ar însemna instituirea răspunderii penale pentru aceiași faptă, de două ori, în sarcina aceleiași persoane; - și, în fine, recurenții inculpați au criticat pedepsele aplicate, atât în privința cuantumului, cât și a modalității de executare, solicitând aplicarea art. 86 1 C. pen.

în ce privește pedeapsa principală, pentru inculpata S.V. și stabilirea unei pedepse în limitele executate în detenție pentru inculpatul S.M.N. Hotărârile atacate vor fi examinate în raport de cazurile de casare invocate, respectiv art. 385 9 alin. (1) pct. 18, 17, 14 C. proc. pen., de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constatându-se că acestea sunt supuse casării referitor la conținutul pedepselor accesorii și complementare aplicate celor doi inculpați, cât și în ce privește pedeapsa, în cuantum și modalitate de executare, aplicată inculpatei S.V., aspecte sub care recursurile declarate sunt fondate. Astfel, pentru o justă individualizare a pedepsei în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., se impun a fi apreciate, în egală măsură, atât împrejurările în care s-a comis activitatea infracțională, dar și datele care caracterizează persoana făptuitorului.

Sub acest ultim aspect, se apreciază că în cauză nu au fost suficient apreciate împrejurări cum ar fi lipsa antecedentelor penale pentru inculpata S.V., cât și contextul în care a comis infracțiunile deduse judecății, fiind alături de inculpatul S.M., în calitate de soție. Pe de altă parte, inculpații au în întreținere trei copii minori, a căror viață, sănătate și educație ar putea fi supusă unor riscuri majore în situația în care ambii părinți și-ar executa pedepsele în detenție. Împrejurările arătate justifică, în sensul dispozițiilor art. 72 C. pen., pentru o justă individualizare a pedepsei, reținerea circumstanțelor judiciare atenuante arătate de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen.

și, în consecință, reducerea pedepselor sub limita minimă legală. Totodată, se apreciază că scopul pedepsei poate fi realizat și fără o efectivă executare a pedepsei, sens în care, prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., se va proceda la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe termenul arătat de dispozițiile art. 86 2 C. pen. Pe de altă parte, restrângerea exercitării unor drepturi sau a unor libertăți cu titlu de pedeapsă complementară sau accesorie este de principiu permisă, potrivit art. 49 din Constituție. Dar instituirea pedepselor de orice fel, fie că sunt principale, complementare sau accesorii, impune respectarea unor cerințe legale și mai ales o justă individualizare, în raport de gravitatea faptei comisă și de persoana făptuitorului.

În raport de aceste considerațiuni se apreciază că dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., care se referă la dreptul electoral al unei persoane de a alege, nu putea fi inclus nici în conținutul pedepsei complementare și nici în conținutul pedepsei accesorii. Afirmația are în vedere că pedeapsa interzicerii acestui drept, ce constituie o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu se justifică și nu este nici proporțională faptelor comise de cei doi inculpați. Drept urmare, sub aceste aspecte, sunt fondate recursurile declarate de inculpați și în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., ele se vor admite, decizia penală urmând a fi casată, sub aspectul pedepsei principale aplicate inculpatei S.V.

și al conținutului pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților. În rest, criticile formulate de inculpați sunt nefondate. Soluția de condamnare a inculpaților pentru trafic de persoane și trafic de minore este conformă probelor administrate în cauză, cât și prevederilor art. 12 alin. (2) lit. a) și art. 13 din Legea nr. 678/2001 și în acest context nu este rezultatul unei grave erori de fapt. Desigur, nu poate fi primită solicitarea inculpaților nici că nu se fac vinovați de infracțiunile de trafic deduse judecății, nici că încadrarea juridică a acestor fapte este în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen. Încă din faza urmăririi penale, părțile vătămate au declarat constant că au fost silite de inculpați să practice prostituția, prin violență și amenințări, ele considerându-se victime ale infracțiunii de trafic de persoane (a se vedea filele 14-27 dosar urmărire penală).

Audiate de prima instanță, atât F.C. (fila 46) cât și D.C. (fila 47) au declarat că după întoarcerea din Elveția, unde practicaseră prostituția, au continuat practicarea acestei activități pe Calea Aradului, inculpatul forțându-le, prin amenințare și bătaie, să practice prostituția, iar banii obținuți în acest mod îi dădeau inculpatului, fără ca acestea să-și oprească parte din aceștia. Cât privește participația penală a inculpatei S.V., la traficul de persoane există o dovadă certă, de necontestat, evidențiată de inculpată și cu ocazia ultimului cuvânt, acordat în recurs, constând în evidența pe care aceasta o păstra și în care nota zilnic numărul de înmatriculare al autovehiculelor al căror conducători auto întrețineau raporturi sexuale cu părțile vătămate.

Deși inculpata S. nu a recunoscut participarea la aceste fapte, părțile vătămate majore F.C. și D.C. au arătat că inculpata le transporta cu mașina în Calea Aradului și că îi dădeau o parte din banii obținuți din prostituție, pentru cheltuielile de hrană și întreținere. Ori, tocmai obligarea părților vătămate de a practica prostituția în anumite condiții prestabilite de inculpați, cum ar fi cazarea acestora într-o locație aparținând inculpaților, însoțirea și transportarea acestora în anumite locuri în care erau obligate să practice prostituția (cum era Calea Aradului), evidențierea zilnică a mașinilor ale căror conducători auto întrețineau relații sexuale cu victimele, luarea banilor obținuți din prostituție, constituie o constrângere, în sensul legii, a părților vătămate, realizând în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, pentru care corect au fost condamnați inculpații.

Cât privește infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pentru care inculpații au fost, de asemenea, corect condamnați, sunt valabile aceleași considerațiuni sus-amintite și desprinse din probele administrate, cu precizarea că într-o astfel de situație, chiar dacă acțiunea de recrutare, transportare, găzduire s-ar face fără constrângere, așa cum a susținut constant inculpatul S.M., se prezumă în mod absolut de legiuitor că, victima traficului, o persoană minoră, nu are capacitatea de a exprima liber un consimțământ valabil.

Nu poate fi primită nici solicitarea inculpaților cu privire la schimbarea încadrării juridice, în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., întrucât, așa cum rezultă din probele administrate, fapta inculpaților a fost aceea de a recruta și a găzdui victimele, de a le transporta în Elveția sau pe Calea Aradului în Timișoara, în vederea practicării prostituției și a exploatării lor în acest mod, iar nu de a le îndemna sau înlesni practicarea prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției, modalități care se subsumează laturii obiective a infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen.

Și în fine, ori de câte ori sunt întrunite elementele constitutive ale traficului de persoane, în considerarea principiului potrivit căruia specialul primează generalului, sunt aplicabile prevederile din legea specială, respectiv art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, astfel încât și pentru acest argument hotărârile sunt legale și temeinice, referitor la încadrarea în drept a acestei activități infracționale. Nu este fondată, pentru considerentele ce urmează, nici critica vizând greșita condamnare a inculpaților, pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002. Într-adevăr, pe baza probelor administrate, s-a reținut că în perioada 2006-2007, inculpații au obținut sume de bani din practicarea prostituției de către persoanele vătămate, disimulând caracterul ilicit al acestora prin transformarea lor în alte bunuri, respectiv valută, autoturisme de lux, bijuterii.

Pornind de la conținutul acestei infracțiuni, așa cum aceasta este reglementată prin art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, constituie infracțiunea de spălare de bani fapta de a dobândi, deține sau de a folosi bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Este evident, în raport de acest conținut constitutiv că, pentru existența infracțiunii, din punctul de vedere al laturii obiective, se cer a fi îndeplinite două cerințe și anume să existe activitatea de dobândire, de deținere sau folosire de bunuri și a doua condiție, să cunoască că provin din săvârșirea de infracțiuni.

În speță, se constată că aceste condiții sunt realizate cumulativ, deoarece inculpații, în calitate de soți, au cunoscut că bijuteriile, valuta sau autoturismele de lux provin din banii obținuți de părțile vătămate din prostituție, cât și din valorificarea reciprocă a banilor obținuți de celălalt soț din comiterea infracțiunii de trafic de persoane, infracțiune concepută și realizată împreună prin acte materiale comune sau separate. Și în fine, nu se poate discuta despre o suprapunere între obiectul material sau scopul urmărit de făptuitor, atât timp cât în cazul infracțiunii de trafic de persoane, făptuitorul urmărește obținerea unor foloase materiale din constrângere la exploatare sexuală, iar prin infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 se urmărește în primul rând și obligatoriu spălarea de bani și poate subsecvent, dar nu obligatoriu și obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material.

Și chiar dacă inculpații au negat comiterea acestei infracțiuni, este dovedită de probele administrate existența ei, iar starea de fapt rezultată este conformă dispozițiilor cuprinse în reglementarea specială. Tot astfel, probele administrate au făcut pe deplin dovada existenței infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., la domiciliul inculpatului S.M. fiind găsite mai multe arme letale și neletale, în stare de funcționare, iar pentru două din acestea inculpatul neavând autorizație și permis port armă. Cât privește pedepsele aplicate acestui inculpat pentru faptele deduse judecății, se respectă atât prevederile art. 72 C. pen., cât și cele ale art. 52 C. pen., atât în privința cuantumului, cât și al modalității de executare.

Și în fine, cu ocazia individualizării pedepselor, s-a acordat semnificația cuvenită atât datelor ce caracterizează pe făptuitor, dar și a unor împrejurări de fapt, cum ar fi ocupația inculpatului de a racola tinere majore sau minore pentru exploatare sexuală, transportarea și însoțirea lor, în țară sau în afara țării, precum și interesul material urmărit sunt împrejurări care imprimă faptelor un pericol social concret deosebit, în contextul în care, la domiciliul său s-au găsit arme letale sau neletale, pentru unele inculpatul neavând autorizațiile și permisele cerute de lege. În aceste condiții, criticile formulate de inculpat sunt nefondate, urmând ca recursul acestuia să fie admis numai cât privește conținutul pedepselor complementare și accesorii, aspecte ce au format obiectul unei examinări din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., prin prisma cazului de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat durata arestării preventive la zi. Conform art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul pentru avocații din oficiu pentru fiecare inculpat până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, după cum, tot astfel și onorariul apărătorului din oficiu desemnat părților vătămate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații S.V. și S.M.N. împotriva deciziei penale nr. 22 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează decizia penală atacată numai cu privire la conținutul pedepselor accesorii și complementare pentru ambii inculpați, precum și cu privire la greșita individualizare a pedepselor pentru inculpata S.V. Înlătură art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor pentru inculpata S.V. Face aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b), c) C. pen.

și coboară pedepsele după cum urmează: - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, de la 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.; - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, de la 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.; - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele și dispune ca inculpata S.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Face aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei S.V. pe durata unui termen de încercare de 7 ani. Pe durata termenului de încercare inculpata se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., urmând să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, la datele fixate de acesta.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii. Restrânge conținutul pedepsei complementare și al pedepsei accesorii aplicate inculpatului S.M.N. la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.M.N., durata arestării preventive de la 9 august 2007 la 29 aprilie 2009. Menține celelalte dispoziții. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații S.M.N. și S.V., în sumă de câte 100 lei, precum și onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate, în sumă de 600 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2009.