ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1578/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1578/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursurilor penale de față;
Din actele și lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 559/PI
din 3 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, au fost condamnați
inculpații, după cum urmează:
- S.M.N., la 2 (doi) ani
închisoare, pentru art. 329 alin. (1) C. pen., la 3 (trei) ani închisoare
pentru art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, la 2 (doi) ani închisoare,
pentru art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.
S-au contopit pedepsele
aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani
închisoare, sporită cu 6 luni, în total 3 ani și 6 luni închisoare, în
condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) și b) C. pen.
- S.V., la 2 ani închisoare
pentru art. 329 alin. (1) C. pen., la 3 ani pentru art. 13 alin. (1) din Legea
nr. 678/2001, la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută
de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.
S-au contopit pedepsele
aplicate și s-a dispus ca inculpata S.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3
ani închisoare, în condițiile art. 86
1
C. pen., pe un termen de 5
ani, conform art. 86
2
C. pen.
Conform art. 86
3
C.
pen., s-a dispus ca inculpata să se conformeze măsurilor de supraveghere
arătate la lit. a)-d) ale art. 86
3
C. pen.
În temeiul art. 35 alin. (3)
C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpaților S.M. și S.V.,
ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) și b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 118 lit. e) C.
pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 656/2002, s-a dispus confiscarea de la
inculpați a următoarelor bunuri:
- suma de 11.275 Euro,
autoturismul marca BMW 316 i, cu număr de identificare WBACA 11030AJ05508,
serie motor 0357364, număr de înmatriculare,
- autoturismul marca BMW 724
TD, cu număr de identificare WBAGA710X03650534, serie motor 00175984, număr de
înmatriculare, obținute din săvârșirea infracțiunilor.
În baza art. 118 lit. f) C.
pen., a dispus confiscarea de la inculpatul S.M.N. a următoarelor arme și
muniții deținute ilegal:
- un pistol marca IWG
american, calibru 9 mm, cu seria 19039;
- un revolver, marca Gamo,
calibru 4,5 mm, având seria 04-5-C014222-02;
- un pistol Daisy Power
Line, model 45 C02, calibru 4,5 mm, cu seria 5A01109;
- 9 (nouă) cartușe de 9 mm,
pentru pistol cu gaz.
În baza art.169 C. proc. pen., a dispus
ridicarea sechestrului asigurător și restituirea către inculpați a vehiculului
marca ROMAN, tipul 10215F, seria motor, număr înmatriculare, cu remorca
aparținând acestuia și a bijuteriilor din aur, confiscate de la aceștia prin
procesul verbal din 09 septembrie 2007, de către organele de urmărire penală,
respectiv, 1 lanț de aur cu inițialele OK575, brățară din metal galben și alb,
1 inel galben cu model de culoare neagră în formă de triunghi și orice alte
bunuri aparținând inculpaților, ridicate de la aceștia și neconfiscate prin
prezenta hotărâre.
S-a constatat că partea
vătămată F.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză și a respins, ca
neîntemeiate, pretențiile civile ale părții civile D.C.
În baza art. 17, art. 348 C.
proc. pen., raportat la art. 998, art. 1003 C. civ., a obligat inculpații, în
solidar, la câte 300 lei cu titlu de daune morale către părțile vătămate minore
P.A.N. și L.C.
Pentru a pronunța soluția de
mai sus, pe baza probelor administrate, s-a reținut următoarea situație de
fapt:
La 11 iunie 2007, ofițerii compartimentului trafic de persoane din
cadrul B.C.C.O. Timișoara au extins cercetările pe linia traficului de persoane
demarate anterior și asupra stării de fapt rezultată din reclamațiile părților
vătămate F.C., D.C. și minorele L.C. și P.A.N., care au devenit sursele de
venit ale soților S.M. și V.
Drept urmare s-a stabilit că
inculpații – căsătoriți – racolau tinere majore și minore, pe care le-au
găzduit în locuința lor din Timișoara, iar apoi le transportau fie în Elveția,
fie la marginea municipiului Timișoara, silindu-le să practice prostituția în
folosul lor financiar, pentru ca ulterior, banii încasați în urma acestor
activități ale victimelor să fie folosiți pentru achiziționarea de bunuri,
bijuterii, valută, mașini de lux.
Cu ocazia percheziției efectuată
la locuința inculpaților s-au descoperit 11.275 Euro, circa 170 grame de
bijuterii din aur, precum și 4 pistoale și 9 cartușe, care au fost supuse
expertizei balistice.
Ulterior raportul
tehnico-științific a concluzionat faptul că primul pistol este o armă de foc
scurtă, neletală, semiautomată, calibrul 9mm, marca IWG American seria 19039 în
stare de funcționare, pentru care inculpatul nu deține permis de armă, cel de
al doilea pistol – în litigiu – este o armă de foc scurtă, neletală,
semiautomată, calibru 9 mm, marca IWG-American, seria 01055, în stare de
funcționare, pentru care acesta prezintă permis de armă. Al treilea pistol face
parte din categoria arme neletale, cu aer comprimat, calibru 4,5 mm, marca
Daisy, seria 5A 01109, în stare de funcționare și pentru care inculpatul nu
posedă permis de deținere, iar al patrulea pistol este cu aer comprimat,
calibru 4,5 mm, marca Gamo, seria 04-5C 014222-02 în stare de funcționare,
pentru care inculpatul, de asemenea, nu deține permis de armă.
S-a mai stabilit că inculpații
nu dețineau venituri din muncă, Administrația Finanțelor Publice Timișoara
confirmând faptul că, în perioada 2005, 2006, 2007, inculpații nu figurează cu
venituri declarate.
În termen legal, împotriva
acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș,
inculpatul S.M.N., inculpata S.V. și partea civilă B.A.
Prin decizia penală nr. 22
din 26 februarie 2009, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de
procuror, a desființat hotărârea atacată și rejudecând cauza, a dispus
următoarele:
- a condamnat pe inculpatul S.M.N.
la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a)
din Legea nr. 678/2001 și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 5 ani închisoare și
4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,
pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,
fiind în rest menținute pedepsele aplicate de instanța de fond.
S-au contopit pedepsele
aplicate acestui inculpat și s-a dispus ca inculpatul S.M.N. să execute
pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final,
6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei
principale.
În temeiul prevederilor art.
12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnată inculpata S.V. la
5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 13 alin. (1) din
Legea nr. 678/2001 a condamnat-o pe inculpată la 5 ani închisoare și 4 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; a fost, de
asemenea, menținută pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută
de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 și fiind contopite pedepsele
aplicate, s-a dispus ca inculpata S.V. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani
închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)
C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-au menținut, în rest,
dispozițiile hotărârii atacate și s-au respins, ca nefondate, apelurile
declarate de cei doi inculpați și ca inadmisibil, apelul părții civile B.A.
În motivarea soluției, instanța
de apel a reținut că este fondat recursului procurorului, atât în ce privește
încadrarea juridică a activității infracționale în trafic de persoane pentru
ambii inculpați, probele evidențiind elementele constitutive ale acestei
infracțiuni și nu pe cele ale proxenetismului, cât și referitor la
individualizare, fiind aplicate pedepse nelegale inculpaților în ce privește
infracțiunile de trafic.
În termen legal, împotriva
acestor hotărâri, au declarat recurs cei doi inculpați.
În esență, au criticat oral
hotărârile, sub următoarele aspecte:
- greșita condamnare a
inculpaților pentru infracțiuni de trafic de persoane și de minori, în
contextul în care părțile vătămate practicau anterior prostituția, aveau
aproape 18 ani, iar cu partea vătămată F.C. inculpatul avusese o relație
extraconjugală: cu privire la aceste activități infracționale, s-a apreciat că
în raport de conținutul unor declarații, cum ar fi cele ale părții vătămate D.C.
și P.A., se poate reține cel mult infracțiunea de proxenetism, sub acest aspect
solicitând menținerea soluției pronunțată de instanța de fond;
- s-a apreciat ca o gravă
eroare de fapt și condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de spălare de
bani, în condițiile în care probele nu au evidențiat acest gen de activitate
infracțională, cu atât mai mult cu cât, participantul la infracțiunea
principală nu poate fi subiect activ al infracțiunii de spălare de bani, pentru
că a devenit deținător al bunului prin comiterea primei fapte; în sens contrar,
ar însemna instituirea răspunderii penale pentru aceiași faptă, de două ori, în
sarcina aceleiași persoane;
- și, în fine, recurenții
inculpați au criticat pedepsele aplicate, atât în privința cuantumului, cât și
a modalității de executare, solicitând aplicarea art. 86
1
C. pen. în
ce privește pedeapsa principală, pentru inculpata S.V. și stabilirea unei
pedepse în limitele executate în detenție pentru inculpatul S.M.N.
Hotărârile atacate vor fi
examinate în raport de cazurile de casare invocate, respectiv art. 385
9
alin. (1) pct. 18, 17, 14 C. proc. pen., de criticile formulate, cât și din
oficiu, potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., constatându-se
că acestea sunt supuse casării referitor la conținutul pedepselor accesorii și
complementare aplicate celor doi inculpați, cât și în ce privește pedeapsa, în
cuantum și modalitate de executare, aplicată inculpatei S.V., aspecte sub care
recursurile declarate sunt fondate.
Astfel, pentru o justă
individualizare a pedepsei în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., se
impun a fi apreciate, în egală măsură, atât împrejurările în care s-a comis
activitatea infracțională, dar și datele care caracterizează persoana
făptuitorului.
Sub acest ultim aspect, se
apreciază că în cauză nu au fost suficient apreciate împrejurări cum ar fi
lipsa antecedentelor penale pentru inculpata S.V., cât și contextul în care a
comis infracțiunile deduse judecății, fiind alături de inculpatul S.M., în
calitate de soție.
Pe de altă parte, inculpații
au în întreținere trei copii minori, a căror viață, sănătate și educație ar
putea fi supusă unor riscuri majore în situația în care ambii părinți și-ar
executa pedepsele în detenție.
Împrejurările arătate
justifică, în sensul dispozițiilor art. 72 C. pen., pentru o justă
individualizare a pedepsei, reținerea circumstanțelor judiciare atenuante
arătate de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen. și, în
consecință, reducerea pedepselor sub limita minimă legală.
Totodată, se apreciază că
scopul pedepsei poate fi realizat și fără o efectivă executare a pedepsei, sens
în care, prin aplicarea dispozițiilor art. 86
1
C. pen., se va
proceda la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe termenul
arătat de dispozițiile art. 86
2
C. pen.
Pe de altă parte,
restrângerea exercitării unor drepturi sau a unor libertăți cu titlu de
pedeapsă complementară sau accesorie este de principiu permisă, potrivit art. 49
din Constituție.
Dar instituirea pedepselor
de orice fel, fie că sunt principale, complementare sau accesorii, impune
respectarea unor cerințe legale și mai ales o justă individualizare, în raport
de gravitatea faptei comisă și de persoana făptuitorului.
În raport de aceste
considerațiuni se apreciază că dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.
pen., care se referă la dreptul electoral al unei persoane de a alege, nu putea
fi inclus nici în conținutul pedepsei complementare și nici în conținutul
pedepsei accesorii.
Afirmația are în vedere că pedeapsa
interzicerii acestui drept, ce constituie o valoare fundamentală într-o
societate democratică, nu se justifică și nu este nici proporțională faptelor
comise de cei doi inculpați.
Drept urmare, sub aceste
aspecte, sunt fondate recursurile declarate de inculpați și în baza art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., ele se vor admite, decizia penală urmând a fi
casată, sub aspectul pedepsei principale aplicate inculpatei S.V. și al conținutului
pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților.
În rest, criticile formulate
de inculpați sunt nefondate.
Soluția de condamnare a
inculpaților pentru trafic de persoane și trafic de minore este conformă
probelor administrate în cauză, cât și prevederilor art. 12 alin. (2) lit. a)
și art. 13 din Legea nr. 678/2001 și în acest context nu este rezultatul unei
grave erori de fapt.
Desigur, nu poate fi primită
solicitarea inculpaților nici că nu se fac vinovați de infracțiunile de trafic
deduse judecății, nici că încadrarea juridică a acestor fapte este în infracțiunea
de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen.
Încă din faza urmăririi
penale, părțile vătămate au declarat constant că au fost silite de inculpați să
practice prostituția, prin violență și amenințări, ele considerându-se victime
ale infracțiunii de trafic de persoane (a se vedea filele 14-27 dosar urmărire
penală). Audiate de prima instanță, atât F.C. (fila 46) cât și D.C. (fila 47)
au declarat că după întoarcerea din Elveția, unde practicaseră prostituția, au
continuat practicarea acestei activități pe Calea Aradului, inculpatul
forțându-le, prin amenințare și bătaie, să practice prostituția, iar banii
obținuți în acest mod îi dădeau inculpatului, fără ca acestea să-și oprească
parte din aceștia.
Cât privește participația
penală a inculpatei S.V., la traficul de persoane există o dovadă certă, de
necontestat, evidențiată de inculpată și cu ocazia ultimului cuvânt, acordat în
recurs, constând în evidența pe care aceasta o păstra și în care nota zilnic
numărul de înmatriculare al autovehiculelor al căror conducători auto
întrețineau raporturi sexuale cu părțile vătămate.
Deși inculpata S. nu a
recunoscut participarea la aceste fapte, părțile vătămate majore F.C. și D.C.
au arătat că inculpata le transporta cu mașina în Calea Aradului și că îi
dădeau o parte din banii obținuți din prostituție, pentru cheltuielile de hrană
și întreținere.
Ori, tocmai obligarea
părților vătămate de a practica prostituția în anumite condiții prestabilite de
inculpați, cum ar fi cazarea acestora într-o locație aparținând inculpaților,
însoțirea și transportarea acestora în anumite locuri în care erau obligate să
practice prostituția (cum era Calea Aradului), evidențierea zilnică a mașinilor
ale căror conducători auto întrețineau relații sexuale cu victimele, luarea
banilor obținuți din prostituție, constituie o constrângere, în sensul legii, a
părților vătămate, realizând în drept elementele constitutive ale infracțiunii
de trafic de persoane, pentru care corect au fost condamnați inculpații.
Cât privește infracțiunea de
trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pentru
care inculpații au fost, de asemenea, corect condamnați, sunt valabile aceleași
considerațiuni sus-amintite și desprinse din probele administrate, cu
precizarea că într-o astfel de situație, chiar dacă acțiunea de recrutare,
transportare, găzduire s-ar face fără constrângere, așa cum a susținut constant
inculpatul S.M., se prezumă în mod absolut de legiuitor că, victima traficului,
o persoană minoră, nu are capacitatea de a exprima liber un consimțământ
valabil.
Nu poate fi primită nici
solicitarea inculpaților cu privire la schimbarea încadrării juridice, în
infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., întrucât, așa cum rezultă
din probele administrate, fapta inculpaților a fost aceea de a recruta și a
găzdui victimele, de a le transporta în Elveția sau pe Calea Aradului în
Timișoara, în vederea practicării prostituției și a exploatării lor în acest
mod, iar nu de a le îndemna sau înlesni practicarea prostituției sau tragerea de
foloase de pe urma practicării prostituției, modalități care se subsumează
laturii obiective a infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen.
Și în fine, ori de câte ori
sunt întrunite elementele constitutive ale traficului de persoane, în considerarea
principiului potrivit căruia specialul primează generalului, sunt aplicabile
prevederile din legea specială, respectiv art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001,
astfel încât și pentru acest argument hotărârile sunt legale și temeinice,
referitor la încadrarea în drept a acestei activități infracționale.
Nu este fondată, pentru
considerentele ce urmează, nici critica vizând greșita condamnare a
inculpaților, pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit.
c) din Legea nr. 656/2002.
Într-adevăr, pe baza
probelor administrate, s-a reținut că în perioada 2006-2007, inculpații au
obținut sume de bani din practicarea prostituției de către persoanele vătămate,
disimulând caracterul ilicit al acestora prin transformarea lor în alte bunuri,
respectiv valută, autoturisme de lux, bijuterii.
Pornind de la conținutul
acestei infracțiuni, așa cum aceasta este reglementată prin art. 23 lit. c) din
Legea nr. 656/2002, constituie infracțiunea de spălare de bani fapta de a
dobândi, deține sau de a folosi bunuri, cunoscând că acestea provin din
săvârșirea de infracțiuni.
Este evident, în raport de
acest conținut constitutiv că, pentru existența infracțiunii, din punctul de
vedere al laturii obiective, se cer a fi îndeplinite două cerințe și anume să existe
activitatea de dobândire, de deținere sau folosire de bunuri și a doua
condiție, să cunoască că provin din săvârșirea de infracțiuni.
În speță, se constată că
aceste condiții sunt realizate cumulativ, deoarece inculpații, în calitate de
soți, au cunoscut că bijuteriile, valuta sau autoturismele de lux provin din
banii obținuți de părțile vătămate din prostituție, cât și din valorificarea
reciprocă a banilor obținuți de celălalt soț din comiterea infracțiunii de
trafic de persoane, infracțiune concepută și realizată împreună prin acte
materiale comune sau separate.
Și în fine, nu se poate
discuta despre o suprapunere între obiectul material sau scopul urmărit de
făptuitor, atât timp cât în cazul infracțiunii de trafic de persoane,
făptuitorul urmărește obținerea unor foloase materiale din constrângere la
exploatare sexuală, iar prin infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 656/2002 se urmărește în primul rând și obligatoriu spălarea
de bani și poate subsecvent, dar nu obligatoriu și obținerea pentru sine sau
pentru altul a unui folos material.
Și chiar dacă inculpații au
negat comiterea acestei infracțiuni, este dovedită de probele administrate
existența ei, iar starea de fapt rezultată este conformă dispozițiilor cuprinse
în reglementarea specială.
Tot astfel, probele
administrate au făcut pe deplin dovada existenței infracțiunii prevăzute de
art. 279 alin. (1) C. pen., la domiciliul inculpatului S.M. fiind găsite mai
multe arme letale și neletale, în stare de funcționare, iar pentru două din
acestea inculpatul neavând autorizație și permis port armă.
Cât privește pedepsele
aplicate acestui inculpat pentru faptele deduse judecății, se respectă atât
prevederile art. 72 C. pen., cât și cele ale art. 52 C. pen., atât în privința
cuantumului, cât și al modalității de executare.
Și în fine, cu ocazia
individualizării pedepselor, s-a acordat semnificația cuvenită atât datelor ce
caracterizează pe făptuitor, dar și a unor împrejurări de fapt, cum ar fi
ocupația inculpatului de a racola tinere majore sau minore pentru exploatare
sexuală, transportarea și însoțirea lor, în țară sau în afara țării, precum și
interesul material urmărit sunt împrejurări care imprimă faptelor un pericol
social concret deosebit, în contextul în care, la domiciliul său s-au găsit
arme letale sau neletale, pentru unele inculpatul neavând autorizațiile și
permisele cerute de lege.
În aceste condiții,
criticile formulate de inculpat sunt nefondate, urmând ca recursul acestuia să
fie admis numai cât privește conținutul pedepselor complementare și accesorii,
aspecte ce au format obiectul unei examinări din oficiu, potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., prin prisma cazului de casare înscris în art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
În temeiul art. 385
17
alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa
rezultantă aplicată acestui inculpat durata arestării preventive la zi.
Conform art. 192 alin. (6) C.
proc. pen., onorariul pentru avocații din oficiu pentru fiecare inculpat până
la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiției
și Libertăților Cetățenești, după cum, tot astfel și onorariul apărătorului din
oficiu desemnat părților vătămate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpații S.V. și S.M.N.
împotriva deciziei penale nr. 22 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel
Timișoara, secția penală.
Casează
decizia penală atacată numai cu privire la conținutul pedepselor accesorii și
complementare pentru ambii inculpați, precum și cu privire la greșita individualizare
a pedepselor pentru inculpata S.V.
Înlătură
art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. și repune pedepsele în
individualitatea lor pentru inculpata S.V.
Face
aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b), c)
C. pen. și coboară pedepsele după cum urmează:
-
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea
nr. 678/2001, de la 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 3 ani închisoare și
2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.;
-
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,
de la 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 4 ani închisoare și
3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.;
-
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002,
de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
În
baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele
și dispune ca inculpata S.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani
închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
Face
aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În
baza art. 86
1
C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei
de 4 ani închisoare aplicată inculpatei S.V. pe durata unui termen de încercare
de 7 ani.
Pe
durata termenului de încercare inculpata se va supune măsurilor de supraveghere
prevăzute de art. 86
3
alin. (1) lit. a)-d) C. pen., urmând să se
prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, la datele
fixate de acesta.
Conform
art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării
pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
Restrânge
conținutul pedepsei complementare și al pedepsei accesorii aplicate
inculpatului S.M.N. la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
Deduce
din pedeapsa aplicată inculpatului S.M.N., durata arestării preventive de la 9
august 2007 la 29 aprilie 2009.
Menține celelalte dispoziții.
Onorariul apărătorului desemnat din
oficiu pentru inculpații S.M.N. și S.V., în sumă de câte 100 lei, precum și
onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate, în sumă de
600 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților
Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie
2009.