ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2875/2008

Examinând recursul de față, constată: Prin sentința penală nr. 740/ PI din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală, au fost condamnați următorii inculpați: 1). P.A., la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

2). P.S., după cum urmează: - în baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și art. 74 și art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - în baza art. 26 raportat la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 2 luni închisoare; - în baza art. 26 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 31 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen., la 2 luni închisoare; - în baza art. 26 raportat la art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 2 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și a arestării preventive începând cu 31 octombrie 2006, la zi. S-a dispus anularea pașaportului seria 8035151 eliberat la 12 noiembrie 2003 de Serviciul de pașapoarte Timiș pe numele minorului P.G. Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt instanța a reținut următoarele: La data de 18 noiembrie 2002, partea vătămată B.M.I. s-a deplasat în Franța împreună cu P.M., fiul inculpaților, stabilindu-se într-o tabără dintr-o localitatea situată în aproprierea Parisului, unde locuiau mai mulți cetățeni de etnie romă, originari din România.

Partea vătămată a fost obligată de familia P. să cerșească în diverse locuri din Paris, banii fiind încasați de aceștia. Inculpații P.A. și P.S. au adus-o pe partea vătămată B.M.I. înapoi în România la 4 martie 2003. După plecare părții vătămate B.M. din Franța, fiul inculpaților P.M., a intrat în relații de concubinaj cu martora A.A., care a fost găsită în tabără în luna ianuarie 2006 de o brigadă a poliției judiciare pentru protecția minorilor din Paris. În același loc a fost găsit și minorul R.C. S-a stabilit că pentru acesta din urmă inculpata P.S. a obținut documente de călătorie folosind o identitate falsă. Astfel, în luna octombrie 2002, inculpata s-a deplasat în com. Cenei și i-a contactat pe martorii P.S.

și M.P., care trăiau în concubinaj și aveau 8 copii. Inculpata le-a propus celor doi concubini să o ajute să obțină un pașaport pe numele fiului lor P.G., care este de vârstă apropriată cu fiul inculpatei R.C. Inițial martorii au refuzat, dar inculpata le-a promis bani și îmbrăcăminte și i-a oferit băuturi alcoolice lui P.S., astfel încât, la data de 31 octombrie 2003, martorul și concubina sa au mers împreună cu inculpata P.S., cu P.M. și cu minorul R.C. la B.N.P. T.A. Aici martorii au declarat că minorul R.C. este fiul lor, au prezentat certificatul de naștere al minorului P.G. și au arătat că sunt de acord că acesta să posede pașaport individual. În baza acestor declarații, notarul public a autentificat declarația nr. 2390 din 31 octombrie 2003 cu care, la data de 4 noiembrie 2003, au fost îndeplinite formalitățile necesare pentru eliberarea pașaportului, iar S.P.

Timiș a eliberat pașaportul 8055151 minorului R.C. pe numele P.G. Cu acest document falsificat minorul R.C. a ieșit din țară la data de 19 decembrie 2003 împreună cu inculpata P.S. și s-a întors în țară pe 18 mai 2006, împreună cu P.M. În perioada cât a stat în Franța minorul R.C. a cerșit împreună cu părinții săi și a comis mai multe acte de sustragere, bunurile astfel obținute fiind predate inculpaților. S-a reținut că în faza de urmărire penală inculpații au arătat că au trimis la cerșit pe B.M.I. și pe A.A., iar fiul lor R.C. a cerșit și a sustras mai multe telefoane mobile, dar în fața instanței au susținut că nu au exploatat pe cele două fete, care au fost doar trimise „ să vândă ziare”.

Instanța a reținut că fapta inculpaților de a transporta și găzdui în străinătate, prin abuz de autoritate în cazul minorului R.C. și prin amenințare și violențe în ce le privește pe minorele B.M.I. și A.A., în scopul exploatării prin practicarea cerșetoriei și săvârșirea de sustrageri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă calificată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001. În sarcina inculpatei P.S. s-a reținut și săvârșirea infracțiunilor de complicitate la fals intelectual prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen.; complicitate la fals privind identitatea prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 C. pen.

și de complicitate la infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 26 raportat la art. 292 C. pen. Instanța a avut în vedere adresa D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Timiș din care rezultă că inculpații pot beneficia de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, deoarece au denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni de trafic de persoane. La individualizarea pedepsei s-a ținut seama și de faptul că inculpații nu au antecedente penale și au un copil minor, care este lipsit de sprijinul ambilor părinți. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații P.A. și P.S.

Prin decizia penală nr. 63/ A din 7 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, apelurile au fost respinse, ca nefondate, s-a dedus la zi durata arestării preventive și au fost obligați apelanții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de apel a reținut că s-a făcut corect aplicarea dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, urmare adresei D.I.I.C.O.T. – S.T.T. care menționează expres că inculpații P.A. și P.S. pot beneficia de dispozițiile articolului menționat, deoarece au denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni de trafic de persoane.

S-a apreciat că această activitate a inculpaților de colaborare sub toate aspectele legale cerute de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, a avut loc în timpul urmăririi penale și nu în faza cercetării judecătorești, iar atâta timp cât inculpații au făcut dezvăluirile cerute de lege, este ilegal și nedrept să nu se rețină aceste dispoziții legale care le sunt favorabile. S-a mai apreciat că, întrucât instanța s-a referit, chiar succint la conduita inculpaților anterior comiterii infracțiunilor și la faptul că au un copil minor, este evident că s-a făcut referire la dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Instanța de apel a constatat că s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și s-a dat o corectă încadrare juridică faptelor, fiind nefondată susținerea inculpaților că infracțiunea de trafic de minori nu este dovedită.

De asemenea, s-a apreciat că sunt nefondate criticile inculpaților cu privire la cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a acesteia, instanța valorificând toate circumstanțele favorabile inculpaților și având în vedere și gravitatea faptelor comise de aceștia. Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara susținând că greșit s-a făcut aplicarea dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și greșit s-au reținut circumstanțele atenuante în favoarea inculpaților, pedepsele fiind astfel greșit individualizate.

În susținerea recursului s-au depus de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție - Secția Judiciară procesul verbal de sesizare din oficiu din 1 februarie 2007 și două înscrisuri intitulate „denunț” datate 30 ianuarie 2007. Examinând actele dosarului, Curtea constată că recursul este fondat, întrucât greșit s-a făcut aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din același act normativ, comisă de inculpați. Potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 „persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de prezenta lege, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane, care au săvârșit infracțiuni prevăzute de prezenta lege, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”.

Noțiunea de „denunț” la care face referire dispoziția legală sus-menționată are, evident, înțelesul de modalitate de sesizare a organelor de urmărire penală în sensul art. 221 alin. (1) C. pen. În consecință „denunțul” nu trebuie doar să constituie o încunoștințare făcută de o persoană fizică sau de către o persoană juridică despre săvârșirea unei infracțiuni, ci este necesar, potrivit art. 223 alin. (2) C. proc. pen., să conțină aceleași date ca și plângerea, al cărui conținut este cel prevăzut de art. 222 alin. (2) C. proc. pen. De asemenea, potrivit art. 223 alin. (3) C. proc. pen., denunțul scris trebuie să fie semnat de denunțător, iar cel oral se consemnează într-un proces verbal de către organul în fața căruia a fost făcut.

Pe de altă parte, pentru a fi incidente dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, este necesar ca persoana care a formulat denunțul să și contribuie în mod concret la identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane. Se constată că prin adresa nr. 434/D/P/2005 din 27 noiembrie 2007, avută în vedere atât de prima instanță, cât și de cea de apel, D.I.I.C.O.T. – S.T. Timiș a comunicat apărătorilor inculpaților P.A. și P.S. că aceștia pot beneficia de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, având în vedere că aceștia au denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni de trafic de persoane. În mod evident această adresă nu cuprinde nici un fel de date concrete pe baza cărora să se poată concluziona că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru ca inculpații să poată beneficia de reducerea pedepselor.

Mai mult decât atât se constată, din actele noi depuse de procuror în recurs, că inculpații nu au denunțat, în condițiile legii infracțiuni de trafic de persoane. Astfel, înscrisurile intitulate „denunț” nu sunt semnate de inculpați ci de apărătorul ales, al acestora, nefiind respectate dispozițiile art. 223 alin. (3) C. proc. pen., din care rezultă explicit că denunțul nu poate fi formulat decât personal, nu și prin mandatar. Se mai constată că în aceste așa zise denunțuri, organele de urmărire penală nu sunt încunoștințate cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane, ci inculpații, prin apărător, arată că „dețin informații privind activitatea infracțională a unor persoane care în perioada 2005 - 2006 au locuit în localitatea Blois, Franța”.

De asemenea, nu există nici un proces verbal din care să rezulte că inculpații au formulat denunțuri oral. Mai mult decât atât, cele menționate în denunțuri sunt în contradicție cu procesul verbal din 1 februarie 2007, întocmit în dosarul nr. 434/D/P/2007 din care rezultă că procurorul s-a sesizat din oficiu și că urmează să efectueze cercetări față de N.F.M. și numita „R.” sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 reținând că aceștia au acționat în câmpul de caravane situat în localitatea Choisi Le Roi de lângă Paris (deci nu în localitatea Blois). În consecință, Curtea constată că în cauză a fost greșit reținută, cauza legală de reducere a pedepselor prevăzută de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

Se apreciază însă că nu este fondată susținerea că au fost greșit reținute în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante, acestea fiind justificate, în opinia Curții, de comportare anterioară a inculpaților și de situația personală a acestora urmând a fi avut în vedere și nivelul redus de instruire și situația lor medicală. Față de considerentele expuse se va admite recursul declarat de procuror și, conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor casa hotărârile pronunțate în parte, urmând ca în rejudecare să se înlăture dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu consecința majorării pedepselor stabilite pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor. Se va deduce la zi durata arestării preventive pentru fiecare inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 63/ A din 7 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpații P.A. și P.S. Casează hotărârea atacată și sentința penală nr. 740 din 10 decembrie 2007 a Tribunalului Timiș, secția penală, numai cu privire la aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și rejudecând, Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei P.S.

în pedepsele componente de: 3 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și art. 74 și art. 76 C. pen.; 2 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 292 cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen.; de 2 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 289 cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen.; 2 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 293 cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 reținute în favoarea inculpaților P.A.

și P.S. și majorează pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 13 alin. (l), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., de la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., contopește pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatei P.S. prin prezenta decizie și cele trei pedepse de câte 2 luni închisoare stabilite prin sentință pentru celelalte infracțiuni, inculpata având de executat în final pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la 31 octombrie 2006 la 19 septembrie 2008 pentru fiecare inculpat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 1 9 septembrie 2008.