ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2875/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2875/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Examinând recursul de față,

constată:

Prin sentința penală nr. 740/

PI din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală, au fost

condamnați următorii inculpați:

1).

P.A., la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.

20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

2). P.S.,

după cum urmează:

- în

baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 20 alin.

(2) din Legea nr. 678/2001 și art. 74 și art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare și

2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64

lit. a) și b) C. pen.;

- în

baza art. 26 raportat la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen., la 2 luni închisoare;

- în

baza art. 26 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 31 alin. (2), art.

74 și art. 76 C. pen., la 2 luni închisoare;

- în

baza art. 26 raportat la art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen., la 2 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa

cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a

făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpaților și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate durata

reținerii și a arestării preventive începând cu 31 octombrie 2006, la zi.

S-a

dispus anularea pașaportului seria 8035151 eliberat la 12 noiembrie 2003 de

Serviciul de pașapoarte Timiș pe numele minorului P.G.

Conform

art. 191 alin. (1) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

În

fapt instanța a reținut următoarele:

La

data de 18 noiembrie 2002, partea vătămată B.M.I. s-a deplasat în Franța

împreună cu P.M., fiul inculpaților, stabilindu-se într-o tabără dintr-o

localitatea situată în aproprierea Parisului, unde locuiau mai mulți cetățeni

de etnie romă, originari din România.

Partea

vătămată a fost obligată de familia P. să cerșească în diverse locuri din Paris,

banii fiind încasați de aceștia.

Inculpații

P.A. și P.S. au adus-o pe partea vătămată B.M.I. înapoi în România la 4 martie

2003.

După

plecare părții vătămate B.M. din Franța, fiul inculpaților P.M., a intrat în

relații de concubinaj cu martora A.A., care a fost găsită în tabără în luna

ianuarie 2006 de o brigadă a poliției judiciare pentru protecția minorilor din

Paris. În același loc a fost găsit și minorul R.C.

S-a

stabilit că pentru acesta din urmă inculpata P.S. a obținut documente de

călătorie folosind o identitate falsă.

Astfel,

în luna octombrie 2002, inculpata s-a deplasat în com. Cenei și i-a contactat pe

martorii P.S. și M.P., care trăiau în concubinaj și aveau 8 copii. Inculpata

le-a propus celor doi concubini să o ajute să obțină un pașaport pe numele fiului

lor P.G., care este de vârstă apropriată cu fiul inculpatei R.C.

Inițial

martorii au refuzat, dar inculpata le-a promis bani și îmbrăcăminte și i-a

oferit băuturi alcoolice lui P.S., astfel încât, la data de 31 octombrie 2003,

martorul și concubina sa au mers împreună cu inculpata P.S., cu P.M. și cu minorul

R.C. la B.N.P. T.A.

Aici

martorii au declarat că minorul R.C. este fiul lor, au prezentat certificatul

de naștere al minorului P.G. și au arătat că sunt de acord că acesta să posede pașaport

individual.

În

baza acestor declarații, notarul public a autentificat declarația nr. 2390 din

31 octombrie 2003 cu care, la data de 4 noiembrie 2003, au fost îndeplinite

formalitățile necesare pentru eliberarea pașaportului, iar S.P. Timiș a

eliberat pașaportul 8055151 minorului R.C. pe numele P.G.

Cu

acest document falsificat minorul R.C. a ieșit din țară la data de 19 decembrie

2003 împreună cu inculpata P.S. și s-a întors în țară pe 18 mai 2006, împreună

cu P.M.

În

perioada cât a stat în Franța minorul R.C. a cerșit împreună cu părinții săi și

a comis mai multe acte de sustragere, bunurile astfel obținute fiind predate

inculpaților.

S-a

reținut că în faza de urmărire penală inculpații au arătat că au trimis la cerșit

pe B.M.I. și pe A.A., iar fiul lor R.C. a cerșit și a sustras mai multe telefoane

mobile, dar în fața instanței au susținut că nu au exploatat pe cele două fete,

care au fost doar trimise „ să vândă ziare”.

Instanța

a reținut că fapta inculpaților de a transporta și găzdui în străinătate, prin

abuz de autoritate în cazul minorului R.C. și prin amenințare și violențe în ce

le privește pe minorele B.M.I. și A.A., în scopul exploatării prin practicarea

cerșetoriei și săvârșirea de sustrageri întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de minori în formă calificată prevăzută de art. 13 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001.

În

sarcina inculpatei P.S. s-a reținut și săvârșirea infracțiunilor de

complicitate la fals intelectual prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C.

pen., cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen.; complicitate la fals privind identitatea

prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 C. pen. și de complicitate la

infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 26 raportat la art. 292 C.

pen.

Instanța

a avut în vedere adresa D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Timiș din care rezultă

că inculpații pot beneficia de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001,

deoarece au denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere

penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni de trafic de persoane.

La

individualizarea pedepsei s-a ținut seama și de faptul că inculpații nu au

antecedente penale și au un copil minor, care este lipsit de sprijinul ambilor

părinți.

Împotriva

sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații

P.A. și P.S.

Prin

decizia penală nr. 63/ A din 7 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, apelurile au fost respinse, ca nefondate, s-a dedus

la zi durata arestării preventive și au fost obligați apelanții inculpați la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța

de apel a reținut că s-a făcut corect aplicarea dispozițiile art. 20 alin. (2)

din Legea nr. 678/2001, urmare adresei D.I.I.C.O.T. – S.T.T. care menționează

expres că inculpații P.A. și P.S. pot beneficia de dispozițiile articolului

menționat, deoarece au denunțat și facilitat identificarea și tragerea la

răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni de trafic de

persoane.

S-a

apreciat că această activitate a inculpaților de colaborare sub toate aspectele

legale cerute de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, a avut loc în timpul

urmăririi penale și nu în faza cercetării judecătorești, iar atâta timp cât

inculpații au făcut dezvăluirile cerute de lege, este ilegal și nedrept să nu

se rețină aceste dispoziții legale care le sunt favorabile.

S-a

mai apreciat că, întrucât instanța s-a referit, chiar succint la conduita inculpaților

anterior comiterii infracțiunilor și la faptul că au un copil minor, este

evident că s-a făcut referire la dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și b)

C. pen.

Instanța

de apel a constatat că s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului

administrat și s-a dat o corectă încadrare juridică faptelor, fiind nefondată

susținerea inculpaților că infracțiunea de trafic de minori nu este dovedită.

De

asemenea, s-a apreciat că sunt nefondate criticile inculpaților cu privire la

cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a acesteia, instanța

valorificând toate circumstanțele favorabile inculpaților și având în vedere și

gravitatea faptelor comise de aceștia.

Împotriva

deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

susținând că greșit s-a făcut aplicarea dispozițiile art. 20 alin. (2) din

Legea nr. 678/2001 și greșit s-au reținut circumstanțele atenuante în favoarea

inculpaților, pedepsele fiind astfel greșit individualizate.

În

susținerea recursului s-au depus de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și justiție - Secția Judiciară procesul verbal de sesizare din oficiu

din 1 februarie 2007 și două înscrisuri intitulate „denunț” datate 30 ianuarie

2007.

Examinând

actele dosarului, Curtea constată că recursul este fondat, întrucât greșit s-a

făcut aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu privire la

infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din același act normativ,

comisă de inculpați.

Potrivit

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 „persoana care a comis una dintre

infracțiunile prevăzute de prezenta lege, iar în timpul urmăririi penale denunță

și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane,

care au săvârșit infracțiuni prevăzute de prezenta lege, beneficiază de

reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”.

Noțiunea

de „denunț” la care face referire dispoziția legală sus-menționată are,

evident, înțelesul de modalitate de sesizare a organelor de urmărire penală în

sensul art. 221 alin. (1) C. pen.

În

consecință „denunțul” nu trebuie doar să constituie o încunoștințare făcută de

o persoană fizică sau de către o persoană juridică despre săvârșirea unei

infracțiuni, ci este necesar, potrivit art. 223 alin. (2) C. proc. pen., să conțină

aceleași date ca și plângerea, al cărui conținut este cel prevăzut de art. 222 alin.

(2) C. proc. pen.

De

asemenea, potrivit art. 223 alin. (3) C. proc. pen., denunțul scris trebuie să fie

semnat de denunțător, iar cel oral se consemnează într-un proces verbal de către

organul în fața căruia a fost făcut.

Pe

de altă parte, pentru a fi incidente dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr.

678/2001, este necesar ca persoana care a formulat denunțul să și contribuie în

mod concret la identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane.

Se

constată că prin adresa nr. 434/D/P/2005 din 27 noiembrie 2007, avută în vedere

atât de prima instanță, cât și de cea de apel, D.I.I.C.O.T. – S.T. Timiș a

comunicat apărătorilor inculpaților P.A. și P.S. că aceștia pot beneficia de dispozițiile

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, având în vedere că aceștia au

denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a

persoanelor care au săvârșit infracțiuni de trafic de persoane.

În

mod evident această adresă nu cuprinde nici un fel de date concrete pe baza

cărora să se poată concluziona că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege

pentru ca inculpații să poată beneficia de reducerea pedepselor.

Mai mult

decât atât se constată, din actele noi depuse de procuror în recurs, că

inculpații nu au denunțat, în condițiile legii infracțiuni de trafic de

persoane.

Astfel,

înscrisurile intitulate „denunț” nu sunt semnate de inculpați ci de apărătorul

ales, al acestora, nefiind respectate dispozițiile art. 223 alin. (3) C. proc.

pen., din care rezultă explicit că denunțul nu poate fi formulat decât personal,

nu și prin mandatar.

Se

mai constată că în aceste așa zise denunțuri, organele de urmărire penală nu

sunt încunoștințate cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de trafic de

persoane, ci inculpații, prin apărător, arată că „dețin informații privind

activitatea infracțională a unor persoane care în perioada 2005 - 2006 au

locuit în localitatea Blois, Franța”.

De

asemenea, nu există nici un proces verbal din care să rezulte că inculpații au

formulat denunțuri oral.

Mai

mult decât atât, cele menționate în denunțuri sunt în contradicție cu procesul

verbal din 1 februarie 2007, întocmit în dosarul nr. 434/D/P/2007 din care rezultă

că procurorul s-a sesizat din oficiu și că urmează să efectueze cercetări față

de N.F.M. și numita „R.” sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art.

7 din Legea nr. 39/2003 și art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 reținând

că aceștia au acționat în câmpul de caravane situat în localitatea Choisi Le

Roi de lângă Paris (deci nu în localitatea Blois).

În

consecință, Curtea constată că în cauză a fost greșit reținută, cauza legală de

reducere a pedepselor prevăzută de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

Se

apreciază însă că nu este fondată susținerea că au fost greșit reținute în

favoarea inculpaților circumstanțe atenuante, acestea fiind justificate, în

opinia Curții, de comportare anterioară a inculpaților și de situația personală

a acestora urmând a fi avut în vedere și nivelul redus de instruire și situația

lor medicală.

Față

de considerentele expuse se va admite recursul declarat de procuror și, conform

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor casa hotărârile pronunțate

în parte, urmând ca în rejudecare să se înlăture dispozițiile art. 20 alin. (2)

din Legea nr. 678/2001, cu consecința majorării pedepselor stabilite pentru

infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Vor

fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Se

va deduce la zi durata arestării preventive pentru fiecare inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva

deciziei penale nr. 63/ A din 7 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, privind pe inculpații P.A. și P.S.

Casează

hotărârea atacată și sentința penală nr. 740 din 10 decembrie 2007 a

Tribunalului Timiș, secția penală, numai cu privire la aplicarea art. 20 alin.

(2) din Legea nr. 678/2001 și rejudecând,

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei P.S. în pedepsele

componente de: 3 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.

20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și art. 74 și art. 76 C. pen.; 2 luni

închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26

raportat la art. 292 cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen.; de 2 luni închisoare

stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 289

cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen.; 2 luni închisoare stabilită pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 293 cu aplicarea art.

74 și 76 C. pen.

Înlătură

aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 reținute în

favoarea inculpaților P.A. și P.S. și majorează pedeapsa aplicată fiecărui

inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 13 alin. (l), (2) și (3)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., de la 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., contopește

pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art.

64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatei P.S. prin prezenta decizie și

cele trei pedepse de câte 2 luni închisoare stabilite prin sentință pentru

celelalte infracțiuni, inculpata având de executat în final pedeapsa cea mai

grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce

din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la 31 octombrie 2006

la 19 septembrie 2008 pentru fiecare inculpat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 1

9

septembrie

2008.