ÎCCJ, decizie (scj.ro #84093)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84093) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Cauză de reducere a pedepsei. Art. 20 alin.

(2) din Legea nr. 678/2001

Cuprins pe

materii:

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni privind traficul de persoane

Indice

alfabetic:

Drept penal

-

cauză de reducere a pedepsei

-

a

rt. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001

Legea nr. 678/2001,

art. 20 alin. (2)

Potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și

combaterea traficului de persoane, cel

care a

comis una dintre infracțiunile prevăzute în această lege, iar în timpul

urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere

penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni prevăzute în

Legea nr. 678/2001

beneficiază

de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Pentru a fi incidente dispozițiile art. 20

alin. (2) din Legea nr. 678/2001 este necesar, pe de o parte, ca

persoana care a formulat denunțul să contribuie în mod concret la

identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane

care au săvârșit infracțiuni prevăzute în această

lege, iar pe de altă parte, ca denunțul să întrunească cerințele stabilite în

art. 223 C.

proc

.

pen

.,

întrucât n

oțiunea de denunț la care fac referire

dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 are înțelesul de modalitate

de sesizare a organelor de urmărire penală în sensul art. 221 alin. (1) C.

proc

.

pen

. În consecință,

denunțul nu trebuie numai să constituie o încunoștințare cu privire la

săvârșirea unei infracțiuni, ci să conțină, potrivit art. 223 alin. (2) C.

proc

.

pen

., aceleași date ca și plângerea,

al cărei conținut este prevăzut în art. 222 alin. (2) C.

proc

.

pen

., iar conform art. 223 alin. (3) C.

proc

.

pen

., denunțul scris

trebuie să fie semnat de denunțător și cel oral trebuie să fie consemnat

într-un proces-verbal de către organul în fața căruia a fost făcut.

I.C.C.J.,

secția penală, decizia nr. 2875 din 19 septembrie 2008

Prin

sentința nr. 740/PI din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș,

Secția penală, au fost condamnați următorii inculpați:

1) P.A. la 3 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C.

pen

. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, art. 74 și art. 76 C.

pen

.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen

.

2) P.S. după cum urmează:

- în baza art. 13 alin. (1), (2) și

(3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr.

678/2001, art. 74 și art. 76 C.

pen

., la 3 ani

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen

.;

- în baza art. 26 raportat la art.

292 C.

pen

., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen

., la 2 luni închisoare;

- în baza art. 26 raportat la art.

289 C.

pen

., cu aplicarea art. 31 alin. (2), art. 74

și art. 76

C.

pen

.,

la 2 luni închisoare;

- în baza art. 26 raportat la art.

293 C.

pen

., cu aplicarea art. 74 și art. 76

C.

pen

., la 2 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

alin. (1) lit. b) C.

pen

., s-a dispus ca inculpata P.S.

să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)

și b) C.

pen

.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen

.

În fapt, instanța a reținut

următoarele:

La data de 18 noiembrie 2002, partea

vătămată B.M. s-a deplasat în Franța împreună cu P.M., fiul inculpaților,

stabilindu-se într-o tabără dintr-o localitatea situată în aproprierea

Parisului.

Partea vătămată a fost obligată de

familia P. să cerșească în diverse

locuri din Paris, banii fiind

încasați de aceștia.

Inculpații P.A. și P.S. au adus-o pe

partea vătămată B.M. înapoi în România la 4 martie 2003.

După plecarea părții vătămate B.M.,

fiul inculpaților, P.M., a intrat

în

relații de concubinaj cu martora A.A., care a fost găsită în tabără în luna

ianuarie 2006 de o brigadă a poliției judiciare pentru protecția minorilor din

Paris. În același loc a fost găsit și minorul R.C., stabilindu-se că pentru

acesta din urmă inculpata P.S. a obținut documente de călătorie folosind o

identitate falsă.

Astfel, în luna octombrie 2002,

inculpata s-a deplasat în comuna C. și i-a contactat pe martorii S.P. și M.P.,

care trăiau în concubinaj și aveau 8 copii. Inculpata le-a propus celor doi

concubini să o ajute să obțină un pașaport pe numele fiului lor P.G., care este

de vârstă apropriată cu fiul inculpatei, R.C.

Inițial martorii au refuzat, dar

inculpata le-a promis bani și îmbrăcăminte și i-a oferit băuturi alcoolice lui

S.P., astfel încât la data de 31 octombrie 2003 martorul și concubina sa au

mers împreună cu inculpata P.S., cu P.M. și cu minorul R.C. la Biroul Notarului

Public T.A.

Aici martorii au declarat că minorul

R.C. este fiul lor, au prezentat

certificatul de naștere al minorului P.G. și au arătat că sunt de acord

că acesta să posede pașaport individual.

În baza acestor declarații, notarul

public a autentificat declarația nr. 2390 din 31 octombrie 2003 cu care la data

de 4 noiembrie 2003 au fost îndeplinite formalitățile necesare pentru

eliberarea pașaportului, iar Serviciul de Pașapoarte Timiș a eliberat

pașaportul minorului R.C. pe numele P.G.

Cu acest document falsificat,

minorul R.C. a ieșit din țară la data de 19 decembrie 2003 împreună cu

inculpata P.S. și s-a întors în țară la 18 mai 2006, împreună cu P.M.

În perioada cât a stat în Franța,

minorul R.C. a cerșit împreună cu părinții săi și a comis mai multe acte de sustragere,

bunurile astfel obținute fiind

predate

inculpaților.

Instanța a reținut că fapta

inculpaților de a transporta și găzdui în străinătate, prin abuz de autoritate

în cazul minorului R.C. și prin amenințare și violențe în ce le privește pe

minorele B.M. și A.A., în scopul exploatării prin practicarea cerșetoriei și

săvârșirea de sustrageri, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii

de trafic de minori în

formă calificată, prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr.

678/2001.

În sarcina inculpatei P.S. s-a

reținut și săvârșirea infracțiunilor de complicitate la fals intelectual

prevăzută în art. 26 raportat la art. 289 C.

pen

., cu

aplicarea art. 31 alin. (2) C.

pen

.; complicitate la

fals privind identitatea prevăzută în art. 26 raportat la art. 293 C.

pen

. și complicitate la fals în declarații prevăzută în

art. 26 raportat la art. 292 C.

pen

.

Instanța a avut în vedere adresa

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Biroul Teritorial Timiș din care rezultă că inculpații pot beneficia

de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, deoarece au denunțat

și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane

care au săvârșit infracțiuni de trafic de persoane.

Prin decizia nr. 63/A din 7 aprilie

2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, apelurile declarate

de procuror și de inculpații P.A. și P.S. au fost respinse, ca nefondate.

Împotriva deciziei a declarat recurs

procurorul, susținând, între altele, că greșit s-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, pedepsele fiind astfel

greșit individualizate.

Examinând actele dosarului, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat, întrucât greșit

s-a făcut aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu privire la

infracțiunea prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din același act

normativ, comisă de inculpați.

Potrivit art. 20 alin. (2) din Legea

nr. 678/2001, „persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de

prezenta lege, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează

identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au

săvârșit infracțiuni prevăzute de prezenta lege beneficiază de reducerea la

jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”

Noțiunea de „denunț” la care face

referire dispoziția legală

sus-menționată are, evident,

înțelesul de modalitate de sesizare a organelor de urmărire penală în sensul

art. 221 alin. (1) C.

proc

.

pen

.

În consecință, „denunțul” nu trebuie

doar să constituie o încunoștințare făcută de o persoană fizică sau de către o

persoană juridică despre săvârșirea unei infracțiuni, ci este necesar, potrivit

art. 223 alin. (2) C.

proc

.

pen

.,

să conțină aceleași date ca și plângerea, al cărei conținut este cel prevăzut

în art. 222 alin. (2) C.

proc

.

pen

.

De asemenea, potrivit art. 223 alin.

(3) C.

proc

.

pen

., denunțul

scris trebuie să fie semnat de denunțător, iar cel oral se consemnează într-un

proces-verbal de către organul în fața căruia a fost făcut.

Pe de altă parte, pentru a fi

incidente dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, este necesar

ca persoana care a formulat denunțul să și contribuie în mod concret la

identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane.

Se constată că prin adresa nr.

434/D/P/2005 din 27 noiembrie 2007, avută în vedere atât de prima instanță, cât

și de cea de apel, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș a comunicat apărătorilor

inculpaților P.A. și P.S. că aceștia pot beneficia de dispozițiile art. 20

alin. (2) din Legea nr. 678/2001, având în vedere că aceștia au denunțat și

facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor care au

săvârșit

infracțiuni de trafic de

persoane.

În mod evident această adresă nu

cuprinde

niciun

fel de date concrete pe baza cărora

să se poată concluziona că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru

ca inculpații să poată beneficia de reducerea pedepselor.

Mai mult decât atât, se constată,

din actele noi depuse de procuror în recurs, că inculpații nu au denunțat, în

condițiile legii, infracțiuni de trafic de persoane.

Astfel, înscrisurile intitulate

„denunț” nu sunt semnate de inculpați, ci de apărătorul ales al acestora,

nefiind respectate dispozițiile art. 223 alin. (3) C.

proc

.

pen

., din care rezultă explicit că denunțul nu poate

fi formulat decât personal, nu și prin mandatar.

Se mai constată că în aceste

așa-zise denunțuri, organele de urmărire penală nu sunt încunoștințate cu

privire la săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane, ci inculpații,

prin apărător, arată că „dețin informații privind activitatea infracțională a

unor persoane care în perioada 2005 - 2006 au locuit în localitatea

Blois

, lângă Paris, Franța.”

De asemenea, nu există

niciun

proces-verbal din care să rezulte că inculpații au

formulat denunțuri oral.

Mai mult decât atât, cele menționate

în denunțuri sunt în contradicție cu procesul-verbal din 1 februarie 2007,

întocmit

în dosarul nr. 434/D/P/2007,

din care rezultă că procurorul s-a sesizat din oficiu și că urmează să

efectueze cercetări față de N.F. și numita „R.” sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 12 și art. 13

din Legea nr. 678/2001, reținând că aceștia au acționat în câmpul de caravane

situat în localitatea

Choisi

Le Roi de lângă Paris

(deci nu în localitatea

Blois

).

În consecință, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că a fost greșit reținută cauza legală de reducere

a pedepselor prevăzută în art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

Față de considerentele expuse,

recursul declarat de procuror a fost admis și, conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc

.

pen

.,

hotărârea atacată și sentința penală nr.

740/PI din 10 decembrie 2007 au fost casate cu

privire la aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și, rejudecând,

Înalta Curte de Casație și Justiție a

descontopit

pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei P.S. în pedepsele componente, a înlăturat

aplicarea

dispozițiilor art. 20 alin. (2) din

Legea nr. 678/2001 reținute în favoarea inculpaților P.A. și P.S. și a majorat

pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 și

art. 76 C.

pen

., de la 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen

. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen

.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C.

pen

., a

contopit pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen

.

aplicată inculpatei P.S. prin prezenta decizie și cele trei pedepse de câte 2

luni închisoare stabilite prin sentință pentru celelalte infracțiuni, inculpata

având de executat în final pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen

., fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.