ÎCCJ, decizie (scj.ro #85596)

Infracțiunea de spălare a banilor. Elemente constitutive. Individualizarea pedepsei

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiunea de spălare a banilor

Indice alfabetic:

Drept penal

-

infracțiunea de spălare a banilor

-

individualizarea pedepsei

C. pen.,

art. 257, art. 290

Legea nr. 656/2002,

art. 23 alin. (1) lit. b)

Legea nr. 78/2000,

art. 6, art. 17 lit. c) și e)

I.C.C.J., Completul de 5 judecători, decizia penală nr. 103 din 26 martie 2012

Prin sentința nr. 1760 din 16 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.V. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în legătură directă cu infracțiunea de corupție.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, în forma agravată, comisă în legătură directă cu infracțiunea de corupție.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul P.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentință, în baza art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata G.A. la pedeapsa la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în legătură directă cu infracțiunea de corupție.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata G.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, făcându-se aplicarea art. 86

3

C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.

Analizând actele și lucrările din dosar, prima instanța a constatat că inculpații P.V. și G.A. se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, faptele, modalitatea de comitere, ca și vinovăția acestora fiind pe deplin dovedite de materialul probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească.

Cu privire la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută în art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a constatat că din probele dosarului rezultă că inculpatul P.V. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

Din declarația denunțătorului C.P., precum și ale martorilor M.G. și G.G. s-a constatat că inculpatul P.V. era cunoscut ca o persoană cu influență în mediul politic și cel de afaceri, persoană de contact pentru Consiliul Județean C. pe probleme energetice, împrejurări ce i-au întărit convingerea denunțătorului că poate obține contracte în domeniul energetic pentru societatea comercială A. prin intermediul inculpatului.

Fiind convins de influența pe care inculpatul P.V. o avea în domeniul energetic la nivelul județului și la nivel național, impresie creată, atât în contextul discuțiilor cu martorii M.G. și G.G., cât și în urma discuțiilor cu inculpatul P.V., denunțătorul a fost de acord să achite suma pretinsă de 50.000 euro către inculpat în schimbul obținerii calității de partener al societății comerciale E. pentru societatea comercială A. și, implicit, a contractelor de execuție de lucrări în acest domeniu.

Întrucât, potrivit celor susținute de denunțător, acesta nu avea deplină încredere în inculpatul, i-a solicitat un act doveditor al plății sumei de bani, propunere cu care inculpatul a fost de acord, iar pentru ascunderea provenienței banilor a folosit societatea comercială T., lăsând impresia că firma îi aparține.

În acest sens, cei doi au convenit să încheie un contract de prestări servicii constând în efectuarea de instalații electrice de către societatea comercială A., urmând a fi întocmite acte care să ateste nereal subcontractarea parțială a lucrării și executarea acesteia de către societatea comercială T.

La data de 28 decembrie 2007, denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul P.V. care i-a înmânat factura fiscală emisă de către societatea comercială T. la 28 decembrie 2007, care atesta nereal efectuarea unor lucrări de prestări servicii pentru beneficiarul societatea comercială A.

Prima plată a fost făcută în luna ianuarie 2008, când prin ordinul de plată din 9 ianuarie 2008 a fost virată suma de 100.000 lei din contul societății comerciale A. în contul societății comerciale T.

Întrucât în cadrul licitației din februarie 2008

Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice T.N. a societății comerciale E.S.

a fost

declarată câștigătoare, iar societatea comercială

A.

a încheiat contractul de subcontractare cu firma câștigătoare și, fiind convins de ajutorul dat de inculpatul P.V., denunțătorul C.P. a virat  suma de 30.000 lei prin ordinul de plată din 27 februarie 2008 din contul societății comerciale

A. în contul societății comerciale T

.

În acest sens denunțătorul a arătat că numărul de cont i-a fost indicat

telefonic de către inculpatul P.V., iar în urma

analizei extrasului de cont a

rezultat că societatea comercială T. a încasat suma de 30.000 lei, din care inculpata

G.A. a ridicat personal suma de 20.000 lei.

Prima instanță a reținut, de asemenea, că în cursul lunii martie sau aprilie denunțătorul a fost contactat telefonic de către

inculpatul P.V., care a pretins o plată suplimentară de 30.000 euro pentru a continua să-l ajute la obținerea unor contracte. Inculpatul P.V. i-a spus denunțătorului că societatea comercială T.E., societate la care Consiliul Județean C. deține 90% din acțiuni, organizează licitație pentru executarea unor lucrări de instalații electrice în favoarea firmei N. și că va interveni personal ca societatea comercială E. să câștige licitația, urmând ca o parte din lucrări să fie subcontractate de către societatea comercială A.

Pentru acest ajutor, inculpatul a pretins și primit suma de 30.000

euro de la denunțător, în data de 16 aprilie 2008, în

Turda, la restaurantul S.

În același context al invocării influenței sale asupra unor factori de decizie, inculpatul P.V. l-a determinat pe denunțător

să-i cesioneze

50% din părțile sociale ale societății comerciale S., arătând că în considerarea relațiilor pe care le are va investi personal sume de bani și va furniza contracte în beneficiul societății comerciale.

În aceste condiții a fost încheiat contractul de cesiune,

redactat de martorul G.B.,

la data de 12 martie 2008.

Întrucât firma a înregistrat numeroase pierderi și nu mai avea resurse pentru continuarea investiției, la cererea denunțătorului, inculpatul a recesionat părțile

sociale în favoarea acestuia, act încheiat la data de 31 octombrie 2008.

Din conținutul convorbirilor ambientale purtate

în data de 31 octombrie 2008, între orele 11-11

30

, în municipiul Turda, de către denunțătorul C.P. cu inculpatul P.V., a reieșit faptul că inculpatul P.V. a primit sumele pretinse denunțătorului în schimbul influenței exercitate de acesta asupra unor persoane decidente la nivel  județean.

Prin raportare la dispozițiile art. 257 C. pen., prima instanță a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, probele administrate dovedind mai presus de orice dubiu vinovăția inculpatului P.V. sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni.

Întrucât inculpatul P.V., în mod repetat, dar în baza unei rezoluții infracționale unice, a pretins de la denunțător, atât suma de 80.000 euro, din care a primit sumele de 130.000 lei și 30.000 euro, cât și 50% din părțile sociale ale societății comerciale S., s-a reținut forma continuată a infracțiunii de trafic de influență, reglementată de dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Prima instanță a constatat că din probele administrate în cauză rezultă fără îndoială vinovăția inculpaților P.V. și G.A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, în legătură cu infracțiunea de corupție, prevăzută în art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din probele administrate s-a reținut că denunțătorul C.P. a fost de acord să-i plătească inculpatului P.V. suma de 50.000 euro, însă a solicitat încheierea unui act doveditor al plății, sens în care inculpatul s-a folosit de societatea comercială T. al cărei administrator era inculpata G.A. Împrejurarea că factura fiscală, contractul de execuție lucrări din 19 octombrie 2007, oferta și situația de lucrări, ca și borderourile de achiziții materiale nu se refereau la operațiuni reale rezultă din înscrisurile existente la dosar. Societatea comercială T. are ca obiect principal de activitate intermedieri în comerțul cu produse diverse, neavând ca obiect secundar de activitate activități de construcții.

Din relațiile solicitate la Oficiul Național al Registrului Comerțului a rezultat că obiectul de activitate al acestei societăți comerciale nu a suferit modificări, nefiind înscrisă nicio mențiune în acest sens, iar din bilanțurile anuale depuse de societatea comercială T. a reieșit că societatea a desfășurat doar activități de comerț și fabricarea de articole confecționate din textile, având un singur salariat, cifra de afaceri fiind în anul 2007 de 251.095 lei, iar profit brut de 334 lei.

Așadar, s-a concluzionat că societatea, pe lângă faptul că nu avea în obiectul de activitate „construcții”, nu dispunea nici de bază materială, financiară și umană pentru a efectua lucrări de asemenea anvergură cum sunt cele din domeniul energetic.

Prima instanță a mai constatat că, pentru a da aparență de credibilitate acelei facturi, au fost completate ulterior și bonuri de achiziții de materiale de construcții, fiind încheiat și contractul de execuție lucrări din 19 octombrie 2007, însă raportul de constatare întocmit de un specialist din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a scos în evidență fictivitatea actelor astfel întocmite, neconcordanțele existente între aceste înscrisuri, ca și inexistența lucrărilor de construcții, concluziile specialistului bazându-se pe documentele financiar-contabile depuse de către administratorul societății comerciale T., fiind prezentate în detaliu inadvertențele și neconcordanțele existente între documente.

Toate inadvertențele și neconcordanțele reținute în raportul de constatare, ce nu au fost contestate de inculpați și nici justificate în vreun mod, au fost apreciate ca evidențiind caracterul fictiv al actelor întocmite de inculpați și, practic, inexistența relațiilor comerciale dintre cele două societăți, situație ce rezultă și din conținutul convorbirilor ambientale purtate la data de 31 octombrie 2008 între C.P. și inculpatul P.V., precum și din convorbirile telefonice dintre cei doi inculpați, din care rezultă că actele fictive au fost încheiate la data de 31 octombrie 2008 pentru a justifica sumele de bani plătite de societatea comercială A. în contul societății comerciale T.

În legătură cu întocmirea acestor acte, inculpata G.A. a declarat în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție că a semnat doar contractul de execuție lucrări și a completat două borderouri de achiziții, nefiind completată factura. Prima instanță a constatat, însă, că probele existente la dosar fac dovada indubitabilă că factura a fost completată tot de către inculpata G.A., scrisul existent pe factură fiind identic cu cel existent pe borderourile de achiziții materiale.

S-a concluzionat că probele administrate dovedesc că cei doi inculpați au colaborat la emiterea documentelor false, încercând să scoată în evidență existența unor relații comerciale între societatea comercială T. și societatea comercială A., cu scopul vădit de a ascunde adevărata proveniență a sumelor de bani primite de inculpatul P.V. ca preț al traficului de influență exercitat.

Referitor la infracțiunea de spălare a banilor în formă agravată, prima instanță a apreciat că din probele și lucrările dosarului rezultă vinovăția celor doi inculpați și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor în formă agravată, prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că inculpatul P.V., în scopul de a ascunde adevărata natură a provenienței sumei de 130.000 lei, a determinat-o pe inculpata G.A. să întocmească în fals documente ce atestă nereal existența unui raport comercial între societatea comercială T. și societatea comercială A., după care a și semnat personal borderoul de achiziții din 18 decembrie 2007, încasând prin virament bancar suma de 70.005 lei provenind din infracțiunea de corupție.

Prima instanță, față de dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, a constatat că sunt realizate cumulativ condițiile privind conținutul constitutiv al infracțiunii, deoarece pentru a ascunde proveniența sumei de 130.000 lei, obținută ca urmare a săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, inculpatul P.V. a determinat-o pe inculpata G.A. să încheie o serie de documente justificative ce atestau relații comerciale între societatea comercială T. și societatea comercială A., relații care în realitate nu au existat niciodată.

De asemenea, inculpatul P.V. a semnat personal borderoul de achiziții din 18 decembrie 2007, încasând prin virament bancar suma de 70.005 lei.

Elementul esențial ce conduce la constatarea existenței infracțiunii de spălare a banilor reglementată în dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rezidă în intenția făptuitorului de a ascunde adevărata natură a provenienței bunurilor; or, în cauza dedusă judecății, această intenție a inculpaților este evidentă, acțiunile constând în emiterea facturii, a contractului de prestări servicii, a lucrărilor de achiziții, a ofertei de lucrări și situației de lucrări având scopul de a justifica presupusele relații comerciale între societatea comercială T. și societatea comercială A., deși în realitate sumele au fost plătite de către C.P., ca preț al traficului de influență exercitat de inculpatul P.V.

Având în vedere împrejurarea că banii proveneau din săvârșirea unei infracțiuni de corupție s-a apreciat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, dispoziții reținute alături de infracțiunea prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs inculpații.

Analizând recursurile prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., se constată că acestea sunt nefondate și vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează:

În baza propriului control judiciar asupra probelor administrate, instanța de recurs constată că, în mod întemeiat, prima instanță a stabilit că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute prin actul de sesizare.

Astfel, în mod judicios, prin valorificarea probelor ce s-au coroborat, prima instanță a apreciat că faptele comise de inculpatul P.V., de a pretinde de la denunțătorul C.P. sume de bani și cesionarea unor părți sociale în scopul de a exercita influența pretins deținută față de persoane care aveau posibilitatea să acționeze în vederea realizării intereselor comerciale ale acestuia, pentru ca ulterior să întocmească în fals înscrisuri care nu priveau operațiuni reale, pentru a ascunde proveniența sumelor de bani încasate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute în art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, iar faptele reținute în sarcina inculpatei G.A., de a contribui la falsificarea înscrisurilor și actelor contabile, alături de coinculpatul P.V., în scopul anterior arătat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute în art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Instanța de recurs constată, în acest sens, următoarele:

După cum rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale și readministrate, în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate de către prima instanță, inculpatul a adus la cunoștința denunțătorului că are relații în mediul politic și al afacerilor, respectiv cu persoane din conducerea societății comerciale E.

și că îl poate ajuta, în schimbul primirii unor sume de bani, să obțină statutul de partener al societății comerciale E., fapt ce îi permitea încheierea de contracte de prestări servicii de instalații electrice, ca subcontractant.

Denunțătorul a fost de acord să achite suma pretinsă de 50.000 euro către inculpat în schimbul obținerii calității de partener al societății comerciale E. pentru societatea comercială A. și, implicit, a contractelor de execuție lucrări în acest domeniu.

Potrivit celor susținute de denunțător, acesta nu avea deplină încredere în inculpat și i-a solicitat un act doveditor al plății sumei de bani, propunere cu care inculpatul a fost de acord, iar pentru ascunderea provenienței banilor a folosit societatea comercială T., lăsând impresia că firma îi aparține. Cei doi au convenit să încheie un contract de prestări servicii constând în efectuarea de instalații electrice de către societatea comercială A., urmând a fi întocmite acte care să ateste nereal subcontractarea parțială a lucrării și executarea acesteia de către societatea comercială T., deși, în realitate, lucrările nu au fost niciodată efectuate de către această societate, ci, anterior, de societatea comercială A.

La data de 28 decembrie 2007 denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul P.V., care i-a înmânat factura fiscală emisă de către societatea comercială T. la 28 decembrie 2007, care atesta nereal efectuarea unor lucrări de prestări servicii pentru beneficiarul societatea comercială A.

Prima plată a fost făcută în luna ianuarie 2008, prin ordinul de plată din 9 ianuarie 2008, fiind virată suma de 100.000 lei din contul societății comerciale A. în contul societății comerciale T.;

fiind convins de ajutorul dat de inculpatul P.V., denunțătorul C.P. a virat suma de 30.000 lei prin ordinul de plată din 27 februarie 2008 din contul societății comerciale

A. în contul societății comerciale T.,

indicat

telefonic de către inculpatul P.V.,

din care inculpata

G.A. a ridicat personal suma de 20.000 lei.

Ulterior,

inculpatul P.V. a pretins o plată suplimentară de 30.000 euro (după cum rezultă din convorbirea purtată la 31 octombrie 2008) pentru a continua să-l ajute pe denunțător la obținerea unor contracte. În acest scop,

inculpatul a pretins și primit suma de 30.000

euro de la denunțător, în data de 16 aprilie 2008, în

Turda, la restaurantul S.

În același context al invocării influenței sale asupra unor factori de decizie, inculpatul P.V. l-a determinat pe denunțător

să-i cesioneze

50% din părțile sociale ale societății comerciale S., arătând că în considerarea relațiilor pe care le are va investi personal sume de bani și va furniza contracte în beneficiul societății comerciale,

contractul fiind încheiat și

redactat de martorul G.B.

la data de 12 martie 2008.

Firma înregistrând numeroase pierderi și nemaiavând resurse pentru continuarea investiției, la cererea denunțătorului, inculpatul a recesionat părțile

sociale în favoarea acestuia, act încheiat la data de 31 octombrie 2008.

Din convorbirile ambientale purtate

în data de 31 octombrie 2008, între orele 11-11

30

, în municipiul Turda, de către denunțătorul C.P. cu inculpatul P.V., rezultă faptul că acesta din urmă a primit sumele pretinse denunțătorului în schimbul influenței exercitate la nivel județean.

Așadar, întemeiat prima instanță a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, sub aspect obiectiv și subiectiv.

Inculpatul P.V., în mod repetat, dar în baza unei rezoluții infracționale unice, a pretins și primit de la denunțător, atât suma de 80.000 euro, din care a primit sumele de 130.000 lei și 30.000 euro, cât și 50% din părțile sociale ale societății comerciale S., infracțiunea de trafic de influență fiind comisă în formă continuată.

Din probele administrate se constată că denunțătorul C.P. a fost de acord să-i plătească inculpatului P.V. suma de 50.000 euro, însă a solicitat încheierea unui act doveditor al plății, inculpatul folosind în acest scop societatea comercială T. al cărei administrator era inculpata G.A.

Din înscrisurile existente la dosar rezultă că societatea comercială T. avea ca obiect principal de activitate intermedieri în comerțul cu produse diverse și realiza și activitatea de fabricare de articole confecționate din textile. Firma avea un singur salariat, cifra de afaceri fiind în anul 2007 de 251.095 lei, iar profit brut de 334 lei și nu avea ca obiect de activitate construcții, astfel că în mod corect s-a apreciat că factura fiscală, contractul de execuție lucrări din 19 octombrie 2007, oferta și situația de lucrări, ca și borderourile de achiziții materiale nu se refereau la operațiuni reale.

Societatea, neavând în obiectul de activitate „construcții”, nu dispunea nici de bază materială, financiară și umană pentru a efectua lucrări de asemenea anvergură cum sunt cele din domeniul energetic, așa încât apărările inculpatului P.V., în sensul că au existat relații comerciale între cele două firme, nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză.

După cum just a reținut și prima instanță, actele întocmite de inculpați au avut un caracter fictiv, relațiile comerciale dintre cele două societăți neexistând în realitate, situație ce rezultă și din conținutul convorbirilor ambientale purtate la data de 31 octombrie 2008 între C.P. și inculpatul P.V., precum și din convorbirile telefonice dintre cei doi inculpați, actele fictive încheiate la 31 octombrie 2008 având rolul de a justifica sumele de bani plătite de societatea comercială A. în contul societății comerciale T.

Contrar susținerilor inculpatei G.A. relative la necompletarea facturii, probele dovedesc, după cum corect a constatat și prima instanță, împrejurarea că factura a fost completată tot de către inculpata G.A., scrisul fiind identic cu cel existent pe borderourile de achiziții materiale. Aserțiunile apărării, în sensul că nu inculpata a emis factura, nu pot fi dovedite, probele administrate dovedind că factura a fost completată de inculpata G.A. la cererea inculpatului P.V., participația celor doi inculpați la falsificarea înscrisurilor fiind pe deplin dovedită (în acest sens fiind convorbirea telefonică purtată între cei doi inculpați la data de 31 octombrie 2008).

Așadar, cei doi inculpați au colaborat la emiterea documentelor false, încercând să scoată în evidență existența unor relații comerciale între societatea comercială T. și societatea comercială A., cu scopul vădit de a ascunde adevărata proveniență a sumelor de bani primite de inculpatul P.V. ca preț al traficului de influență exercitat.

Din analiza probelor administrate rezultă că inculpatul P.V., în scopul  de a ascunde adevărata natură a provenienței sumei de 130.000 lei, a determinat-o pe inculpata G.A. să întocmească în fals documente ce atestă nereal existența unui raport comercial între societatea comercială T. și societatea comercială A., după care a și semnat personal borderoul de achiziții din 18 decembrie 2007, încasând prin virament bancar suma de 70.005 lei provenind din infracțiunea de corupție, aspect recunoscut și în fața instanței de recurs, fiind îndeplinite, deci, condițiile privind conținutul constitutiv al infracțiunii de spălare a banilor.

Cu certitudine, intenția inculpaților de a ascunde adevărata natură a provenienței bunurilor rezultă în cauza dedusă judecății, aceasta fiind evidentă și materializată în acțiunile constând în emiterea facturii, a contractului de prestări servicii, a lucrărilor de achiziții, a ofertei de lucrări și situației de lucrări, având scopul de a justifica presupusele relații comerciale între societatea comercială T. și societatea comercială A., deși, în realitate, sumele au fost plătite de către C.P. ca preț al traficului de influență exercitat de inculpatul P.V., fiind, deci incidente și dispozițiile art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate inculpaților, instanța de recurs constată că, în contextul cauzei, prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute în art. 72 C. pen., atât în ceea ce privește cuantumurile pedepselor principale aplicate pentru infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat, a pedepselor principale rezultante, cât și a modalității de executare a acestora.

Referitor la cuantumurile pedepselor principale aplicate inculpatului P.V., acestea au fost stabilite diferențiat, în raport cu fiecare infracțiune reținută în sarcina acestuia, dându-se relevanță efectivă valorii sociale atinse, gradului de pericol social în mod concret ridicat, ce a fost agravat prin modalitățile de săvârșire, calitatea persoanei inculpatului, acesta prezentându-se ca o persoană influentă în mediul politic și al afacerilor, ca urmare a funcției deținute de consilier județean în cadrul Consiliului Județean C. și ca urmare și a apartenenței sale politice ca membru al unui partid, susținând că are numeroase relații și că are influență față de persoane cu funcții de conducere din cadrul societății comerciale E. Folosindu-se de calitatea avută, inculpatul a pretins și primit diferite sume de bani, atât în valută, cât și în lei al căror cuantum a fost relativ ridicat, și anume a pretins 80.000 euro, din care a primit 130.000 lei și 30.000 euro, precum și alte foloase, și anume 50 % din părțile sociale ale societății comerciale S., fiind întocmite și acte false ca urmare a unor raporturi comerciale ce nu au avut loc cu societatea comercială T., al cărei administrator era inculpata G.A., în scopul ascunderii adevăratei naturi a provenienței sumei de 130.000 lei, prin întocmirea unui borderou de achiziții ce atesta încasarea prin virament bancar a sumei de 70.005 lei provenind din infracțiunea de corupție, a altor documente subsecvente, ce atestau nereal existența unui raport comercial între societatea comercială T. și societatea comercială A.

De asemenea, prima instanță a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului P.V., respectiv poziția procesuală negativă manifestată de acesta, actuala calitate a inculpatului, respectiv aceea de deputat în Parlamentul României care nu i-a modificat atitudinea cu privire la faptele comise, motivând că lipsa antecedentelor penale, ca singur element pozitiv ce circumstanțiază persoana inculpatului, prin el însuși nu este de natură să conducă la stabilirea unor pedepse mai ușoare.

Prin aprecierea coroborată a tuturor criteriilor legale, cărora li s-a conferit o efectivă circumstanțiere factuală și personală, inculpatului P.V. i-au fost aplicate pedepse principale cu închisoare, în cuantumuri orientate către media legală a pedepsei pentru infracțiunea de trafic de influență, respectiv 5 ani închisoare (limitele legale ale pedepsei în cazul infracțiunii prevăzută în art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 fiind între 2 și 10 ani închisoare), către minimul legal pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, și anume de un an închisoare (limitele legale pentru infracțiunea prevăzută în art. 290 C. pen. fiind între 3 luni și 2 ani închisoare sau amendă, însă limita maximă, în condițiile reținerii art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, potrivit art. 18 alin. 1 din același ultim act normativ menționat, se majorează cu 2 ani, așa încât limitele sunt între 3 luni și 4 ani închisoare) și în cuantumul minimului legal, de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de spălare a banilor (limitele legale pentru infracțiunea prevăzută în art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 fiind între 3 și 12 ani închisoare, iar în condițiile reținerii art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000, potrivit art. 18 alin. 2 din același ultim act normativ, limita maximă se majorează cu 3 ani, așa încât limitele de pedeapsă pentru infracțiunea reținută sunt între 3 și 15 ani închisoare).

Poziția procesuală adoptată de recurentul inculpat P.V. în fața instanței de recurs, de recunoaștere parțială a unor acte materiale ale infracțiunii de trafic de influență, în modalitatea primirii sumei de 130.000 lei, deși constituie un aspect pozitiv cu privire la faptele comise, nu este însă de natură prin ea însăși să conducă la diminuarea cuantumului pedepsei pentru acea infracțiune, întrucât atitudinea procesuală reprezintă numai o componentă în cadrul circumstanțelor personale ce conturează profilul de personalitate al inculpatului, care la rândul său se examinează în mod plural, cu celelalte criterii legale adecvate în contextul cauzei, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, circumstanțele reale efective, calitatea deținută la momentul săvârșirii faptelor, cea ulterior dobândită, cuantumurile sumelor pretinse și primite, caracterul repetat, care atrage o formă agravată a faptelor, prin reținerea unității legale prevăzute în art. 41 alin. (2) C. pen., circumstanțele personale ale inculpatului.

Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători apreciază, pe de-o parte, că nu se impune reducerea pedepsei principale aplicată inculpatului P.V., iar pe de altă parte, că modalitatea de executare, în regim de detenție, este singura în măsură să asigure îndreptarea atitudinii acestuia față de comiterea de infracțiuni, resocializarea sa viitoare pozitivă, precum și o reacție socială adecvată în diminuarea săvârșirii unor infracțiuni de corupție la nivelul unor funcții de înaltă demnitate publică, întărind percepția opiniei publice că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiție, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale conferite, atât de dispozițiile legale procesuale penale, cât și de cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a cărui finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condițiile stabilirii vinovăției inculpaților, corespunde și caracterului disuasiv al pedepsei.

S-a reținut, de asemenea, că deși legea nu prevede în cazul infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și pedeapsa complementară, în cazul inculpatului P.V. se impune și această pedeapsă, aplicarea pedepselor justificându-se față de necesitatea reeducării inculpatului și în lumina tuturor criteriilor generale și speciale de individualizare, având în vedere natura faptelor comise, poziția manifestată de inculpat, acesta nemaifiind demn de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori de a ocupa  o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În ceea ce o privește pe inculpata G.A., prima instanță a constatat efectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, atitudinea relativ sinceră, împrejurarea că a comis aceste fapte fiind influențată în mare măsură de către coinculpatul P.V., lipsa antecedentelor penale, concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, așa încât a apreciat că atingerea scopurilor pedepsei este posibilă fără privare de libertate, dispunând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 86

1

C. pen.

Instanța de recurs consideră, referitor la inculpata G.A., că prima instanță a făcut o evaluare efectivă a criteriilor generale prevăzute în art. 72 C. pen., care au condus la stabilirea unor pedepse principale diferențiate, orientate către minim pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și în cuantumul minimului legal, de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de spălare a banilor.

Pedeapsa principală cea mai grea ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., în ceea ce o privește pe inculpata G.A., respectiv de 3 ani închisoare, în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării acesteia, în condițiile art. 86

1

C. pen., este în măsură să-și atingă scopurile prevăzute de lege, preventiv, de avertisment, dar și educativ.

Pentru considerentele expuse, potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de recurenții inculpați împotriva sentinței nr. 1760 din 16 decembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, au fost respinse, ca nefondate.