ÎCCJ, decizie (scj.ro #84175)

Trafic de influență. Înșelăciune. Distincție Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege. Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul Indice alfabetic: Drept penal - trafic de influență - înșelăciune C. pen., art. 215, art. 257 În raport cu prevederile art. 257 alin. (1) C. pen., infracțiunea de trafic de influență există atât atunci când făptuitorul are în mod real o influență asupra unui funcționar, cât și atunci când făptuitorul lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, deși influența nu există în realitate.

Prin urmare, fapta de a pretinde și de a primi o sumă de bani, săvârșită de către o persoană care lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, chiar dacă în realitate făptuitorul nu are o astfel de influență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen., iar nu pe cele ale infracțiunii de înșelăciune. Prevalarea de o influență inexistentă în realitate, asupra unui funcționar, deși constituie o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase - acțiune ce realizează elementul material al infracțiunii de înșelăciune -, prin voința legiuitorului constituie o infracțiune distinctă, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute în art. 257 alin. (1) C. pen., traficul de influență existând, însă, spre deosebire de înșelăciune, indiferent dacă s-a cauzat sau nu o pagubă materială.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3420 din 25 iunie 2007 Prin sentința penală nr. 367 din 19 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, a fost condamnat inculpatul M.N. la 4 ani închisoare. Prima instanță a reținut că, în luna martie 2005, C.N. l-a împrumutat pe inculpatul M.N. cu suma de 600 RON, având în vedere că erau colegi de serviciu. Între timp, C.N. a urmat cursurile școlii de șoferi, astfel că în luna aprilie i-a cerut inculpatului să-i restituie împrumutul pentru a achita taxele școlarizării. Auzind că trebuie să susțină examenul pentru obținerea permisului de conducere, inculpatul i-a solicitat lui C.N.

1.500 RON, cu promisiunea că-l va determina pe un anume „colonel P." din cadrul Serviciului public comunitar să-l ajute la examen. Denunțătorul C.N. a fost de acord și, astfel, a renunțat să i se restituie împrumutului și i-a dat inculpatului diferența de bani, până la suma de 1.500 RON. În intervalul 14 iunie - 14 decembrie 2005, denunțătorul C.N. a susținut de 4 ori examenul pentru obținerea permisului de conducere, pe care însă nu l-a promovat, iar inculpatul l-a însoțit de fiecare dată promițându-i că „totul este aranjat" și nu mai trebuie să se prezinte la proba practică. În luna septembrie 2005, inculpatul l-a cunoscut pe C.F., f ratele denunțătorului C.N. Aflând că și acesta are aceeași problemă cu obținerea permisului de conducere, i-a pretins și lui 1.500 RON , promițându-i că va aranja cu același „colonel P.” În perioada septembrie - octombrie 2005, C.F.

i-a dat în rate suma de bani pretinsă. Prima tranșă, de 450 RON, i-a dat-o în aceeași zi, în prezența martorului l.C. La 19 decembrie 2005, denunțătorul C.F. a fost din nou respins la examen, ceea ce l-a determinat ca, la 29 decembrie 2005, să formuleze un denunț penal. Prin intermediul fraților C., denunțătorul R.I. l-a cunoscut pe inculpat, în luna iulie 2005, spunându-i că și el dorește să obțină permis de conducere. Inculpatul i-a pretins și acestuia bani cu promisiunea că-l va ajuta la examen, astfel că a primit suma de 800 RON. R.I. a fost respins de 4 ori la examen, reușind la 11 octombrie 2005 să fie declarat admis, însă, prin eforturi proprii, fapt ce I-a determinat să-l contacteze pe inculpat și să ceară banii înapoi.

Acesta din urmă i-a restituit 300 RON, iar în timpul urmăririi penale i-a dat și diferența de 500 RON. Celorlalți doi denunțători, inculpatul nu Ie-a restituit banii. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului M.N. de a pretinde și de a primi suma totală de 3.800 RON de la C. N., C.F. și R.I., în baza unei rezoluții infracționale unice, pretinzând că are influență asupra unui polițist din cadrul Serviciului public comunitar, pe care să-l determine să-i promoveze pe cei trei denunțători la examenul pentru obținerea permisului de conducere auto, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii.

Totodată, în baza art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 3.800 RON de la inculpat, respingându-se acțiunile civile ale părților civile C.N. și C.F., pe considerentul că nu se poate lua față de inculpat și măsura confiscării, dar și măsura restituirii bunurilor, legiuitorul urmărind, sub aspectul confiscării, și sancționarea persoanelor care înțeleg să obțină un folos prin metode frauduloase. Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 20/A din 22 februarie 2007, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat și de partea civilă C.F. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, între alții, recurenta parte civilă C.F., care a solicitat restituirea sumelor de bani confiscate și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută în art. 257 C. pen.

în infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 C. pen., invocând temeiul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Motivul de recurs privind greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de trafic de influență prevăzută în art. 257 C. pen. și solicitarea de a se dispune schimbarea acesteia în infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 C. pen. este nefondat. Potrivit art. 257 alin. (1) C. pen., există infracțiunea de trafic de influență nu numai în cazul în care făptuitorul are o influență reală asupra unui funcționar, ci și în situația în care lasă să se creadă că are o astfel de influență, deși acest lucru este neadevărat. Prevalarea de o influență inexistentă constituie o „ prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase", deci o acțiune ce realizează elementul material al infracțiunii de înșelăciune.

Dar, prin voința legiuitorului, această acțiune a fost incriminată în mod special, ca infracțiune de trafic de influență, în capitolul referitor la infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, care, spre deosebire de înșelăciune - infracțiune contra patrimoniului, există și dacă nu s-a cauzat o pagubă materială. Așadar, atunci când făptuitorul va afirma sau va lăsa să se creadă că are influență, deși în realitate nu are, pe lângă un funcționar competent să îndeplinească un act, pentru a putea să pretindă, să primească bani sau alte foloase ori să accepte promisiuni sau daruri în scopurile arătate în art. 257 C. pen., este vorba de infracțiunea de trafic de influență. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că fapta inculpatului M.N.

de a pretinde și a primi o sumă de bani de la părțile civile C.N., C.F. și R.I., pretinzând că are influență asupra unui polițist din cadrul Serviciului public comunitar, pe care să-l determine să-i promoveze pe cei trei denunțători la examenul pentru obținerea permisului de conducere, chiar dacă în realitate inculpatul nu avea o astfel de influență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută în art. 257 C. pen., și nu pe cele ale infracțiunii de înșelăciune. Prin urmare, încadrarea juridică dată faptei este corectă, iar hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Referitor la motivul de recurs privind restituirea sumelor de bani confiscate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, potrivit art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., în cazul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Dispozițiile art. 6 1 din Legea nr.78/2000 privind restituirea sumelor de bani nu se aplică în cauză, întrucât dispozițiile acestei legi privesc o categorie de persoane, strict și limitativ prevăzută în art. 1 din aceeași lege, iar inculpatul nu se încadrează în această categorie de persoane. Față de considerentele ce preced, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute în art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, a respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă C.F.