ÎCCJ, decizie (scj.ro #84178)

Infracțiunea de spălare a banilor. Art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002. Infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție. Art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiunea de spălare a banilor Indice alfabetic: Drept penal - infracțiunea de spălare a banilor - art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 - infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție - art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 Lege nr. 656/2002, art. 23 alin. (1) lit. c) Legea nr. 78/2000, art. 17 lit. e) 1. Potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, constituie infracțiunea de spălare a banilor, dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

În raport cu prevederile menționate, pentru existența infracțiunii de spălare a banilor este necesar să se stabilească, pe baza probelor certe, că bunurile dobândite, deținute sau folosite provin din săvârșirea de infracțiuni și că autorul cunoștea această împrejurare, nefiind suficientă simpla constatare că cel de la care bunurile au fost dobândite este cercetat pentru săvârșirea de infracțiuni, iar autorul cunoștea această din urmă împrejurare. 2. Conform art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, sunt în legătură directă cu infracțiunile de corupție sau cu infracțiunile asimilate acestora, infracțiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în Secțiunile a 2-a și a 3-a din Legea nr. 78/2000, cum este infracțiunea de trafic de influență.

În cazul banilor, al bunurilor sau al altor valori provenite din săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevederile art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 nu pot fi reținute în sarcina subiectului activ al infracțiunii de trafic de influență, întrucât, în acest caz, subiectul activ al infracțiunii de trafic de influență nu poate fi și același cu subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3615 din 5 iulie 2007 Prin sentința penală nr. 575 din 17 octombrie 2006 a Tribunalului Satu Mare a fost condamnat inculpatul Ț.V. la 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. Prima instanță a reținut că, în dosarul nr. 458/P/2004, martorul denunțător C.G. - administrator la societatea comercială M. - a fost cercetat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare a banilor. După sesizare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în cursul lunii decembrie 2004, i-a transmis denunțătorului C.G. o citație. Pentru a cunoaște motivul pentru care a fost chemat la parchet, denunțătorul a apelat la martorul S.l., care, după ce a aflat problemele pe care le are denunțătorul, s-a oferit să-l pună în legătură cu inculpatul Ț.V., știind că acesta are cunoștințe pe lângă diverse autorități și s-ar putea să-i rezolve problemele în care este cercetat.

La scurt timp, în cursul aceleiași luni - decembrie 2004 - denunțătorul C.G. s-a întâlnit cu inculpatul Ț.V. , ocazie cu care i-a arătat actele întocmite de Garda Financiară, de Direcția Generală a Finanțelor Publice , precum și invitațiile primite, inclusiv citația emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare. Cu acea ocazie, inculpatul a afirmat că problemele sunt destul de grave, dar s-ar putea rezolva, însă costă mult, indicându-i suma de 50.000 de euro. Inculpatul i-a spus că are cunoștințe la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, a fost coleg de liceu cu mai mulți procurori și cunoaște comisari ai Gărzii Financiare, inspectori ai Direcției Generale a Finanțelor Publice, prin intermediul cărora și asupra cărora are influență, precum și că poate rezolva încetarea controlului în mod favorabil pentru denunțător.

Au convenit să-i dea inculpatului 40.000 de euro, plătiți în două tranșe - prima sumă de 20.000 RON la 25 decembrie 2004, iar a doua zi 60.000 RON și, respectiv, 20.000 de euro. După primirea banilor, inculpatul, împreună cu martorul denunțător, au fost în mai multe rânduri atât la poliție, cât și la Direcția Generală a Finanțelor Publice , unde inculpatul Ț.V. a discutat cu mai mulți funcționari ai acestei instituții. În prima decadă a lunii ianuarie 2005, inculpatul și martorul denunțător s-au prezentat la cabinetul avocatului D.L. în vederea angajării unui avocat, întrucât nici cercetările penale și nici controalele financiare nu se finalizau și nu duceau la o concluzie favorabilă pentru martorul denunțător.

La îndemnul avocatului, martorul denunțător C.G., la 21 ianuarie 2005, a depus autodenunțul la Parchetul Național Anticorupție - Biroul teritorial Satu Mare. Tot în cursul lunii ianuarie 2005, inculpatul i-a restituit martorului denunțător, în două tranșe, suma de 20.000 de euro - respectiv 8.000 de euro, prin intermediul avocatului D. L. și 12.000 de euro ulterior - rămânând nerestituită suma de 20.000 de euro. Potrivit art. 257 C. pen., primirea de bani săvârșită de către o persoană care lasă să creadă că are influență asupra unor funcționari pentru a-i determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile de serviciu constituie infracțiunea de trafic de influentă.

Raportat la situația de fapt așa cum a fost descrisă mai sus, recunoscută de inculpat, confirmată de martorii audiați atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, precum și în baza celorlalte probe administrate, instanța a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influentă. Reținând vinovăția inculpatului, instanța, în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare. Inculpatul a avut cunoștință de faptul că banii primiți de la martorul denunțător C.G. provin din activitatea ilicită a acestuia în administrarea societății comerciale M. Inculpatul a cunoscut rezultatul cercetărilor și învinuirile aduse administratorului C.G.

atât din convorbirile avute cu acesta, cât și din actele pe care Ie-a studiat în urma prezentării lor de către denunțătorul C.G. Potrivit art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 12 ani, iar potrivit art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, infracțiunea de spălare de bani, atunci când banii provin din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 78/2000, este infracțiune în legătură directă cu infracțiunea de corupție, iar potrivit art. 18 alin. (2), se sancționează cu pedeapsa prevăzută în Legea nr. 656/2002 al cărei maxim se majorează cu 3 ani.

În consecință, prima instanță a reținut că fapta inculpatului de a pretinde și primi bani, cunoscând că aceștia provin din săvârșirea unor infracțiuni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul și inculpatul, ambii solicitând, între altele, reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 25 din 13 februarie 2007, a admis apelurile declarate de procuror și inculpat, a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a redus pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 257 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de la 2 ani și 8 luni închisoare la 2 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată în baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare . Împotriva deciziei penale nr. 25 din 13 februarie 2007 a Curții de Apel Oradea a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, inculpatul a arătat, între altele, că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, întrucât nu s-a făcut dovada că a cunoscut împrejurarea că suma de bani pe care a primit-o provenea din săvârșirea de infracțiuni de către cel care i-a remis-o.

Inculpatul și-a întemeiat recursul, între altele, pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) 18 C. proc. pen. și a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că e ste întemeiată critica referitoare la greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de spălare a banilor. Potrivit rechizitoriului, inculpatul a fost trimis în judecată și pentru fapta constând în aceea că „a dobândit și folosit bunuri, a efectuat plăți în interes personal, cu sume de bani provenite din săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență.” Fapta este descrisă la fel și în partea expozitivă a rechizitoriului.

Potrivit aceluiași rechizitoriu, această faptă a fost încadrată în infracțiunea de spălare a banilor prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a fost ascultat cu referire la fapta descrisă în actul de sesizare. Din examinarea încheierii de dezbateri din 30 august 2005 nu rezultă că reprezentantul Ministerului Public ori instanța ar fi pus în discuție alte aspecte legate de infracțiunea de spălare a banilor decât cele din rechizitoriu.

Prin sentință, prima instanță a reținut că fapta care constituie infracțiunea de spălare a banilor constă în aceea că, pe de o parte, „ inculpatul a avut cunoștință de faptul că banii primiți de la martorul denunțător provin din activitatea ilicită a acestuia în administrarea firmei”, iar pe de altă parte că „fapta inculpatului de a pretinde și primi bani cunoscând că aceștia provin din săvârșirea unor infracțiuni întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani.” Se constată că, în timp ce prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapta constând în aceea că „a dobândit și folosit bunuri, a efectuat plăți în interes personal, cu sume de bani provenite din săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență” acesta a fost condamnat de instanță pentru fapta constând în aceea că, pe de o parte, „a avut cunoștință de faptul că banii primiți de la martorul denunțător provin din activitatea ilicită a acestuia în administrarea firmei", iar pe de altă parte că „a pretins și primit bani cunoscând că aceștia provin din săvârșirea unor infracțiuni.” Fapta inculpatului, astfel cum rezultă din probele administrate, nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, nici în modalitatea expusă în rechizitoriu, și nici în cea descrisă în sentință.

În esență, acestuia i se impută că din suma de 40.000 de euro primită de la denunțător pentru traficul de influență, după ce a restituit acestuia 20.000 de euro, din restul de 20.000 de euro nerestituiți și-a cumpărat mai multe bunuri (computer personal, cameră video digitală, schiuri etc.) și a făcut 2 depuneri în conturi: 30.500 RON, respectiv, 26.700 RON . Asupra depozitelor și conturilor bancare ale inculpatului și asupra bunurilor mobile ale acestuia s-au instituit măsuri asigurătorii.

Probele administrate nu au relevat că inculpatul ar fi efectuat depunerile de bani sau achiziționarea bunurilor pe numele altor persoane . În luna mai 2002 a fost adoptată Legea nr. 263/2002 pentru ratificarea Convenției europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii, încheiată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990. Ulterior, în luna decembrie 2002, a fost publicată Legea nr. 656/2002 care, în art. 23, incriminează fapte sub denumirea de „infracțiunea de spălare a banilor” (prin care a fost abrogată și Legea nr. 21/1999 ). În ambele acte normative sunt definiții pentru noțiunile folosite în materia infracțiunii de spălare a banilor (art. 6 din Legea nr. 263/2002 și art. 1 din Legea nr. 656/2002).

Fapta inculpatului, menționată anterior - și pentru care a fost trimis în judecată - exclude incidența art. 23 alin. (1) lit. a) și b) din această lege, nefiind relevate aspecte care să justifice intenția acestuia de ascundere sau disimulare a originii ilicite a bunurilor.

Incriminarea din art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 răspunde cerințelor art. 6 paragraf 1 lit. c) din Convenția europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii, încheiată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990. Potrivit art. 6 paragraf 1 lit. c) din Convenție, fiecare stat adoptă măsurile pentru incriminarea, între altele, a faptei constând în „achiziționarea, deținerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziționează, le deține sau le folosește știe, în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse.” Prin „produs" se înțelege orice avantaj economic obținut din infracțiuni (art. 1 lit. a din Convenție); „bun" poate fi un bun de orice natură, corporal sau necorporal, mobil sau imobil etc. (art. 1 lit. b din Convenție).

Infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune aflată în conexiune cu o „infracțiune principală” în sensul art. 1 lit. e) din Convenție, adică orice infracțiune în urma căreia produsele sunt rezultate și susceptibile de a deveni obiectul unei infracțiuni de spălare a banilor. În lipsa unor probe certe, simpla constatare că, la data faptelor săvârșite de inculpat, denunțătorul (administrator la o societate cu răspundere limitată având ca obiect principal de activitate prestări de servicii în construcții) era cercetat pentru infracțiunile de evaziune fiscală și spălare a banilor constând în aceea - potrivit rechizitoriului - că „ar fi cauzat un prejudiciu bugetului de stat de 1.341.557,3255 RON, prin majorarea fictivă a cheltuielilor societății” nu poate justifica concluzia că banii primiți de către acesta sunt dintre cei obținuți prin infracțiunile pretins a fi fost săvârșite de denunțător.

Nici cunoașterea de către inculpat a împrejurării că denunțătorul era în curs de cercetare penală pentru infracțiunile menționate nu este de natură a justifica reținerea în sarcina acestuia a intenției de a primi, pentru traficul de influență, sume de bani din cele obținute de denunțător din infracțiunile pretins a fi fost săvârșite de acesta. Or, probele administrate dovedesc cert numai faptul că inculpatul, cu titlu de răsplată pentru traficul de influență - faptă necontestată de acesta - a solicitat o sumă de bani, din care în final a primit efectiv suma de 40.000 de euro.

Așa cum rezultă din textul art. 6 din Convenție, fapta de spălare a banilor are ca element subiectiv numai intenția („atunci când sunt comise cu intenție"), la care se adaugă condiția ca infractorul să „știe, în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse” (art. 6 paragraf 1 lit. c). În cauză, aceasta presupune dovedirea prin probe certe că inculpatul, în momentul primirii sumelor de bani, știa că acei bani provin din infracțiuni săvârșite de denunțător, nefiind admisibile prezumții.

Trimiterea la textul art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, astfel cum rezultă din încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, este legată de fapta descrisă în actul de sesizare - „a dobândit și folosit bunuri, a efectuat plăți în interes personal, cu sume de bani provenite din săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență” - deoarece, potrivit textului art. 17 lit. e), sunt în legătură directă cu infracțiunile de corupție sau cu infracțiunile asimilate acestora, infracțiunile de spălare a banilor atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în Secțiunile a 2-a și a 3-a, la Secțiunea a 2-a figurând și infracțiunea de trafic de influență.

În această ipoteză, însă, subiectul activ al infracțiunii de trafic de influență nu poate fi același cu cel al infracțiunii de spălare a banilor. În consecință, sub acest aspect, hotărârile pronunțate în cauză sunt supuse casării în baza dispozițiilor art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat a fost admis, atât decizia atacată, cât și sentința penală nr. 575 din 17 octombrie 2006 au fost casate în parte și, rejudecând, Înalta Curte de Casație și Justiție a d escontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și a repus în individualitatea lor pedepsele componente și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.