ÎCCJ, decizie (scj.ro #84178)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84178) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Infracțiunea de spălare a banilor. Art.

23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002. Infracțiuni în

legătură directă cu infracțiunile de corupție. Art. 17

lit. e) din Legea nr. 78/2000

Cuprins

pe materii:

Drept penal.

Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiunea de spălare a banilor

Indice

alfabetic:

Drept penal

-

infracțiunea de spălare a banilor

-

art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

656/2002

-

infracțiuni

în legătură directă cu infracțiunile de corupție

-

art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000

Lege nr. 656/2002,

art. 23 alin. (1) lit. c)

Legea nr. 78/2000,

art. 17 lit. e)

constituie infracțiunea de spălare a banilor,

dobândirea,

deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din

săvârșirea de infracțiuni. În raport cu prevederile

menționate, pentru existența infracțiunii de spălare a

banilor este necesar să se stabilească, pe baza probelor certe,

că bunurile dobândite, deținute sau folosite provin din săvârșirea

de infracțiuni și că autorul cunoștea această

împrejurare, nefiind suficientă simpla constatare că cel de la care

bunurile au fost dobândite este cercetat pentru săvârșirea de

infracțiuni, iar autorul cunoștea această din urmă

împrejurare.

Legea nr. 78/2000, sunt în legătură directă cu

infracțiunile de corupție sau cu infracțiunile asimilate

acestora, infracțiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea

nr. 656/2002, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din

săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în Secțiunile a

2-a și a 3-a din Legea nr. 78/2000, cum este infracțiunea de trafic

de influență. În cazul banilor, al bunurilor sau al altor valori

provenite din săvârșirea infracțiunii de trafic de influență,

prevederile art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 nu pot fi reținute în

sarcina subiectului activ al infracțiunii de trafic de

influență, întrucât, în acest caz, subiectul activ al

infracțiunii de trafic de influență nu poate fi și

același cu subiectul activ al infracțiunii de spălare a

banilor.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3615 din 5

iulie 2007

Prin sentința penală nr.

575 din 17 octombrie 2006 a Tribunalului Satu

Mare a fost condamnat inculpatul Ț.V. la

2 ani și 8

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de influență prevăzută în

art. 257 C. pen. raportat la

art. 6 din Legea nr. 78/2000 și

3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de spălare a banilor

prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

raportat la art. 17

lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr.

78/2000.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b)

C. pen. s-a dispus ca

inculpatul să

execute pedeapsa rezultantă de 3

ani închisoare.

Prima instanță a

reținut că, în dosarul nr. 458/P/2004, martorul denunțător

C.G. -

administrator la societatea comercială M. - a

fost cercetat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare pentru

săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și

spălare a banilor.

După sesizare, Parchetul de pe

lângă Tribunalul Satu Mare, în cursul lunii

decembrie 2004, i-a transmis

denunțătorului

C.G. o citație.

Pentru a cunoaște motivul pentru care a fost chemat

la parchet,

denunțătorul a apelat

la martorul S.l., care, după ce a aflat

problemele pe care le are denunțătorul, s-a oferit să-l

pună în legătură cu

inculpatul Ț.V., știind

că acesta are

cunoștințe pe

lângă diverse autorități și s-ar putea să-i rezolve

problemele

în care este cercetat.

La scurt timp, în cursul aceleiași luni - decembrie

2004 -

denunțătorul C.G. s-a

întâlnit cu inculpatul Ț.V.

, ocazie cu care i-a arătat actele

întocmite de Garda Financiară, de

Direcția Generală a Finanțelor Publice

, precum și invitațiile primite,

inclusiv citația emisă de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Satu Mare. Cu acea ocazie, inculpatul a

afirmat că problemele sunt destul de grave, dar s-ar putea rezolva,

însă costă mult,

indicându-i

suma de 50.000 de euro. Inculpatul i-a spus că

are

cunoștințe la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, a fost

coleg de liceu cu mai mulți procurori și cunoaște comisari ai

Gărzii

Financiare, inspectori ai

Direcției Generale a Finanțelor Publice, prin intermediul

cărora și asupra cărora are

influență, precum și că poate rezolva încetarea controlului

în mod favorabil pentru denunțător.

Au convenit să-i dea

inculpatului 40.000 de euro, plătiți în două tranșe

- prima

sumă de 20.000 RON la 25 decembrie 2004, iar a doua zi 60.000 RON și,

respectiv, 20.000 de euro.

După primirea banilor,

inculpatul, împreună cu martorul denunțător,

au fost în mai multe rânduri atât la poliție, cât și la

Direcția Generală a Finanțelor Publice

,

unde inculpatul Ț.V. a discutat cu mai

mulți funcționari

ai acestei instituții.

În prima decadă a lunii ianuarie 2005, inculpatul

și martorul denunțător s-au prezentat la cabinetul avocatului

D.L. în

vederea angajării unui avocat,

întrucât nici cercetările penale

și

nici controalele financiare

nu se

finalizau

și nu duceau la o

concluzie

favorabilă pentru martorul denunțător.

La îndemnul avocatului, martorul

denunțător C.G., la

21 ianuarie 2005, a depus autodenunțul

la Parchetul Național Anticorupție - Biroul teritorial Satu Mare.

Tot în cursul lunii ianuarie 2005, inculpatul i-a

restituit martorului denunțător, în două tranșe, suma de

20.000 de euro - respectiv 8.000 de euro, prin intermediul avocatului D.

L. și 12.000 de euro ulterior -

rămânând nerestituită suma de 20.000 de

euro.

Potrivit art. 257 C. pen., primirea

de bani săvârșită de către o

persoană care lasă să creadă că are

influență asupra unor funcționari

pentru a-i determina să facă ori să nu facă un act ce

intră în atribuțiile de

serviciu constituie infracțiunea de

trafic de influentă.

Raportat la situația de fapt așa cum a fost

descrisă mai sus,

recunoscută de

inculpat, confirmată de martorii audiați atât în faza de

urmărire penală, cât și în

fața instanței, precum și în baza celorlalte probe

administrate,

instanța a constatat că fapta inculpatului întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de influentă.

Reținând vinovăția

inculpatului, instanța, în baza art. 257 C. pen.

raportat la art. 6

din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani

și 8 luni închisoare.

Inculpatul a avut

cunoștință de faptul că banii primiți de la martorul

denunțător C.G. provin din activitatea ilicită a acestuia în

administrarea societății comerciale M.

Inculpatul a cunoscut rezultatul cercetărilor și învinuirile

aduse administratorului C.G. atât din convorbirile avute cu acesta,

cât și din actele pe care Ie-a studiat în urma

prezentării lor de către

denunțătorul C.G.

Potrivit art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

656/2002, dobândirea, deținerea sau folosirea

de bunuri, cunoscând că

acestea

provin din săvârșirea de infracțiuni, constituie

infracțiunea de spălare a banilor și

se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 12

ani, iar potrivit art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000,

infracțiunea de spălare de bani, atunci

când banii provin din săvârșirea

unei infracțiuni prevăzute în Secțiunea a 2-a din Legea

nr. 78/2000, este

infracțiune

în legătură directă cu infracțiunea de corupție, iar

potrivit art.

18 alin. (2), se

sancționează cu pedeapsa prevăzută în Legea nr. 656/2002 al

cărei maxim se majorează cu 3 ani.

În consecință, prima

instanță a reținut că fapta inculpatului de a pretinde

și primi bani, cunoscând că aceștia provin

din săvârșirea unor infracțiuni, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel procurorul și

inculpatul, ambii solicitând, între

altele,

reținerea în favoarea

inculpatului a

dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

penală nr. 25 din 13 februarie 2007, a

admis apelurile

declarate de procuror și inculpat,

a

desființat în parte sentința

penală apelată și,

rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în

pedepsele componente, a

făcut

aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a redus

pedeapsa aplicată inculpatului în baza art.

257 C. pen. raportat la

art. 6 din

Legea nr. 78/2000 de la 2 ani și 8 luni închisoare la 2 ani

închisoare,

iar pedeapsa aplicată în baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

656/2002, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 alin. (1) lit. b) C.

pen. a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai

grea de 2 ani închisoare

.

Împotriva deciziei penale nr. 25 din

13 februarie 2007 a Curții de Apel Oradea

a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, inculpatul a arătat,

între altele, că în mod greșit s-a dispus condamnarea

sa pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 23 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2)

din Legea nr. 78/2000,

întrucât nu s-a

făcut dovada că a cunoscut împrejurarea că suma de bani

pe care a primit-o provenea din

săvârșirea de infracțiuni de către cel care

i-a

remis-o.

Inculpatul și-a întemeiat

recursul, între altele, pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1)

18 C. proc. pen. și a solicitat achitarea sa în baza

art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de spălare a banilor.

Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că e

ste întemeiată critica

referitoare la greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea

de spălare a banilor.

Potrivit rechizitoriului, inculpatul

a fost trimis în judecată și pentru

fapta constând în

aceea că „a dobândit și folosit bunuri, a efectuat plăți în

interes personal, cu sume de bani provenite din săvârșirea

infracțiunilor de trafic de influență.”

Fapta este descrisă la fel și în partea

expozitivă a rechizitoriului.

Potrivit aceluiași

rechizitoriu, această faptă a fost încadrată în

infracțiunea

de spălare a banilor prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. c) din

Legea

nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit.

e) din Legea nr. 78/2000.

În cursul cercetării judecătorești,

inculpatul a fost ascultat cu

referire la

fapta descrisă în actul de sesizare.

Din examinarea încheierii de

dezbateri din 30 august 2005 nu

rezultă că reprezentantul

Ministerului Public ori instanța ar fi pus în discuție alte aspecte

legate de infracțiunea de spălare a banilor decât cele din

rechizitoriu.

Prin sentință, prima instanță a

reținut că fapta care constituie

infracțiunea

de spălare a banilor constă în aceea că, pe de o parte, „

inculpatul

a avut cunoștință de faptul că banii primiți de la

martorul denunțător provin din activitatea ilicită a acestuia în

administrarea

firmei”, iar pe de altă

parte că „fapta inculpatului de a pretinde și primi

bani

cunoscând că aceștia provin din săvârșirea unor

infracțiuni

întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de spălare de bani.”

Se constată că, în timp ce prin

rechizitoriu inculpatul a fost trimis în

judecată pentru fapta constând

în aceea că „a dobândit și folosit

bunuri,

a efectuat plăți în interes personal, cu sume de bani provenite din

săvârșirea infracțiunilor de trafic

de influență”

acesta a

fost condamnat de

instanță

pentru fapta constând în aceea că, pe de o parte, „a avut cunoștință

de faptul că banii primiți de la martorul denunțător provin

din

activitatea ilicită a

acestuia în administrarea firmei", iar pe de altă parte

că „a pretins și primit bani

cunoscând că aceștia provin din

săvârșirea

unor

infracțiuni.”

Fapta inculpatului, astfel cum

rezultă din probele administrate,

nu

realizează elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a

banilor,

nici

în modalitatea

expusă în rechizitoriu, și nici în cea descrisă în

sentință.

În esență, acestuia i se

impută că din suma de 40.000 de euro primită

de la denunțător pentru traficul de

influență, după ce a restituit acestuia 20.000 de euro, din

restul de 20.000 de euro nerestituiți și-a cumpărat mai multe

bunuri (computer personal, cameră video digitală, schiuri etc.)

și a

făcut 2 depuneri în conturi:

30.500 RON, respectiv, 26.700 RON

. Asupra depozitelor

și conturilor bancare ale

inculpatului și

asupra bunurilor mobile ale acestuia s-au instituit măsuri

asigurătorii.

Probele administrate nu au relevat că inculpatul ar

fi efectuat

depunerile de bani sau

achiziționarea bunurilor pe numele altor persoane

.

În luna mai 2002 a fost adoptată Legea nr. 263/2002

pentru ratificarea Convenției europene privind spălarea,

descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii,

încheiată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990.

Ulterior, în luna decembrie 2002, a fost publicată

Legea

nr. 656/2002 care, în art. 23,

incriminează fapte sub denumirea de „infracțiunea de spălare a

banilor” (prin care a fost abrogată și

Legea nr. 21/1999

).

În ambele acte normative sunt

definiții pentru noțiunile folosite în

materia infracțiunii de spălare a banilor (art. 6 din Legea nr.

263/2002 și

art. 1 din Legea nr. 656/2002).

Fapta inculpatului,

menționată anterior - și pentru care a fost trimis

în judecată - exclude incidența art. 23 alin. (1) lit. a) și

b) din această lege, nefiind

relevate aspecte care

să justifice intenția acestuia de ascundere sau

disimulare a

originii ilicite a bunurilor.

Incriminarea din art. 23 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 656/2002 răspunde cerințelor

art. 6 paragraf 1 lit. c) din Convenția

europeană privind spălarea, descoperirea,

sechestrarea

și confiscarea produselor infracțiunii, încheiată la Strasbourg

la 8 noiembrie 1990.

Potrivit art. 6 paragraf 1 lit. c) din Convenție, fiecare

stat adoptă măsurile

pentru

incriminarea, între altele, a faptei constând în „achiziționarea,

deținerea sau folosirea bunurilor despre care

cel care le achiziționează,

le

deține sau le folosește știe, în momentul dobândirii lor,

că acestea

constituie produse.”

Prin „produs" se înțelege orice avantaj

economic obținut din

infracțiuni

(art. 1 lit. a din Convenție); „bun" poate fi un bun de orice

natură, corporal sau necorporal, mobil sau imobil etc. (art. 1 lit. b din

Convenție).

Infracțiunea de spălare a banilor este o

infracțiune aflată în

conexiune

cu o „infracțiune principală” în sensul art. 1 lit. e) din

Convenție,

adică orice infracțiune în urma căreia

produsele sunt rezultate și

susceptibile

de a deveni obiectul unei infracțiuni de spălare a banilor.

În lipsa unor probe certe, simpla constatare

că, la data faptelor

săvârșite de inculpat,

denunțătorul (administrator la o societate cu răspundere

limitată având ca obiect principal de activitate prestări de

servicii în construcții) era cercetat pentru

infracțiunile de evaziune fiscală

și spălare a banilor constând în aceea - potrivit

rechizitoriului - că „ar fi

cauzat

un prejudiciu bugetului de stat de 1.341.557,3255 RON, prin

majorarea fictivă a cheltuielilor

societății” nu poate

justifica

concluzia că banii primiți de către acesta sunt dintre cei

obținuți

prin

infracțiunile pretins a fi fost săvârșite de

denunțător.

Nici cunoașterea de către inculpat a

împrejurării că denunțătorul

era în curs de cercetare penală pentru infracțiunile

menționate nu este de

natură a justifica reținerea în

sarcina acestuia a intenției de a primi,

pentru

traficul de influență, sume de bani din cele obținute de

denunțător

din infracțiunile pretins a fi fost

săvârșite de acesta.

Or, probele administrate dovedesc

cert numai faptul că inculpatul, cu

titlu de

răsplată pentru traficul de influență - faptă

necontestată de acesta

- a solicitat o sumă de bani, din care

în final a primit efectiv suma de 40.000 de euro.

Așa cum rezultă din

textul art. 6 din Convenție, fapta de spălare a

banilor are ca element subiectiv numai intenția („atunci când sunt

comise cu intenție"), la care se adaugă condiția ca

infractorul să „știe, în momentul

dobândirii lor, că acestea constituie produse” (art. 6 paragraf 1 lit.

c).

În cauză, aceasta presupune dovedirea prin probe

certe că

inculpatul, în momentul

primirii sumelor de bani, știa că acei bani provin

din infracțiuni săvârșite de

denunțător, nefiind admisibile prezumții.

Trimiterea la textul art. 17 lit.

e) din Legea nr. 78/2000, astfel cum rezultă din încadrarea juridică

dată faptelor prin rechizitoriu, este legată

de fapta descrisă în actul de sesizare - „a dobândit și folosit

bunuri, a

efectuat plăți în interes personal, cu sume de

bani provenite din

săvârșirea

infracțiunilor de trafic de influență” -

deoarece,

potrivit  textului  art. 17 lit. e), sunt în legătură

directă cu infracțiunile de corupție sau cu infracțiunile

asimilate acestora,

infracțiunile de

spălare a banilor atunci când banii, bunurile sau alte valori

provin din săvârșirea unei

infracțiuni prevăzute în Secțiunile a 2-a și a 3-a,

la Secțiunea a 2-a figurând și

infracțiunea de trafic de influență.

În această ipoteză,

însă, subiectul activ al infracțiunii de trafic de

influență nu poate fi același cu cel al infracțiunii de

spălare a banilor.

În consecință, sub acest

aspect, hotărârile pronunțate în cauză sunt

supuse

casării în baza dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 18

C. proc. pen.

Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat a fost admis, atât

decizia atacată, cât și

sentința

penală nr. 575 din 17 octombrie 2006 au fost casate în parte și,

rejudecând, Înalta Curte de Casație și Justiție a d

escontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și a repus

în individualitatea lor pedepsele componente și,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc.

pen., a achitat pe inculpat pentru

săvârșirea

infracțiunii de spălare a

banilor, prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

656/2002.