ÎCCJ, decizie (scj.ro #83800)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83800) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Incompatibilitate.

Apel. Judecător care a dispus arestarea preventivă în cursul urmăririi penale

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea generală. Competența. Incompatibilitatea și strămutarea.

Incompatibilitatea

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

incompatibilitate

-

judecător care a dispus arestarea preventivă în cursul urmăririi penale

C.

proc. pen.,

art. 48 alin. (1) lit. a), art. 385

9

alin. (1) pct. 3

În

raport cu dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., judecătorul

care a dispus arestarea preventivă a inculpaților în cursul urmăririi penale

este incompatibil să participe la judecarea cauzei în apel. În consecință, dacă

judecătorul care a dispus arestarea preventivă a inculpaților în cursul

urmăririi penale, anterior formulării și admiterii cererii de abținere, a

participat la mai multe termene de judecată în apel, în cadrul cărora au fost

administrate probe, sunt incidente dispozițiile art. 385

9

alin. (1)

pct. 3

C. proc. pen., decizia instanței de apel fiind supusă casării, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 2974 din 24 septembrie 2012

Prin sentința penală nr. 1 din 6 ianuarie 2011 pronunțată de

Tribunalul Vâlcea s-a dispus, în baza art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) din

Legea nr. 241/2005, condamnarea inculpatului l.D.

pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr.

656/2002, s-a dispus condamnarea aceluiași

inculpat

pentru săvârșirea infracțiunii de

spălare a banilor.

S-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută în

art. 194 alin. (1)

C. pen.;

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art. 25 raportat la art. 290 C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 25 raportat la art. 292 C. pen.;

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art. 291 C. pen.;

pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută în art. 25

raportat

la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.;

pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută în

art. 208 și art. 209 alin. (1)

lit. a) și g) C. pen.;

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art.

215 alin. (1) și (3) C. pen.;

pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 7

din Legea nr. 39/2003 și

pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 20

C

. pen.

raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

Prin aceeași sentință s-a dispus

condamnarea inculpaților:

- J.I.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 9 alin. (1)

lit. a), b) și c) din Legea nr. 241/2005;

pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c)

din Legea nr. 656/2002;

pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută în

art. 194 alin. (1) C. pen.; pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 241/2005; pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen.;

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 291 C. pen.;

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art.

189 alin. (1) și (2) C. pen.;

pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art. 26 raportat la art. 215 alin.

(1) și (3) C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 7 din

Legea nr. 39/2003.

S-a făcut aplicarea art.

33 și art. 34 C. pen.

- L.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 194 alin. (1)

C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.;

pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr.

656/2002; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

241/2005 și

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 7 din Legea

nr. 39/2003.

S-a făcut aplicarea art. 33 și

art. 34 C. pen.

- D.D.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art. 194 alin. (1) C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută în

art. 215 alin. (1) și (3) C.

pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art. 23 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 656/2002;

pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută în

art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și

pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

-

F.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art.

23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002;

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005; pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen.; pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută în

art. 292 C. pen.;

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 290 C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

- M.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C.

pen. și

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

- S.V.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 26 raportat la

art. 194 alin. (1) C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art.

7 din Legea nr. 39/2003.

S-a făcut

aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

Prin decizia nr. 99/A-MF din 14 octombrie

2011 pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, s-a dispus admiterea apelurilor

declarate, între alții, de procuror și de inculpații l.

D., J.I.,

F.C., D.D., L.C., S.V. și M.C. împotriva sentinței penale nr. 1 din 6 ianuarie

2011 pronunțată de Tribunalul Vâlcea și a fost desființată în parte sentința,

în principal, cu privire la individualizarea pedepselor.

Împotriva ambelor

hotărâri au declarat recurs, între alții, procurorul și inculpații l.D., J.I.,

F.C., D.D., L.C., S.V. și M.C.

Recurentul

inculpat l.D. a solicitat casarea ambelor hotărâri cu trimitere spre rejudecare

la apel

, invocând, în principal, incidența cazului

de casare prevăzut în

art. 385

9

alin. (1) pct. 3 C. proc. pen.

Casarea cu trimitere spre rejudecare la

instanța de apel este

obligatorie, dată fiind

existența cazului de incompatibilitate prevăzut în art. 48

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., judecătorul

cauzei din apel soluționând

propunerea de arestare preventivă a doi

inculpați din prezenta cauză.

De asemenea, recurenții

inculpați J.I., F.C., D.D., L.C., S.V. și M.C. au invocat, între altele, cazul

de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., apreciind că decizia pronunțată în cauză este lovită de nulitate absolută, la judecarea

cauzei participând un judecător incompatibil.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, examinând recursurile atât prin prisma criticilor formulate, cât

și din oficiu cauza conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

În materia

incompatibilității, Codul de procedură penală a suferit modificări succesive

prin Legea nr. 281/2003 și prin Legea nr. 356/2006.

Potrivit

art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel

cum a fost modificat

prin art. l pct. 22 din Legea nr. 356/2006, judecătorul este, de asemenea,

incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă „a pus în mișcare acțiunea

penală sau a dispus trimiterea în judecată ori a pus concluzii în calitate de

procuror la instanța de judecată, a soluționat propunerea de arestare

preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi

penale.”

Incompatibilitatea

constă în interdicția impusă de lege unui

judecător

de a participa la judecarea unei anumite cauze penale, ce intră

în competența

instanței din care face parte, în vederea asigurării imparțialității în

judecarea acelei cauze.

Reglementând

incompatibilitatea, legiuitorul a instituit o prezumție

de lipsă de imparțialitate a judecătorului care a soluționat propunerea

de

arestare preventivă ori a dispus prelungirea unei astfel de măsuri,

în

faza de urmărire penală, înlăturând de la

judecarea cauzei acel judecător

care, datorită calităților procesuale pe

care Ie-a avut în acea cauză, ar putea manifesta o lipsă de obiectivitate.

Asigurarea

imparțialității judecătorului instanței în procesul penal

se realizează, printre altele, și prin

reglementarea expresă a cazurilor de

incompatibilitate, dispozițiile

art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. interzicând cumulul de funcții

judiciare (urmărire penală/instrucție/judecată; luarea/prelungirea măsurii

arestării preventive în cursul urmăririi penale/judecarea cauzei, în persoana

aceluiași judecător).

Se impune a se observa,

cu privire la cazul de incompatibilitate prevăzut în art. 48 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., că legiuitorul folosește sintagma „incompatibil de a

judeca”, fără a face distincție dacă ne

aflăm

în prezența judecării unei cauze în fond, apel sau recurs.

Prin urmare, situația

reglementată de text, în lipsa unor dispoziții

contrare, nu poate fi limitată doar la judecarea cauzei în fond, ci și

în căile

de atac.

Astfel, judecătorul care

în cursul urmăririi penale a soluționat propunerea de arestare preventivă,

indiferent că a dispus arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului și

indiferent de soluția dată (admiterea sau respingerea propunerii) nu mai poate

participa la judecarea cauzei în fond, apel sau recurs.

O astfel de interpretare

se impune și prin prisma dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, dar și prin prisma jurisprudenței Curții.

Potrivit textului, orice

persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un

termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,

instituită prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și

obligațiilor sale cu caracter

civil, fie

asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată

împotriva

sa.

Art. 6 paragraful 1 nu

definește noțiunea de „acuzație în materie penală”, însă Curtea, prin

jurisprudența sa, a statuat că se

impune

luarea în considerare a unei concepții „materiale”, nu „formale” a

noțiunii

de acuzație în materie penală. Se impune analiza realității procedurii în

litigiu, aceasta deoarece deciziile judiciare se aplică întotdeauna unei

persoane și cel acuzat se găsește în fața

instanței

nu numai atunci când se judecă fondul cauzei, ci și atunci

când exercită

o cale de atac împotriva hotărârii date de instanța de fond, astfel încât întreaga

procedură trebuie să fie echitabilă.

Concluzionând,

ori de câte ori judecătorul soluționează propunerea

de

arestarea preventivă în cursul urmăririi penale, acesta nu mai poate participa

la judecarea cauzei în fond, apel, recurs; în caz contrar hotărârea pronunțată

este lovită de nulitate absolută.

În speță, din actele

cauzei rezultă că unul dintre membrii completului, învestit cu judecarea cauzei

în apel, a dispus în faza de urmărire penală luarea măsurii arestării

preventive a inculpaților D.

D. și L.C.

Acesta se afla în stare

de incompatibilitate, având obligația să

formuleze

cerere de abținere de la primul termen de judecată, asigurând

inculpaților dreptul la un proces echitabil și

împiedicând administrarea de

probe

de către o instanță asupra căreia plana lipsa de imparțialitate.

În cauză, instanța de

apel a acordat succesiv mai multe termene de judecată procedându-se la audierea

inculpaților, pronunțându-se asupra probatoriului și mai apoi judecătorul

cauzei a formulat cerere de

abținere

întemeiată pe dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

care

a fost admisă.

În atare condiții,

hotărârea instanței de apel este lovită de nulitate absolută, prevăzută

în art. 197 alin. (2) teza 4 C. proc. pen., fiind

supusă casării cu trimitere spre rejudecare la instanța de

apel.

Întrucât casarea

deciziei a fost determinată de încălcarea

dispozițiilor

ce reglementează compunerea instanțelor de judecată, Înalta

Curte de

Casație și Justiție nu va menține niciun act de procedură efectuat de instanța

de apel, (astfel cum prevăd dispozițiile art. 385

17

alin. 4 raportat

la art. 383 alin. 3 C. proc. pen.), judecata în apel urmând a fi reluată de la

început, cu respectarea tuturor regulilor de

procedură aplicabile judecării

cauzei în apel.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c)

C. proc. pen., a admis recursurile declarate î

mpotriva deciziei nr.

99/A-MF din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel

Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a casat

decizia penală atacată și a trimis

cauza spre rejudecare la

Curtea

de Apel Pitești.

Notă:

În urma republicării Legii nr. 656/2002

pentru

prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor

măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism în M. Of. nr.

702 din 12 octombrie 2012, prevederile art. 23 se regăsesc în art. 29.