ÎCCJ, decizie (scj.ro #83800)

Incompatibilitate. Apel. Judecător care a dispus arestarea preventivă în cursul urmăririi penale Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Incompatibilitatea și strămutarea. Incompatibilitatea Indice alfabetic: Drept procesual penal - incompatibilitate - judecător care a dispus arestarea preventivă în cursul urmăririi penale C. proc. pen., art. 48 alin. (1) lit. a), art. 385 9 alin. (1) pct. 3 În raport cu dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., judecătorul care a dispus arestarea preventivă a inculpaților în cursul urmăririi penale este incompatibil să participe la judecarea cauzei în apel. În consecință, dacă judecătorul care a dispus arestarea preventivă a inculpaților în cursul urmăririi penale, anterior formulării și admiterii cererii de abținere, a participat la mai multe termene de judecată în apel, în cadrul cărora au fost administrate probe, sunt incidente dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 3 C. proc.

pen., decizia instanței de apel fiind supusă casării, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2974 din 24 septembrie 2012 Prin sentința penală nr. 1 din 6 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Vâlcea s-a dispus, în baza art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 241/2005, condamnarea inculpatului l.D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.

S-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 25 raportat la art. 290 C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 25 raportat la art. 292 C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 291 C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 25 raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003 și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 20 C . pen.

raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005. S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen. Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpaților: - J.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 241/2005; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 291 C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen. - L.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen. - D.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 26 C. pen.

raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen. - F.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 292 C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 290 C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

- M.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen. - S.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen. Prin decizia nr. 99/A-MF din 14 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus admiterea apelurilor declarate, între alții, de procuror și de inculpații l. D., J.I., F.C., D.D., L.C., S.V.

și M.C. împotriva sentinței penale nr. 1 din 6 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Vâlcea și a fost desființată în parte sentința, în principal, cu privire la individualizarea pedepselor. Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs, între alții, procurorul și inculpații l.D., J.I., F.C., D.D., L.C., S.V. și M.C. Recurentul inculpat l.D. a solicitat casarea ambelor hotărâri cu trimitere spre rejudecare la apel , invocând, în principal, incidența cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. Casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel este obligatorie, dată fiind existența cazului de incompatibilitate prevăzut în art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., judecătorul cauzei din apel soluționând propunerea de arestare preventivă a doi inculpați din prezenta cauză.

De asemenea, recurenții inculpați J.I., F.C., D.D., L.C., S.V. și M.C. au invocat, între altele, cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., apreciind că decizia pronunțată în cauză este lovită de nulitate absolută, la judecarea cauzei participând un judecător incompatibil. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu cauza conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente: În materia incompatibilității, Codul de procedură penală a suferit modificări succesive prin Legea nr. 281/2003 și prin Legea nr. 356/2006. Potrivit art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin art. l pct. 22 din Legea nr. 356/2006, judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă „a pus în mișcare acțiunea penală sau a dispus trimiterea în judecată ori a pus concluzii în calitate de procuror la instanța de judecată, a soluționat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale.” Incompatibilitatea constă în interdicția impusă de lege unui judecător de a participa la judecarea unei anumite cauze penale, ce intră în competența instanței din care face parte, în vederea asigurării imparțialității în judecarea acelei cauze.

Reglementând incompatibilitatea, legiuitorul a instituit o prezumție de lipsă de imparțialitate a judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă ori a dispus prelungirea unei astfel de măsuri, în faza de urmărire penală, înlăturând de la judecarea cauzei acel judecător care, datorită calităților procesuale pe care Ie-a avut în acea cauză, ar putea manifesta o lipsă de obiectivitate. Asigurarea imparțialității judecătorului instanței în procesul penal se realizează, printre altele, și prin reglementarea expresă a cazurilor de incompatibilitate, dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. interzicând cumulul de funcții judiciare (urmărire penală/instrucție/judecată; luarea/prelungirea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale/judecarea cauzei, în persoana aceluiași judecător).

Se impune a se observa, cu privire la cazul de incompatibilitate prevăzut în art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., că legiuitorul folosește sintagma „incompatibil de a judeca”, fără a face distincție dacă ne aflăm în prezența judecării unei cauze în fond, apel sau recurs. Prin urmare, situația reglementată de text, în lipsa unor dispoziții contrare, nu poate fi limitată doar la judecarea cauzei în fond, ci și în căile de atac. Astfel, judecătorul care în cursul urmăririi penale a soluționat propunerea de arestare preventivă, indiferent că a dispus arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului și indiferent de soluția dată (admiterea sau respingerea propunerii) nu mai poate participa la judecarea cauzei în fond, apel sau recurs.

O astfel de interpretare se impune și prin prisma dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și prin prisma jurisprudenței Curții. Potrivit textului, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa. Art. 6 paragraful 1 nu definește noțiunea de „acuzație în materie penală”, însă Curtea, prin jurisprudența sa, a statuat că se impune luarea în considerare a unei concepții „materiale”, nu „formale” a noțiunii de acuzație în materie penală.

Se impune analiza realității procedurii în litigiu, aceasta deoarece deciziile judiciare se aplică întotdeauna unei persoane și cel acuzat se găsește în fața instanței nu numai atunci când se judecă fondul cauzei, ci și atunci când exercită o cale de atac împotriva hotărârii date de instanța de fond, astfel încât întreaga procedură trebuie să fie echitabilă. Concluzionând, ori de câte ori judecătorul soluționează propunerea de arestarea preventivă în cursul urmăririi penale, acesta nu mai poate participa la judecarea cauzei în fond, apel, recurs; în caz contrar hotărârea pronunțată este lovită de nulitate absolută. În speță, din actele cauzei rezultă că unul dintre membrii completului, învestit cu judecarea cauzei în apel, a dispus în faza de urmărire penală luarea măsurii arestării preventive a inculpaților D. D. și L.C.

Acesta se afla în stare de incompatibilitate, având obligația să formuleze cerere de abținere de la primul termen de judecată, asigurând inculpaților dreptul la un proces echitabil și împiedicând administrarea de probe de către o instanță asupra căreia plana lipsa de imparțialitate. În cauză, instanța de apel a acordat succesiv mai multe termene de judecată procedându-se la audierea inculpaților, pronunțându-se asupra probatoriului și mai apoi judecătorul cauzei a formulat cerere de abținere întemeiată pe dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care a fost admisă. În atare condiții, hotărârea instanței de apel este lovită de nulitate absolută, prevăzută în art. 197 alin. (2) teza 4 C. proc.

pen., fiind supusă casării cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel. Întrucât casarea deciziei a fost determinată de încălcarea dispozițiilor ce reglementează compunerea instanțelor de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție nu va menține niciun act de procedură efectuat de instanța de apel, (astfel cum prevăd dispozițiile art. 385 17 alin. 4 raportat la art. 383 alin. 3 C. proc. pen.), judecata în apel urmând a fi reluată de la început, cu respectarea tuturor regulilor de procedură aplicabile judecării cauzei în apel. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursurile declarate î mpotriva deciziei nr. 99/A-MF din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești.

Notă: În urma republicării Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism în M. Of. nr. 702 din 12 octombrie 2012, prevederile art. 23 se regăsesc în art. 29.