ÎCCJ, decizie (scj.ro #83791)

Răspunderea penală a persoanei juridice. Măsuri preventive Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale. Procedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice Indice alfabetic: Drept procesual penal - răspunderea penală a persoanei juridice - măsuri preventive C. pen., art. 19 1 C. proc. pen., art. 479 5 1. În conformitate cu dispozițiile art. 479 5 alin. (1) C. proc. pen., măsurile preventive pot fi dispuse față de persoana juridică, dacă sunt îndeplinite condițiile privind: I) existența unor motive temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că persoana juridică a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și II) necesitatea măsurii preventive pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Existența unor motive temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că persoana juridică a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală se raportează la fapta pentru care persoana juridică este acuzată și încadrarea juridică a acesteia, precum și la întrunirea condițiilor prevăzute în art. 19 1 alin. (1) C. pen. pentru tragerea la răspundere penală a persoanei juridice, care stabilește că persoanele juridice răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.

În consecință, măsurile preventive nu pot fi dispuse față de persoana juridică, dacă, la momentul procesual la care se analizează propunerea procurorului privind luarea măsurilor preventive, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a persoanei juridice prevăzute în art. 19 1 alin. (1) C. pen., referitoare la săvârșirea infracțiunii în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. 2. Existența măsurilor asigurătorii luate anterior nu împiedică dispunerea măsurilor preventive față de persoana juridică, având în vedere scopul diferit la celor două categorii de măsuri, precum și conținutul diferit al acestora, măsurile preventive putând consta, conform art. 479 5 alin. (1) C. proc.

pen., în: a) suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice; b) suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice; c) interzicerea unor operațiuni patrimoniale specifice, susceptibile de a antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau insolvența persoanei juridice; d) interzicerea de a încheia anumite acte juridice, stabilite de organul judiciar; e) interzicerea de a desfășura activități de natura celor în exercițiu sau cu ocazia cărora a fost comisă infracțiunea. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2550 din 13 august 2012 Prin încheierea din 3 iulie 2012, Curtea de Apel București, în temeiul art. 479 5 alin. (1) C. proc.

pen., a admis sesizarea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție și, în consecință, a dispus luarea față de fiecare dintre inculpații persoane juridice societatea comercială A., prin mandatar special B.G., societatea comercială I., prin mandatar special H.A., societatea comercială C., prin administrator judiciar G.G. și prin mandatar special R.A.

și societatea comercială B., prin mandatar special R.A., a următoarelor măsuri preventive: 1. suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice; 2. suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice; 3. interzicerea tuturor operațiunilor patrimoniale specifice, susceptibile de a antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau insolvența persoanei juridice; 4. interzicerea de a încheia acte juridice oneroase sau cu titlu gratuit, care au ca efect înstrăinarea sau diminuarea activelor patrimoniale, pe o perioadă de 60 de zile, respectiv 3 iulie 2012 - 31 august 2012, inclusiv. În temeiul art. 479 5 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpații persoane juridice să depună suma de câte 10.000 lei, cu titlu de cauțiune.

Împotriva încheierii din 3 iulie 2012 a Curții de Apel București au declarat recurs societatea comercială I., societatea comercială C., societatea comercială B. și societatea comercială A. Analizând încheierea din 3 iulie 2012, instanța de recurs constată următoarele: Prin ordonanța din 8 iunie 2012, în dosarul nr. 287/P/2010, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, apreciind că în cauză societatea comercială A., societatea comercială F., societatea comercială C., societatea comercială B. și societatea comercială I. au comis infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Dintre cele cinci persoane juridice pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, față de patru dintre acestea, respectiv societatea comercială A., societatea comercială C., societatea comercială B. și societatea comercială I., prin referatul din 8 iunie 2012, s-a formulat propunere de luare a măsurilor preventive prevăzute în art. 479 5 C. proc. pen. Propunerea a fost admisă în integralitatea sa de către instanța de fond. În recurs, urmează a fi verificate două elemente care țin de luarea măsurii preventive în cazul unei persoane juridice: I) existența unor motive temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că persoana juridică a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală; II) necesitatea măsurii preventive pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

I. Existența unor motive temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că persoana juridică a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală: În analiza acestei condiții instanța are în vedere acuzația pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală în cazul celor patru persoane juridice, și anume săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002. Deși dispozițiile art. 479 5 C. proc. pen. se referă generic la indicii privind fapte prevăzute de legea penală, în analiza propunerii de luare a unei măsuri preventive instanța nu se poate raporta decât la faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și încadrarea juridică dată acestora.

Totodată, instanța apreciază că verificările făcute cu privire la condiția săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală au în vedere, chiar în acest stadiu procesual, analiza concordanței faptei reținute în acuzație cu încadrarea juridică, respectiv întrunirea condițiilor de tragere la răspundere penală a persoanei juridice, ca premisă a analizei indiciilor de săvârșire a infracțiunii.

Acuzația formulată: Ordonanța nr. 287/P/2010 din 8 iunie 2012 dispune punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că cele cinci persoane juridice, societatea comercială A., societatea comercială F., societatea comercială C., societatea comercială B. și societatea comercială I., au dobândit, dețin și folosesc 75,5% din acțiunile societății comerciale A., respectiv active ale acestei societăți, cunoscând că ele provin din infracțiunea premisă de înșelăciune în formă continuată, fals în formă continuată și spălare a banilor în formă continuată comise de persoane fizice, astfel cum sunt explicate în rezoluția de începere a urmăririi penale din 24 aprilie 2011. Perioada activității infracționale reținute în acuzație cuprinde anii 2007-2011.

Situația de fapt: Conform referatului cu propunere de luare a măsurii preventive, situația de fapt care stă la baza acuzației constă în disimularea naturii provenienței, circulației și proprietății părților sociale, drepturilor de creanță și activelor, pentru a dobândi, deține și folosi pachetul de 75,5% acțiuni și cele trei terenuri ale societății comerciale A. Analizând concordanța acuzațiilor formulate cu situația de fapt descrisă în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și în referatul cu propunere de luare a măsurii preventive din 8 iunie 2012, instanța de recurs constată că: 1. în ceea ce privește societatea comercială A., la acest moment procesual, nu sunt îndeplinite condițiile de tragere la răspundere penală a persoanei juridice; 2. în ceea ce privește societatea comercială I., la acest moment procesual, nu există indicii privind săvârșirea de aceasta a faptelor pentru care se formulează acuzația; 3. în ceea ce privește societatea comercială B., există, la acest moment procesual, indicii privind săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală; 4. în ceea ce privește societatea comercială C., există, la acest moment procesual, indicii privind săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală.

1. Societatea comercială A.: Conform art. 19 1 C. pen., persoanele juridice răspund penal pentru infracțiunile săvârșite: a) în realizarea obiectului de activitate, b) în interesul ori c) în numele persoanei juridice. Niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită în cauză. Deși bunurile au intrat (în cazul terenurilor) în patrimoniul societății comercială A., respectiv au fost emise (în cazul acțiunilor) anterior anului 2007, instanța va analiza condițiile răspunderii penale pentru perioada 2007-2011 din perspectiva celorlalte modalități ale elementului material din conținutul infracțiunii de spălare a banilor, respectiv deținerea sau folosirea bunurilor cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni.

a) Obiectul de activitate al societății comerciale A. nu are legătură cu tranzacționarea de acțiuni și terenuri pentru care s-au formulat acuzații, astfel încât nu este îndeplinită condiția ca fapta să fie comisă în realizarea obiectului de activitate. Societatea comercială A. a fost înființată în anul 1991. În anul 2005, anterior perioadei pentru care se formulează acuzațiile 2007-2011, pachetul majoritar de 75,5% acțiuni trecuse în proprietatea societății comerciale A.M., care a dobândit pachetul de acțiuni prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu Fondul Proprietății de Stat nr. 438 din 23 iulie 1998, prin act adițional încheiat la contractul nr. 438 din 23 iulie 1998, prin majorarea capitalului, la bursă.

În dosarul de urmărire penală se menționează situația acțiunilor societății comerciale A., la 16 iunie 2005: societatea comercială A.M. deținea 75,5% acțiuni; societatea comercială I. deținea 9,98% acțiuni; M.I. deținea 4,13% acțiuni; N.R. deținea 1,39% acțiuni; listă persoane fizice cu 8,98% acțiuni.

Terenurile care au ieșit din patrimoniul societății erau în proprietatea acesteia în anul 2000. Având în vedere că tranzacționarea acțiunilor de către societatea comercială A., prin Fondul Proprietății de Stat și bursă, s-a finalizat în 2005, mult anterior perioadei reținute în acuzație (2007-2011), precum și faptul că terenurile au aparținut societății comerciale A., fiind în patrimoniul acesteia anterior perioadei reținute în acuzație, nu se poate ajunge la concluzia că terenurile și acțiunile, cu referire strictă la societatea comercială A., au provenit la data dobândirii, folosirii și deținerii lor de către societatea comercială A. din infracțiuni, și nici că actele din prezenta cauză au legătură cu obiectul de activitate al societății comerciale A., în perioada 2007-2011, pentru care s-a adus la cunoștință punerea în mișcare a acțiunii penale.

b) Interesul societății comerciale A. nu presupune nici pierderea pachetului majoritar de acțiuni și nici ieșirea din patrimoniu a celor trei terenuri pentru care s-au formulat acuzații penale. În ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale se vorbește de preluarea prin acte frauduloase, acte false, fictive, care au conținut calități mincinoase cu privire la calitatea de reprezentanți, de transfer, cesiune, ascundere, disimulare a acțiunilor și activelor societății comerciale A. Actele juridice cu caracter fraudulos (fictiv) având ca scop „rostogolirea acțiunilor prin acte de transfer bunuri, părți sociale, drepturi de creanță, active, disimularea naturii provenienței circulației și proprietății acestora”, astfel cum se precizează în actele întocmite de Ministerul Public, au avut drept consecință ieșirea din patrimoniul societății comerciale A., atât a terenurilor, cât și a pachetului majoritar de acțiuni.

În mod evident, pierderea suferită de societate nu poate fi considerată a fi un act în folosul acesteia, astfel încât nici această condiție de tragere la răspundere penală a persoanei juridice nu este îndeplinită. c) În ceea ce privește cerința ca fapta să fie comisă în numele persoanei juridice, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că societatea comercială A. este în imposibilitate de a acționa cu voință proprie, având în vedere desele schimbări în structura acționariatului și contestațiile reciproce ca și faptul că administratorii societății au fost deseori contestați și revocați. Societatea comercială A. a avut în fața instanțelor de judecată doi reprezentanți, ca, de exemplu, în fața Judecătoriei Sector 6 București.

Sentința civilă nr. 8924 din 18 noiembrie 2011 a Judecătoriei Sector 6 București menționează faptul că G.A. a fost numit administrator al societății comerciale A. prin hotărârea AGA din 30 august 2010, adoptată cu participarea acționarului majoritar E., iar legalitatea formală a acestei hotărâri a fost recunoscută de către Curtea de Apel București prin decizia comercială nr. 1018 din 8 iunie 2011. De asemenea, instanța de judecată a reținut, în același dosar, pentru opozabilitate, calitatea de reprezentant a lui C.D. prin hotărârea AGA din 23 iulie 2011, adoptată cu participarea acționarului majoritar societatea comercială B. Anterior, administratorii societății au fost, printre alții, S.C., M.I., B.G., G.N.

Structura acționariatului este, de asemenea, disputată între P. și E. Faptul că mai multe persoane își afirmă calitatea de acționar majoritar sau de administrator, contestându-și reciproc dreptul de a sta în judecată în numele societății comerciale A., îndreptățește instanța să considere că nu este îndeplinită condiția ca o faptă comisă în perioada 2007-2011 să fie săvârșită în numele persoanei juridice. Societatea comercială A. este în imposibilitate de acționa cu voință proprie, conform legii penale, având în vedere existența mai multor persoane care își contestă calitatea de acționar sau administrator. Contestarea structurii acționariatului și divergențele referitoare la administratori fac imposibilă existența voinței proprii a persoanei juridice, cu privire la actele sale, prevalând, din punct de vedere penal, voința diferitelor persoane fizice.

Pot atrage răspunderea persoanei juridice actele comise de organe, reprezentanți, dar și de mandatari prepuși și persoanele care lucrează oficial pentru entitatea respectivă, dar care acționează sub autoritatea acesteia. Persoanele fizice angajează răspunderea penală a persoanelor juridice, având în vedere delegarea de putere. Nu se poate reține în cauză, pentru perioada 2007-2011, nici existența unei autorități a persoanei juridice asupra persoanelor fizice și nicio delegare certă de putere către persoanele fizice.

Contestările reciproce cu privire la calitatea de acționar majoritar sau administrator, precum și desele acțiuni în justiție formulate în scopul lămuririi acestei probleme, conduc la concluzia că voința persoanelor fizice care au acționat ca administratori, precum și voința persoanelor juridice care afirmă calitatea de acționar majoritar au caracter divergent și împiedică formarea voinței persoanei juridice care să permită tragerea la răspundere penală a acesteia. Verificând informațiile trimise de Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, instanța constată că, în adresa din 3 martie 2011, se comunică de fapt, cu privire la societatea comercială A., informații referitoare la infracțiunea de spălare a banilor care nu au legătură cu prezenta cauză.

În concluzie, dobândirea, deținerea sau folosirea de terenuri și acțiuni, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni în perioada 2007-2011, nu poate fi imputată societății comerciale A., ca persoană juridică, nefiind îndeplinite condițiile referitoare la răspunderea penală a persoanei juridice. 2. Societatea comercială I.: Conform acuzației formulate de Ministerul Public, societatea comercială I. este acuzat de spălare a banilor în legătură cu pachetul majoritar de 75,5% acțiuni la societatea comercială A. Nu rezultă din modul de descriere a faptelor o acuzație referitoare la legătura dintre societatea comercială I. și dobândirea celor trei terenuri de către societatea comercială C. În cauză părțile afirmă derularea de operațiuni cu privire la pachetul majoritar de acțiuni, de 75,5%, care nu au legătură cu societatea comercială I., așa încât nu se justifică luarea unei măsuri preventive față de aceasta.

Astfel, anterior anului 2007, pachetul majoritar a fost deținut de către societatea comercială A.M. În anul 2007, pachetul era deținut de F. La 6 iunie 2007 s-a încheiat contractul de cesiune acțiuni prin care F. a cesionat 75,5% acțiuni către P., care la rândul ei l-a înstrăinat către P.L. (la 20 iulie 2010), de la care au fost cumpărate de către societatea comercială B. Ulterior, F. a solicitat instanțelor constatarea nulității absolute a acestui contract, afirmând că nu a dat mandat pentru vânzarea acțiunilor. La 23 iulie 2007, F., neconsiderându-se legată de transmiterea anterioară de acțiuni către P., a înstrăinat pachetul de 75,5% acțiuni către E. Răspunderea penală are caracter personal atât în cazul persoanei fizice, cât și în cazul persoanei juridice.

Faptul că societatea comercială B. este acționar la societatea comercială I. (societatea comercială B. deține 100% din societatea comercială F., care deține 50% din societatea comercială I.) nu transformă actele materiale comise în numele și în interesul societății comerciale B., în acte comise de societatea comercială I., dacă nu se dovedește voința comună de a acționa a celor două persoane juridice. Modul în care acțiunile care formează pachetul majoritar au fost transmise între F., P., P.L., societatea comercială B., E. nu are legătură cu societatea comercială I., care deține un pachet distinct, de 9,99% acțiuni la societatea comercială A. Verificând informațiile trimise de Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, instanța constată că, în adresa din 3 martie 2011, se comunică față de societatea comercială I. informații referitoare la infracțiunea de spălare a banilor care nu au legătură cu acuzațiile din prezenta cauză.

În lipsa indicării de către parchet a dovezilor referitoare la faptul că există o contribuție a societății comerciale I. la modul de preluare a acțiunilor din pachetul de 75,5% de către societatea comercială B., instanța nu poate reține în cauză că sunt indicii, la acest moment procesual, că societatea comercială I. a comis fapta de care este acuzată. 3. Societatea comercială B.: Acuzațiile formulate de Ministerul Public în ordonanța din 8 iunie 2012 au în vedere modul în care au fost dobândite de către societatea comercială B. acțiunile din pachetul majoritar de 75,5% la societatea comercială A. În speță, pentru a exista infracțiunea de spălare a banilor trebuie ca pachetul majoritar de acțiuni să provină din săvârșirea de infracțiuni.

Pentru existența infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, are relevanță proveniența bunurilor din săvârșirea de infracțiuni, originea infracțională a acestora, cunoașterea acestei proveniențe de către persoana juridică, și nu modul licit sau ilicit de dobândire, deținere, folosire de către societatea comercială B. a bunurilor. Fapta este infracțiune de spălare a banilor chiar și atunci când un bun provenit dintr-o infracțiune este dobândit în mod legal prin vânzare-cumpărare, cesiune de acțiuni, dacă cel care a dobândit bunul cunoaște că originea, proveniența acestuia decurge din săvârșirea de infracțiuni. Instanța reține acest lucru având în vedere și că anterior dobândirii de către societatea comercială B. a pachetului majoritar, modul de transmitere a acestuia către P. fusese contestat, negându-se existența unui mandat de transmitere a acțiunilor respective, afirmându-se că mandatul este fals.

Având în vedere că Ministerul Public afirmă existența unor legături de rudenie între cel care deține P. și unicul acționar al societății comerciale B., precum și faptul că la data transmiterii acțiunilor către societatea comercială B. contestarea realității mandatului ce a stat la baza cesiunii era cunoscută din procesele pornite între părți, instanța constată că la acest moment al urmăririi penale există indicii cu privire la cunoașterea de către persoana juridică acuzată a modului în care au fost dobândite acțiunile, respectiv contestarea de către F. a existenței unui mandat de înstrăinare a acelor acțiuni. Verificând informațiile trimise de Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, instanța constată și că, în adresa din 3 martie 2011, se comunică faptul că societatea comercială B. nu figurează cu informații referitoare la infracțiunea de spălare a banilor.

Față de cele constatate de către Ministerul Public ca urmare a administrării probelor, instanța apreciază, însă, că acuzația formulată permite în acest moment procesual să se constate existența indiciilor privind săvârșirea infracțiunii, deși nu au fost comunicate date cu privire la aceasta de către Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, și îndreptățesc concluzia la care a ajuns și instanța de fond cu privire la existența indiciilor atât cu privire la latura subiectivă, cât și cu privire la cea obiectivă a infracțiunii. 4. Societatea comercială C.: Acuzațiile formulate de Ministerul Public în ordonanța din 8 iunie 2012 au în vedere modul în care au fost dobândite de către societatea comercială C. cele trei terenuri aparținând societății comerciale A., apreciindu-se că modul de dobândire al acestora este legat de săvârșirea infracțiunilor de fals, înșelăciune și spălare a banilor comise de persoane fizice.

În speță, pentru a exista infracțiunea de spălare a banilor, trebuie ca terenurile să provină din săvârșirea de infracțiuni. Pentru existența infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, are relevanță proveniența bunurilor din săvârșirea de infracțiuni, originea infracțională a acestora, cunoașterea acestei proveniențe de către persoana juridică, și nu modul licit sau ilicit de dobândire, deținere, folosire de către societatea comercială C. a bunurilor. Fapta este infracțiune de spălare a banilor chiar și atunci când un bun provenit dintr-o infracțiune este dobândit în mod legal prin vânzare-cumpărare, executare silită, adjudecare, dacă cel care a dobândit bunul cunoaște proveniența acestuia.

Emiterea biletelor la ordin și demararea procedurii executării silite au fost operațiuni subsumate scopului imediat de preluare a activelor societății comerciale A. Titlurile executorii despre care se face vorbire în acuzații sunt reprezentate de bilete la ordin în cuprinsul cărora se menționează plata unor sume de bani, reprezentând penalități de întârziere pentru neexecutarea la termen a unor obligații care cădeau, conform clauzelor contractuale, în sarcina debitoarei. Biletele la ordin nu au reprezentat instrumente de plată, ele fiind emise ca instrumente de garantare a unor obligații contractuale. Biletele la ordin au fost transmise de la societatea comercială A., către P. de la care au fost preluate de K., iar de acolo la societatea comercială C. Principala apărare formulată de societatea comercială C. a avut în vedere faptul că biletele la ordin au fost dobândite și puse în executare în mod licit.

Instanța constată că, deși executarea silită a fost încuviințată de către judecătorie, modul de dobândire licit al bunurilor sau modul de desfășurare a executărilor silite nu produc efecte cu privire la existența infracțiunii de spălare a banilor. Instanța urmează să verifice dacă societatea comercială C. cunoștea faptul că bunurile proveneau din infracțiuni, fiind fără relevanță pentru existența elementului material al laturii obiective faptul că ele au fost dobândite prin mijloace legale. Legea sancționează tocmai încercarea de a schimba proveniența infracțională a unor bunuri prin actele de transmisiune care se pot dovedi a fi făcute în conformitate cu legea. Caracterul infracțional a actelor de dobândire dă naștere, eventual, unui concurs de infracțiuni, între spălarea banilor și infracțiunea care a stat la baza dobândirii respective.

Apărarea societății comerciale C. va fi înlăturată și din perspectiva faptului că, în cauză, față de această persoană juridică nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală decât pentru infracțiunea de spălare a banilor, nu și pentru o altă infracțiune legată de modul de dobândire a bunurilor. Instanța constată că în cauză sunt indicii referitoare la faptul că emiterea biletelor la ordin s-a făcut într-un mod străin de interesele societății comerciale A. Astfel, în cauză administratorul societății comerciale A., S.C., față de care s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, spălare a banilor și asociere în vedere săvârșirii de infracțiuni, a eliberat cu titlu de garanție mai multe bilete la ordin în alb, care ulterior au fost avalizate.

Prin actele adiționale la contractul de cesiune de acțiuni, administratorul S.C. a fost de acord ca, în măsura neoperării la termenul indicat în contract a înscrierii cesiunii de acțiuni, să se calculeze penalități de 1% pe zi, la suma de 542.136,57 euro, valoarea acțiunilor cesionate. În aceste contracte s-a inserat o clauză conform căreia, dacă cesionarul pachetului majoritar de acțiuni P. nu reușea să se înscrie în registrul acționarilor societății până la o anumită dată, să fie puse în executare biletele la ordin pentru penalități, calculate conform formulei din clauza penală.

Obligația contractuală asumată de administrator nu putea excede normelor din România, norme care sancționează folosirea creditului societății în interese personal, conform art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății care: folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect). Totodată, instanța reține că, având în vedere că biletele la ordin au fost emise ca garanție pentru transmiterea pachetului majoritar de acțiuni, în cauză sunt de discutat și dispozițiile din art. 106 din Legea nr. 31/1990 (o societate nu poate să acorde avansuri sau împrumuturi și nici să constituie garanții în vederea subscrierii propriilor sale acțiuni de către un terț).

Având în vedere elementele enunțate anterior care pun în discuție existența unei cauze ilicite cu privire la emiterea biletelor la ordin, instanța apreciază că în cauză, pentru acest stadiu al urmăririi penale, sunt suficiente date care să se constituie în indicii privind proveniența bunurilor, a celor trei terenuri, anterior dobândirii lor de către societatea comercială C., din săvârșirea de infracțiuni. Un alt element esențial pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor ține de atitudinea subiectivă a făptuitorului care cunoaște că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni. În acest stadiu procesual pentru luarea unei măsuri preventive sunt suficiente indiciile privind întrunirea condițiilor laturii subiective.

Administrator și asociat la societatea comercială C. este Z.A., nepotul lui M.V., reprezentant al P., astfel încât relațiile de rudenie dintre aceștia ca și frecvența raporturilor dintre cele două societăți comerciale îndreptățesc concluzia la care a ajuns și instanța de fond cu privire la existența indiciilor atât cu privire la latura subiectivă, cât și cu privire la cea obiectivă a infracțiunii. Verificând informațiile trimise de Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, instanța constată că, în adresa din 3 martie 2011, se comunică faptul că societatea comercială C. nu figurează cu informații referitoare la infracțiunea de spălare a banilor.

Față de cele constatate de către Ministerul Public ca urmare a administrării probelor, instanța apreciază, însă, că acuzația formulată permite în acest moment procesual să se constate existența indiciilor privind săvârșirea infracțiunii, deși nu au fost comunicate date cu privire la aceasta de către Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor. II.

Necesitatea măsurii preventive pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal: În raport cu cele constatate la analiza condițiilor referitoare la existența indiciilor privind săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, instanța urmează să analizeze legătura între măsura preventivă și buna desfășurare a procesului penal, doar cu privire la societatea comercială B. și societatea comercială C. Conform datelor comunicate de Registrul Comerțului, societatea comercială B. a intrat în acționariatul societății comerciale A. la 27 octombrie 2010, fiind înlocuită la 20 ianuarie 2011 de P. Totodată, instanța constată că societatea comercială B. are, conform datelor transmise, un salariat, iar ca administrator pe Z.A.

În cursul urmăririi penale s-a aplicat un sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile deținute în proprietate de către societatea comercială B. și asupra tuturor acțiunilor deținute de societatea comercială B. la societatea comercială A. Măsurile asigurătorii se iau în vederea reparării pagubei sau pentru garantarea executării pedepsei amenzii (art. 163 C. proc. pen). Măsurile preventive se iau pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal (art. 479 5 C. proc. pen). Existența unor măsuri asigurătorii anterioare nu împiedică, având în vedere diferențele referitoare la scopul prevăzut de lege, luarea unei măsuri preventive.

De asemenea, între măsurile asigurătorii și măsurile preventive există o diferență de conținut, măsurile preventive constând în: a) suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice; b) suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice; c) interzicerea unor operațiuni patrimoniale specifice, susceptibile de a antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau insolvența persoanei juridice; d) interzicerea de a încheia anumite acte juridice, stabilite de organul judiciar; e) interzicerea de a desfășura activități de natura celor în exercițiu sau cu ocazia cărora a fost comisă infracțiunea.

Deși în cauză luarea unei măsuri preventive față de o persoană juridică nu este împiedicată de luarea unei măsuri preventive față de o persoană fizică sau de măsuri asigurătorii luate cu privire la acea persoană juridică, instanța constată că modul în care și-a desfășurat activitatea societatea comercială B. nu indică, în prezent, riscul de deschidere a unei proceduri de dizolvare și nici posibilitatea pierderii unor active, astfel încât luarea măsurii preventive nu este justificată. În cazul schimbării situației referitoare la patrimoniul și integritatea structurii persoanei juridice, reținute de instanța de recurs, se poate formula o nouă propunere de luare a măsurii preventive, fără ca respingerea propunerii actuale să poată fi opusă cu autoritate de lucru judecat.

Dimpotrivă, în ceea ce privește societatea comercială C., deschiderea procedurii insolvenței, precum și o soluție, încă nedefinitivă, cu privire la desființarea titlului de proprietate asupra celor trei terenuri, justifică necesitatea ca o măsură preventivă să asigure buna desfășurare a procesului penal și menținerea integrității patrimoniului acesteia. Față de considerentele anterioare, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de inculpatele - persoane juridice societatea comercială B., societatea comercială A. și societatea comercială I. împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 3 iulie 2012 a Curții de Apel Bucuresti, Secția I penală.

A casat, în parte, încheierea recurată și, rejudecând, a respins, ca nefondată, propunerea de luare a măsurilor preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție față de inculpatele societatea comercială B., societatea comercială A. și societatea comercială I. A înlăturat obligarea inculpatelor persoane juridice societatea comercială B., societatea comercială A. și societatea comercială I. la plata cauțiunii de câte 10.000 lei și a menținut celelalte dispoziții ale încheierii atacate. A respins, ca nefondat, recursul inculpatei - persoane juridice societatea comercială C. declarat împotriva aceleiași încheieri.