ÎCCJ, decizie (scj.ro #83791)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83791) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Răspunderea

penală a persoanei juridice. Măsuri preventive

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Proceduri speciale. Procedura privind tragerea la răspundere

penală a persoanei juridice

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

răspunderea penală a

persoanei juridice

-

măsuri preventive

C.

pen.,

art. 19

1

C.

proc. pen.,

art. 479

5

5

alin.

(1) C. proc. pen., măsurile preventive pot fi dispuse față de persoana

juridică, dacă sunt îndeplinite condițiile privind: I)

existența

unor motive temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că persoana

juridică a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și II) necesitatea

măsurii preventive pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Existența unor motive temeinice care justifică presupunerea

rezonabilă că persoana juridică a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală se

raportează la fapta pentru care persoana juridică este acuzată și încadrarea

juridică a acesteia, precum și la întrunirea condițiilor prevăzute în art. 19

1

alin. (1) C. pen. pentru tragerea la răspundere penală a persoanei juridice,

care stabilește că persoanele juridice răspund penal pentru infracțiunile

săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele

persoanei juridice. În consecință, măsurile preventive nu pot fi dispuse față

de persoana juridică, dacă, la momentul procesual la care se analizează

propunerea procurorului privind luarea măsurilor preventive, rezultă că nu sunt

îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a persoanei

juridice prevăzute în art. 19

1

alin. (1) C. pen., referitoare la

săvârșirea infracțiunii în realizarea obiectului de activitate sau în interesul

ori în numele persoanei juridice.

dispunerea măsurilor preventive față de persoana juridică, având în vedere

scopul diferit la celor două categorii de măsuri, precum și conținutul diferit

al acestora, măsurile preventive putând consta, conform art. 479

5

alin. (1) C. proc. pen., în:

a) suspendarea procedurii de

dizolvare sau lichidare a persoanei juridice; b) suspendarea fuziunii, a

divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice; c)

interzicerea unor operațiuni patrimoniale specifice, susceptibile de a antrena

diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau insolvența persoanei

juridice; d) interzicerea de a încheia anumite acte juridice, stabilite de

organul judiciar; e) interzicerea de a desfășura activități de natura celor în

exercițiu sau cu ocazia cărora a fost comisă infracțiunea.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2550 din 13 august 2012

Prin

încheierea din 3 iulie 2012, Curtea de Apel București, în temeiul art. 479

5

alin. (1) C. proc. pen., a admis sesizarea formulată de Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de

Corupție și, în consecință, a dispus luarea față de fiecare dintre inculpații

persoane juridice societatea comercială A., prin mandatar special B.G.,

societatea comercială I., prin mandatar special H.A., societatea comercială C.,

prin administrator judiciar G.G. și prin mandatar special R.A. și societatea

comercială B., prin mandatar special R.A., a următoarelor măsuri preventive: 1.

suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice; 2.

suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al

persoanei juridice; 3. interzicerea tuturor operațiunilor patrimoniale specifice,

susceptibile de a antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau

insolvența persoanei juridice; 4. interzicerea de a încheia acte juridice

oneroase sau cu titlu gratuit, care au ca efect înstrăinarea sau diminuarea

activelor patrimoniale, pe o perioadă de 60 de zile, respectiv 3 iulie 2012 -

31 august 2012, inclusiv.

În

temeiul art. 479

5

alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare

dintre inculpații persoane juridice să depună suma de câte 10.000 lei, cu titlu

de cauțiune.

Împotriva

încheierii din 3 iulie 2012 a Curții de Apel București au declarat recurs

societatea comercială I., societatea comercială C., societatea comercială B. și

societatea comercială A.

Analizând încheierea din 3 iulie 2012, instanța de recurs

constată următoarele:

Prin ordonanța din 8 iunie 2012, în dosarul nr. 287/P/2010,

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe

Infracțiunilor de Corupție a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale,

apreciind că în cauză societatea comercială A., societatea comercială F.,

societatea comercială C., societatea comercială B. și societatea comercială I.

au comis infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută în art. 23 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 656/2002, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Dintre cele cinci persoane juridice pentru care s-a pus în

mișcare acțiunea penală, față de patru dintre acestea, respectiv societatea

comercială A., societatea comercială C., societatea comercială B. și societatea

comercială I., prin referatul din 8 iunie 2012, s-a formulat propunere de luare

a măsurilor preventive prevăzute în art. 479

5

C. proc. pen.

Propunerea a fost admisă în integralitatea sa de către instanța

de fond.

În recurs, urmează a fi verificate două elemente care țin de

luarea măsurii preventive în cazul unei persoane juridice:

I) existența unor motive temeinice care justifică presupunerea

rezonabilă că persoana juridică a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;

II) necesitatea măsurii preventive pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal.

I. Existența unor motive temeinice care justifică presupunerea

rezonabilă că persoana juridică a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală:

În analiza acestei condiții instanța are în vedere acuzația

pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală în cazul celor patru persoane

juridice, și anume săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută în

art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

Deși dispozițiile art. 479

5

C. proc. pen. se referă generic la indicii privind fapte prevăzute de legea penală, în analiza

propunerii de luare a unei măsuri preventive instanța nu se poate raporta decât

la faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și încadrarea

juridică dată acestora.

Totodată, instanța apreciază că verificările făcute cu privire

la condiția săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală au în vedere, chiar

în acest stadiu procesual, analiza concordanței faptei reținute în acuzație cu

încadrarea juridică, respectiv întrunirea condițiilor de tragere la răspundere

penală a persoanei juridice, ca premisă a analizei indiciilor de săvârșire a

infracțiunii.

Acuzația formulată:

Ordonanța nr. 287/P/2010 din 8 iunie 2012 dispune punerea în

mișcare a acțiunii penale cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute în

art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că cele

cinci persoane juridice, societatea comercială A., societatea comercială F.,

societatea comercială C., societatea comercială B. și societatea comercială I.,

au dobândit, dețin și folosesc 75,5% din acțiunile societății comerciale A.,

respectiv active ale acestei societăți, cunoscând că ele provin din

infracțiunea premisă de înșelăciune în formă continuată, fals în formă

continuată și spălare a banilor în formă continuată comise de persoane fizice,

astfel cum sunt explicate în rezoluția de începere a urmăririi penale din 24

aprilie 2011.

Perioada activității infracționale reținute în acuzație cuprinde

anii 2007-2011.

Situația de fapt:

Conform referatului cu propunere de luare a măsurii preventive,

situația de fapt care stă la baza acuzației constă în disimularea naturii

provenienței, circulației și proprietății părților sociale, drepturilor de

creanță și activelor, pentru a dobândi, deține și folosi pachetul de 75,5%

acțiuni și cele trei terenuri ale societății comerciale A.

Analizând concordanța acuzațiilor formulate cu situația de fapt

descrisă în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și în referatul cu

propunere de luare a măsurii preventive din 8 iunie 2012, instanța de recurs

constată că:

procesual, nu sunt îndeplinite condițiile de tragere la răspundere penală a

persoanei juridice;

procesual, nu există indicii privind săvârșirea de aceasta a faptelor pentru

care se formulează acuzația;

acest moment procesual, indicii privind săvârșirea unei fapte prevăzută de

legea penală;

acest moment procesual, indicii privind săvârșirea unei fapte prevăzută de

legea penală.

Conform art. 19

1

C. pen., persoanele juridice răspund

penal pentru infracțiunile săvârșite: a) în realizarea obiectului de

activitate, b) în interesul ori c) în numele persoanei juridice. Niciuna dintre

aceste condiții nu este îndeplinită în cauză. Deși bunurile au intrat (în cazul

terenurilor) în patrimoniul societății comercială A., respectiv au fost emise

(în cazul acțiunilor) anterior anului 2007, instanța va analiza condițiile

răspunderii penale pentru perioada 2007-2011 din perspectiva celorlalte

modalități ale elementului material din conținutul infracțiunii de spălare a

banilor, respectiv deținerea sau folosirea bunurilor cunoscând că provin din

săvârșirea de infracțiuni.

a) Obiectul de activitate al societății comerciale A. nu are

legătură cu tranzacționarea de acțiuni și terenuri pentru care s-au formulat

acuzații, astfel încât nu este îndeplinită condiția ca fapta să fie comisă în

realizarea obiectului de activitate.

Societatea comercială A. a fost înființată în anul 1991. În anul

2005, anterior perioadei pentru care se formulează acuzațiile 2007-2011,

pachetul majoritar de 75,5% acțiuni trecuse în proprietatea societății

comerciale A.M., care a dobândit pachetul de acțiuni prin contractul de vânzare-cumpărare

încheiat cu Fondul Proprietății de Stat nr. 438 din 23 iulie 1998, prin act

adițional încheiat la contractul nr. 438 din 23 iulie 1998, prin majorarea

capitalului, la bursă. În dosarul de urmărire penală se menționează situația

acțiunilor societății comerciale A., la 16 iunie 2005: societatea comercială

A.M. deținea 75,5% acțiuni; societatea comercială I. deținea 9,98% acțiuni;

M.I. deținea 4,13% acțiuni; N.R. deținea 1,39% acțiuni; listă persoane fizice

cu 8,98% acțiuni.

Terenurile care au ieșit din patrimoniul societății erau în

proprietatea acesteia în anul 2000.

Având în vedere că tranzacționarea acțiunilor de către

societatea comercială A., prin Fondul Proprietății de Stat și bursă, s-a

finalizat în 2005, mult anterior perioadei reținute în acuzație (2007-2011),

precum și faptul că terenurile au aparținut societății comerciale A., fiind în

patrimoniul acesteia anterior perioadei reținute în acuzație, nu se poate

ajunge la concluzia că terenurile și acțiunile, cu referire strictă la

societatea comercială A., au provenit la data dobândirii, folosirii și

deținerii lor de către societatea comercială A. din infracțiuni, și nici că

actele din prezenta cauză au legătură cu obiectul de activitate al societății

comerciale A., în perioada 2007-2011, pentru care s-a adus la cunoștință

punerea în mișcare a acțiunii penale.

b) Interesul societății comerciale A. nu presupune nici

pierderea pachetului majoritar de acțiuni și nici ieșirea din patrimoniu a

celor trei terenuri pentru care s-au formulat acuzații penale.

În ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale se vorbește

de preluarea prin acte frauduloase, acte false, fictive, care au conținut

calități mincinoase cu privire la calitatea de reprezentanți, de transfer,

cesiune, ascundere, disimulare a acțiunilor și activelor societății comerciale

A.

Actele juridice cu caracter fraudulos (fictiv) având ca scop

„rostogolirea acțiunilor prin acte de transfer bunuri, părți sociale, drepturi

de creanță, active, disimularea naturii provenienței circulației și

proprietății acestora”, astfel cum se precizează în actele întocmite de

Ministerul Public, au avut drept consecință ieșirea din patrimoniul societății

comerciale A., atât a terenurilor, cât și a pachetului majoritar de acțiuni.

În mod evident, pierderea suferită de societate nu poate fi

considerată a fi un act în folosul acesteia, astfel încât nici această condiție

de tragere la răspundere penală a persoanei juridice nu este îndeplinită.

c) În ceea ce privește cerința ca fapta să fie comisă în numele

persoanei juridice, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că societatea

comercială A. este în imposibilitate de a acționa cu voință proprie, având în

vedere desele schimbări în structura acționariatului și contestațiile reciproce

ca și faptul că administratorii societății au fost deseori contestați și

revocați. Societatea comercială A. a avut în fața instanțelor de judecată doi

reprezentanți, ca, de exemplu, în fața Judecătoriei Sector 6 București.

Sentința civilă nr. 8924 din 18 noiembrie 2011 a Judecătoriei Sector 6 București menționează faptul că G.A. a fost numit administrator al

societății comerciale A. prin hotărârea AGA din 30 august 2010, adoptată cu

participarea acționarului majoritar E., iar legalitatea formală a acestei

hotărâri a fost recunoscută de către Curtea de Apel București prin decizia

comercială nr. 1018 din 8 iunie 2011. De asemenea, instanța de judecată a

reținut, în același dosar, pentru opozabilitate, calitatea de reprezentant a lui

C.D. prin hotărârea AGA din 23 iulie 2011, adoptată cu participarea

acționarului majoritar societatea comercială B. Anterior, administratorii

societății au fost, printre alții, S.C., M.I., B.G., G.N. Structura

acționariatului este, de asemenea, disputată între P. și E.

Faptul că mai multe persoane își afirmă calitatea de acționar

majoritar sau de administrator, contestându-și reciproc dreptul de a sta în

judecată în numele societății comerciale A., îndreptățește instanța să

considere că nu este îndeplinită condiția ca o faptă comisă în perioada

2007-2011 să fie săvârșită în numele persoanei juridice. Societatea comercială

A. este în imposibilitate de acționa cu voință proprie, conform legii penale,

având în vedere existența mai multor persoane care își contestă calitatea de

acționar sau administrator. Contestarea structurii acționariatului și

divergențele referitoare la administratori fac imposibilă existența voinței

proprii a persoanei juridice, cu privire la actele sale, prevalând, din punct

de vedere penal, voința diferitelor persoane fizice.

Pot atrage răspunderea persoanei juridice actele comise de

organe, reprezentanți, dar și de mandatari prepuși și persoanele care lucrează

oficial pentru entitatea respectivă, dar care acționează sub autoritatea

acesteia.

Persoanele fizice angajează răspunderea penală a persoanelor

juridice, având în vedere delegarea de putere.

Nu se poate reține în cauză, pentru perioada 2007-2011, nici

existența unei autorități a persoanei juridice asupra persoanelor fizice și

nicio delegare certă de putere către persoanele fizice. Contestările reciproce

cu privire la calitatea de acționar majoritar sau administrator, precum și

desele acțiuni în justiție formulate în scopul lămuririi acestei probleme,

conduc la concluzia că voința persoanelor fizice care au acționat ca

administratori, precum și voința persoanelor juridice care afirmă calitatea de

acționar majoritar au caracter divergent și împiedică formarea voinței

persoanei juridice care să permită tragerea la răspundere penală a acesteia.

Verificând informațiile trimise de Oficiul Național pentru

Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, instanța constată că, în adresa din

3 martie 2011, se comunică de fapt, cu privire la societatea comercială A.,

informații referitoare la infracțiunea de spălare a banilor care nu au legătură

cu prezenta cauză.

În concluzie, dobândirea, deținerea sau folosirea de terenuri și

acțiuni, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni în perioada

2007-2011, nu poate fi imputată societății comerciale A., ca persoană juridică,

nefiind îndeplinite condițiile referitoare la răspunderea penală a persoanei juridice.

Conform acuzației formulate de Ministerul Public, societatea

comercială I. este acuzat de spălare a banilor în legătură cu pachetul

majoritar de 75,5% acțiuni la societatea comercială A. Nu rezultă din modul de

descriere a faptelor o acuzație referitoare la legătura dintre societatea

comercială I. și dobândirea celor trei terenuri de către societatea comercială

C.

În cauză părțile afirmă derularea de operațiuni cu privire la

pachetul majoritar de acțiuni, de 75,5%, care nu au legătură cu societatea

comercială I., așa încât nu se justifică luarea unei măsuri preventive față de

aceasta.

Astfel, anterior anului 2007, pachetul majoritar a fost deținut

de către societatea comercială A.M. În anul 2007, pachetul era deținut de F.

La 6 iunie 2007 s-a încheiat contractul de cesiune acțiuni prin

care F. a cesionat 75,5% acțiuni către P., care la rândul ei l-a înstrăinat

către P.L. (la 20 iulie 2010), de la care au fost cumpărate de către societatea

comercială B.

Ulterior, F. a solicitat instanțelor constatarea nulității

absolute a acestui contract, afirmând că nu a dat mandat pentru vânzarea

acțiunilor.

La 23 iulie 2007, F., neconsiderându-se legată de transmiterea

anterioară de acțiuni către P., a înstrăinat pachetul de 75,5% acțiuni către E.

Răspunderea penală are caracter personal atât în cazul persoanei

fizice, cât și în cazul persoanei juridice. Faptul că societatea comercială B.

este acționar la societatea comercială I. (societatea comercială B. deține 100%

din societatea comercială F., care deține 50% din societatea comercială I.) nu

transformă actele materiale comise în numele și în interesul societății

comerciale B., în acte comise de societatea comercială I., dacă nu se dovedește

voința comună de a acționa a celor două persoane juridice. Modul în care

acțiunile care formează pachetul majoritar au fost transmise între F., P.,

P.L., societatea comercială B., E. nu are legătură cu societatea comercială I.,

care deține un pachet distinct, de 9,99% acțiuni la societatea comercială A.

Verificând informațiile trimise de Oficiul Național pentru

Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, instanța constată că, în adresa din

3 martie 2011, se comunică față de societatea comercială I. informații

referitoare la infracțiunea de spălare a banilor care nu au legătură cu

acuzațiile din prezenta cauză.

În lipsa indicării de către parchet a dovezilor referitoare la

faptul că există o contribuție a societății comerciale I. la modul de preluare

a acțiunilor din pachetul de 75,5% de către societatea comercială B., instanța

nu poate reține în cauză că sunt indicii, la acest moment procesual, că

societatea comercială I. a comis fapta de care este acuzată.

Acuzațiile formulate de Ministerul Public în ordonanța din 8

iunie 2012 au în vedere modul în care au fost dobândite de către societatea

comercială B. acțiunile din pachetul majoritar de 75,5% la societatea

comercială A.

În speță, pentru a exista infracțiunea de spălare a banilor

trebuie ca pachetul majoritar de acțiuni să provină din săvârșirea de

infracțiuni. Pentru existența infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută în

art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, are relevanță proveniența

bunurilor din săvârșirea de infracțiuni, originea infracțională a acestora, cunoașterea

acestei proveniențe de către persoana juridică, și nu modul licit sau ilicit de

dobândire, deținere, folosire de către societatea comercială B. a bunurilor.

Fapta este infracțiune de spălare a banilor chiar și atunci când

un bun provenit dintr-o infracțiune este dobândit în mod legal prin

vânzare-cumpărare, cesiune de acțiuni, dacă cel care a dobândit bunul cunoaște

că originea, proveniența acestuia decurge din săvârșirea de infracțiuni.

Instanța reține acest lucru având în vedere și că anterior

dobândirii de către societatea comercială B. a pachetului majoritar, modul de

transmitere a acestuia către P. fusese contestat, negându-se existența unui

mandat de transmitere a acțiunilor respective, afirmându-se că mandatul este

fals.

Având în vedere că Ministerul Public afirmă existența unor

legături de rudenie între cel care deține P. și unicul acționar al societății

comerciale B., precum și faptul că la data transmiterii acțiunilor către

societatea comercială B. contestarea realității mandatului ce a stat la baza

cesiunii era cunoscută din procesele pornite între părți, instanța constată că

la acest moment al urmăririi penale există indicii cu privire la cunoașterea de

către persoana juridică acuzată a modului în care au fost dobândite acțiunile,

respectiv contestarea de către F. a existenței unui mandat de înstrăinare a

acelor acțiuni.

Verificând informațiile trimise de Oficiul Național pentru

Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, instanța constată și că, în adresa

din 3 martie 2011, se comunică faptul că societatea comercială B. nu figurează

cu informații referitoare la infracțiunea de spălare a banilor.

Față de cele constatate de către Ministerul Public ca urmare a

administrării probelor, instanța apreciază, însă, că acuzația formulată permite

în acest moment procesual să se constate existența indiciilor privind

săvârșirea infracțiunii, deși nu au fost comunicate date cu privire la aceasta

de către Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, și

îndreptățesc concluzia la care a ajuns și instanța de fond cu privire la

existența indiciilor atât cu privire la latura subiectivă, cât și cu privire la

cea obiectivă a infracțiunii.

Acuzațiile formulate de Ministerul Public în ordonanța din 8

iunie 2012 au în vedere modul în care au fost dobândite de către societatea

comercială C. cele trei terenuri aparținând societății comerciale A.,

apreciindu-se că modul de dobândire al acestora este legat de săvârșirea

infracțiunilor de fals, înșelăciune și spălare a banilor comise de persoane

fizice.

În speță, pentru a exista infracțiunea de spălare a banilor,

trebuie ca terenurile să provină din săvârșirea de infracțiuni. Pentru

existența infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută în art. 23 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 656/2002, are relevanță proveniența bunurilor din

săvârșirea de infracțiuni, originea infracțională a acestora, cunoașterea

acestei proveniențe de către persoana juridică, și nu modul licit sau ilicit de

dobândire, deținere, folosire de către societatea comercială C. a bunurilor.

Fapta este infracțiune de spălare a banilor chiar și atunci când

un bun provenit dintr-o infracțiune este dobândit în mod legal prin

vânzare-cumpărare, executare silită, adjudecare, dacă cel care a dobândit bunul

cunoaște proveniența acestuia.

Emiterea biletelor la ordin și demararea procedurii executării

silite au fost operațiuni subsumate scopului imediat de preluare a activelor

societății comerciale A. Titlurile executorii despre care se face vorbire în

acuzații sunt reprezentate de bilete la ordin în cuprinsul cărora se

menționează plata unor sume de bani, reprezentând penalități de întârziere

pentru neexecutarea la termen a unor obligații care cădeau, conform clauzelor

contractuale, în sarcina debitoarei.

Biletele la ordin nu au reprezentat instrumente de plată, ele

fiind emise ca instrumente de garantare a unor obligații contractuale.

Biletele la ordin au fost transmise de la societatea comercială

A., către P. de la care au fost preluate de K., iar de acolo la societatea

comercială C.

Principala apărare formulată de societatea comercială C. a avut

în vedere faptul că biletele la ordin au fost dobândite și puse în executare în

mod licit.

Instanța constată că, deși executarea silită a fost încuviințată

de către judecătorie, modul de dobândire licit al bunurilor sau modul de

desfășurare a executărilor silite nu produc efecte cu privire la existența

infracțiunii de spălare a banilor.

Instanța urmează să verifice dacă societatea comercială C.

cunoștea faptul că bunurile proveneau din infracțiuni, fiind fără relevanță

pentru existența elementului material al laturii obiective faptul că ele au

fost dobândite prin mijloace legale. Legea sancționează tocmai încercarea de a

schimba proveniența infracțională a unor bunuri prin actele de transmisiune

care se pot dovedi a fi făcute în conformitate cu legea. Caracterul

infracțional a actelor de dobândire dă naștere, eventual, unui concurs de

infracțiuni, între spălarea banilor și infracțiunea care a stat la baza

dobândirii respective.

Apărarea societății comerciale C. va fi înlăturată și din

perspectiva faptului că, în cauză, față de această persoană juridică nu a fost

pusă în mișcare acțiunea penală decât pentru infracțiunea de spălare a banilor,

nu și pentru o altă infracțiune legată de modul de dobândire a bunurilor.

Instanța constată că în cauză sunt indicii referitoare la faptul

că emiterea biletelor la ordin s-a făcut într-un mod străin de interesele

societății comerciale A.

Astfel, în cauză administratorul societății comerciale A., S.C.,

față de care s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată,

spălare a banilor și asociere în vedere săvârșirii de infracțiuni, a eliberat

cu titlu de garanție mai multe bilete la ordin în alb, care ulterior au fost

avalizate. Prin actele adiționale la contractul de cesiune de acțiuni,

administratorul S.C. a fost de acord ca, în măsura neoperării la termenul

indicat în contract a înscrierii cesiunii de acțiuni, să se calculeze

penalități de 1% pe zi, la suma de 542.136,57 euro, valoarea acțiunilor

cesionate.

În

aceste contracte s-a inserat o clauză conform căreia, dacă cesionarul

pachetului majoritar de acțiuni P. nu reușea să se înscrie în registrul

acționarilor societății până la o anumită dată, să fie puse în executare

biletele la ordin pentru penalități, calculate conform formulei din clauza

penală.

Obligația

contractuală asumată de administrator nu putea excede normelor din România,

norme care sancționează folosirea creditului societății în interese personal,

conform art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (se pedepsește cu

închisoarea de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau

reprezentantul legal al societății care: folosește, cu rea-credință, bunuri sau

creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor

acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în

care are interese direct sau indirect).

Totodată,

instanța reține că, având în vedere că biletele la ordin au fost emise ca

garanție pentru transmiterea pachetului majoritar de acțiuni, în cauză sunt de

discutat și dispozițiile din art. 106 din Legea nr. 31/1990 (o societate nu

poate să acorde avansuri sau împrumuturi și nici să constituie garanții în

vederea subscrierii propriilor sale acțiuni de către un terț).

Având în vedere elementele enunțate anterior care pun în

discuție existența unei cauze ilicite cu privire la emiterea biletelor la

ordin, instanța apreciază că în cauză, pentru acest stadiu al urmăririi penale,

sunt suficiente date care să se constituie în indicii privind proveniența

bunurilor, a celor trei terenuri, anterior dobândirii lor de către societatea

comercială C., din săvârșirea de infracțiuni.

Un alt element esențial pentru săvârșirea infracțiunii de

spălare a banilor ține de atitudinea subiectivă a făptuitorului care cunoaște

că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni.

În acest stadiu procesual pentru luarea unei măsuri preventive

sunt suficiente indiciile privind întrunirea condițiilor laturii subiective.

Administrator și asociat la societatea comercială C. este Z.A.,

nepotul lui M.V., reprezentant al P., astfel încât relațiile de rudenie dintre

aceștia ca și frecvența raporturilor dintre cele două societăți comerciale

îndreptățesc concluzia la care a ajuns și instanța de fond cu privire la

existența indiciilor atât cu privire la latura subiectivă, cât și cu privire la

cea obiectivă a infracțiunii.

Verificând informațiile trimise de Oficiul Național pentru

Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, instanța constată că, în adresa din

3 martie 2011, se comunică faptul că societatea comercială C. nu figurează cu

informații referitoare la infracțiunea de spălare a banilor.

Față de cele constatate de către Ministerul Public ca urmare a

administrării probelor, instanța apreciază, însă, că acuzația formulată permite

în acest moment procesual să se constate existența indiciilor privind

săvârșirea infracțiunii, deși nu au fost comunicate date cu privire la aceasta

de către Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor.

II. Necesitatea măsurii preventive pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal:

În raport cu cele constatate la analiza condițiilor referitoare

la existența indiciilor privind săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor,

instanța urmează să analizeze legătura între măsura preventivă și buna

desfășurare a procesului penal, doar cu privire la societatea comercială B. și

societatea comercială C.

Conform datelor comunicate de Registrul Comerțului, societatea

comercială B. a intrat în acționariatul societății comerciale A. la 27

octombrie 2010, fiind înlocuită la 20 ianuarie 2011 de P.

Totodată, instanța constată că societatea comercială B. are,

conform datelor transmise, un salariat, iar ca administrator pe Z.A.

În cursul urmăririi penale s-a aplicat un sechestru asigurător

asupra bunurilor mobile și imobile deținute în proprietate de către societatea

comercială B. și asupra tuturor acțiunilor deținute de societatea comercială B.

la societatea comercială A.

Măsurile asigurătorii se iau în

vederea reparării pagubei sau pentru garantarea executării

pedepsei amenzii (art. 163 C. proc. pen). Măsurile preventive se iau

pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal (art. 479

5

C. proc. pen). Existența unor măsuri asigurătorii anterioare nu împiedică, având în

vedere diferențele referitoare la scopul prevăzut de lege, luarea unei măsuri

preventive. De asemenea, între măsurile asigurătorii și măsurile preventive

există o diferență de conținut, măsurile preventive constând în: a) suspendarea

procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice; b) suspendarea

fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice;

c) interzicerea unor operațiuni patrimoniale specifice, susceptibile de a

antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau insolvența

persoanei juridice; d) interzicerea de a încheia anumite acte juridice,

stabilite de organul judiciar; e) interzicerea de a desfășura activități de

natura celor în exercițiu sau cu ocazia cărora a fost comisă infracțiunea.

Deși în cauză luarea unei

măsuri preventive față de o persoană juridică nu este împiedicată de luarea

unei măsuri preventive față de o persoană fizică sau de măsuri asigurătorii

luate cu privire la acea persoană juridică, instanța constată că modul în care

și-a desfășurat activitatea societatea comercială B. nu indică, în prezent,

riscul de deschidere a unei proceduri de dizolvare și nici posibilitatea

pierderii unor active, astfel încât luarea măsurii preventive nu este

justificată.

În cazul schimbării situației

referitoare la patrimoniul și integritatea structurii persoanei juridice,

reținute de instanța de recurs, se poate formula o nouă propunere de luare a

măsurii preventive, fără ca respingerea propunerii actuale să poată fi opusă cu

autoritate de lucru judecat.

Dimpotrivă, în ceea ce privește societatea comercială C.,

deschiderea procedurii insolvenței, precum și o soluție, încă nedefinitivă, cu

privire la desființarea titlului de proprietate asupra celor trei terenuri,

justifică necesitatea ca o măsură preventivă să asigure buna desfășurare a

procesului penal și menținerea integrității patrimoniului acesteia.

Față de considerentele anterioare, Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis recursurile declarate de inculpatele - persoane juridice

societatea comercială B., societatea comercială A. și societatea comercială I.

împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 3 iulie 2012 a Curții de Apel Bucuresti, Secția I penală.

A casat, în parte, încheierea recurată și, rejudecând, a

respins, ca nefondată, propunerea de luare a măsurilor preventive formulată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de

Corupție față de inculpatele societatea comercială B., societatea comercială A.

și societatea comercială I.

A înlăturat obligarea inculpatelor persoane juridice societatea

comercială B., societatea comercială A. și societatea comercială I. la plata

cauțiunii de câte 10.000 lei și a menținut celelalte dispoziții ale încheierii

atacate.

A respins, ca nefondat, recursul inculpatei - persoane juridice

societatea comercială C. declarat împotriva aceleiași încheieri.