ÎCCJ, decizie (scj.ro #84455)

Arestare preventivă. Inculpat arestat în altă cauză. Urmărirea și judecarea unor infracțiuni flagrante. Art. 40 din Legea nr. 535/2004 Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile preventive. Arestarea preventivă. Partea specială. Proceduri speciale. Urmărirea și judecarea unor infracțiuni flagrante Indice alfabetic : Drept procesual penal - arestare preventivă - inculpat arestat în altă cauză - urmărirea și judecarea unor infracțiuni flagrante C. proc.

pen., art. 300 1 , art. 465 și urm. Legea nr. 535/2004, art. 40 alin. (2) 1. Arestarea preventivă a inculpatului într-o cauză poate fi luată sau menținută, chiar dacă inculpatul este arestat și în altă cauză, întrucât legalitatea și temeinicia luării și menținerii măsurii arestării preventive se apreciază distinct în fiecare cauză în parte și nici o dispoziție a Codului de procedură penală nu interzice ca inculpatul să fie arestat în mai multe cauze. Ca atare, legalitatea măsurii arestării preventive, luată sau menținută de instanță față de inculpat într-o cauză, nu este afectată de existența unui alt mandat de arestare preventivă a inculpatului, emis în altă cauză. 2. Prevederile art. 465 și urm. C. proc.

pen. referitoare la cazurile în care trimiterea în judecată, completarea cercetării penale sau judecata se face potrivit procedurii obișnuite sunt aplicabile și atunci când prin dispozițiile unei legi speciale se stabilește că procedura de urmărire penală și de judecată pentru infracțiunile din acea lege este cea prevăzută pentru infracțiunile flagrante, cum sunt dispozițiile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 535/2004. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 6090 din 27 octombrie 2005 Prin încheierea din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat, în baza art. 300 1 C. proc.

pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului O.H., trimis în judecată în stare de arest preventiv, între altele, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere a constituirii unei asocieri în scopul săvârșirii de acte de terorism și sprijinirea prin finanțare a acestei asocieri, prevăzută în art. 35 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, și a menținut starea de arest a acestuia. Recursul declarat de inculpat, între altele, cu privire la greșita arestare în cauză atâta timp când față de același inculpat s-a dispus arestarea preventivă și în alte cauze, fiind inadmisibil ca același inculpat să fie arestat preventiv în mai multe cauze, precum și la încălcarea procedurii speciale de urmărire penală prevăzută în Legea nr. 535/2004 care stabilește că pentru infracțiunile de terorism se aplică procedura specifică infracțiunilor flagrante, nu este întemeiat.

Cât privește susținerea în sensul că este inadmisibil a se dispune arestarea preventivă a unui inculpat în condițiile în care față de acesta s-a mai dispus o atare măsură într-o altă cauză, este de arătat că legalitatea și temeinicia luării și menținerii măsurii preventive se apreciază distinct în fiecare cauză în parte, neavând relevanță împrejurarea că inculpatul mai este arestat preventiv și într-o altă cauză, atâta timp cât nici o dispoziție a Codului de procedură penală nu interzice ca inculpatul să fie arestat în mai multe cauze între care nu există o legătură care să justifice și să impună o extindere a procesului penal.

Așa fiind, existența unui alt mandat de arestare preventivă a inculpatului într-o altă cauză nu afectează legalitatea măsurii arestării preventive luată față de acesta în cauza de față, astfel că susținerea inculpatului recurent în sensul că ar fi inadmisibil a se dispune arestarea sa preventivă și, respectiv, menținerea acestei măsuri nu poate fi primită. Nici critica referitoare la nerespectarea procedurii speciale de urmărire penală prevăzută în Legea nr. 535/2004 nu poate fi însușită de instanță. Deși dispozițiile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 535/2004 prevăd că procedura de urmărire penală și de judecată este cea stabilită de lege pentru infracțiunile flagrante, prevederile art. 465 și urm. C. proc.

pen., care reglementează procedura specială de urmărire și judecare a unor infracțiuni flagrante, conțin și dispoziții referitoare la cazurile în care trimiterea în judecată sau, după caz, completarea cercetărilor în termenele stabilit ori chiar judecata nu pot avea loc în interiorul acelor termene, cazuri în care se aplică procedura obișnuită. Prin urmare, recursul inculpatului a fost respins.