ÎCCJ, decizie (scj.ro #84455)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84455) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Arestare preventivă. Inculpat arestat
în altă cauză. Urmărirea și judecarea unor infracțiuni flagrante. Art. 40 din
Legea nr. 535/2004
Cuprins pe materii
: Drept procesual
penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile
preventive. Arestarea preventivă. Partea specială. Proceduri speciale.
Urmărirea și judecarea unor infracțiuni flagrante
Indice alfabetic
: Drept procesual penal
- arestare
preventivă
-
inculpat arestat în altă cauză
-
urmărirea și judecarea unor infracțiuni flagrante
C. proc. pen.,
art. 300
1
, art. 465 și urm.
Legea nr. 535/2004,
art. 40 alin. (2)
Arestarea preventivă a inculpatului într-o cauză poate fi luată sau
menținută, chiar dacă inculpatul este arestat și în altă cauză, întrucât
legalitatea și temeinicia luării și menținerii măsurii arestării preventive se
apreciază distinct în fiecare cauză în parte și nici o dispoziție a Codului de
procedură penală nu interzice ca inculpatul să fie arestat în mai multe cauze.
Ca atare, legalitatea măsurii arestării preventive, luată sau menținută de
instanță față de inculpat într-o cauză, nu este afectată de existența unui alt
mandat de arestare preventivă a inculpatului, emis în altă cauză.
Prevederile art. 465 și urm. C. proc. pen. referitoare la cazurile în care
trimiterea în judecată, completarea cercetării penale sau judecata se face
potrivit procedurii obișnuite sunt aplicabile și atunci când prin dispozițiile
unei legi speciale se stabilește că procedura de urmărire penală și de judecată
pentru infracțiunile din acea lege este cea prevăzută pentru infracțiunile
flagrante, cum sunt dispozițiile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 535/2004.
I.C.C.J., secția penală, decizia nr.
6090 din 27 octombrie 2005
Prin încheierea din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția I
penală, a constatat, în baza art. 300
1
C. proc. pen., legalitatea și
temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului O.H., trimis în judecată
în stare de arest preventiv, între altele, pentru săvârșirea infracțiunii de
inițiere a constituirii unei asocieri în scopul săvârșirii de acte de terorism
și sprijinirea prin finanțare a acestei asocieri, prevăzută în art. 35 alin.
(2) din Legea nr. 535/2004, și a menținut starea de arest a acestuia.
Recursul declarat de inculpat, între altele, cu privire la greșita arestare în
cauză atâta timp când față de același inculpat s-a dispus arestarea preventivă
și în alte cauze, fiind inadmisibil ca același inculpat să fie arestat
preventiv în mai multe cauze, precum și la încălcarea procedurii speciale de
urmărire penală prevăzută în Legea nr. 535/2004 care stabilește că pentru
infracțiunile de terorism se aplică procedura specifică infracțiunilor
flagrante, nu este întemeiat.
Cât privește susținerea în sensul că este inadmisibil a se dispune arestarea
preventivă a unui inculpat în condițiile în care față de acesta s-a mai dispus
o atare măsură într-o altă cauză, este de arătat că legalitatea și temeinicia
luării și menținerii măsurii preventive se apreciază distinct în fiecare cauză
în parte, neavând relevanță împrejurarea că inculpatul mai este arestat
preventiv și într-o altă cauză, atâta timp cât nici o dispoziție a Codului de
procedură penală nu interzice ca inculpatul să fie arestat în mai multe cauze
între care nu există o legătură care să justifice și să impună o extindere a procesului
penal.
Așa fiind, existența unui alt mandat de arestare preventivă a inculpatului
într-o altă cauză nu afectează legalitatea măsurii arestării preventive luată
față de acesta în cauza de față, astfel că susținerea inculpatului recurent în
sensul că ar fi inadmisibil a se dispune arestarea sa preventivă și, respectiv,
menținerea acestei măsuri nu poate fi primită.
Nici critica referitoare la nerespectarea procedurii speciale de urmărire
penală prevăzută în Legea nr. 535/2004 nu poate fi însușită de instanță.
Deși dispozițiile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 535/2004 prevăd că procedura
de urmărire penală și de judecată este cea stabilită de lege pentru
infracțiunile flagrante, prevederile art. 465 și urm. C. proc. pen., care
reglementează procedura specială de urmărire și judecare a unor infracțiuni
flagrante, conțin și dispoziții referitoare la cazurile în care trimiterea în
judecată sau, după caz, completarea cercetărilor în termenele stabilit ori
chiar judecata nu pot avea loc în interiorul acelor termene, cazuri în care se
aplică procedura obișnuită.
Prin urmare, recursul inculpatului a fost respins.