ÎCCJ, decizie (scj.ro #84453)

Arestare preventivă. Evaluarea duratei acesteia

Cuprins

pe materii

: Drept procesual penal. Partea generală. Arestarea preventivă

Indice

alfabetic

: Drept procesual penal

- arestare preventivă

- durată

C. proc. pen

., art. 149 alin. (10),

art. 155

Potrivit art. 149 alin. (10) C. proc. pen., durata măsurii arestării preventive

nu poate depăși 30 de zile. În această limită, judecătorul, în raport cu

complexitatea activității de urmărire penală ce trebuie efectuată în cauză,

poate stabili o durată mai scurtă a arestării.

În cazul în care infracțiunea a fost constatată în condițiile flagrantului

delict, iar cercetarea nu prezintă complexitate, limitarea la 10 zile a duratei

arestării preventive a inculpatului este judicioasă. În cazul în care, în

perioada menționată, se descoperă date că inculpatul a săvârșit și alte

infracțiuni, sau că există participanți și se creează o situație de

indivizibilitate, ceea ce ar putea duce la o durată mai mare a urmării, se va

folosi procedura prelungirii arestării.

I.C.C.J., secția penală,

decizia nr.5990 din 24 octombrie 2005

Prin încheierea din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția I

penală, a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 10 zile a inculpatului

S.D., pentru săvârșirea, în condiții de flagrant delict, a infracțiunii de

trafic de influență prevăzută în art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1)

și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Împotriva încheierii procurorul a declarat recurs, cu motivarea că durata

măsurii arestării preventive stabilită de instanță nu asigură buna desfășurare a

procesului penal, probele ce urmează a fi administrate în speță, certificarea

înregistrărilor autorizate și efectuate în cauză și apoi redactarea acestora în

formă scrisă sunt lucrări ce nu se pot finaliza în termen de  10 zile.

La acestea se adaugă, a motivat procurorul, și necesitatea extinderii

cercetărilor pentru alte fapte ale inculpatului, precum și obligarea sesizării

instanței prin rechizitoriu cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea mandatului

de arestare.

Recursul este nefondat.

Conform art. 149 alin. (10) C. proc. pen., durata arestării preventive nu poate

depăși 30 de zile, dându-se astfel judecătorului dreptul de a hotărî cu privire

la durata măsurii arestării preventive în raport cu natura și complexitatea

cauzei și, în raport cu acestea, la timpul necesar soluționării cauzei.

În speță, judecătorul a stabilit corect că, în raport cu probele deja

administrate și care urmează a fi administrate, durata de 10 zile a arestării

este suficientă.

Nu se poate reține, ca motiv de admitere a recursului, susținerea privind

extinderea cercetării cu privire la alte fapte; pentru aceasta există alte

posibilități procedurale, iar instanța a fost sesizată cu o singură faptă, în

raport cu care a dispus judicios asupra arestării.

Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.