ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6197/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 25

octombrie 2005 pronunțată în dosarul penal nr. 3390/2005, Curtea de Apel

București, secția I penală, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.N.A., secția de combatere a corupției și a

dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului S.D. pe o durată

de 30 zile de la 28 octombrie 2005 la 26 noiembrie 2005.

S-a reținut că, prin referatul

înregistrat sub nr. 3390 din 21 octombrie 2005, Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.N.A. a solicitat prelungirea măsurii arestării

preventive a inculpatului S.D. pe o durată de 30 zile, de la 28 octombrie 2005

la 26 noiembrie 2005.

În motivarea cererii s-a arătat că

împotriva inculpatului s-a dispus luarea măsurii arestării preventive la data

de 18 octombrie 2005, de către Curtea de Apel București, secția I penală, pe o

durată de 10 zile, până la data de 27 octombrie 2005, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., combinat cu art.

5 alin. (1) și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în temeiul dispozițiilor

art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Parchetul a arătat că, pentru

finalizarea urmăririi penale în condiții care să asigure buna desfășurare a

procesului penal, este necesară prelungirea duratei măsurii arestării

preventive, în condițiile în care temeiul juridic prevăzut de art. 148 lit. h) C.

proc. pen., se menține, iar în cauză se impune și reținerea celui prevăzut de art.

148 lit. b) C. proc. pen., infracțiunea fiind flagrantă.

Instanța de fond a constatat că în

cauză există indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art. 143 C. proc. pen.,

că inculpatul S.D. a săvârșit infracțiunea ce se reține în sarcina sa și că

temeiurile care au determinat arestarea acestuia se mențin [(art. 148 lit. h) C.

proc. pen.)].

Având în vedere necesitatea

efectuării actelor procedurale arătate de procuror, Curtea de Apel București a

dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 zile, până la

26 noiembrie 2005.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul S.D., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii atacate și punerea sa de îndată în libertate.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C.

proc. pen.

Verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din

oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat.

Inculpatul S.D. a fost arestat

preventiv, la data de 18 octombrie 2005, reținându-se săvârșirea de către

acesta a infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen.,

combinat cu art. 5 alin. (1) și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 constând

în aceea că a pretins suma de 1000 Euro denunțătorilor D.P.C. și F.A.N.,

promițându-le rezolvarea favorabilă de către procuror a dosarului penal în care

sus-numiții erau cercetați pentru trecerea frauduloasă a frontierei.

Inculpatul S.D. lucra, la data

faptei (octombrie 2005) ca subcomisar în cadrul I.J.P.F. Giurgiu – Biroul

cercetări penale.

Curtea constată că instanța de fond

a reținut în mod just faptul că în cauză există indicii temeinice că inculpatul

ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, cât și faptul că temeiurile

avute în vedere la arestarea acestuia s-au menținut, cerințele articolului 148 lit.

h) C. proc. pen., fiind îndeplinite.

Totodată, Curtea constată că

motivele pentru care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive sunt

legale și temeinice, fiind necesară efectuarea de către procuror a actelor de

procedură arătate în cererea de prelungire (certificarea înregistrărilor

autorizate, prezentarea materialului de urmărire penală, redactarea

rechizitoriului).

În consecință, Curtea urmează să

respingă recursul inculpatului, ca nefondat, și să dispună obligarea acestuia

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.D. împotriva încheierii din 25 octombrie 2005 a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosar nr. 3390/2005.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 80 RON (800.000 lei) cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

noiembrie 2005.