ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6197/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 25 octombrie 2005 pronunțată în dosarul penal nr. 3390/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., secția de combatere a corupției și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului S.D. pe o durată de 30 zile de la 28 octombrie 2005 la 26 noiembrie 2005. S-a reținut că, prin referatul înregistrat sub nr. 3390 din 21 octombrie 2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului S.D.

pe o durată de 30 zile, de la 28 octombrie 2005 la 26 noiembrie 2005. În motivarea cererii s-a arătat că împotriva inculpatului s-a dispus luarea măsurii arestării preventive la data de 18 octombrie 2005, de către Curtea de Apel București, secția I penală, pe o durată de 10 zile, până la data de 27 octombrie 2005, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., combinat cu art. 5 alin. (1) și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. h) C. proc. pen. Parchetul a arătat că, pentru finalizarea urmăririi penale în condiții care să asigure buna desfășurare a procesului penal, este necesară prelungirea duratei măsurii arestării preventive, în condițiile în care temeiul juridic prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc.

pen., se menține, iar în cauză se impune și reținerea celui prevăzut de art. 148 lit. b) C. proc. pen., infracțiunea fiind flagrantă. Instanța de fond a constatat că în cauză există indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art. 143 C. proc. pen., că inculpatul S.D. a săvârșit infracțiunea ce se reține în sarcina sa și că temeiurile care au determinat arestarea acestuia se mențin [(art. 148 lit. h) C. proc. pen.)]. Având în vedere necesitatea efectuării actelor procedurale arătate de procuror, Curtea de Apel București a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 zile, până la 26 noiembrie 2005. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și punerea sa de îndată în libertate.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen. Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat. Inculpatul S.D. a fost arestat preventiv, la data de 18 octombrie 2005, reținându-se săvârșirea de către acesta a infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., combinat cu art. 5 alin. (1) și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că a pretins suma de 1000 Euro denunțătorilor D.P.C. și F.A.N., promițându-le rezolvarea favorabilă de către procuror a dosarului penal în care sus-numiții erau cercetați pentru trecerea frauduloasă a frontierei.

Inculpatul S.D. lucra, la data faptei (octombrie 2005) ca subcomisar în cadrul I.J.P.F. Giurgiu – Biroul cercetări penale. Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod just faptul că în cauză există indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, cât și faptul că temeiurile avute în vedere la arestarea acestuia s-au menținut, cerințele articolului 148 lit. h) C. proc. pen., fiind îndeplinite. Totodată, Curtea constată că motivele pentru care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive sunt legale și temeinice, fiind necesară efectuarea de către procuror a actelor de procedură arătate în cererea de prelungire (certificarea înregistrărilor autorizate, prezentarea materialului de urmărire penală, redactarea rechizitoriului).

În consecință, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului, ca nefondat, și să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva încheierii din 25 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosar nr. 3390/2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 RON (800.000 lei) cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 noiembrie 2005.