ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3379/2003

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 iulie 2003,

pronunțată în dosarul penal nr. 390/2003, Curtea de Apel Constanța a dispus

respingerea, ca nefondată, a cererii formulată de inculpatul C.S. de revocare a

măsurii arestării preventive.

În temeiul

dispozițiilor art. 160 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea

nr. 281/2003, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pentru

o perioadă de 30 zile, cu începere de la 4 iulie 2003, ora 16,00, până la 2

august 2003, ora 16,00.

S-a reținut că, prin rechizitoriul

Parchetului Național Anticorupție, inculpatul C.S. a fost trimis în judecată

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C.

pen., combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (1) și (2) C. pen.

Ordonanța și mandatul de arestare

preventivă au fost emise de Parchetul Național Anticorupție la data de 10

martie 2003.

Curtea de Apel Constanța, ca

instanță de fond, a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere de

procuror la arestarea preventivă a inculpatului se mențin și că, pe rolul său,

se mai află și un alt dosar penal nr. 678/P/2003 prin care C.S. este inculpat

pentru săvârșirea altor infracțiuni similare cu cele care constituie obiectul

în cauza dedusă judecății.

Curtea de Apel

Constanța a apreciat că măsura preventivă este în continuare necesară pentru

soluționarea cauzei, astfel că a dispus prelungirea ei cu 30 zile, de la data

de 4 iulie 2003, ora 16,00 la data de 2 august 2003, ora 16,00.

Împotriva acestei încheieri de

ședință a declarat recurs inculpatul C.S., solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii atacate și punerea sa în libertate, întrucât nu mai subzistă

temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Inculpatul C.S. a fost arestat și

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență

prevăzută de art. 257 C. pen. combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (2) C. pen.

Gravitatea infracțiunii comise,

actele materiale multiple care intră în conținutul acesteia, justifică măsura

de prelungire a arestării preventive dispusă de instanța de judecată prin

încheierea din 1 iulie 2003.

Curtea constată că temeiurile care

au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au menținut, iar instanța

de judecată a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 140 și art. 160 C.

proc. pen., referitoare la prelungirea acestei măsuri.

De altfel, în cazul inculpatului

C.S. s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru

faptele reținute în sarcina sa, prin sentința penală nr. 36/ P din 14 iulie

2003 a Curții de Apel Constanța.

Pentru aceste motive, Curtea

constată că recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează să fie respins

ca atare.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind

suportat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.S. împotriva încheierii din 1 iulie 2003, pronunțată

de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 390/2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

700.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 iulie 2003