ÎCCJ, decizie (scj.ro #84155)

Circumstanțe

atenuante. Indicarea circumstanțelor

Cuprins pe materii:

Drept penal.

Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor. Circumstanțe

atenuante.

Indice alfabetic:

Drept penal

-

circumstanțe atenuante

-

indicarea circumstanțelor

C. pen.,

art. 79

În cazul în care instanța

reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, indicarea în

hotărâre a împrejurării care constituie circumstanță

atenuantă, motivarea reținerii acesteia prin referire la probe

și încadrarea împrejurării care constituie circumstanță

atenuantă în prevederile art. 74 alin. (1) lit. a), b) sau c) ori ale art.

74 alin. (2) C. pen. sunt obligatorii, potrivit art. 79 din același cod.

Prin urmare, este nelegală hotărârea prin care instanța nu

motivează sau motivează prin exprimări generale

împrejurările reținute ca circumstanțe atenuante și le încadrează

generic în prevederile art. 74 C. pen.

I.C.C.J., secția

penală, decizia nr. 2253 din 26 aprilie 2007

Prin sentința penală nr. 793

din 22 decembrie 2006 a Tribunalului Timiș, inculpatul G.C. a fost

condamnat la un an închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie

prevăzută în art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c)

C. pen., cu aplicarea art. 74-76 C. pen.

Prima instanță a reținut

că inculpatul, la 17 iunie 2006, orele 22.00, în timp ce se deplasa pe o

stradă, s-a apropiat și a smuls de la gâtul părții

vătămate O.I. telefonul mobil legat cu un șnur.

Săvârșirea faptei,

observată de martora G. N., care îl cunoștea pe inculpat, a fost

recunoscută de către acesta în cursul urmăririi penale.

Prin decizia penală nr. 43/A din

19 februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, a fost respins ca nefondat

apelul procurorului, prin care s-a solicitat înlăturarea

circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei.

Împotriva acestei decizii, procurorul a

declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., cu motivarea că instanțele nu au indicat

concret care sunt împrejurările ce au fost reținute ca

circumstanțe atenuante și nici nu au motivat reținerea acestora,

precum și că actele și lucrările dosarului nu

justifică reținerea tuturor circumstanțelor atenuante prevăzute

în art. 74 C. pen., inculpatul având antecedente penale, iar prejudiciul

nefiind reparat.

Recursul este fondat.

În conformitate cu dispozițiile

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt

supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în

raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele

prevăzute de lege.

Circumstanțele

atenuante constituie, potrivit art. 76 C. pen., împrejurări care

atenuează răspunderea penală.

Împrejurările

care pot constitui circumstanțe atenuante sunt prevăzute în art. 74

C. pen., iar potrivit art. 79 din același cod orice împrejurare

reținută ca circumstanță atenuantă trebuie

arătată în hotărâre.

Obligația

instituită prin art. 79 C. pen. își are rațiunea în caracterul

de excepție al unor astfel de împrejurări ce au ca efect reducerea

obligatorie a pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de textul

incriminator al faptei.

În sensul

art. 79 C. pen., a arăta în hotărâre împrejurările reținute

ca circumstanțe atenuante impune instanței atât indicarea

expresă a textului legal care prevede respectiva circumstanță

atenuantă, după caz, art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.

ori art. 74 alin. (2) C. pen., cât și menționarea expresă a

împrejurării respective și motivarea acesteia prin trimiterea la

probele, actele și lucrările dosarului.

Exprimările

generale, nemotivarea sau motivarea generică a împrejurărilor

reținute ca circumstanțe atenuante și neîncadrarea acestora în

textul legal în care se regăsesc, nu sunt de natură a răspunde

exigențelor art. 79 C. pen.

În

motivarea sentinței se menționează că inculpatul a

săvârșit fapta din cauza lipsei mijloacelor materiale, dar și a

lipsei unor preocupări utile din punct de vedere social, că nu a

beneficiat de nicio protecție socială din partea statului și

că a recunoscut și regretat fapta comisă, astfel că se

impune a se acorda circumstanțele atenuante prevăzute în art. 74 C.

pen.

Pretinsa

lipsă a mijloacelor materiale și a unor preocupări utile din punct

de vedere social nu sunt împrejurări care justifică

săvârșirea infracțiunilor, cu atât mai puțin a

infracțiunii de tâlhărie, și nu sunt de natură a justifica

reținerea lor ca circumstanțe atenuante.

În lipsa

unei argumentări bazată pe dispoziții legale, care să

depășească limita unei simple afirmații, este

fără temei legal și reținerea ca circumstanță

atenuantă a pretinsei lipsiri a inculpatului de protecție

socială din partea statului.

Prima

instanță reține și sinceritatea inculpatului.

Recunoașterea faptei de către inculpat a avut loc numai în cursul

urmăririi penale, însă în cursul judecății inculpatul a

refuzat să dea declarații.

Nefavorabile inculpatului sunt și

aspectele menționate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de

probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.

Sinceritatea inculpatului în cursul

procesului penal (parțială - numai în cursul urmăririi penale),

care va fi reținută de către Înalta Curte de Casație

și Justiție în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu este de

natură a justifica o reducere importantă a pedepsei în

condițiile în care acesta, potrivit fișei de cazier, este cunoscut cu

antecedente penale.

Față de considerentele ce

preced, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul

declarat de procuror a fost admis, iar în rejudecare a fost majorată

pedeapsa aplicată inculpatului la 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în

art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.