ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2002/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 557/ D din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 8728/1/2006, s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în art. 322 C. pen. În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. A fost condamnat inculpatul P.D. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.

și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., în condițiile și pe durata art. 71 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 86 2 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 6 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, iar în temeiul art. 86 3 C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte din trei în trei luni, în ziua de 20 din a treia lună sau în ziua lucrătoare imediat următoare la S.P.V.R.S.I.; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă. S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri Serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea de 24 ore de la 2 februarie 2005. În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C.R.P. și a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 1853,92 lei, reprezentând despăgubiri civile și 5000 lei daune morale către aceasta. În temeiul art. 14, 346 C. proc.

pen., art. 998 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/1996 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul municipal Moinești și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia 196,5 lei cheltuieli de spitalizare; s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanță Bacău și a fost obligat inculpatul să plătească suma de 247 lei, reprezentând contravaloarea transportului cu ambulanța; s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul clinic de urgență nr. 3 lași și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 210 lei cheltuieli de spitalizare. Conform art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 1500 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt: În seara zilei de 8 noiembrie 2003, în fata discotecii din comuna Izvoru Berheciului, județul Bacău a avut loc un conflict între un grup de persoane în care s-au aflat partea vătămată C.P.R., numiții G.C. și U.C., inculpatul P.D. și fratele acestuia, P.C., precum și alte persoane. Mai întâi, P.C. a fost lovit cu pumnii și picioarele de către G.C. și partea vătămată, după care la locul conflictului, alertat de alte persoane, a sosit inculpatul P.D. Acesta, împreună cu fratele său au ripostat și au lovit pe G.C. și U.C., fiind loviți la rândul lor de aceste persoane, după care inculpatul P.D. a lovit partea vătămată mai întâi cu un țăruș, după care, cu picioarele, în special în zona capului.

În urma acestei agresiuni, partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral și facial, hematoame intracerebrale, hematom subdural și edem cerebral difuz, în evoluția căruia au intervenit crize convulsive și hemipareză dreapta. Aceste leziuni au necesitat pentru vindecare 75 - 80 zile de îngrijiri medicale și au fost de natură să pună în primejdie viața victimei. La stabilirea stării de fapt, instanța de fond a avut în vedere declarațiile părții vătămate C.P.R., declarațiile martorilor P.N., C.L., G.R., A.L. și S.C., declarațiile inculpatului și raportul de expertiză medico-legală nr. S/6703/2004 al I.M.L. lași, adresele C.A.S. lași, acte medicale. Instanța a mai reținut că inculpatul a acționat sub imperiul unei puternice emoții produse de agresarea fratelui său, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

A mai reținut că în timpul conflictului inculpatul a fost la rândul său agresat de către U.C., suferind un politraumatism cu hematom temporal stâng și fractură maleolă, leziuni ce au necesitat 120 - 130 zile de îngrijiri medicale. Față de U.C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 182 C. pen., apreciindu-se că acesta a acționat în condițiile art. 44 alin. (1) C. pen., deoarece a vrut să împiedice atacul inculpatului asupra victimei. Instanța de fond a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în art. 322 C. pen., întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare, din probele dosarului rezultă cu certitudine că cel care l-a agresat pe partea vătămată este inculpatul.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul P.C. În motivele sale de apel parchetul a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate, întrucât instanța în mod eronat a reținut prevederile art. 76 lit. b) C. pen., privind reducerea pedepsei închisorii ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, în cauză fiind aplicabil prevăzută art. 76 alin. (2) C. pen.

De asemenea, instanța a reținut în mod eronat prevăzută art. 74 lit. b) și c) C. pen., întrucât din probele administrate (declarațiile martorilor G.R., A.L., P.N., C.L., D.S.C., raportul de expertiză medico-legal), rezultă că inculpatul a comis fapta prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., însă acesta a avut o atitudine constantă de negare a săvârșirii faptei, susținând că nu a lovit partea vătămată cu un par din lemn și a încercat să denatureze adevărul, afirmând că partea vătămată a încercat să îl lovească, însă în acel moment s-a dezechilibrat și a căzut, izbindu-se de asfalt. Față de greșita reținere a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen., s-a considerat că modalitatea de executare a pedepsei „în condițiile suspendării sub supraveghere”, prevăzută de art. 86 1 și urm. C. pen., este neoportună.

Inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe, invocând nevinovăția sa, față de fapta pentru care este acuzat. Apelantul inculpat a arătat că nu a lovit partea vătămată, leziunile suferite de aceasta, se datorează unei autoaccidentări prin cădere, consumată în momentul desfășurării conflictului ivit între cele două părți. Prin decizia penală nr. 24 din 5 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, au fost admise apelurile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și inculpatul P.D., a desființat sentința apelată în parte și rejudecând în fond, a dispus înlăturarea dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen. și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., dând efect circumstanțelor atenuante.

A înlăturat circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. A mai înlăturat dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Împotriva deciziei din apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.D. Recursul nu a fost motivat în scris, iar în motivele susținute oral de apărătorul din oficiu desemnat pentru inculpat, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și 18 C. proc. pen., susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor, iar în situația în care ar fi fost audiați martorii solicitați de inculpat, starea de fapt stabilită ar fi dus la pronunțarea altei soluții.

A mai susținut că primele instanțe au comis o gravă eroare de fapt, întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat, motiv pentru car a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Recursul este nefondat. Cu referire la primul motiv de recurs care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., instanța de recurs constată că formularea acestui motiv de recurs este foarte generală și nu se indică care este proba asupra căreia instanța nu s-a pronunțat. Examinând dosarul instanței de fond și al instanței de apel, se reține că singurii martori solicitați de inculpat în apărare, D.C. și F.R. au fost audiați la instanța de fond, iar declarațiile lor au fost analizate împreună cu celelalte probe de la dosar.

Faptul că instanța a înlăturat apărarea inculpatului potrivit căreia, partea vătămată a încercat să-l lovească cu picioarele, iar în acel moment s-a dezechilibrat și a căzut, nu echivalează cu o nepronunțare. Primele instanțe au reținut că această apărare a inculpatului se bazează doar pe acel martor F.R., a cărei declarație a fost contrazisă de declarațiile martorilor oculari G.R.B. și A.L., neimplicați în conflict, care i-au văzut pe cei doi frați P. înarmați cu țărușii smulși de pe marginea drumului, de declarațiile părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor P.N. și C.L., din care rezultă că partea vătămată a fost lovită de inculpat cu un țăruș în cap. Rezultă astfel că primul motiv de recurs este nefondat, întrucât instanțele s-au pronunțat asupra tuturor cererilor formulate de inculpat și au analizat amănunțit toate probele administrate în cauză din a căror coroborare au reținut o corectă stare de fapt.

Instanțele au reținut atât vinovăția inculpatului cât și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., constatând că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de faptul că fratele lui, P.C. a fost lovit și a căzut la pământ, de unde a fost ridicat de martorul G.R.B. Rezultă astfel că instanțele au valorificat toate circumstanțele în care a fost comisă fapta de către inculpat, neidentificându-se nici o greșală în stabilirea vinovăției inculpatului, care să justifice achitarea acestuia. Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că decizia recurată este temeinică și legală sub toate aspectele, urmând ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă recursul inculpatului P.D., ca nefondat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P. D., împotriva deciziei penale nr. 24 din 05 februarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2008.