ÎCCJ, decizie (scj.ro #84198)

Judecător care a luat parte la soluționarea unei cauze. Inexistența cazului de incompatibilitate. Investigator sub acoperire. Limitele activității Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Incompatibilitatea și recuzarea Indice alfabetic: Drept procesual penal - incompatibilitate - investigator sub acoperire C. proc. pen., art. 47 alin. (1), art. 68 alin. (2) 1. Potrivit art. 47 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac. Pentru existența acestui caz de incompatibilitate este necesar ca judecătorul să fi luat parte la soluționarea cauzei, în sensul stabilirii existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată prin una dintre soluțiile prevăzută în art. 345 alin. (1) C. proc.

pen., de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal. În consecință, nu există cazul de incompatibilitate prevăzut în art. 47 alin. (1) C. proc. pen., dacă judecătorul care a luat parte la judecata în primă instanță la trei termene în cadrul cărora au fost admise probe și s-a procedat la administrarea unor probe, cauza nefiind soluționată în fond la niciunul dintre aceste termene, participă la judecarea aceleiași cauze în calea de atac a apelului. 2. Activitatea investigatorului sub acoperire nu poate consta în determinarea unei persoane să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale în scopul obținerii unei probe - interzisă prin dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc.

pen. -, ci numai în observarea modului în care se desfășoară activitatea infracțională și punerea la dispoziția organelor judiciare a datelor necesare pentru dovedirea faptelor și pentru tragerea la răspundere penală a făptuitorilor. Folosirea investigatorului sub acoperire în scopul surprinderii în flagrant delict a unei persoane pentru trafic de droguri nu constituie o încălcare a dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., dacă făptuitorul a luat hotărârea de a comite și a comis în mod repetat acțiuni specifice traficului de droguri, înainte de începerea activității investigatorului sub acoperire.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5269 din 6 noiembrie 2007 Prin sentința penală nr. 331/PI din 15 iulie 2007 a Tribunalului Timiș, în baza art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului I.M., iar în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului S.S. Analizând probele administrate, prima instanță a reținut că, în urma activităților de investigare efectuate pe linia prevenirii și combaterii traficului de droguri, organele de poliție din cadrul Direcției Poliției de Frontieră Timișoara au ajuns la concluzia că inculpatul I.M. și fratele acestuia, inculpatul S. S., săvârșeau fapte privind traficul de droguri de risc aduse din Franța.

Atât pentru descoperirea faptelor de natură infracțională comise de inculpați, cât și pentru identificarea altor persoane implicate în traficul de droguri, a fost introdus în cauză investigatorul sub acoperire C.M., pe baza autorizației emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și s-a autorizat ca acesta să procure droguri, pe baza autorizației emisă, de asemenea, de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara. La începutul lunii decembrie a anului 2005, inculpatul I.M. s-a deplasat în Franța, de unde a adus hașiș. Întors acasă, inculpatul a început să distribuie drogurile la diferiți consumatori, la prețul de 350.000 - 400.000 de lei/g.

La 17 decembrie 2005, investigatorul C.M. s-a întâlnit cu inculpatul I.M. și a primit de la acesta un baton de hașiș, în greutate de 2 g. Inculpatul i-a comunicat investigatorului ca îi va mai vinde hașiș la prețul de 300.000 - 350.000 de lei/g, iar a doua zi, la 18 decembrie 2005, inculpatul i-a predat investigatorului două batoane de hașiș, în greutate de 4-5 g, pentru care a plătit suma de 1.500.000 de lei. La 20 decembrie 2005, investigatorul a primit de la inculpat un baton de hașiș, în greutate de 18 g, pentru care a plătit suma de 6.300.000 de lei. Drogurile distribuite de inculpat investigatorului C.M. au fost predate organelor de anchetă. La începutul lunii ianuarie 2006, cei doi inculpați și investigatorul C. M. s-au întâlnit la un restaurant, iar inculpatul I.M.

i-a comunicat investigatorului că urmează să se deplaseze în Franța pentru a aduce hașiș și au convenit ca la întoarcerea în țară să se întâlnească în PunctuI de Trecere a Frontierei Nădlac unde îi va preda drogurile. Organele de urmărire penală au pus la dispoziția investigatorului suma de 3.000 de euro, compusă din șase bancnote de 500 de euro, sumă cu care investigatorul urma să cumpere droguri de la inculpatul I.M., la momentul în care acesta ajungea în țară. În dimineața zilei de 21 ianuarie 2006, inculpatul S.S. și investigatorul C.M. s-au deplasat cu un autoturism în PunctuI de Trecere a Frontierei Nădlac, unde, într-un local, s-au întâlnit cu inculpatul I.M. La scurt timp, inculpatul I.M.

și investigatorul C.M. au ieșit din local și s-au deplasat la autoturism, inculpatul punând o geantă în portbagaj, după care cei doi au intrat în local. Organele de urmărire penală au descins în local și i-au găsit pe inculpați la o masă, împreună cu investigatorul C.M. La percheziția efectuată în portbagajul mașini, în geantă, s-a găsit un cozonac ce conținea în interior 14 batoane de culoare verde închis . La percheziția corporală efectuată asupra inculpatului S.S. s-a găsit suma de 3.000 de euro, compusă din bancnote de 500 de euro. În urma examinării acestora, s-a constatat că aveau aceleași serii cu bancnotele marcate și predate investigatorului pentru cumpărarea de droguri. Întrebat fiind despre batoanele din geantă, inculpatul I.M.

a declarat că sunt hașiș. Batoanele au fost cântărite, rezultând cantitatea de 230 g, iar în raportul de constatare tehnico-științifică s-a arătat că acestea conțin cantitatea de 204 g rezină de cannabis. Prima instanță a reținut că fapta inculpatului I.M. de a aduce în țară, în mod repetat (decembrie 2005 și 21 ianuarie 2006), droguri de risc (hașiș) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceluiași inculpat de a distribui, în mod repetat, droguri de risc (hașiș) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tribunalul Timiș a mai reținut că fapta inculpatului S.S., care a asistat de mai multe ori la distribuirea drogurilor de către coinculpat, a cântărit drogurile care urmau să fie distribuite, a încasat (la 21 ianuarie 2006) sumele de bani rezultate din traficul de droguri și a distribuit droguri martorului P.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, prin decizia nr. 161/A din 13 septembrie 2007, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații I.M.

și S.S. împotriva sentinței penale nr. 331/PI din 15 iulie 2007. Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpații au formulat recurs. Prin motivele de recurs, inculpații au criticat hotărârile pronunțate în cauză, susținând, între altele, că cercetarea judecătorească s-a efectuat cu încălcarea principiului continuității, iar hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor referitoare la incompatibilitatea judecătorului în raport cu faptul că magistratul L.B. s-a pronunțat în cauză atât în primă instanță, cât și în instanța de apel. În plus, inculpatul I.M. a arătat că a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa la stăruințele investigatorului sub acoperire, care l-a determinat să introducă în țară droguri și să le valorifice.

Recursurile formulate nu sunt fondate. Potrivit art. 292 alin. (2) C. proc. pen., text de lege care în opinia inculpaților a fost încălcat de instanțe, completul de judecată trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei, dar când aceasta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor. Din acest text de lege rezultă că încălcarea prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc. pen., referitor la continuitatea completului de judecată, atrage casarea hotărârii în temeiul art. 385 9 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., când după începerea dezbaterilor au intervenit schimbări în compunerea completului de judecată. Ori, în cauză, se constată că nu au fost încălcate dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc.

pen., în condițiile în care, deși pe parcursul cercetării judecătorești a fost schimbat completul de judecată, acesta nu s-a mai schimbat din momentul începerii dezbaterilor, când au fost puse concluzii asupra fondului cauzei, fiind asigurată astfel cerința legii. Cu alte cuvinte, în cauză, judecătorul care a pronunțat sentința recurată a fost judecătorul care a participat la dezbateri, fiind respectată, în acest fel, continuitatea completului de judecată. Existența unui caz de incompatibilitate atrage, de asemenea, casarea hotărârii în temeiul art. 385 9 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. Există un caz de incompatibilitate care atrage casarea hotărârii, dacă judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauzei a participat la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac.

Pentru a opera acest caz de incompatibilitate este necesar ca judecătorul să fi luat parte la „soluționarea” cauzei, în sensul stabilirii existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție prevăzută în art. 345 alin. (1) C. proc. pen., de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal. Ori, în speță, împrejurarea că judecătorul L.B. a participat, în primă instanță, numai la trei termene de judecată, în cadrul cărora au fost admise probe și s-a procedat la administrarea unor probe, nu echivalează cu soluționarea în fond a cauzei și nu constituie un caz de incompatibilitate în sensul prevăzut în art. 47 alin. (1) C. proc. pen., care să atragă imposibilitatea participării judecătorului la judecarea acestei cauze în calea de atac a apelului.

Susținerea inculpatului I.M., în sensul că a săvârșit infracțiunile fiind determinat de investigatorul sub acoperire C.M., este nefondată. Astfel, după cum rezultă din textele legale, rolul investigatorului sub acoperire nu este acela de a determina săvârșirea de infracțiuni pentru a obține probe, ci numai de a observa modul cum se desfășoară activitatea infracțională și de a pune la dispoziția organelor judiciare datele necesare pentru dovedirea faptelor și pentru tragerea la răspundere a făptuitorilor. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că folosirea, în cauză, a investigatorului sub acoperire, în scopul surprinderii în flagrant delict a inculpatului I.M., nu constituie o încălcare a prevederilor art. 68 alin. (2) C. proc.

pen., potrivit cărora este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe, atâta timp cât inculpatul a luat hotărârea să comită și a comis în mod repetat acțiuni specifice traficului de droguri (atât prin introducerea în țară, cât și prin punerea în vânzare a drogurilor de risc), înainte de a se fi întâlnit cu investigatorul sub acoperire. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpați au fost respinse, ca nefondate.