ÎCCJ, decizie (scj.ro #84198)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84198) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Judecător

care a luat parte la soluționarea unei cauze. Inexistența cazului de

incompatibilitate. Investigator sub acoperire. Limitele

activității

Cuprins pe

materii:

Drept procesual penal. Partea generală.

Competența. Incompatibilitatea și recuzarea

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

-

incompatibilitate

-

investigator

sub acoperire

C. proc. pen.,

art. 47

alin. (1), art. 68 alin. (2)

judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu poate

participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac. Pentru

existența acestui caz de incompatibilitate este necesar ca judecătorul

să fi luat parte la soluționarea cauzei, în sensul stabilirii

existenței faptei și vinovăției inculpatului,

finalizată prin una dintre soluțiile prevăzută în art. 345

alin. (1) C. proc. pen., de condamnare, achitare sau încetare a procesului

penal. În consecință, nu există cazul de incompatibilitate

prevăzut în art. 47 alin. (1) C. proc. pen., dacă judecătorul

care a luat parte la judecata în primă instanță la trei termene

în cadrul cărora au fost admise probe și s-a procedat la

administrarea unor probe, cauza nefiind soluționată în fond la

niciunul dintre aceste termene, participă la judecarea aceleiași

cauze în calea de atac a apelului.

consta în determinarea unei persoane să săvârșească sau

să continue săvârșirea unei fapte penale în scopul

obținerii unei probe - interzisă prin dispozițiile art. 68 alin.

(2) C. proc. pen. -, ci numai în observarea modului în care se

desfășoară activitatea infracțională și punerea la

dispoziția organelor judiciare a datelor necesare pentru dovedirea

faptelor și pentru tragerea la răspundere penală a

făptuitorilor. Folosirea investigatorului sub acoperire în scopul

surprinderii în flagrant delict a unei persoane pentru trafic de droguri nu

constituie o încălcare a dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc.

pen., dacă făptuitorul a luat hotărârea de a comite și a

comis în mod repetat acțiuni specifice traficului de droguri, înainte de

începerea activității investigatorului sub acoperire.

I.C.C.J., secția penală, decizia

nr. 5269 din 6 noiembrie 2007

Prin sentința penală nr. 331/PI din 15 iulie

2007 a Tribunalului Timiș, în baza art. 2 alin. (1) și art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus

condamnarea inculpatului I.M., iar în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului S.S.

Analizând probele administrate, prima instanță

a reținut că, în  urma activităților de investigare

efectuate pe linia prevenirii și combaterii traficului de droguri,

organele de poliție din cadrul Direcției Poliției de

Frontieră Timișoara au ajuns la concluzia că inculpatul I.M.

și fratele acestuia, inculpatul S.

S.,

săvârșeau fapte privind traficul de droguri de risc aduse din

Franța.

Atât pentru descoperirea faptelor de natură

infracțională comise de inculpați, cât și pentru

identificarea altor persoane implicate în traficul de droguri, a fost

introdus în cauză investigatorul sub

acoperire C.M., pe baza autorizației emisă de

Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism

- Serviciul Teritorial

Timișoara și s-a autorizat ca acesta să procure droguri, pe baza

autorizației emisă, de asemenea, de

Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

- Serviciul Teritorial

Timișoara.

La începutul lunii decembrie a

anului 2005, inculpatul I.M. s-a

deplasat în

Franța, de unde a adus hașiș. Întors acasă, inculpatul a

început să

distribuie drogurile la diferiți consumatori, la

prețul de 350.000 - 400.000 de lei/g.

La 17 decembrie 2005, investigatorul C.M. s-a întâlnit cu

inculpatul I.M. și a primit de la acesta

un

baton de hașiș, în greutate de 2 g. Inculpatul

i-a comunicat

investigatorului

ca îi va

mai vinde

hașiș la prețul de 300.000 - 350.000 de lei/g,

iar a doua zi, la 18 decembrie 2005,

inculpatul

i-a predat investigatorului două batoane de hașiș,

în greutate de 4-5 g, pentru care a plătit

suma de 1.500.000 de lei.

La 20 decembrie 2005, investigatorul a primit de la

inculpat un

baton de hașiș, în

greutate de 18 g, pentru care a plătit suma de 6.300.000 de

lei.

Drogurile distribuite de inculpat investigatorului C.M. au fost predate

organelor de anchetă.

La începutul lunii ianuarie 2006, cei doi inculpați

și investigatorul C.

M. s-au întâlnit

la un restaurant, iar

inculpatul I.M. i-a comunicat investigatorului

că urmează să se deplaseze în Franța pentru a aduce

hașiș

și au convenit ca la

întoarcerea în țară să se întâlnească

în PunctuI de

Trecere a Frontierei Nădlac unde îi va preda drogurile. Organele de

urmărire penală au pus la dispoziția investigatorului

suma de 3.000 de euro, compusă din șase

bancnote de 500 de euro, sumă cu care investigatorul urma să cumpere

droguri de

la inculpatul I.M., la

momentul în care acesta ajungea în țară.

În dimineața zilei de 21 ianuarie 2006,

inculpatul S.S. și investigatorul C.M. s-au

deplasat cu un

autoturism în PunctuI de Trecere a Frontierei Nădlac, unde, într-un local,

s-au întâlnit cu inculpatul I.M.

La scurt

timp, inculpatul I.M. și investigatorul C.M.

au ieșit din local și s-au deplasat la

autoturism, inculpatul punând o geantă în

portbagaj, după care

cei doi au intrat în local.

Organele de urmărire penală au descins în local și i-au

găsit pe inculpați la o masă, împreună cu investigatorul

C.M. La percheziția

efectuată în

portbagajul mașini, în geantă, s-a găsit un cozonac ce

conținea în interior

14 batoane

de

culoare verde închis

. La percheziția corporală efectuată

asupra inculpatului S.S. s-a găsit suma de 3.000 de euro, compusă din

bancnote de 500 de euro. În urma examinării acestora, s-a constatat

că aveau aceleași serii cu bancnotele marcate și predate

investigatorului pentru cumpărarea de droguri. Întrebat fiind despre

batoanele din geantă, inculpatul I.M. a declarat că sunt

hașiș. Batoanele au fost cântărite, rezultând cantitatea de 230

g, iar

în raportul de

constatare tehnico-științifică

s-a

arătat că acestea conțin cantitatea de 204 g rezină de

cannabis.

Prima instanță a reținut

că fapta inculpatului I.M. de a aduce în

țară, în mod

repetat (decembrie 2005 și 21 ianuarie 2006), droguri de risc

(hașiș)

întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de

droguri

de risc, în formă continuată, prevăzută în

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a

distribui, în mod repetat,

droguri de risc (hașiș)

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de droguri de risc, în formă

continuată, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tribunalul Timiș a mai reținut că fapta

inculpatului S.S., care a asistat de mai multe ori la distribuirea drogurilor

de către coinculpat, a

cântărit

drogurile care urmau să fie distribuite, a încasat (la 21 ianuarie 2006)

sumele de bani rezultate din traficul de droguri și a distribuit droguri

martorului

P.A. întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri

de

risc, în formă continuată, prevăzută în art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea de Apel Timișoara, Secția penală,

prin decizia nr. 161/A din 13 septembrie 2007, conform art. 379 pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații

I.M. și S.S. împotriva sentinței penale nr. 331/PI din 15 iulie 2007.

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

inculpații au formulat recurs. Prin motivele de recurs, inculpații au

criticat hotărârile pronunțate în cauză, susținând, între

altele, că cercetarea judecătorească s-a efectuat cu

încălcarea principiului continuității, iar hotărârile au

fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor referitoare la

incompatibilitatea judecătorului în raport cu faptul că magistratul

L.B. s-a pronunțat în cauză atât în primă instanță,

cât și în instanța de apel.

În plus,

inculpatul I.M. a arătat că a săvârșit infracțiunile

reținute în sarcina sa la stăruințele investigatorului sub

acoperire, care l-a determinat să introducă în țară droguri

și să le valorifice.

Recursurile formulate nu sunt fondate.

Potrivit

art. 292 alin. (2) C. proc. pen., text de lege care în opinia

inculpaților a fost încălcat de instanțe, completul de

judecată trebuie să rămână același în tot cursul

judecării cauzei, dar când aceasta nu este posibil, completul se poate

schimba până la începerea dezbaterilor.

Din

acest text de lege rezultă că încălcarea prevederilor art. 292

alin. (2) C. proc. pen., referitor la continuitatea completului de

judecată, atrage casarea hotărârii în temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., când după începerea dezbaterilor au

intervenit schimbări în compunerea completului de judecată.

Ori, în

cauză, se constată că nu au fost încălcate

dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. pen., în condițiile în care,

deși pe parcursul cercetării judecătorești a fost schimbat

completul de judecată, acesta nu s-a mai schimbat din momentul începerii

dezbaterilor, când au fost puse concluzii asupra fondului cauzei, fiind

asigurată astfel cerința legii.

Cu alte

cuvinte, în cauză, judecătorul care a pronunțat sentința

recurată a fost judecătorul care a participat la dezbateri, fiind

respectată, în acest fel, continuitatea completului de judecată.

Existența unui caz de incompatibilitate atrage, de asemenea,  casarea

hotărârii în temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 3 C. proc. pen.

Există un caz de incompatibilitate care atrage casarea

hotărârii, dacă judecătorul care a luat parte la

soluționarea unei cauzei a participat la judecarea aceleiași cauze

într-o cale de atac.

Pentru a opera acest caz de incompatibilitate este necesar ca

judecătorul să fi luat parte la „soluționarea” cauzei, în sensul

stabilirii existenței faptei și vinovăției inculpatului,

finalizată printr-o soluție prevăzută în art. 345 alin. (1)

C. proc. pen., de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

Ori, în speță, împrejurarea că judecătorul L.B. a

participat, în primă instanță, numai la trei termene de

judecată, în cadrul cărora au fost admise probe și s-a procedat

la administrarea unor probe, nu echivalează cu soluționarea în fond a

cauzei și nu constituie un caz de incompatibilitate în sensul

prevăzut în art. 47 alin. (1) C. proc. pen., care să atragă

imposibilitatea participării judecătorului la judecarea acestei cauze

în calea de atac a apelului.

Susținerea inculpatului I.M., în sensul că a săvârșit

infracțiunile fiind determinat de investigatorul sub acoperire C.M., este

nefondată.

Astfel,

după cum rezultă din textele legale, rolul investigatorului sub

acoperire nu este acela de a determina săvârșirea de infracțiuni

pentru a obține probe, ci numai de a observa modul cum se desfășoară

activitatea infracțională și de a pune la dispoziția

organelor judiciare datele necesare pentru dovedirea faptelor și pentru

tragerea la răspundere a făptuitorilor.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că

folosirea, în cauză, a investigatorului sub acoperire, în scopul

surprinderii în flagrant delict a inculpatului I.M., nu constituie o

încălcare a prevederilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., potrivit

cărora este oprit a determina o persoană să săvârșească

sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul

obținerii unei probe, atâta timp cât inculpatul a luat hotărârea

să comită și a comis în mod repetat acțiuni specifice

traficului de droguri (atât prin introducerea în țară, cât și

prin punerea în vânzare a drogurilor de risc), înainte de a se fi întâlnit cu

investigatorul sub acoperire.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpați au fost

respinse, ca nefondate.