ÎCCJ, decizie (scj.ro #84198)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84198) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Judecător
care a luat parte la soluționarea unei cauze. Inexistența cazului de
incompatibilitate. Investigator sub acoperire. Limitele
activității
Cuprins pe
materii:
Drept procesual penal. Partea generală.
Competența. Incompatibilitatea și recuzarea
Indice
alfabetic:
Drept procesual penal
-
incompatibilitate
-
investigator
sub acoperire
C. proc. pen.,
art. 47
alin. (1), art. 68 alin. (2)
Potrivit art. 47 alin. (1) C. proc. pen.,
judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu poate
participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac. Pentru
existența acestui caz de incompatibilitate este necesar ca judecătorul
să fi luat parte la soluționarea cauzei, în sensul stabilirii
existenței faptei și vinovăției inculpatului,
finalizată prin una dintre soluțiile prevăzută în art. 345
alin. (1) C. proc. pen., de condamnare, achitare sau încetare a procesului
penal. În consecință, nu există cazul de incompatibilitate
prevăzut în art. 47 alin. (1) C. proc. pen., dacă judecătorul
care a luat parte la judecata în primă instanță la trei termene
în cadrul cărora au fost admise probe și s-a procedat la
administrarea unor probe, cauza nefiind soluționată în fond la
niciunul dintre aceste termene, participă la judecarea aceleiași
cauze în calea de atac a apelului.
Activitatea investigatorului sub acoperire nu poate
consta în determinarea unei persoane să săvârșească sau
să continue săvârșirea unei fapte penale în scopul
obținerii unei probe - interzisă prin dispozițiile art. 68 alin.
(2) C. proc. pen. -, ci numai în observarea modului în care se
desfășoară activitatea infracțională și punerea la
dispoziția organelor judiciare a datelor necesare pentru dovedirea
faptelor și pentru tragerea la răspundere penală a
făptuitorilor. Folosirea investigatorului sub acoperire în scopul
surprinderii în flagrant delict a unei persoane pentru trafic de droguri nu
constituie o încălcare a dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc.
pen., dacă făptuitorul a luat hotărârea de a comite și a
comis în mod repetat acțiuni specifice traficului de droguri, înainte de
începerea activității investigatorului sub acoperire.
I.C.C.J., secția penală, decizia
nr. 5269 din 6 noiembrie 2007
Prin sentința penală nr. 331/PI din 15 iulie
2007 a Tribunalului Timiș, în baza art. 2 alin. (1) și art. 3 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus
condamnarea inculpatului I.M., iar în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului S.S.
Analizând probele administrate, prima instanță
a reținut că, în urma activităților de investigare
efectuate pe linia prevenirii și combaterii traficului de droguri,
organele de poliție din cadrul Direcției Poliției de
Frontieră Timișoara au ajuns la concluzia că inculpatul I.M.
și fratele acestuia, inculpatul S.
S.,
săvârșeau fapte privind traficul de droguri de risc aduse din
Franța.
Atât pentru descoperirea faptelor de natură
infracțională comise de inculpați, cât și pentru
identificarea altor persoane implicate în traficul de droguri, a fost
introdus în cauză investigatorul sub
acoperire C.M., pe baza autorizației emisă de
Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism
- Serviciul Teritorial
Timișoara și s-a autorizat ca acesta să procure droguri, pe baza
autorizației emisă, de asemenea, de
Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
- Serviciul Teritorial
Timișoara.
La începutul lunii decembrie a
anului 2005, inculpatul I.M. s-a
deplasat în
Franța, de unde a adus hașiș. Întors acasă, inculpatul a
început să
distribuie drogurile la diferiți consumatori, la
prețul de 350.000 - 400.000 de lei/g.
La 17 decembrie 2005, investigatorul C.M. s-a întâlnit cu
inculpatul I.M. și a primit de la acesta
un
baton de hașiș, în greutate de 2 g. Inculpatul
i-a comunicat
investigatorului
ca îi va
mai vinde
hașiș la prețul de 300.000 - 350.000 de lei/g,
iar a doua zi, la 18 decembrie 2005,
inculpatul
i-a predat investigatorului două batoane de hașiș,
în greutate de 4-5 g, pentru care a plătit
suma de 1.500.000 de lei.
La 20 decembrie 2005, investigatorul a primit de la
inculpat un
baton de hașiș, în
greutate de 18 g, pentru care a plătit suma de 6.300.000 de
lei.
Drogurile distribuite de inculpat investigatorului C.M. au fost predate
organelor de anchetă.
La începutul lunii ianuarie 2006, cei doi inculpați
și investigatorul C.
M. s-au întâlnit
la un restaurant, iar
inculpatul I.M. i-a comunicat investigatorului
că urmează să se deplaseze în Franța pentru a aduce
hașiș
și au convenit ca la
întoarcerea în țară să se întâlnească
în PunctuI de
Trecere a Frontierei Nădlac unde îi va preda drogurile. Organele de
urmărire penală au pus la dispoziția investigatorului
suma de 3.000 de euro, compusă din șase
bancnote de 500 de euro, sumă cu care investigatorul urma să cumpere
droguri de
la inculpatul I.M., la
momentul în care acesta ajungea în țară.
În dimineața zilei de 21 ianuarie 2006,
inculpatul S.S. și investigatorul C.M. s-au
deplasat cu un
autoturism în PunctuI de Trecere a Frontierei Nădlac, unde, într-un local,
s-au întâlnit cu inculpatul I.M.
La scurt
timp, inculpatul I.M. și investigatorul C.M.
au ieșit din local și s-au deplasat la
autoturism, inculpatul punând o geantă în
portbagaj, după care
cei doi au intrat în local.
Organele de urmărire penală au descins în local și i-au
găsit pe inculpați la o masă, împreună cu investigatorul
C.M. La percheziția
efectuată în
portbagajul mașini, în geantă, s-a găsit un cozonac ce
conținea în interior
14 batoane
de
culoare verde închis
. La percheziția corporală efectuată
asupra inculpatului S.S. s-a găsit suma de 3.000 de euro, compusă din
bancnote de 500 de euro. În urma examinării acestora, s-a constatat
că aveau aceleași serii cu bancnotele marcate și predate
investigatorului pentru cumpărarea de droguri. Întrebat fiind despre
batoanele din geantă, inculpatul I.M. a declarat că sunt
hașiș. Batoanele au fost cântărite, rezultând cantitatea de 230
g, iar
în raportul de
constatare tehnico-științifică
s-a
arătat că acestea conțin cantitatea de 204 g rezină de
cannabis.
Prima instanță a reținut
că fapta inculpatului I.M. de a aduce în
țară, în mod
repetat (decembrie 2005 și 21 ianuarie 2006), droguri de risc
(hașiș)
întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de
droguri
de risc, în formă continuată, prevăzută în
art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiași inculpat de a
distribui, în mod repetat,
droguri de risc (hașiș)
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic
de droguri de risc, în formă
continuată, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Tribunalul Timiș a mai reținut că fapta
inculpatului S.S., care a asistat de mai multe ori la distribuirea drogurilor
de către coinculpat, a
cântărit
drogurile care urmau să fie distribuite, a încasat (la 21 ianuarie 2006)
sumele de bani rezultate din traficul de droguri și a distribuit droguri
martorului
P.A. întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri
de
risc, în formă continuată, prevăzută în art. 2 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Curtea de Apel Timișoara, Secția penală,
prin decizia nr. 161/A din 13 septembrie 2007, conform art. 379 pct. 1 lit. b)
C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații
I.M. și S.S. împotriva sentinței penale nr. 331/PI din 15 iulie 2007.
Împotriva acestei decizii, în termen legal,
inculpații au formulat recurs. Prin motivele de recurs, inculpații au
criticat hotărârile pronunțate în cauză, susținând, între
altele, că cercetarea judecătorească s-a efectuat cu
încălcarea principiului continuității, iar hotărârile au
fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor referitoare la
incompatibilitatea judecătorului în raport cu faptul că magistratul
L.B. s-a pronunțat în cauză atât în primă instanță,
cât și în instanța de apel.
În plus,
inculpatul I.M. a arătat că a săvârșit infracțiunile
reținute în sarcina sa la stăruințele investigatorului sub
acoperire, care l-a determinat să introducă în țară droguri
și să le valorifice.
Recursurile formulate nu sunt fondate.
Potrivit
art. 292 alin. (2) C. proc. pen., text de lege care în opinia
inculpaților a fost încălcat de instanțe, completul de
judecată trebuie să rămână același în tot cursul
judecării cauzei, dar când aceasta nu este posibil, completul se poate
schimba până la începerea dezbaterilor.
Din
acest text de lege rezultă că încălcarea prevederilor art. 292
alin. (2) C. proc. pen., referitor la continuitatea completului de
judecată, atrage casarea hotărârii în temeiul art. 385
9
alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., când după începerea dezbaterilor au
intervenit schimbări în compunerea completului de judecată.
Ori, în
cauză, se constată că nu au fost încălcate
dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. pen., în condițiile în care,
deși pe parcursul cercetării judecătorești a fost schimbat
completul de judecată, acesta nu s-a mai schimbat din momentul începerii
dezbaterilor, când au fost puse concluzii asupra fondului cauzei, fiind
asigurată astfel cerința legii.
Cu alte
cuvinte, în cauză, judecătorul care a pronunțat sentința
recurată a fost judecătorul care a participat la dezbateri, fiind
respectată, în acest fel, continuitatea completului de judecată.
Existența unui caz de incompatibilitate atrage, de asemenea, casarea
hotărârii în temeiul art. 385
9
alin. (1) pct. 3 C. proc. pen.
Există un caz de incompatibilitate care atrage casarea
hotărârii, dacă judecătorul care a luat parte la
soluționarea unei cauzei a participat la judecarea aceleiași cauze
într-o cale de atac.
Pentru a opera acest caz de incompatibilitate este necesar ca
judecătorul să fi luat parte la „soluționarea” cauzei, în sensul
stabilirii existenței faptei și vinovăției inculpatului,
finalizată printr-o soluție prevăzută în art. 345 alin. (1)
C. proc. pen., de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
Ori, în speță, împrejurarea că judecătorul L.B. a
participat, în primă instanță, numai la trei termene de
judecată, în cadrul cărora au fost admise probe și s-a procedat
la administrarea unor probe, nu echivalează cu soluționarea în fond a
cauzei și nu constituie un caz de incompatibilitate în sensul
prevăzut în art. 47 alin. (1) C. proc. pen., care să atragă
imposibilitatea participării judecătorului la judecarea acestei cauze
în calea de atac a apelului.
Susținerea inculpatului I.M., în sensul că a săvârșit
infracțiunile fiind determinat de investigatorul sub acoperire C.M., este
nefondată.
Astfel,
după cum rezultă din textele legale, rolul investigatorului sub
acoperire nu este acela de a determina săvârșirea de infracțiuni
pentru a obține probe, ci numai de a observa modul cum se desfășoară
activitatea infracțională și de a pune la dispoziția
organelor judiciare datele necesare pentru dovedirea faptelor și pentru
tragerea la răspundere a făptuitorilor.
Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că
folosirea, în cauză, a investigatorului sub acoperire, în scopul
surprinderii în flagrant delict a inculpatului I.M., nu constituie o
încălcare a prevederilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., potrivit
cărora este oprit a determina o persoană să săvârșească
sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul
obținerii unei probe, atâta timp cât inculpatul a luat hotărârea
să comită și a comis în mod repetat acțiuni specifice
traficului de droguri (atât prin introducerea în țară, cât și
prin punerea în vânzare a drogurilor de risc), înainte de a se fi întâlnit cu
investigatorul sub acoperire.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct.
1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpați au fost
respinse, ca nefondate.