ÎCCJ, decizie (scj.ro #84302)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84302) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Plângere împotriva rezoluțiilor sau
ordonanțelor procurorului de
netrimitere
în judecată.
Admiterea plângerii, prin încheiere, și reținerea cauzei spre judecare.
Incompatibilitatea judecătorului care a pronunțat încheierea.
Consecințe
Cuprins pe materii:
Drept procesual
penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea contra măsurilor și actelor
de urmărire penală
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
- plângere împotriva rezoluțiilor
sau ordonanțelor procurorului de
netrimitere
în
judecată
- admiterea plângerii,
prin încheiere, și reținerea cauzei spre judecare
- incompatibilitatea
judecătorului care a pronunțat încheierea
C.
proc
.
pen
.,
art
. 278
1
Potrivit Deciziei
nr
.
XV
din 22 mai 2006 a
Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în
aplicarea dispozițiilor
art
. 278
1
alin.
(8)
lit
. c) C.
proc
.
pen
., judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea,
desființează rezoluția sau ordonanța atacată și reține cauza spre judecare,
apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea
cauzei, devine incompatibil să soluționeze fondul acesteia.
Dacă judecătorul care,
potrivit
art
. 278
1
alin. (8)
lit
. c) C.
proc
.
pen
., prin încheiere, a admis plângerea, a desființat
rezoluția sau ordonanța atacată și a reținut cauza spre judecare, a soluționat
fondul acesteia, deși devenise incompatibil, este incident cazul de casare
prevăzut în
art
. 385
9
alin. (1)
pct
. 3 C.
proc
.
pen
. În acest caz, vătămarea adusă prin încălcarea
dispozițiilor privind compunerea instanței nu poate fi înlăturată de instanța
de apel prin desființarea sentinței și reținerea cauzei spre
rejudecare
, ci numai prin trimiterea cauzei spre
rejudecare
la prima instanță.
I.C.C.J
., secția penală,
decizia
nr
. 4925 din 30 august 2006
Prin ordonanța
procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul
Brașov
,
nr
. 1345/P/2004 din 8 decembrie 2004, s-a dispus
scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului
A.P
.
pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în
art
.
250 și
art
. 254 C.
pen
.,
întrucât lipsește pericolul social al faptelor și, în consecință, aplicarea
unei amenzi administrative în sumă de 5.000.000 de lei învinuitului, precum și
confiscarea de la acesta a sumei de 50.000 de lei.
Prin ordonanța din 14 februarie 2005, prim-procurorul Parchetului de pe lângă
Tribunalul
Brașov
a respins plângerea formulată de
învinuit împotriva ordonanței
nr
. 1345/P/2004 din 8
decembrie 2004 și a infirmat, din oficiu, soluția, în vederea completării
acesteia cu pronunțarea unei soluții cu privire la infracțiunea de luare de
mită comisă de
P.C
. și a aplicării dispozițiilor
art
. 439 C.
proc
.
pen
. privind executarea confiscării speciale dispusă
împotriva învinuitului.
Prin încheierea de ședință din 12 mai 2005 pronunțată de Tribunalul
Brașov
, în baza
art
. 278
1
alin. (8)
lit
. c) C.
proc
.
pen
., a fost admisă plângerea formulată de
A.P
. împotriva ordonanței
nr
.
1354/P/2004 din 8 decembrie 2004, care a fost desființată, iar cauza a fost
reținută spre judecare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în
art
. 250 și
art
. 254 C.
pen
.
În considerentele încheierii s-a reținut că probele administrate în cursul
urmăririi penale și existente la dosarul cauzei sunt suficiente pentru
judecarea cauzei, fiind totuși necesar ca acestea să fie administrate
nemijlocit de instanță.
S-a mai reținut faptul că încheierea de desființare a ordonanței nu constituie
actul procesual de punere în mișcare a acțiunii penale, în acest caz plângerea
formulată pe calea
art
. 278
1
C.
proc
.
pen
. constituind și actul
prin care se pune în mișcare acțiunea penală.
În cauză au fost audiați inculpatul, partea vătămată-martor
R.N
.
și martorii
C.I
.,
I.M
.,
P.C
. și
G.F
.
Prin sentința penală
nr
. 635 din 19 decembrie 2005, Tribunalul
Brașov
, în baza
art
. 11
pct
. 2
lit
. a) raportat la
art
. 10 alin. (1)
lit
. b
1
)
C.
proc
.
pen
., a dispus
achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în
art
. 250 și
art
. 254 C.
pen
.
În baza
art
. 91
lit
. c) C.
pen
. s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter
administrativ a amenzii în cuantum de 250 RON, iar în baza
art
.
118
lit
. d) C.
pen
., s-a
dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a sumei de
50.000 de lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel procurorul și inculpatul.
Procurorul a solicitat admiterea apelului și, în urma
rejudecării
,
majorarea amenzii administrative la cuantumul stabilit de organul de urmărire
penală.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului și, în urma
rejudecării
,
achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în
art
.
254 C.
pen
., în temeiul
art
.
11
pct
. 2
lit
. a) raportat
la
art
. 10 alin. (1)
lit
.
a) C.
proc
.
pen
., iar
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în
art
. 250
C.
pen
., în temeiul
art
. 11
pct
. 2
lit
. a) raportat la
art
. 10 alin. (1)
lit
. d) ori
lit
. e) C.
proc
.
pen
.
Prin decizia penală
nr
. 145 din 15 mai 2006, Curtea
de Apel
Brașov
a admis apelurile declarate de
procuror și inculpat împotriva sentinței penale
nr
.
635 din 19 decembrie 2005 a Tribunalului
Brașov
pe
care a desființat-o, desființând în același timp și încheierea de ședință din
12 mai 2005.
Rejudecând
cauza, instanța a respins plângerea
formulată de învinuitul
A.P
. împotriva ordonanței
nr
. 1345/P/2004 din 8 decembrie 2004 a procurorului de la
Parchetul de pe lângă Tribunalul
Brașov
, pe care a
menținut-o.
Curtea de apel a apreciat că este greșită opinia primei instanței în sensul că,
în cazul reținerii cauzei spre judecare, conform
art
.
278
1
alin. (8)
lit
. c) C.
proc
.
pen
., acțiunea penală se
pune în mișcare prin plângerea formulată pe calea
art
.
278
1
alin. (1) din același cod.
Judecătorul care a pronunțat încheierea de admitere a plângerii și de reținere
a cauzei spre judecare nu ar fi trebuit să judece în continuare, întrucât a
devenit incompatibil, însă, pronunțând o soluție de achitare a inculpatului,
acestuia nu i s-a produs nici o vătămare în sensul
art
.
197 alin. (1) și (2) C.
proc
.
pen
.,
ce nu ar putea fi înlăturată decât prin trimiterea cauzei spre
rejudecare
.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul
A.P
.,
fără a arăta în scris motivele, iar apărătorul inculpatului a solicitat
achitarea acestuia, în baza
art
. 11
pct
. 2
lit
. a) raportat la
art
. 10 alin. (1)
lit
. a) C.
proc
.
pen
. pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute în
art
. 254 C.
pen
. și în baza
art
. 11
pct
. 2
lit
. a) raportat la
art
. 10 alin. (1)
lit
. d) sau
lit
. e) C.
proc
.
pen
. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în
art
. 250 C.
pen
.
Procurorul a pus concluzii în sensul admiterii recursului inculpatului, casării
deciziei și a sentinței și trimiterii cauzei spre
rejudecare
la prima instanță, deoarece sentința a fost pronunțată de un judecător
incompatibil, invocând în acest sens Decizia
nr
.
XV
din 22 mai 2006 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
Recursul este fondat.
În conținutul
art
. 278
1
alin. (8) C.
proc
.
pen
., legiuitorul a prevăzut în mod expres soluțiile
pe care le poate pronunța instanța cu ocazia judecării plângerii împotriva
rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de
netrimitere
în judecată, în cazul celei prevăzute la
lit
. c)
stipulându-se că „admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau
ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru
judecarea cauzei, reține cauza spre judecare, dispozițiile privind judecarea în
primă instanță și căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător.”
Înalta Curte de Casație
și Justiție, Secțiile Unite, prin Decizia
nr
.
XV
din 22 mai 2006, a admis recursul în interesul legii
declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, stabilind, „în aplicarea dispozițiilor
art
.
278
1
alin. (8)
lit
. c) din Codul de
procedură penală, că judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea,
desființează rezoluția sau ordonanța atacată și reține cauza spre judecare,
apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea
cauzei, devine incompatibil să soluționeze fondul acesteia.”
Din examinarea cauzei rezultă că, anterior pronunțării deciziei menționate, ce are
caracter obligatoriu, instanța de apel, în mod corect și motivat, a constatat
incidența cazului de incompatibilitate a judecătorului care a pronunțat
încheierea prin care a admis plângerea și tot acesta a reținut cauza spre
judecare, pronunțând soluția de achitare a inculpatului
A.P
.
pentru infracțiunile prevăzute în
art
. 250 și
art
. 254 C.
pen
.
Astfel, instanța de apel a dat o corectă interpretare dispozițiilor
art
. 278
1
alin. (8)
lit
.
c) C.
proc
.
pen
., motivând
că judecătorul, preluând activitatea specifică exercitării funcțiilor de
urmărire penală, devine incompatibil să judece, în continuare, aceeași cauză.
Pentru acest considerent, judecătorul care a pronunțat încheierea de admitere a
plângerii și de reținere a cauzei spre judecare nu ar fi trebuit să judece în
continuare, întrucât a devenit incompatibil.
Înalta Curte de Casație
și Justiție constată, însă, că instanța de apel, prin reținerea cauzei spre
rejudecare
, a dat o greșită semnificație situației de
incompatibilitate a judecătorului, precum și a consecințelor
nerespectării
dispozițiilor referitoare la aceasta, în
raport cu cadrul legal general existent în materie, anterior pronunțării
deciziei asupra recursului în interesul legii la care s-a făcut referire.
Astfel, incompatibilitatea
reprezintă un impediment în participarea unuia din subiecții procesuali
oficiali la rezolvarea unei cauze penale.
Or, în cauză, judecătorul
care a reevaluat materialul probator și a constatat că probele erau suficiente
pentru trimiterea în judecată a persoanei respective și că, deci, procurorul în
mod greșit nu și-a exercitat atribuțiile specifice de punere în mișcare a
acțiunii penale și de sesizare a instanței, a preluat atribuțiile acestuia,
punându-se într-o situație de inadecvare în judecarea aceleiași cauze, deoarece
nu poate cumula atribuții specifice ale procurorului și judecătorului,
pronunțându-se indirect asupra soluției.
Sancțiunea judecării în
condițiile constatării acestei situații de incompatibilitate este nulitatea
absolută a hotărârii pronunțate, în condițiile
art
.
197 alin. (2) C.
proc
.
pen
.,
deoarece, este încălcată o normă privind compunerea instanței.
Vătămarea procesuală în
cazul nulităților absolute este prezumată
iuris
et
de
iure
, așa încât cel
care invocă nulitatea nu trebuie să facă dovada existenței vătămării, fiind
suficientă dovada încălcării normei juridice prevăzute sub sancțiunea nulității
absolute.
Totodată, nulitățile
absolute pot fi invocate în orice stare a procesului, de orice persoane din
proces, putându-se lua în considerare chiar și din oficiu și nu pot fi
înlăturate în
niciun
mod.
Or, în cauză, în mod
greșit instanța de apel a constatat că prin soluția de achitare dispusă de
judecătorul incompatibil inculpatul nu a suferit o vătămare în sensul
art
. 197 alin. (1) și (2) C.
proc
.
pen
. ce nu ar putea fi înlăturată prin reținerea
cauzei spre
rejudecare
în apel, deoarece, indiferent
de natura soluției pronunțate, aceasta este afectată de situația de inadecvare
a subiectului oficial, și anume a judecătorului care a cumulat atribuții
specifice ale unor activități judiciare diferite, încălcând principiul
separării funcțiilor de urmărire penală de cele de judecată.
În aceste condiții,
vătămarea produsă prin încălcarea unei norme de compunere a instanței nu poate
fi înlăturată prin soluția reținerii cauzei spre
rejudecare
,
ci numai prin soluția trimiterii acesteia spre
rejudecare
care, de altfel, este strict reglementată.
Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră critica formulată de
procuror în recursul inculpatului ca fiind întemeiată, aceasta prevalând în
examinare în raport cu celelalte motive invocate de către recurent, fiind
incident cazul de casare prevăzut în
art
. 385
9
alin.
(1)
pct
. 3 C.
proc
.
pen
.
În consecință, recursul a fost admis, decizia atacată și sentința penală
nr
. 635 din 19 decembrie 2005 au fost casate și s-a dispus
trimiterea cauzei spre
rejudecare
la prima instanță,
respectiv Tribunalul
Brașov
.