ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84333)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84333) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Plângere împotriva rezoluțiilor sau

ordonanțelor procurorului de

netrimitere

în judecată.

Plângere adresată direct instanței

Cuprins pe materii:

Drept procesual

penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea contra măsurilor și actelor

de urmărire penală

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

- plângere împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere

în judecată

- plângere adresată

direct instanței

C.

proc

.

pen

.,

art

. 278

1

Plângerea împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere

în judecată formulată în temeiul

art

. 278

1

C.

proc

.

pen

., adresată

direct instanței, fără parcurgerea procedurii prevăzute în

art

.

275-278 din același cod, se trimite, potrivit

art

.

art

. 278

1

alin. (13) C.

proc

.

pen

., organului judiciar competent, și anume

prim-procurorului parchetului sau, după caz, procurorului general al

parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorului șef de secție al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorului

ierarhic superior. În cazul în care prima instanța a respins o astfel de

plângere, ca inadmisibilă, instanța de recurs, admițând recursul, va casa

sentința pronunțată de prima instanța și,

rejudecând

,

va dispune trimiterea plângerii la organul judiciar

competent.

., secția penală, decizia

nr

. 6953 din 28 noiembrie 2006

La 10 iulie 2006 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București plângerea

petentului

D.C

. împotriva rezoluției de

neîncepere

a urmăririi penale

nr

.

767/P/2005 din 8 iunie 2006 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București.

Prin sentința

nr

. 160 din 9 octombrie 2006 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția I penală, plângerea petentului a fost

respinsă ca inadmisibilă, cu motivarea că petentul a formulat plângerea

împotriva rezoluției direct la judecător și nu la procurorul ierarhic superior,

conform prevederilor

art

proc

.

pen

.

Recursul declarat de petent este fondat.

Potrivit

art

. 278

1

C.

proc

.

pen

., persoana vătămată și orice alte persoane ale

căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, împotriva

rezoluției de

neîncepere

a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, după respingerea

plângerii făcute conform

art

. 275-278 din același

cod, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului

de rezolvare a acesteia, potrivit

art

. 277 și

art

proc

.

pen

.

Din prevederile

art

. 278

1

alin. (1) C.

proc

.

pen

. rezultă că plângerea

în fața instanței împotriva rezoluției de

neîncepere

a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de

procuror, poate fi făcută și este deci admisibilă numai după respingerea

plângerii formulate, conform

art

. 275-278 din același

cod, împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului.

Introducerea plângerii împotriva rezoluției de

neîncepere

a urmăririi penale, a ordonanței sau a rezoluției de clasare, de scoatere de

sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale la prim-procurorul

parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau

procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție ori, după caz, la procurorul ierarhic superior constituie o condiție

prealabilă prevăzută de lege și, totodată, o etapă obligatorie pentru

exercitarea procedurii reglementate în

art

. 278

1

C.

proc

.

pen

.

Prin procedura prevăzută în

art

proc

.

pen

., accesul la instanță

este condiționat de parcurgerea etapelor obligatorii, însă, așa cum a statuat

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, condiționarea accesului

la justiție nu înseamnă automat îngrădirea acestui drept, întrucât competența

de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor îi revine

legiuitorului.

Însă, în cazul în care persoana vătămată nu parcurge etapele obligatorii și se

adresează cu plângerea direct instanței, în scopul evitării încălcării

accesului la instanță, soluția ce se impune este dată de prevederile

art

. 278

1

alin. (13) C.

proc

.

pen

., potrivit cărora plângerea greșit îndreptată se

trimite organului judiciar competent.

Prin modificarea adusă Codului de procedură penală prin Legea

nr

. 356/2006 s-a urmărit înlăturarea oricărei piedici de a

se adresa instanței, dându-se astfel satisfacție dispozițiilor

art

. 6 cu referire la

art

. 13 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

care prevăd liberul acces la justiție al oricărei persoane care consideră că

drepturile, libertăților sau interesele legitime i-au fost încălcate.

În cauză, în raport cu dispozițiilor

art

. 28

1

C.

proc

.

pen

. cu referire

la

art

proc

.

pen

., competența de soluționare a plângerii formulate de

petent împotriva rezoluției de

neîncepere

a urmăririi

penale revine procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București.

În consecință, recursul a fost admis, sentința atacată a fost casată și,

rejudecând

, în baza

art

. 278

1

alin. (13) C.

proc

.

pen

.,

s-a dispus trimiterea plângerii la procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă