ÎCCJ, decizie (scj.ro #84138)

Plângere în fața judecătorului împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Soluții Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală Indice alfabetic: Drept procesual penal - plângere în fața judecătorului împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale - soluții C. proc . pen ., art . 278 1 1. În cazul în care, în temeiul art . 278 1 alin. (8) lit . b) C. proc . pen ., judecătorul admite plângerea, desființează rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă.

Sentința pronunțată în temeiul art . 278 1 alin. (8) lit . b) C. proc . pen . este legală, atunci când faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate, precum și mijloacele de probă sunt indicate în considerente, chiar dacă nu sunt indicate în dispozitiv. 2. Soluția prevăzută în art . 278 1 alin. (8) lit . c) C. proc . pen ., de admitere a plângerii, desființare a rezoluției sau ordonanței atacate și reținere a cauzei spre judecare, poate fi dispusă numai în cazul soluțiilor de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, iar nu și în cazul celor de neîncepere a urmăririi penale, întrucât referirea la suficiența probelor existente la dosar, din cuprinsul art . 278 1 alin. (8) lit . c) C. proc . pen ., presupune că urmărirea penală a fost începută.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr . 1260 din 7 martie 2007 Notă: După pronunțarea deciziei nr . 1260 din 7 martie 2007, art . 28 1 pct . 1 lit . b) C. proc . pen . a fost modificat prin Legea nr . 79/2007, publicată în M. Of. nr . 225 din 2 aprilie 2007, în sensul că infracțiunile săvârșite de notarii publici se judecă în primă instanță de curtea de apel. Prin sentința nr . 174 din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel București, Secția I penală, în temeiul art . 278 1 alin. (8) lit . b) C. proc . pen ., a fost admisă plângerea formulată de petentul A.G. în contradictoriu cu intimata B.D., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr . 114/P/2005 din 24 noiembrie 2005 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași și a rezoluției nr . 1379/II/2/2006 din 16 ianuarie 2006 a procurorului general al aceluiași parchet.

Instanța a dispus desființarea ambelor rezoluții atacate și a trimis cauza la procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria lași, pentru completarea actelor de cercetare, în vederea începerii urmăririi penale. Împotriva sentinței curții de apel, în termen legal, procurorul și petentul A.G. au declarat recurs. Procurorul a susținut, între altele, că soluția pronunțată este nelegală în raport cu art . 278 1 alin. (8) lit . b) raportat la art . 273 alin. (1 1 ) C. proc . pen ., întrucât potrivit acestor dispoziții legale instanța trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz, iar nu pentru suplimentarea actelor premergătoare, așa cum s-a procedat.

Totodată, în mod greșit s-a desființat și rezoluția procurorului general, deoarece conform art . 278 1 C. proc . pen . se poate face plângere numai împotriva rezoluției procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, nu și împotriva rezoluției procurorului general.

De asemenea, procurorul a susținut că în minută și dispozitivul hotărârii nu au fost indicate faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate de către organul de urmărire penală, așa cum prevede art . 278 1 alin. (8) lit . b) teza finală C. proc . pen . În motivele de recurs formulate de petent, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul reținerii cauzei spre soluționare potrivit art . 278 1 alin. (8) lit . c) C. proc . pen . Recursurile sunt nefondate . Cu privire la recursul procurorului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, deși soluția pronunțată de curtea de apel, de desființare a rezoluțiilor și de trimitere a cauzei la procuror pentru completarea actelor de cercetare în vederea începerii urmăririi penale, nu se înscrie formal în soluția prevăzută în art . 278 1 alin. (8) lit . b) C. proc . pen ., în spiritul principiului constituțional al liberului acces la justiție ( art . 21 din Constituția României) și al dreptului la un proces echitabil ( art . 6 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale), la sesizarea persoanei nemulțumite de o soluție de netrimitere în judecată, instanța de judecată are dreptul și chiar obligația de a cenzura efectuarea de către procuror a unei cercetări penale formale și deficitare, cum este cazul și în speță, dispunând completarea corespunzătoare a acesteia,

pentru a se putea aprecia, în mod temeinic, asupra necesității începerii urmăririi penale. De asemenea, textul art . 278 1 C. proc . pen ., potrivit căruia, după respingerea plângerii făcute conform art . 275 - 278 împotriva rezoluției sau ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, se poate face plângere la instanța de judecată competentă, trebuie interpretat în sensul că, odată cu atacarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, este atacată și rezoluția prin care s-a soluționat plângerea formulată în baza art . 278 C. proc . pen ., în caz contrar ajungându-se la menținerea unor hotărâri contradictorii cu privire la aceeași rezoluție. Totodată, art . 278 1 alin. (8) lit . b) teza finală C. proc . pen . obligă instanța care a dispus trimiterea cauzei la procuror să indice faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă.

În condițiile în care în text nu se face mențiunea că cele arătate urmează să fie trecute expres în dispozitivul hotărârii, nu ne aflăm în prezența nulității absolute prevăzute în art . 197 alin. (2) C. proc . pen ., în cazul în care în considerentele hotărârii este îndeplinită această cerință. Or, din examinarea hotărârii recurate rezultă că instanța de fond a indicat în considerentele hotărârii, pe larg și explicit, faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate de procuror și mijloace de probă prin care acestea urmează să fie constatate, astfel că nu există niciun dubiu cu privire la cele dispuse de instanță. Cu privire la recursul petentului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că soluția prevăzută în art . 278 1 alin. (8) lit . c) C. proc . pen . se aplică numai în cazul soluțiilor de scoatere de sub urmărire penală și de încetare a urmăririi penale, nu și al celor de neîncepere a urmăririi penale.

Potrivit art . 278 1 alin. (8) lit . c) C. proc . pen ., instanța „admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare.” Prin urmare, sintagma conținută în acest text, referitoare la suficiența probelor, semnifică faptul că a fost realizat atât obiectul, cât și temeiul acțiunii penale, care nu poate avea loc decât în faza de urmărire penală, iar nu și în aceea a actelor premergătoare. Cum în cauză nu a fost începută urmărirea penală, reținerea cauzei la instanță după desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale ar fi nelegală. Față de considerentele ce preced, recursurile declarate de procuror și de petent au fost respinse.