ÎCCJ, decizie (scj.ro #84138)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84138) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Plângere în fața judecătorului

împotriva rezoluției procurorului de

neîncepere

a

urmăririi penale. Soluții

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială.

Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

plângere în fața judecătorului

împotriva rezoluției procurorului de

neîncepere

a

urmăririi penale

-

soluții

C.

proc

.

pen

.,

art

. 278

1

care, în temeiul

art

.

278

1

alin. (8)

lit

. b) C.

proc

.

pen

., judecătorul admite plângerea, desființează rezoluția

de

neîncepere

a urmăririi penale și trimite cauza

procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta este obligat să

arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată

faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace

de probă. Sentința pronunțată în temeiul

art

.

278

1

alin. (8)

lit

. b) C.

proc

.

pen

. este legală, atunci

când faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate, precum și mijloacele

de probă sunt indicate în considerente, chiar dacă nu sunt indicate în

dispozitiv.

art

.

278

1

alin. (8)

lit

. c) C.

proc

.

pen

., de admitere a plângerii, desființare a rezoluției sau

ordonanței atacate și reținere a cauzei spre judecare, poate fi dispusă numai

în cazul soluțiilor de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, iar nu și în cazul celor de

neîncepere

a urmăririi penale, întrucât referirea la suficiența probelor existente la

dosar, din cuprinsul

art

.

278

1

alin. (8)

lit

. c) C.

proc

.

pen

., presupune că urmărirea penală a fost începută.

I.C.C.J., secția penală,

decizia

nr

. 1260 din 7 martie 2007

Notă: După

pronunțarea deciziei

nr

. 1260 din 7 martie 2007,

art

. 28

1

pct

. 1

lit

. b) C.

proc

.

pen

. a fost modificat prin Legea

nr

.

79/2007, publicată în M. Of.

nr

. 225 din 2 aprilie

2007, în sensul că infracțiunile săvârșite de notarii

publici se judecă în primă instanță de curtea de apel.

Prin sentința

nr

.

174 din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel București, Secția I penală, în

temeiul

art

. 278

1

alin. (8)

lit

. b) C.

proc

.

pen

., a fost admisă plângerea formulată de petentul A.G. în

contradictoriu cu intimata B.D., împotriva rezoluției de

neîncepere

a urmăririi penale

nr

. 114/P/2005 din 24 noiembrie

2005 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași și a

rezoluției

nr

. 1379/II/2/2006 din 16 ianuarie 2006 a

procurorului general al aceluiași parchet.

Instanța a dispus desființarea

ambelor rezoluții atacate și a trimis cauza la procurorul de la Parchetul de pe

lângă Judecătoria lași, pentru completarea actelor de cercetare, în vederea

începerii urmăririi penale.

Împotriva sentinței curții de apel,

în termen legal, procurorul și petentul A.G. au declarat recurs.

Procurorul a susținut, între altele,

că soluția pronunțată este nelegală în raport cu

art

.

278

1

alin. (8)

lit

. b) raportat la

art

. 273 alin. (1

1

) C.

proc

.

pen

., întrucât potrivit acestor dispoziții legale

instanța trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii

urmăririi penale, după caz, iar nu pentru suplimentarea actelor premergătoare,

așa cum s-a procedat. Totodată, în mod greșit s-a desființat și rezoluția

procurorului general, deoarece conform

art

. 278

1

C.

proc

.

pen

. se poate face

plângere numai împotriva rezoluției procurorului prin care s-a dispus

neînceperea

urmăririi penale, nu și împotriva rezoluției

procurorului general.

De asemenea, procurorul a susținut că în

minută

și dispozitivul hotărârii nu au fost indicate

faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate de către organul de

urmărire penală, așa cum prevede

art

. 278

1

alin. (8)

lit

. b) teza finală C.

proc

.

pen

.

În motivele de recurs formulate de petent,

s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul reținerii

cauzei spre soluționare potrivit

art

. 278

1

alin. (8)

lit

. c) C.

proc

.

pen

.

Recursurile sunt

nefondate

.

Cu privire la recursul procurorului,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, deși soluția

pronunțată de curtea de apel, de desființare a

rezoluțiilor și de trimitere a

cauzei la procuror pentru completarea

actelor de cercetare în vederea începerii urmăririi penale, nu se înscrie

formal în soluția prevăzută în

art

. 278

1

alin. (8)

lit

. b) C.

proc

.

pen

., în spiritul principiului constituțional al liberului

acces la justiție (

art

. 21 din Constituția României)

și al dreptului  la  un  proces echitabil  (

art

. 6 din  Convenția Europeană pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale), la sesizarea persoanei

nemulțumite de o soluție de

netrimitere

în

judecată, instanța de judecată are dreptul și chiar obligația de

a

cenzura efectuarea de către procuror a unei cercetări penale formale și

deficitare, cum este cazul și în speță, dispunând completarea corespunzătoare a

acesteia, pentru a se putea aprecia, în mod temeinic, asupra necesității

începerii urmăririi penale.

De asemenea, textul

art

. 278

1

C.

proc

.

pen

., potrivit căruia,

după respingerea

plângerii făcute conform

art

. 275 - 278 împotriva

rezoluției sau ordonanței de

neîncepere

a urmăririi

penale, se poate face plângere la instanța de judecată competentă, trebuie

interpretat în sensul că, odată cu atacarea rezoluției de

neîncepere

a urmăririi penale, este

atacată și

rezoluția prin care s-a soluționat plângerea formulată în baza

art

.

278 C.

proc

.

pen

., în caz contrar ajungându-se la menținerea unor

hotărâri contradictorii cu privire la aceeași rezoluție.

Totodată,

art

.

278

1

alin. (8)

lit

. b) teza finală C.

proc

.

pen

. obligă instanța care a

dispus trimiterea cauzei la procuror să indice faptele și împrejurările ce

urmează a

fi constatate și prin care anume

mijloace de probă.

În condițiile în care în text nu se face mențiunea că

cele arătate urmează să fie trecute expres în dispozitivul hotărârii, nu ne

aflăm în prezența nulității absolute prevăzute în

art

.

197 alin. (2) C.

proc

.

pen

.,

în cazul în care în considerentele hotărârii este îndeplinită această cerință.

Or, din examinarea hotărârii

recurate

rezultă că instanța de fond a indicat în

considerentele hotărârii, pe larg și explicit, faptele și împrejurările ce

urmează a fi constatate de procuror și mijloace de probă prin care acestea

urmează să fie constatate, astfel că nu există

niciun

dubiu cu privire la cele dispuse de instanță.

Cu privire la recursul petentului,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că soluția prevăzută în

art

. 278

1

alin. (8)

lit

.

c) C.

proc

.

pen

.

se

aplică numai în cazul soluțiilor de scoatere de sub urmărire penală și de

încetare a urmăririi penale, nu și al celor de

neîncepere

a urmăririi penale.

Potrivit

art

. 278

1

alin. (8)

lit

.

c) C.

proc

.

pen

., instanța

„admite

plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și,

când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare.”

Prin urmare, sintagma conținută în acest text, referitoare la suficiența

probelor, semnifică faptul că a fost realizat atât obiectul, cât și temeiul

acțiunii penale, care nu poate avea loc decât în faza de urmărire penală, iar

nu și în aceea a actelor premergătoare.

Cum în cauză nu a fost începută urmărirea

penală,

reținerea cauzei la instanță

după

desființarea rezoluției de

neîncepere

a urmăririi

penale ar fi nelegală.

Față de considerentele ce preced,

recursurile declarate de procuror și de petent au fost respinse.