ÎCCJ, decizie (scj.ro #84463)

Plângere împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale adresată instanței. Desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea contra măsurilor și actelor de urmărire penală Indice alfabetic: Drept procesual penal - plângere împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale adresată instanței - desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale - suspendarea cursului prescripției răspunderii penale C. pen., art. 128 C. proc. pen., art. 278 1 O. U. G. nr. 25/2005 1. În cazul în care admite plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și desființează rezoluția atacată, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., instanța dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, iar nu a redeschiderii urmăririi penale, întrucât, într-un atare caz, urmărirea penală nu a fost începută înainte de sesizarea instanței. 2. Obiectul plângerii prevăzute în art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. în constituie rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror, și nu actul prin care procurorul ierarhic superior respinge plângerea făcută conform art. 275-278 din același cod împotriva unei astfel de rezoluții sau ordonanțe.

3. Art. 31 din Legea nr. 36/1995, potrivit căruia notarii publici nu pot fi cercetați fără avizul ministrului justiției, abrogat prin O. U. G. nr. 25/2005, a constituit până la data abrogării o dispoziție legală care suspendă cursul prescripției răspunderii penale în sensul art. 128 alin. (1) C. pen., pentru fapte săvârșite în legătură cu exercițiul activităților profesionale ale acestora. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 6645 din 24 noiembrie 2005 Prin sentința penală nr. 82 din 8 septembrie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarele N.M. și N.V. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la 10 martie 2004, întrucât au formulat plângerea direct la instanță.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 1220 din 17 februarie 2005, a admis recursul petiționarelor, a casat sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, față de împrejurarea că la dosar, în etapa procesuală a recursului, s-a depus rezoluția procurorului ierarhic superior nr. 1185/II-2/2004. Rejudecând cauza, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a admis plângerea, a desființat rezoluția nr. 1185/II-2/2004 și a trimis cauza la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale. Curtea de apel a reținut că petiționarele au formulat plângere împotriva rezoluției procurorului, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public P.C.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 246 și art. 289 C. pen. întrucât ministrul justiției nu a avizat cercetarea penală a acestuia. Constatând că prin O. U. G. nr. 25/2005 a fost abrogat art. 31 din Legea nr. 36/1995, nemaifiind necesar avizul ministrului justiției, curtea de apel a admis plângerea, a desființat rezoluția și a trimis cauza la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale. Recursul declarat de procuror, privind greșita desființare a rezoluției procurorului ierarhic superior nr. 1185/II-2/2004 în condițiile în care potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. obiectul plângerii adresate instanței în constituie actul prin care procurorul dispune o soluție de neurmărire penală și greșita trimitere a cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale întrucât în cauză nu a fost începută urmărirea penală, este întemeiat.

Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., obiectul plângerii adresate instanței îl constituie rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror. Examinând hotărârea atacată, precum și actele și lucrările dosarului, se constată că, în cauză, plângerea petiționarelor a vizat soluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror la 10 martie 2004, instanța referindu-se în mod greșit la desființarea rezoluției nr. 1185/II-2/2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut în dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. obligativitatea pentru petiționar de a se adresa procurorului ierarhic superior înainte de a formula plângere la instanță nu schimbă obiectul plângerii în fața instanței, care rămâne, așa cum este prevăzut în art. 278 1 , rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror. De altfel, prima instanță a analizat și s-a pronunțat asupra actului de neîncepere a urmăririi penale dat de procuror la 10 martie 2004, făcând însă referire în mod greșit, în dispozitivul sentinței, la rezoluția procurorului ierarhic superior. Cât privește dispoziția instanței de a se trimite cauza la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, se apreciază ca fiind greșită această dispoziție, față de împrejurarea că, în speță, nu s-au efectuat acte premergătoare și nu s-a dispus începerea urmăririi penale față de notarul public.

Așa fiind, nu poate fi vorba de o redeschidere a urmăririi penale, ci de începerea urmăririi penale, în condițiile în care prin O. U. G. nr. 25/2005 s-a abrogat art. 31 din Legea nr. 36/1995, avizul ministrului justiției nemaifiind o condiție procedurală pentru cercetarea și trimiterea în judecată a notarului public. O astfel de soluție, de trimitere a cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimata notar public, se justifică, dat fiind că nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut în art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. în privința faptelor pentru care s-a formulat plângere penală de către petiționare.

Această concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 128 alin. (1) și (3) C. pen., potrivit cărora cursul termenului prescripției răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal, iar prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare. În speță, art. 31 din Legea nr. 36/1995 constituia, sub aspect procedural, un impediment legal pentru cercetarea notarului public, în sensul că nu se putea efectua cercetarea în lipsa avizului ministrului justiției. Prin urmare, conforma art. 128 alin. (1) C. pen., pe timpul cât acest impediment legal a acționat, și anume până la 4 aprilie 2005 când a intrat în vigoare O. U. G. nr. 25/2005 prin care art. 31 din Legea nr. 36/1995 a fost abrogat, cursul termenului de prescripție a fost suspendat.

În consecință, recursul procurorului a fost admis, sentința atacată a fost casată cu privire la numărul rezoluției a cărei desființare s-a dispus și la dispoziția de redeschidere a urmăririi penale și, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus desființarea rezoluției din 10 martie 2004 și trimite cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale.