ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6645/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 82 din 8 septembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 2271/2004, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarele N.M.M. și N.V. împotriva ordonanței nr. 779/P/2001 din 10 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că petentele au formulat o plângere penală împotriva notarului public P.C. privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 289 C. pen., însă, împotriva ordonanței procurorului, ele nu s-au adresat ierarhic pe calea prevăzute de art. 278 C. proc. pen., procurorului general, ci direct la instanță, situație ce face inadmisibilă cercetarea ei.

Petiționarele au declarat recurs împotriva acestei hotărâri iar prin decizia penală nr. 1220 din 17 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 5391/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat sentința penală a primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare față de împrejurarea că la dosar, în etapa procesuală a recursului, s-a depus rezoluția procurorului dată în dosarul nr. 1185/II-2/2005 din 10 mai 2005. Rejudecând cauza Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a admis plângerea petiționarelor N.V. și N.M.M., a desființat rezoluția procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București din dosarul nr. 1185/II-2/2004 din 10 mai 2004 și a trimis cauza la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că petiționarele au formulat o plângere împotriva rezoluției procurorului privind pe notarul public P.C., pentru comiterea unor infracțiuni în legătură cu serviciu și fals intelectual, însă prin rezoluția din 28 septembrie 2001 adoptată în dosarul nr. 779/P/2001 s-a dispus neurmărirea penală față de notarul public. Împotriva acestei soluții petiționarele au făcut plângere iar prin rezoluția nr. 9094/4-2/2003 din 17 iunie 2003 s-a dispus infirmarea soluției de neînceperea urmăririi penale și continuare a cercetărilor. Ulterior, la 02 decembrie 2003, s-a solicitat avizul necesar cercetării notarului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., însă Ministerul Justiției nu a avizat cercetarea penală a notarului, astfel că prin ordonanța din 10 martie 2004 adoptată în dosarul nr. 779/P/2001 s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Prima instanță a constatat că prin O.U.G. nr. 25/2005 a fost abrogat art. 31 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, în prezent nemaifiind necesar avizul Ministerului Justiției pentru cercetarea notarilor. Ca urmare, Curtea a admis plângerea petiționarelor, a desființat rezoluția procurorului și a trimis cauza în vederea redeschiderii urmăririi penale. Împotriva sentinței penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, la termenul din 24 noiembrie 2005, depunându-se la dosar o precizare a motivelor de recurs. Criticile invocate vizează greșita desființare a rezoluției procurorului ierarhic superior nr. 1185/II-2/2004 din 10 mai 2004 în condițiile în care potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., obiect al plângerii adresate instanței îl constituie actul prin care procurorul dispune o soluție de neurmărire penală și greșita trimitere a cauzei la procuror în vederea „redeschiderii urmăririi penale” în condițiile în care în cauză nu a fost începută urmărirea penală. Recursul este întemeiat. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., obiectul plângerii adresate instanței îl constituie „rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror”. Examinând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările de la dosar Înalta Curte constată, că în cauză plângerea petiționarelor N.V.

și N.M.M. a vizat soluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror la 10 martie 2004 în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 779/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, instanța referindu-se în mod greșit la desființarea rezoluției nr. 1185/II-2/2004 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut în dispozițiile art. 278 C. proc. pen., obligativitatea pentru petiționar de a se adresa procurorului ierarhic superior mai înainte de a se adresa cu plângere instanței, nu schimbă obiectul plângerii în fața instanței care rămâne, așa cum este prevăzut expres de art. 278 1 C. proc. pen., rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori după caz rezoluția de clasare, de scoatere sau de încetare a urmăririi penale date de procuror.

De altfel, este de observat că în speță prima instanță a analizat și s-a pronunțat asupra actului de neîncepere a urmăririi penale dat de procuror la 10 martie 2004 în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 779/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, făcând însă referire în mod greșit în dispozitivul sentinței la rezoluția procurorului ierarhic superior cât privește dispoziția instanței de a se trimite cauza la procuror în vederea „redeschiderii urmăririi penale”, Înalta Curte apreciază ca fiind greșită această dispoziție față de împrejurarea că în speță nu s-au efectuat acte premergătoare și nu s-a dispus începerea urmăririi penale față de notarul public. Așa fiind, nu poate fi vorba de o redeschidere a urmăririi penale ci de începerea urmăririi penale în condițiile în care prin O.U.G.

nr. 25/2005 s-a abrogat art. 31 din Legea nr. 35/1996 privind notarii publici și activitatea notarială, avizul ministrului justiției nemaifiind o condiție procedurală pentru cercetarea și trimiterea în judecată a notarului public. O astfel de soluție, de trimitere a cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimata – notar public, se justifică în cauză, dat fiind că nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, prevăzută de art. 122 lit. d) C. pen., în privința faptelor pentru care s-a formulat plângere penală de către petiționare.

Această concluzie rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 128 alin. (1) și (3) C. pen., potrivit cărora „cursul termenului prescripției răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penale, iar prescripția își reia cursul în ziua în care a încetat cauza de suspendare”. Revenind la cauză, art. 31 din Legea nr. 35/1996 reprezenta sub aspect procedural un impediment legal pentru cercetarea notarului public, în sen sul că nu se putea efectua cercetarea în lipsa avizului ministrului justiției. Așa fiind, conform art. 128 alin. (1) C. pen., pe timpul cât acest impediment legal a acționat, respectiv până la 04 aprilie 2005 când a intrat în vigoare O.U.G.

nr. 25/2005 prin care art. 31 din Legea nr. 25/1996 a fost abrogat, cursul termenului de prescripție a fost suspendat. Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, astfel cum a fost precizat este întemeiat, urmând a fi admis ca atare și a se dispune casarea sentinței atacate numai cu privire la numărul rezoluției a cărei desființare s-a dispus și a dispoziției de redeschidere a urmăririi penale. În temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., se va admite plângerea petiționarelor, se va desființa soluția de neîncepere a urmării penale dată de procuror în dosarul nr. 779/P/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și se va trimite cauza la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimata P.C.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 289 și art. 246 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 78 din 30 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, privind pe intimații - petenți N.V. și N.M.M. Casează sentința atacată numai cu privire la numărul rezoluției 1185/II-2/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București desființată și a dispoziției de redeschidere a urmăririi penale. În temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., admite plângerea petentelor, desființează rezoluția nr. 779/P/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și trimite cauza în vederea începerii urmăririi penale față de intimata P.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 289 și art. 246 C. pen.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2005.