ÎCCJ, decizie (scj.ro #84045)

Plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Obligațiile procurorului Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală Indice alfabetic: Drept procesual penal - plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale - trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale C. proc. pen., art. 273 alin. (1 1 ), art. 278 1 alin. (8) În conformitate cu art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., dacă admite plângerea și desființează rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, judecătorul trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

În art. 273 alin. (1 1 ) C. proc. pen. - care reglementează reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale - se prevede că, în cazul în care instanța a admis plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta dispune începerea urmăriri penale în condițiile prevăzute de lege, iar dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate. Din coroborarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. b) și a dispozițiilor art. 273 alin. (1 1 ) cu dispozițiile art. 270 alin. (2) C. proc. pen.

- în care se prevede că reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere nu poate avea loc dacă se constată că între timp a intervenit vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 - rezultă că dispozițiile instanței nu sunt obligatorii pentru procuror în sensul că acesta ar fi obligat să înceapă urmărirea penală, ci, așa cum se prevede în art. 273 alin. (1 1 ) partea finală C. proc. pen., sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 206 din 22 ianuarie 2008 Prin plângerea adresată organului de urmărire penală, petiționarii N.I. și B.N. au sesizat faptul că C.O. și T.G. au hotărât în mod abuziv înmormântarea mamei lor, B.M., victimă a unui accident de circulație ce a avut loc la 4 iulie 2004, fără întreprinderea demersurilor care se impuneau în vederea identificării cadavrului și a rudelor apropiate.

Prin rezoluția nr. 367/P din 12 noiembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul de poliție C.O. - pentru infracțiunea prevăzută în art. 246 C. pen. și față de numita T.G. - pentru infracțiunea prevăzută în art. 26 raportat la art. 246 C. pen., reținându-se că din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că există cazul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Soluția a fost infirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluția din 26 noiembrie 2004, dispunându-se completarea cercetărilor. În urma reluării cercetărilor, prin rezoluția nr. 367/P din 16 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus din nou neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul de poliție C.O.

- pentru infracțiunea prevăzută în art. 246 C. pen. și față de numita T.G. - pentru infracțiunea prevăzută în art. 26 raportat la art. 246 C. pen. Din actele premergătoare organul de urmărire penală a reținut că, la 4 iulie 2004, T.G. conducea autoturismul proprietate personală în localitatea S. și, urmare a neatenției în conducere, a accidentat mortal o femeie care, coborând dintr-un autobuz, s-a angajat în traversarea străzii fără să se asigure. Fiind sesizat cu privire la producerea accidentului, subcomisarul C.O. din cadrul Serviciului Poliției Rutiere, împreună cu membrii echipei de cercetare, s-au deplasat la fața locului și, după realizarea activităților specifice, cadavrul victimei a fost transportat la morgă, în vederea autopsierii.

De asemenea, ofițerul de poliție, conform declarației din 20 octombrie 2004, a făcut investigații în vederea identificării cadavrului. După efectuarea autopsiei, la 7 iulie 2004, cadrele medicale au solicitat găsirea unei soluții în vederea ridicării de la morgă a cadavrului, neavând condiții de refrigerare, motiv pentru care subcomisarul C.O. a luat legătura cu T.G. - autoarea accidentului de circulație, pentru ca aceasta să facă demersurile necesare la primărie pentru înmormântarea victimei. După primirea certificatului constatator al morții de la medicul legist, la 7 iunie 2004, T.G. a preluat cadavrul și l-a înmormântat în cimitirul din comuna S. Prin urmare, s-a menționat că în sarcina subcomisarului de poliție nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută în art. 246 C. pen.

sau altă faptă penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și, pentru aceleași considerente, nu s-a reținut nicio faptă penală în sarcina numitei T.G. Plângerea formulată împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 819/II/2/2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere N.I. și B.N., la instanța competentă - Curtea de Apel Craiova - care, prin sentința penală nr. 46 din 23 mai 2005, a admis plângerea petiționarilor, a desființat rezoluția nr. 367/P din 16 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, trimițând cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și intimații C.O. și T.G., iar prin decizia penală nr. 5441 din 27 septembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursurile ca nefondate. După reluarea cercetărilor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a adoptat rezoluția nr. 367/P din 19 aprilie 2006, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul C.O. - pentru infracțiunea prevăzută în art. 246 C. pen. și față de T.G. - pentru infracțiunea prevăzută în art. 26 raportat la art. 246 C. pen. Plângerea formulată împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 1483/II/2/2007 a procurorului general a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Împotriva acestor soluții, petiționarii au formulat plângere la instanța competentă, în condițiile prevăzute în art. 278 1 C. proc. pen., întrucât, deși Curtea de Apel Craiova a dispus începerea urmăririi penale cu privire la cei doi făptuitori, organul de urmărire penală nu s-a conformat acestei decizii. Prin sentințe nr. 136 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală, plângerea a fost admisă, a fost desființată rezoluția nr. 367/P din 19 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și cauza a fost trimisă procurorului, în vederea începerii urmăririi penale. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a motivat că procurorul nu s-a conformat dispozițiilor sentinței și deciziei, în sensul că nu a început urmărirea penală împotriva subcomisarului C.O.

și a numitei T.G., nerespectând astfel dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. și neadministrând toate probele indicate în sentință și decizie. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata T.G., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și menținerea rezoluției nr. 367/P din 19 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, adoptată după administrarea tuturor probelor necesare soluționării cauzei. Recursul este fondat. Potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., soluționând plângerea, judecătorul o admite, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz.

Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă. În alin. (1 1 ) al art. 273 C. proc. pen., cu titlul marginal reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale, este prevăzut modul în care procedează procurorul, în cazul admiterii plângerii conform art. 278 1 C. proc. pen. Astfel, în cazul în care instanța, potrivit art. 278 1 , a admis plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta dispune începerea urmăriri penale în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate.

Din coroborarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., în care se arată „trimite cauza procurorului” în vederea începerii urmăririi penale, a dispozițiilor art. 273 alin. (1 1 ) C. proc. pen., în care se arată „acesta dispune începerea urmăririi penale în condițiile prevăzute de lege,” cu dispozițiile art. 270 alin. (2) C. proc. pen. - reluarea urmăririi penale (în caz de redeschidere) nu poate avea loc dacă se constată că între timp a intervenit vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 C. proc. pen. - rezultă că dispoziția instanței nu este obligatorie pentru procuror în sensul de a fi obligat să înceapă urmărirea penală. Așa cum se dispune prin alin. (1 1 ) al art. 273 C. proc.

pen., partea finală, ceea ce este obligatoriu a fi respectat de procuror sunt dispozițiile instanței sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate. Revenind la speță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a considerat greșit că procurorul nu a respectat dispoziția de a începe urmărirea penală, iar sub aspectul faptelor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate, instanța nu a motivat ce anume indicații nu a respectat procurorul. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul nr. 367/P/2004, după restituirea cauzei procurorului, se constată că procurorul a solicitat actele necesare soluționării cauzei.

Potrivit fișei postului și adresei inspectoratului de poliție județean rezultă că subcomisarul C.O. nu avea atribuții privitoare la înhumarea cadavrelor cu identitate necunoscută, acest aspect fiind atributul exclusiv al primăriei. De asemenea, s-a stabilit și comunicat că întocmirea fișei cadavrului cu identitate necunoscută este de competența serviciului criminalistic și acest serviciu a efectuat fotografii de semnalmente pentru popularizare. Din actele și adresele aflate la dosar nu rezultă că subcomisarul C.O. a fost sancționat disciplinar în legătură cu încălcarea atribuțiilor de serviciu în cazul în speță. Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de intimata T.G., conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., a casat sentința penală atacată și, rejudecând, a respins plângerea formulată de petiționari împotriva rezoluției nr. 367/P din 19 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rezoluție pe care a menținut-o.