ÎCCJ, decizie (scj.ro #84201)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84201) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Plângere în fața judecătorului împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Plângere

respinsă ca tardivă de conducătorul parchetului sau procurorul ierarhic

superior

Cuprins pe

materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de

urmărire penală

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

-

plângere în fața judecătorului împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată

C.

proc

.

pen

.,

art.

278

1

Judecătorul

învestit cu soluționarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe prevederile art. 278

1

C.

proc

.

pen

., are

obligația de a verifica rezoluția sau ordonanța atacată sub aspectul

legalității și al temeiniciei - ca act prin care s-a adus în mod efectiv o

vătămare unei persoanei - chiar dacă plângerea formulată conform art. 275-278

din același cod a fost respinsă ca tardivă de conducătorul parchetului sau de

procurorul ierarhic superior, întrucât atât din conținutul art. 278

1

C.

proc

.

pen

., cât și din

denumirea marginală a acestui articol rezultă că actul pe care judecătorul îl

examinează este rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în

judecată, iar nu rezoluția conducătorului parchetului ori a procurorului

ierarhic superior prin care a fost respinsă plângerea introdusă conform art.

275-278 C.

proc

.

pen

.

Formularea

„după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278” conținută în art. 278

1

alin. (1) C.

proc

.

pen

., în

care nu se face

nicio

distincție între respingerea

plângerii ca nefondată sau ca tardivă, are numai semnificația existenței

obligației judecătorului de a verifica dacă etapa premergătoare în fața

conducătorului parchetului ori a procurorului ierarhic superior a fost parcursă,

iar dacă se constată că această etapă a fost parcursă, judecătorul trebuie să

supună examinării rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în

judecată.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5658 din 27 noiembrie 2007

Prin

sentința nr. 81/P din 3 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C.

proc

.

pen

., a

fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul

Z.C.

împotriva rezoluției din 18 februarie

2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați dată în dosarul nr.

15/P/2005 și menținută prin rezoluția cu nr. 425/II/2/2007 din 19 aprilie 2007

a procurorului general al

Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Galați, fiind menținute soluțiile privind neînceperea

urmăririi penale față de notarul public C.M.

Prima

instanță a reținut că, la 1 februarie 2005, prin plângerea adresată Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați, petiționarul Z.C. a solicitat, între altele,

efectuarea de cercetări față de notarul public C.M. pentru infracțiunea de fals

intelectual prevăzută în art. 289 C.

pen

.

Prin

rezoluția din 18 februarie 2005 dată în dosarul nr. 15/P/2005, Parchetul de

pe

lângă Curtea de Apel Galați a dispus

neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.M. pentru infracțiunea de

fals intelectual prevăzută în art. 289 C.

pen

.,

întrucât din cercetări a rezultat

că

fapta nu

există.

La

5 februarie 2007, petiționarul Z.C. a formulat plângere împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale din 18 februarie 2005, dată de parchet în dosarul

nr. 15/P/2005, plângere pe care a adresat-o Curții de Apel Galați, care, prin

încheierea de ședință nr. 233 din 15 martie 2007, în baza art. 278

1

alin. (13) C.

proc

.

pen

., a

dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea dosarului procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru soluționarea

plângerii, potrivit art. 278 C.

proc

.

pen

.

Prin

rezoluția cu nr. 425/II/2/2007 din 19 aprilie 2007, plângerea formulată de

petiționarul Z.C. a fost respinsă, ca tardivă, de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Nemulțumit

de cele două rezoluții date de parchet, petiționarul s-a adresat cu plângere,

în condițiile art. 278

1

C.

proc

.

pen

., instanței competente să judece cauza, respectiv

Curții de Apel Galați, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr. 825/44/2007.

În

cursul soluționării cauzei, primindu-se la dosar încheierea cu nr. 2853 din 8

august 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a

admis cererea formulată de petiționar pentru strămutarea cauzei la Curtea de

Apel Oradea, la termenul de judecată din 3 septembrie 2007 plângerea a fost

scoasă de pe rolul Curții de Apel Galați și înaintată Curții de Apel Oradea.

Fiind

astfel învestită, această din urmă instanță a respins, ca nefondată, în baza

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc

.

pen

., plângerea formulată de petiționarul Z.C., apreciind că,

în mod corect, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați a respins, conform art. 278 C.

proc

.

pen

., plângerea petiționarului - împotriva rezoluției de

neînceperea urmăririi penale - ca fiind

tardiv introdusă.

Împotriva

sentinței pronunțată de Curtea de Apel Oradea, a declarat recurs, în termen

legal, petiționarul Z.C.

Examinând

sentința penală

recurată

sub toate aspectele de fapt

și de drept, conform prevederilor art. 385

6

C.

proc

.

pen

., Înalta Curte de Casație și Justiție constată

următoarele:

Instituția

plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere

în judecată a fost introdusă în Codul de procedură penală prin Legea nr.

281/2003, ca procedură de atacare în justiție a soluției de neînceperea urmăririi

penale, de clasare, de

scoatere de sub

urmărire penală sau de încetarea urmăririi penale, respectiv pentru a da

posibilitatea persoanei vătămate în interesele sale de a supune unui veritabil

control jurisdicțional

actele finale

ale procurorului de netrimitere în judecată.

Conform

art. 278

1

alin. (1) C.

proc

.

pen

., „după respingerea plângerii făcute conform art.

275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței

ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau

de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face

plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță.”

Din

dispoziția legală mai sus enunțată rezultă că petiționarul nemulțumit de

soluția de netrimitere în judecată

dată de procuror trebuie să parcurgă următoarele etape:

-

mai întâi să se adreseze cu plângere conducătorului unități de parchet din care

face parte procurorul care a dat soluția de netrimitere în judecată;

-

apoi, dacă plângerea i-a fost respinsă de către conducătorul unității de

parchet, să se adreseze cu plângere instanței de judecată.

Ca

atare, admisibilitatea plângerii adresată instanței împotriva rezoluțiilor sau

a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C.

proc

.

pen

.,

este

condiționată numai de respectarea fazelor procesuale reglementate de lege.

Această

plângere adresată instanței, având natura juridică a unei căi de atac ce

vizează controlul judecătoresc al soluției de neînceperea urmăririi penale, nu

poate fi direct analizată pe fond, ci numai după ce s-a efectuat un prim

control al rezoluției procurorului, de către prim-procurorul parchetului din

care face parte procurorul ce a dat soluția în cauză.

Așa

cum rezultă atât din conținutul instituției plângerii întemeiată pe prevederile

art. 278

1

C.

proc

.

pen

.,

cât și din denumirea marginală a textului de lege mai sus citat, actul pe care

instanța urmează să-l supună examinării - după ce a constatat că a fost

parcursă etapa prevăzută în art. 278 C.

proc

.

pen

. - este

actul

de netrimitere în judecată emis de procuror

, respectiv rezoluția sau

ordonanța de clasare, de neîncepere a urmăririi penale, de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale,

și nu rezoluția procurorului ierarhic

de respingere a plângerii

făcută conform art. 278 C.

proc

.

pen

.

Procedura

instituită prin dispozițiile art. 278 C.

proc

.

pen

. reprezintă numai o etapă obligatorie ce trebuie

parcursă de petiționar, înainte de a se adresa instanței cu plângere împotriva

rezoluției procurorului de netrimitere în judecată.

De

altfel, din sintagma „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278”

conținută în alin. (1) al art. 278

1

C.

proc

.

pen

. rezultă că legiuitorul, nefăcând

nicio

distincție între modalitățile respingerii plângerii

de către procurorul ierarhic - ca nefondată ori ca tardivă - a dorit să

evidențieze că ceea ce trebuie să verifice mai întâi instanța, atunci când este

învestită cu o plângere întemeiată pe prevederile art. 278

1

C.

proc

.

pen

., este dacă persoana

vătămată a parcurs etapa premergătoare la procurorul ierarhic.

Dacă

se constată îndeplinită această obligație, instanța trebuie apoi să supună

examinării

actul procurorului de

netrimitere în judecată

, acesta fiind actul vizat de legiuitor prin

exercițiul democratic al instituției plângerii prevăzute în art. 278

1

C.

proc

.

pen

.,

și nu actul procurorului ierarhic

.

Instituția

reglementată în dispozițiile art. 278

1

C.

proc

.

pen

. nu prevede atacarea la instanță a rezoluțiilor

sau ordonanțelor prin care procurorul ierarhic a rezolvat plângerile împotriva

actelor de netrimitere în judecată,

aceste

acte fiind atacate și ele numai prin intermediul actelor împotriva cărora se

poate face plângere

și pe care legiuitorul a înțeles

să le enumere explicit în alin. (1) al art.

278

1

C.

proc

.

pen

.,

acestea fiind rezoluția de neînceperea urmăririi penale sau ordonanța ori, după

caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, deoarece acestea sunt actele prin care, în mod efectiv, s-au

adus vătămări unei persoane.

Examinând

sentința penală

recurată

, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că, în mod greșit, prima instanță a analizat - așa cum

rezultă din motivarea hotărârii - numai rezoluția procurorului general,

respectiv legalitatea soluției date de acesta, de respingere ca tardivă a

plângerii formulate de petiționarul Z.C. împotriva rezoluției de neînceperea

urmăririi penale.

Prima

instanță nu a supus verificării actul de netrimitere în judecată emis de procuror

(rezoluția de neînceperea urmăririi penale nr. 15/P din 18 februarie 2005), așa

cum impun dispozițiile art. 278

1

C.

proc

.

pen

., ci actul prin care, pe cale administrativă,

procurorul ierarhic superior a respins, ca tardivă, plângerea împotriva soluției

de netrimitere în judecată.

Procedând

în acest mod, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor

art. 278

1

C.

proc

.

pen

.,

nerezolvând practic fondul cauzei, întrucât nu prin actul procurorului general

s-a produs „vătămarea persoanei” la care se referă textul art. 278

1

alin. (1) C.

proc

.

pen

., ci

prin actul procurorului de netrimitere în judecată.

Față de

considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate

cu prevederile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc

.

pen

., a admis recursul declarat de petiționarul Z.C.

împotriva sentinței nr. 81/P din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel

Oradea, Secția penală și pentru cauze cu

minori, a casat sentința penală menționată și a trimis cauza spre rejudecare la

aceeași instanță, menținând actele procedurale îndeplinite în fața instanței

până la 3 octombrie 2007.