ÎCCJ, decizie (scj.ro #84201)

Plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Plângere respinsă ca tardivă de conducătorul parchetului sau procurorul ierarhic superior Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală.

Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală Indice alfabetic: Drept procesual penal - plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată C. proc . pen ., art. 278 1 Judecătorul învestit cu soluționarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe prevederile art. 278 1 C. proc . pen ., are obligația de a verifica rezoluția sau ordonanța atacată sub aspectul legalității și al temeiniciei - ca act prin care s-a adus în mod efectiv o vătămare unei persoanei - chiar dacă plângerea formulată conform art. 275-278 din același cod a fost respinsă ca tardivă de conducătorul parchetului sau de procurorul ierarhic superior, întrucât atât din conținutul art. 278 1 C. proc . pen ., cât și din denumirea marginală a acestui articol rezultă că actul pe care judecătorul îl examinează este rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată, iar nu rezoluția conducătorului parchetului ori a procurorului ierarhic superior prin care a fost respinsă plângerea introdusă conform art. 275-278 C. proc . pen . Formularea „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278” conținută în art. 278 1 alin. (1) C. proc . pen ., în care nu se face nicio distincție între respingerea plângerii ca nefondată sau ca tardivă,

are numai semnificația existenței obligației judecătorului de a verifica dacă etapa premergătoare în fața conducătorului parchetului ori a procurorului ierarhic superior a fost parcursă, iar dacă se constată că această etapă a fost parcursă, judecătorul trebuie să supună examinării rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5658 din 27 noiembrie 2007 Prin sentința nr. 81/P din 3 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc . pen ., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul Z.C.

împotriva rezoluției din 18 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați dată în dosarul nr. 15/P/2005 și menținută prin rezoluția cu nr. 425/II/2/2007 din 19 aprilie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, fiind menținute soluțiile privind neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.M. Prima instanță a reținut că, la 1 februarie 2005, prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, petiționarul Z.C. a solicitat, între altele, efectuarea de cercetări față de notarul public C.M. pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută în art. 289 C. pen . Prin rezoluția din 18 februarie 2005 dată în dosarul nr. 15/P/2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.M.

pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută în art. 289 C. pen ., întrucât din cercetări a rezultat că fapta nu există. La 5 februarie 2007, petiționarul Z.C. a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 18 februarie 2005, dată de parchet în dosarul nr. 15/P/2005, plângere pe care a adresat-o Curții de Apel Galați, care, prin încheierea de ședință nr. 233 din 15 martie 2007, în baza art. 278 1 alin. (13) C. proc . pen ., a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea dosarului procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru soluționarea plângerii, potrivit art. 278 C. proc . pen . Prin rezoluția cu nr. 425/II/2/2007 din 19 aprilie 2007, plângerea formulată de petiționarul Z.C.

a fost respinsă, ca tardivă, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Nemulțumit de cele două rezoluții date de parchet, petiționarul s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc . pen ., instanței competente să judece cauza, respectiv Curții de Apel Galați, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr. 825/44/2007. În cursul soluționării cauzei, primindu-se la dosar încheierea cu nr. 2853 din 8 august 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis cererea formulată de petiționar pentru strămutarea cauzei la Curtea de Apel Oradea, la termenul de judecată din 3 septembrie 2007 plângerea a fost scoasă de pe rolul Curții de Apel Galați și înaintată Curții de Apel Oradea.

Fiind astfel învestită, această din urmă instanță a respins, ca nefondată, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc . pen ., plângerea formulată de petiționarul Z.C., apreciind că, în mod corect, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins, conform art. 278 C. proc . pen ., plângerea petiționarului - împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale - ca fiind tardiv introdusă. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Oradea, a declarat recurs, în termen legal, petiționarul Z.C.

Examinând sentința penală recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385 6 C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Instituția plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată a fost introdusă în Codul de procedură penală prin Legea nr. 281/2003, ca procedură de atacare în justiție a soluției de neînceperea urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetarea urmăririi penale, respectiv pentru a da posibilitatea persoanei vătămate în interesele sale de a supune unui veritabil control jurisdicțional actele finale ale procurorului de netrimitere în judecată.

Conform art. 278 1 alin. (1) C. proc . pen ., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.” Din dispoziția legală mai sus enunțată rezultă că petiționarul nemulțumit de soluția de netrimitere în judecată dată de procuror trebuie să parcurgă următoarele etape: - mai întâi să se adreseze cu plângere conducătorului unități de parchet din care face parte procurorul care a dat soluția de netrimitere în judecată; - apoi, dacă plângerea i-a fost respinsă de către conducătorul unității de parchet, să se adreseze cu plângere instanței de judecată.

Ca atare, admisibilitatea plângerii adresată instanței împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc . pen ., este condiționată numai de respectarea fazelor procesuale reglementate de lege. Această plângere adresată instanței, având natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al soluției de neînceperea urmăririi penale, nu poate fi direct analizată pe fond, ci numai după ce s-a efectuat un prim control al rezoluției procurorului, de către prim-procurorul parchetului din care face parte procurorul ce a dat soluția în cauză.

Așa cum rezultă atât din conținutul instituției plângerii întemeiată pe prevederile art. 278 1 C. proc . pen ., cât și din denumirea marginală a textului de lege mai sus citat, actul pe care instanța urmează să-l supună examinării - după ce a constatat că a fost parcursă etapa prevăzută în art. 278 C. proc . pen . - este actul de netrimitere în judecată emis de procuror , respectiv rezoluția sau ordonanța de clasare, de neîncepere a urmăririi penale, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, și nu rezoluția procurorului ierarhic de respingere a plângerii făcută conform art. 278 C. proc . pen . Procedura instituită prin dispozițiile art. 278 C. proc . pen . reprezintă numai o etapă obligatorie ce trebuie parcursă de petiționar, înainte de a se adresa instanței cu plângere împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată.

De altfel, din sintagma „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278” conținută în alin. (1) al art. 278 1 C. proc . pen . rezultă că legiuitorul, nefăcând nicio distincție între modalitățile respingerii plângerii de către procurorul ierarhic - ca nefondată ori ca tardivă - a dorit să evidențieze că ceea ce trebuie să verifice mai întâi instanța, atunci când este învestită cu o plângere întemeiată pe prevederile art. 278 1 C. proc . pen ., este dacă persoana vătămată a parcurs etapa premergătoare la procurorul ierarhic.

Dacă se constată îndeplinită această obligație, instanța trebuie apoi să supună examinării actul procurorului de netrimitere în judecată , acesta fiind actul vizat de legiuitor prin exercițiul democratic al instituției plângerii prevăzute în art. 278 1 C. proc . pen ., și nu actul procurorului ierarhic . Instituția reglementată în dispozițiile art. 278 1 C. proc . pen . nu prevede atacarea la instanță a rezoluțiilor sau ordonanțelor prin care procurorul ierarhic a rezolvat plângerile împotriva actelor de netrimitere în judecată, aceste acte fiind atacate și ele numai prin intermediul actelor împotriva cărora se poate face plângere și pe care legiuitorul a înțeles să le enumere explicit în alin. (1) al art. 278 1 C. proc . pen ., acestea fiind rezoluția de neînceperea urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, deoarece acestea sunt actele prin care, în mod efectiv, s-au adus vătămări unei persoane.

Examinând sentința penală recurată , Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod greșit, prima instanță a analizat - așa cum rezultă din motivarea hotărârii - numai rezoluția procurorului general, respectiv legalitatea soluției date de acesta, de respingere ca tardivă a plângerii formulate de petiționarul Z.C. împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale. Prima instanță nu a supus verificării actul de netrimitere în judecată emis de procuror (rezoluția de neînceperea urmăririi penale nr. 15/P din 18 februarie 2005), așa cum impun dispozițiile art. 278 1 C. proc . pen ., ci actul prin care, pe cale administrativă, procurorul ierarhic superior a respins, ca tardivă, plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată.

Procedând în acest mod, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 278 1 C. proc . pen ., nerezolvând practic fondul cauzei, întrucât nu prin actul procurorului general s-a produs „vătămarea persoanei” la care se referă textul art. 278 1 alin. (1) C. proc . pen ., ci prin actul procurorului de netrimitere în judecată. Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc . pen ., a admis recursul declarat de petiționarul Z.C. împotriva sentinței nr. 81/P din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori, a casat sentința penală menționată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, menținând actele procedurale îndeplinite în fața instanței până la 3 octombrie 2007.