ÎCCJ, decizie (scj.ro #84159)

Plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Obiectul plângerii. Limitele învestirii Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală.

Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală Indice alfabetic: Drept procesual penal - plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată - obiectul plângerii - limitele învestirii C. proc . pen ., art . 278 1 Obiectul plângerii întemeiate pe prevederile art . 278 1 alin. (1) C. proc . pen . îl constituie rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată, iar nu actul prin care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a soluționat plângerea formulată potrivit art . 275 - art . 278 C. proc . pen . În consecință, este nelegală hotărârea prin care, în rejudecare după casarea cu trimitere, judecătorul s-a pronunțat numai asupra actului prin care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a soluționat plângerea formulată potrivit art . 275 - art . 278 C. proc . pen ., considerându-se învestit numai în aceste limite prin decizia instanței de recurs.

Împrejurarea că prin decizia instanței de recurs s-au dispus verificări numai cu privire la actul prin care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a soluționat plângerea formulată potrivit art . 275 - art . 278 C. proc . pen . nu modifică limitele în care judecătorul este învestit să soluționeze plângerea formulată în temeiul art . 278 1 alin. (1) C. proc . pen ., restrângându-le la actul conducătorului parchetului sau al procurorului ierarhic superior, și nici obiectul plângerii, care rămâne rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată I.C.C.J., secția penală, decizia nr . 2446 din 7 mai 2007 Prin sentința nr . 3 din 22 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș , Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul v.R.

împotriva rezoluției nr . 3276/III/13 din 9 noiembrie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș . Prima instanță a reținut că, la 24 mai 2005, petiționarul a formulat plângere împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș , dată la 27 aprilie 2005, în dosarul nr . 15/P/2004, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.L., P.M. și P.V., plângerea fiind adresată direct instanței de judecată.

Prin sentința penală nr . 11 din 13 iunie 2005, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționar, cu motivarea că a fost omisă sesizarea mai întâi a procurorului ierarhic superior, etapă ce constituie o condiție obligatorie în exercitarea procedurii prevăzute în art . 278 1 C. proc . pen . Prin decizia nr . 4952 din 6 septembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, a fost admis recursul declarat de petiționar, a fost casată sentința penală nr . 11 din 13 iunie 2005 și a fost trimisă cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș , pentru soluționarea plângerii formulate de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr . 15/P/2004, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș . Ulterior, în baza dispozițiilor art . 278 C. proc . pen ., prin rezoluția nr . 3276/III/13 din 9 noiembrie 2005 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș , plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, mai sus menționată, a fost respinsă ca nefondată . Împotriva acestei din urmă rezoluții petiționarul a formulat plângere, întemeiată pe dispozițiile art . 278 1 C. proc . pen .,

ce a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș la 19 decembrie 2005 și înaintată instanței la 20 decembrie 2005. Prin sentința penală nr . 14 din 5 iunie 2006, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins ca tardiv formulată plângerea petiționarului, reținând că aceasta a fost depusă după expirarea termenului de 20 de zile de la data comunicării, prevăzut în art . 278 1 alin. (1) C. proc . pen . Prin decizia nr . 4999 din 4 septembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș și de petiționar împotriva sentinței penale nr . 14 din 5 iunie 2006, a fost casată sentința penală atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se stabili cu exactitate data comunicării către petiționar a rezoluției nr . 3276/III/13 din 9 noiembrie 2005, dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș , în raport cu care urmează a se aprecia dacă plângerea a fost sau nu introdusă în termen.

În rejudecare , în urma verificărilor efectuate, Curtea de Apel Târgu-Mureș , pronunțând sentința recurată în prezenta cauză, a stabilit că plângerea formulată de petiționar a fost introdusă în termen, cu respectarea dispozițiilor art . 278 1 alin. (1) C. proc . pen . Totodată, instanța a reținut că, în raport cu conținutul plângerii petiționarului, a fost învestită numai cu plângerea împotriva rezoluției nr . 3276/III/13 din 9 noiembrie 2005 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș , întrucât petiționarul a făcut referire expresă la această rezoluție, fiind nemulțumit de neverificarea de către acest procuror a aspectelor contestate, în raport cu rezoluția inițială de neînceperea urmăririi penale.

Împrejurarea că la 24 mai 2005 petiționarul s-a adresat direct instanței de judecată, cu plângere împotriva rezoluției nr . 15/P/2004 din 27 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș , prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, nu este de natură a conduce la concluzia că instanța este învestită cu soluționarea plângerii împotriva acestei rezoluții, deoarece, prin decizia nr . 4952 din 6 septembrie 2005 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a încheiat ciclul procesual inițial, acesta fiind considerentul pentru care instanța de rejudecare , prin decizia nr . 4999 din 4 septembrie 2006, a dispus numai verificarea datei comunicării către petiționar a rezoluției nr . 3276/III/13 din 9 noiembrie 2005, dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș . Recursul declarat de petiționar este fondat.

Potrivit dispozițiilor art . 275 C. proc . pen ., împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală pot face plângeri părțile și orice alte persoane, chiar străine de cauză, dacă prin măsurile și actele respective s-a adus o vătămare intereselor legitime ale acestora. Ca atare, obiectul unor astfel de plângeri îl constituie fie o măsură sau un act intervenite în cursul efectuării activității de urmărire penală, fie un act efectuat înainte de începerea urmăririi penale, cum ar fi rezoluția de a nu se începe urmărirea penală. Procurorul, primind plângerea, este obligat, conform art . 277 C. proc . pen ., să o rezolve în termen de cel mult 20 de zile și să comunice, de îndată, persoanei care a făcut plângerea modul în care aceasta a fost rezolvată.

Împotriva actelor efectuate de procuror ori efectuate de organele de cercetare penală, pe baza dispozițiilor date de procuror, se poate face plângere, care se rezolvă, conform art . 278 C. proc . pen ., de către procurorul ierarhic superior, indicat strict de către legiuitor. Potrivit dispozițiilor art . 278 1 alin. (1) C. proc . pen ., după respingerea plângerii făcute conform art . 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art . 277 și art . 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu. Din dispozițiile legale enunțate rezultă că petiționarul nemulțumit de rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată trebuie să parcurgă următoarele etape: mai întâi să se adreseze cu plângere conducătorului unității de parchet din care face parte procurorul ce a dat soluția de netrimitere în judecată, iar dacă plângerea i-a fost respinsă de către conducătorul unității de parchet, să se adreseze cu plângere instanței de judecată. Ca atare, admisibilitatea plângerii adresată instanței împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispozițiile art . 278 1 alin. (1) C. proc . pen ., este condiționată de respectarea fazelor procesuale menționate, reglementate de lege.

Această plângere adresată instanței, având natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, nu poate fi direct analizată pe fond, ci numai după ce s-a efectuat un prim control al rezoluției procurorului, de către conducătorul unității de parchet din care face parte procurorul ce a dat soluția în cauză. Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că petiționarul a parcurs toate etapele enumerate în dispozițiile art . 275 - art . 278 1 alin. (1) C. proc . pen ., respectând termenele pentru introducerea plângerilor succesive, întemeiate pe prevederile legale enunțate.

Împrejurarea că, pentru constatarea îndeplinirii ori respectării de către petiționar a tuturor acestor cerințe de text, cauza a parcurs mai multe etape de judecată, nu poate conduce la concluzia la care, în mod eronat, a ajuns Curtea de Apel Târgu-Mureș , în sensul că învestirea sa este limitată - respectiv circumscrisă soluționării numai a plângerii petiționarului împotriva rezoluției nr . 3276/III/13 din 9 noiembrie 2005 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș , plângere ce a fost apreciată ca fiind inadmisibilă - întrucât excede cadrului procesual instituit prin dispozițiile art . 278 1 alin. (1) C. proc . pen . Manifestarea de voință a petiționarului, în sensul că este nemulțumit de rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr . 15/P/2004 din 27 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș rezultă, cu claritate, din toate demersurile pe care le-a efectuat pe parcursul judecării cauzei, acesta parcurgând toate etapele prevăzute în dispozițiile art . 275 - art . 278 1 C. proc . pen ., pentru soluționarea plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată.

Interpretarea dată de Curtea de Apel Târgu-Mureș voinței petiționarului, în sensul că prin ultima plângere formulată ar fi vizat numai rezoluția procurorului general adjunct, rezoluție ce nu face parte din categoriile de acte supuse controlului judecătoresc, enumerate strict în art . 278 1 C. proc . pen ., este greșită. Totodată, este eronată aprecierea primei instanțe în sensul că limitele învestirii sale și ale rejudecării cauzei au fost stabilite prin decizia penală nr . 4999 din 4 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care - dispunând efectuarea de verificări numai cu privire la stabilirea datei comunicării de către petiționar a rezoluției procurorului general adjunct, pentru a se constata dacă plângerea, întemeiată pe dispozițiile art . 278 1 C. proc . pen ., a fost introdusă sau nu în termen - a limitat obiectul judecății la plângerea împotriva rezoluției conducătorului unității de parchet.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că această interpretare este greșită, întrucât verificările ce au fost dispuse prin decizia de casare reprezintă parte din cele ce se impun a fi realizate de către instanța învestită cu soluționarea unei plângeri întemeiată pe dispozițiile art . 278 1 C. proc . pen . și care au drept finalitate stabilirea respectării tuturor condițiilor de admisibilitate a unei astfel de plângeri.

Dislocarea de către Curtea de Apel Târgu-Mureș a plângerii petiționarului de toate celelalte etape parcurse de aceasta, cuprinse în dispozițiile art . 275 - art . 278 1 C. proc . pen . și aprecierea că o astfel de plângere este inadmisibilă, încalcă, în mod nejustificat, voința părții, care permanent și neechivoc a vizat prin plângerile formulate numai rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr . 15/P/2004 din 27 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș . Față de considerentele ce preced, în conformitate cu prevederile art . 385 15 pct . 2 lit . c) C. proc . pen ., recursul a fost admis, sentința nr . 3 din 22 februarie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș , Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.