ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84159)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84159) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Plângere

în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere

în judecată. Obiectul plângerii. Limitele

învestirii

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială.

Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de

netrimitere

în judecată

-

obiectul plângerii

-

limitele învestirii

C.

proc

.

pen

.,

art

. 278

1

Obiectul plângerii întemeiate pe prevederile

art

.

278

1

alin. (1) C.

proc

.

pen

. îl constituie rezoluția sau ordonanța procurorului de

netrimitere

în judecată, iar nu actul prin care

conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a soluționat

plângerea formulată potrivit

art

. 275 -

art

proc

.

pen

.

În consecință, este nelegală hotărârea prin care, în

rejudecare

după casarea cu trimitere, judecătorul s-a pronunțat numai asupra actului prin

care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a soluționat

plângerea formulată potrivit

art

. 275 -

art

proc

.

pen

., considerându-se învestit numai în aceste limite prin

decizia instanței de recurs. Împrejurarea că prin decizia instanței de recurs

s-au dispus verificări numai cu privire la actul prin care conducătorul

parchetului ori procurorul ierarhic superior a soluționat plângerea formulată

potrivit

art

. 275 -

art

.

proc

.

pen

. nu

modifică limitele în care judecătorul este învestit să soluționeze plângerea

formulată în temeiul

art

. 278

1

alin. (1)

C.

proc

.

pen

.,

restrângându-le la actul conducătorului parchetului sau al procurorului

ierarhic superior, și nici obiectul plângerii, care rămâne rezoluția sau

ordonanța procurorului de

netrimitere

în

judecată

secția penală, decizia

nr

. 2446 din 7 mai 2007

Prin sentința

nr

. 3 din 22 februarie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel

Târgu-Mureș

, Secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea

formulată de petiționarul

v.R.

împotriva rezoluției

nr

. 3276/III/13 din 9 noiembrie

2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Târgu-Mureș

.

Prima instanță a reținut că, la 24 mai

2005, petiționarul a formulat plângere împotriva rezoluției Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel

Târgu-Mureș

, dată la 27 aprilie

2005, în dosarul

nr

. 15/P/2004, prin care s-a dispus

neînceperea

urmăririi penale față de I.L., P.M. și P.V.,

plângerea fiind adresată direct instanței de judecată.

Prin sentința penală

nr

. 11 din 13 iunie 2005, Curtea

de Apel

Târgu-Mureș

a respins ca inadmisibilă

plângerea formulată de petiționar, cu motivarea că a fost omisă sesizarea mai

întâi a procurorului ierarhic superior, etapă ce constituie o condiție

obligatorie în exercitarea procedurii prevăzute în

art

.

278

1

C.

proc

.

pen

.

Prin decizia

nr

. 4952 din 6 septembrie 2005

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, a fost admis

recursul declarat de petiționar, a fost casată sentința penală

nr

. 11 din 13 iunie 2005 și a fost trimisă cauza

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Târgu-Mureș

,

pentru soluționarea plângerii formulate de petiționar împotriva rezoluției de

neîncepere

a urmăririi penale

nr

.

15/P/2004, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel

Târgu-Mureș

.

Ulterior, în baza dispozițiilor

art

proc

.

pen

., prin rezoluția

nr

. 3276/III/13 din 9 noiembrie 2005 dată de procurorul

general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Târgu-Mureș

,

plângerea  formulată  de  petiționar împotriva rezoluției de

neîncepere

a urmăririi penale, mai sus menționată, a fost

respinsă ca

nefondată

.

Împotriva acestei din urmă rezoluții petiționarul a formulat plângere,

întemeiată pe dispozițiile

art

. 278

1

C.

proc

.

pen

., ce a fost

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Târgu-Mureș

la 19 decembrie 2005 și înaintată instanței la 20 decembrie 2005.

Prin sentința penală

nr

. 14 din 5 iunie 2006, Curtea

de Apel

Târgu-Mureș

a respins ca tardiv formulată

plângerea petiționarului, reținând că aceasta a fost depusă după expirarea

termenului de 20 de zile de la data comunicării, prevăzut în

art

. 278

1

alin. (1) C.

proc

.

pen

.

Prin decizia

nr

. 4999 din 4 septembrie 2006

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, au fost

admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Târgu-Mureș

și de petiționar împotriva sentinței penale

nr

. 14 din 5 iunie 2006, a fost casată sentința penală

atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare

la aceeași instanță, pentru a se stabili cu exactitate data comunicării către

petiționar a rezoluției

nr

. 3276/III/13 din 9

noiembrie 2005, dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel

Târgu-Mureș

, în raport cu care urmează

a se aprecia dacă plângerea a fost sau nu introdusă în termen.

În

rejudecare

, în urma verificărilor efectuate,

Curtea de Apel

Târgu-Mureș

, pronunțând sentința

recurată

în prezenta cauză, a stabilit că plângerea formulată

de petiționar a fost introdusă în termen, cu respectarea dispozițiilor

art

. 278

1

alin. (1) C.

proc

.

pen

.

Totodată, instanța a reținut că, în raport cu conținutul plângerii

petiționarului, a fost învestită numai cu plângerea împotriva rezoluției

nr

. 3276/III/13 din 9 noiembrie 2005 dată de procurorul

general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Târgu-Mureș

,

întrucât petiționarul a făcut referire expresă la această rezoluție, fiind

nemulțumit de

neverificarea

de către acest procuror a

aspectelor contestate, în raport cu rezoluția inițială de

neînceperea

urmăririi penale.

Împrejurarea că la 24 mai 2005 petiționarul s-a adresat direct instanței de

judecată, cu plângere împotriva rezoluției

nr

.

15/P/2004 din 27 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Târgu-Mureș

, prin care s-a dispus

neînceperea

urmăririi penale, nu este de natură a conduce la concluzia că instanța este

învestită cu soluționarea plângerii împotriva acestei rezoluții, deoarece, prin

decizia

nr

. 4952 din 6 septembrie 2005 a Secției

penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a încheiat ciclul procesual

inițial, acesta fiind considerentul pentru care instanța de

rejudecare

,

prin decizia

nr

. 4999 din 4  septembrie

2006, a dispus numai verificarea datei comunicării către petiționar a

rezoluției

nr

. 3276/III/13 din 9 noiembrie 2005, dată

de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Târgu-Mureș

.

Recursul declarat de petiționar este fondat.

Potrivit dispozițiilor

art

proc

.

pen

., împotriva măsurilor

și actelor de urmărire penală pot face plângeri părțile și orice alte persoane,

chiar străine de cauză, dacă prin măsurile și actele respective s-a adus o

vătămare intereselor legitime ale acestora.

Ca atare, obiectul unor astfel de plângeri îl constituie fie o măsură sau un

act intervenite în cursul efectuării activității de urmărire penală, fie un act

efectuat înainte de începerea urmăririi penale, cum ar fi rezoluția de a nu se

începe urmărirea penală.

Procurorul, primind plângerea, este obligat, conform

art

.

proc

.

pen

., să o

rezolve în termen de cel mult 20 de zile și să comunice, de îndată, persoanei

care a făcut plângerea modul în care aceasta a fost rezolvată.

Împotriva actelor efectuate de procuror ori efectuate de organele de cercetare

penală, pe baza dispozițiilor date de procuror, se poate face plângere, care se

rezolvă, conform

art

proc

.

pen

., de către procurorul ierarhic superior, indicat

strict de către legiuitor.

Potrivit dispozițiilor

art

. 278

1

alin. (1)

C.

proc

.

pen

., după

respingerea plângerii făcute conform

art

. 275-278

împotriva rezoluției de

neîncepere

a urmăririi penale

sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către

procuror a modului de rezolvare, potrivit

art

. 277 și

art

. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de

netrimitere

în judecată cuprinse în rechizitoriu.

Din dispozițiile legale enunțate rezultă că petiționarul nemulțumit de

rezoluția sau ordonanța procurorului de

netrimitere

în judecată trebuie să parcurgă următoarele etape: mai întâi să se adreseze cu

plângere conducătorului unității de parchet din care face parte procurorul ce a

dat soluția de

netrimitere

în judecată, iar dacă

plângerea i-a fost respinsă de către conducătorul unității de parchet, să se

adreseze cu plângere instanței de judecată.

Ca atare, admisibilitatea plângerii adresată instanței împotriva rezoluțiilor

sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere

în

judecată, întemeiată pe dispozițiile

art

. 278

1

alin. (1) C.

proc

.

pen

.,

este condiționată de respectarea fazelor procesuale menționate, reglementate de

lege.

Această plângere adresată instanței, având natura juridică a unei căi de atac

ce vizează controlul judecătoresc al soluțiilor procurorului de

netrimitere

în judecată, nu poate fi direct analizată pe

fond, ci numai după ce s-a efectuat un prim control al rezoluției procurorului,

de către conducătorul unității de parchet din care face parte procurorul ce a

dat soluția în cauză.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

petiționarul a parcurs toate etapele enumerate în dispozițiile

art

. 275 -

art

. 278

1

alin. (1) C.

proc

.

pen

.,

respectând termenele pentru introducerea plângerilor succesive, întemeiate pe

prevederile legale enunțate.

Împrejurarea că, pentru constatarea îndeplinirii ori respectării de către

petiționar a tuturor acestor cerințe de text, cauza a parcurs mai multe etape

de judecată, nu poate conduce la concluzia la care, în mod eronat, a ajuns

Curtea de Apel

Târgu-Mureș

, în sensul că învestirea

sa este limitată - respectiv circumscrisă soluționării numai a plângerii

petiționarului împotriva rezoluției

nr

din 9 noiembrie 2005 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel

Târgu-Mureș

, plângere ce a fost

apreciată ca fiind inadmisibilă - întrucât

excede

cadrului procesual instituit prin dispozițiile

art

.

278

1

alin. (1) C.

proc

.

pen

.

Manifestarea de voință a petiționarului, în sensul că este nemulțumit de

rezoluția de

neîncepere

a urmăririi penale

nr

. 15/P/2004 din 27 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel

Târgu-Mureș

rezultă, cu claritate, din

toate demersurile pe care le-a efectuat pe parcursul judecării cauzei, acesta

parcurgând toate etapele prevăzute în dispozițiile

art

.

275 -

art

. 278

1

C.

proc

.

pen

., pentru soluționarea plângerii împotriva

soluției de

netrimitere

în judecată.

Interpretarea dată de Curtea de Apel

Târgu-Mureș

voinței petiționarului, în sensul că prin ultima plângere formulată ar fi vizat

numai rezoluția procurorului general adjunct, rezoluție ce nu face parte din

categoriile de acte supuse controlului judecătoresc, enumerate strict în

art

. 278

1

C.

proc

.

pen

., este greșită.

Totodată, este eronată aprecierea primei instanțe în sensul că limitele

învestirii sale și ale

rejudecării

cauzei au fost

stabilite prin decizia penală

nr

. 4999 din 4

septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care - dispunând

efectuarea de verificări numai cu privire la stabilirea datei comunicării de

către petiționar a rezoluției procurorului general adjunct, pentru a se

constata dacă plângerea, întemeiată pe dispozițiile

art

.

278

1

C.

proc

.

pen

.,

a fost introdusă sau nu în termen - a limitat obiectul judecății la plângerea

împotriva rezoluției conducătorului unității de parchet.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că această interpretare este

greșită, întrucât verificările ce au fost dispuse prin decizia de casare

reprezintă parte din cele ce se impun a fi realizate de către instanța

învestită cu soluționarea unei plângeri întemeiată pe dispozițiile

art

. 278

1

C.

proc

.

pen

. și care au drept finalitate stabilirea respectării

tuturor condițiilor de admisibilitate a unei astfel de plângeri.

Dislocarea de către Curtea de Apel

Târgu-Mureș

a

plângerii petiționarului de toate celelalte etape parcurse de aceasta, cuprinse

în dispozițiile

art

. 275 -

art

.

278

1

C.

proc

.

pen

.

și aprecierea că o astfel de plângere este inadmisibilă, încalcă, în mod

nejustificat, voința părții, care permanent și neechivoc a vizat prin

plângerile formulate numai rezoluția de

neîncepere

a

urmăririi penale

nr

. 15/P/2004 din 27 aprilie 2005 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Târgu-Mureș

.

Față de considerentele ce preced, în conformitate cu prevederile

art

. 385

15

pct

. 2

lit

. c) C.

proc

.

pen

., recursul a fost admis, sentința

nr

.

3 din 22 februarie 2007 a Curții de Apel Târgu

Mureș

,

Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost casată și s-a

dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare

la aceeași

instanță.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă