ÎCCJ, decizie (scj.ro #84066)

Plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Obiectul plângerii Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală Indice alfabetic: Drept procesual penal - plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată C. proc . pen ., art. 278 1 În dispozițiile art. 278 1 C. proc . pen ., legiuitorul a statuat că plângerea întemeiată pe aceste dispoziții se formulează împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, precum și a dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Rezolvarea plângerii introduse în temeiul art. 275-278 din același cod, de către prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori, după caz, de către procurorul ierarhic superior, constituie numai o condiție prealabilă, obligatorie, prevăzută de lege pentru exercitarea plângerii în condițiile art. 278 1 C. proc . pen . Prin urmare, în procedura reglementată în art. 278 1 C. proc . pen . se verifică numai legalitatea și temeinicia soluției de netrimitere în judecată dată inițial de procuror, în cadrul acestei proceduri judecătorul neputând examina dacă rezoluția procurorului ierarhic superior a fost adoptată în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277 C. proc . pen ., termen a cărui nerespectare nu atrage nicio sancțiune procedurală.

I.C.C.J., secția penală, sentința nr. 1064 din 5 iunie 2008 Prin cererea înregistrată pe rolul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 3709/1/2008 la 24 aprilie 2008, petiționarul B.I. a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc . pen . împotriva rezoluției date în dosarul nr. 1199/P/2007 al Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că, în luna august 2007, a formulat o plângere penală împotriva procurorilor I.M., M.I., M.V., G.L., P.E. și I.E., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru infracțiunile prevăzute în art. 246 și art. 264 C. pen ., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod.

La data de 15 martie 2008, petiționarul a primit de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție rezoluția nr. 1199/P/2007, prin care procurorul S.A. a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale. Petiționarul a considerat că procurorul nu a motivat rezoluția dată și a solicitat studierea tuturor dosarelor penale în care se află rezoluțiile date de procurorii reclamați, precum și probele invocate și, în consecință, să se desființeze rezoluția nr. 1199/P/2007, urmând a se dispune potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc . pen . efectuarea și completarea urmăririi penale și trimiterea în judecată a vinovaților pentru faptele comise.

Petiționarul a mai arătat că rezoluția dată de procurorul șef adjunct al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este tardivă, întrucât s-a încălcat termenul prevăzut imperativ în dispozițiile art. 277 C. proc . pen . Examinând plângerea formulată de petiționarul B.I., în condițiile art. 278 1 C. proc . pen ., împotriva rezoluției din 3 martie 2008 dată în dosarul nr. 1199/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu actele și lucrările dosarului parchetului, constată plângerea ca fiind nefondată pentru următoarele considerente: Prin rezoluția din 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, dată în dosarul nr. 1199/P/2007, procurorul, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc . pen ., a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru comiterea a trei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute în art. 246 C. pen . și a trei infracțiuni de favorizare a infractorului, prevăzute în art. 264 C. pen ., întrucât faptele sesizate nu există, precum și față de M.I.,

M.V., G.L., P.E. și I.E., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută în art. 246 C. pen . și favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 C. pen ., întrucât faptele sesizate nu există. Împotriva acestei rezoluții, petiționarul B.I. a formulat plângere, în condițiile art. 278 C. proc . pen ., iar prin rezoluția din 23 aprilie 2008 dată de procurorul șef adjunct al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în lucrarea cu nr. 3797/2283/II/2/2008, acesta, în temeiul dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. proc . pen ., a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii petiționarului, formulată împotriva soluției dispuse în dosarul nr. 1199/P/2007, precum și comunicarea soluției.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc . pen ., a verificat rezoluția atacată pe baza actelor și lucrările dosarului parchetului, față de criticile formulate de petiționar. Din analiza multitudinii actelor premergătoare efectuate de procuror, ce au stat la baza rezoluției din 3 martie 2008 dată în dosarul nr. 1199/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția urmărire penală și criminalistică, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect și temeinic motivat, în raport cu fiecare critică a petiționarului, ce a fost examinată în concret și căreia i s-a răspuns argumentat, procurorul a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de I.M.

pentru comiterea a trei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute în art. 246 C. pen . și a trei infracțiuni de favorizare a infractorului prevăzute în art. 264 C. pen ., întrucât faptele nu există, iar față de M.I., M.V., G.L., P.E. și I.E., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută în art. 246 C. pen . și favorizare a infractorului, prevăzută în art. 264 C. pen ., întrucât faptele sesizate nu există.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție, în contextul cauzei, a constatat că nu rezultă existența faptelor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute în art. 246 C. pen . și a faptelor de favorizare a infractorului prevăzute în art. 264 C. pen . în sarcina intimaților, deoarece aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale, prin soluțiile dispuse motivat, în rezoluțiile date, toate soluțiile criticate de petiționarul B.I. fiind examinate pe căile prevăzute în art. 278-278 1 C. proc . pen . și menținute ca atare sau infirmate în sensul completării dispozitivului, dar menținute pe fond.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate reține criticile formulate de petiționar în plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc . pen . adresată instanței supreme, referitoare la insuficienta cercetare, prin neadministrarea niciunui act premergător, deoarece, pe de o parte, în etapa actelor premergătoare procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente, iar pe de altă parte, au fost efectuate numeroase acte premergătoare. Invocarea de către petiționar a neadministrării probelor de către procuror, conform art. 63-64 C. proc . pen ., nici audierea sa, așa cum prevede art. 76 C. proc . pen ., nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanțiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.

În etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate examina critica referitoare la tardivitatea rezoluției date de procurorul șef adjunct la 23 aprilie 2008 în lucrarea cu nr. 3797/2283/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, deoarece din perspectiva tehnicii de reglementare a normei, legiuitorul a statuat în mod concret că plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc . pen . se formulează împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, precum și a dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, iar rezolvarea plângerii întemeiată pe art. 275-278 din același cod, de către prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori, după caz, de către procurorul ierarhic superior, constituie numai o procedură obligatorie prealabilă, prevăzută de lege, pentru exercitarea plângerii în condițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc . pen . Altfel spus, prin procedura instituită în art. 278 1 C. proc . pen . se verifică numai legalitatea și temeinicia soluției de netrimitere în judecată dată inițial de procuror,

iar procedura prevăzută în art. 275-278 din același cod reprezintă numai o condiție prealabilă, obligatorie, în vederea exercitării ulterioare a plângerii întemeiată pe art. 278 1 C. proc . pen ., de altfel, neexistând nicio sancțiune procedurală cu privire la nerespectarea termenului de 20 de zile de către procurorul ierarhic superior, atunci când acesta ar depăși termenul arătat. În raport cu cele menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că rezoluția din 3 martie 2008 dată în dosarul nr. 1199/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția urmărire penală și criminalistică, este legală și temeinică. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc . pen ., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.I.

împotriva rezoluției din 3 martie 2008 dată în dosarul nr. 1199/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, rezoluție pe care a menținut-o.