ÎCCJ, decizie (scj.ro #84066)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84066) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Plângere în

fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere în judecată. Obiectul plângerii

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea

penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

plângere

în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere în judecată

C.

proc

.

pen

.,

art. 278

1

În dispozițiile art. 278

1

C.

proc

.

pen

., legiuitorul a

statuat că plângerea întemeiată pe aceste dispoziții se formulează împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, precum și a dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă

în rechizitoriu. Rezolvarea plângerii introduse în temeiul art. 275-278 din

același cod, de către prim-procurorul parchetului, procurorul general al

parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul șef de secție al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori, după caz, de

către procurorul ierarhic superior, constituie numai o condiție prealabilă,

obligatorie, prevăzută de lege pentru exercitarea plângerii în condițiile art.

278

1

C.

proc

.

pen

.

Prin urmare, în procedura reglementată în art. 278

1

C.

proc

.

pen

. se verifică numai

legalitatea și temeinicia soluției de netrimitere în judecată dată inițial de

procuror, în cadrul acestei proceduri judecătorul neputând examina dacă

rezoluția procurorului ierarhic superior a fost adoptată în termenul de 20 de

zile prevăzut în art. 277 C.

proc

.

pen

., termen a cărui nerespectare nu atrage

nicio

sancțiune procedurală.

I.C.C.J.,

secția penală, sentința nr. 1064 din 5 iunie 2008

Prin cererea înregistrată pe rolul

Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 3709/1/2008 la 24

aprilie 2008, petiționarul B.I. a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile

art. 278

1

C.

proc

.

pen

.

împotriva rezoluției date în dosarul nr. 1199/P/2007 al Pachetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea plângerii, petiționarul a

arătat că, în luna august

2007, a

formulat o plângere penală împotriva procurorilor I.M., M.I., M.V., G.L., P.E.

și I.E., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, pentru infracțiunile prevăzute în art. 246 și art. 264 C.

pen

., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod.

La data de 15 martie 2008, petiționarul

a primit de

la Parchetul

de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție rezoluția nr. 1199/P/2007, prin care

procurorul S.A. a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Petiționarul a considerat că procurorul

nu a motivat rezoluția dată și a solicitat studierea tuturor dosarelor penale

în care se află rezoluțiile date de procurorii reclamați, precum și probele

invocate și, în consecință, să se desființeze rezoluția nr. 1199/P/2007, urmând

a se dispune potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. b) C.

proc

.

pen

. efectuarea și

completarea urmăririi penale și trimiterea în judecată a vinovaților pentru

faptele comise.

Petiționarul a mai arătat că rezoluția

dată de procurorul șef adjunct al Secției de urmărire penală și criminalistică

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este

tardivă, întrucât s-a încălcat termenul prevăzut imperativ în dispozițiile art.

277 C.

proc

.

pen

.

Examinând

plângerea formulată de petiționarul B.I., în condițiile art. 278

1

C.

proc

.

pen

., împotriva

rezoluției din 3 martie 2008 dată în dosarul nr. 1199/P/2007 al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu actele și

lucrările dosarului parchetului, constată plângerea ca fiind nefondată pentru

următoarele considerente:

Prin rezoluția din 3 martie

2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, dată în

dosarul nr. 1199/P/2007, procurorul, în baza art. 228 alin. (6) raportat la

art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc

.

pen

., a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.M.,

procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

pentru comiterea a trei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzute în art. 246 C.

pen

. și a trei

infracțiuni de favorizare a infractorului, prevăzute în art. 264 C.

pen

., întrucât faptele sesizate nu există, precum și față

de M.I., M.V., G.L., P.E. și I.E., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută în art. 246 C.

pen

. și favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 C.

pen

., întrucât faptele sesizate nu există.

Împotriva acestei rezoluții,

petiționarul B.I. a formulat plângere, în condițiile art. 278 C.

proc

.

pen

., iar prin rezoluția

din 23 aprilie 2008 dată de procurorul șef adjunct al Secției de urmărire

penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, în lucrarea cu nr. 3797/2283/II/2/2008, acesta, în temeiul

dispozițiilor art. 278 alin. (1) C.

proc

.

pen

., a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii

petiționarului, formulată împotriva soluției dispuse în dosarul nr.

1199/P/2007, precum și comunicarea soluției.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C.

proc

.

pen

., a verificat rezoluția

atacată pe baza actelor și lucrările dosarului parchetului, față de criticile

formulate de petiționar.

Din analiza

multitudinii actelor premergătoare efectuate de procuror, ce au stat la baza

rezoluției din 3 martie 2008 dată în dosarul nr. 1199/P/2007 al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția urmărire penală și

criminalistică, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect

și temeinic motivat, în raport cu fiecare critică a petiționarului, ce a fost

examinată în concret și căreia i s-a răspuns argumentat, procurorul a dispus

soluția neînceperii urmăririi penale față de I.M. pentru comiterea a trei

infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute în

art. 246 C.

pen

. și a trei infracțiuni de favorizare

a infractorului prevăzute în art. 264 C.

pen

.,

întrucât faptele nu există, iar față de M.I., M.V., G.L., P.E. și I.E.,

procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută în art. 246 C.

pen

.

și favorizare a infractorului, prevăzută în art. 264 C.

pen

.,

întrucât faptele sesizate nu există.

Totodată,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în contextul cauzei, a constatat că nu

rezultă existența faptelor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzute în art. 246 C.

pen

. și a faptelor de

favorizare a infractorului prevăzute în art. 264 C.

pen

.

în sarcina intimaților, deoarece aceștia și-au exercitat atribuțiile de

serviciu cu respectarea prevederilor legale, prin soluțiile dispuse motivat, în

rezoluțiile date, toate soluțiile criticate de petiționarul B.I. fiind

examinate pe căile prevăzute în art. 278-278

1

C.

proc

.

pen

. și menținute ca atare sau infirmate în sensul

completării dispozitivului, dar menținute pe fond.

Înalta

Curte de Casație și Justiție nu poate reține criticile formulate de petiționar

în plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C.

proc

.

pen

. adresată instanței

supreme, referitoare la insuficienta cercetare, prin neadministrarea niciunui

act premergător, deoarece, pe de o parte, în etapa actelor premergătoare

procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității

efectuării verificărilor pe care le consideră

necesare și suficiente, iar pe de altă parte, au fost efectuate numeroase acte

premergătoare.

Invocarea

de către petiționar a neadministrării probelor de către procuror, conform art.

63-64 C.

proc

.

pen

., nici

audierea sa, așa cum prevede art. 76 C.

proc

.

pen

., nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea

acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază

care presupune garanțiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale

complete.

În etapa actelor premergătoare, etapă

care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de

probă, ci se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu

poate examina critica referitoare la tardivitatea rezoluției date de procurorul

șef adjunct la 23 aprilie 2008 în lucrarea cu nr. 3797/2283/II/2/2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire

penală și criminalistică, deoarece din perspectiva tehnicii de reglementare a

normei, legiuitorul a statuat în mod concret că plângerea întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C.

proc

.

pen

. se formulează împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, precum și a

dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, iar rezolvarea

plângerii întemeiată pe art. 275-278 din același cod, de către prim-procurorul

parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau

procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție ori, după caz, de către procurorul ierarhic superior, constituie numai

o procedură obligatorie prealabilă, prevăzută de lege, pentru exercitarea

plângerii în condițiile art. 278

1

alin. (1) C.

proc

.

pen

.

Altfel

spus, prin procedura instituită în art. 278

1

C.

proc

.

pen

. se verifică numai legalitatea și temeinicia

soluției de netrimitere în judecată dată inițial de procuror, iar procedura

prevăzută în art. 275-278 din același cod reprezintă numai o condiție

prealabilă, obligatorie, în vederea exercitării ulterioare a plângerii

întemeiată pe art. 278

1

C.

proc

.

pen

., de altfel, neexistând

nicio

sancțiune procedurală cu privire la nerespectarea termenului de 20 de zile de

către procurorul ierarhic superior, atunci când acesta ar depăși termenul

arătat.

În raport cu cele menționate, Înalta

Curte de Casație și Justiție consideră că rezoluția din 3 martie 2008 dată în

dosarul nr. 1199/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția urmărire penală și criminalistică, este legală și temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc

.

pen

., a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.I. împotriva rezoluției din 3

martie 2008 dată în dosarul nr. 1199/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică,

rezoluție pe care a menținut-o.