ÎCCJ, decizie (scj.ro #86647)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86647) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Aplicarea dispozițiilor art.
278
1
alin. (2) C. proc. pen.
Termenul de introducere a plângerii
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată
C. proc. pen.,
art. 278
1
alin. (2)
Dacă prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277 C. proc. pen., sunt aplicabile dispozițiile art. 278
1
alin. (2) C. proc. pen. și, prin urmare, termenul de 20 de zile prevăzut pentru introducerea plângerii în fața judecătorului împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile, în care prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau procurorul ierarhic superior trebuia să rezolve plângerea.
Atât termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277 C. proc. pen. în care prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau procurorul ierarhic superior trebuie să rezolve plângerea, cât și termenul de 20 de zile prevăzut pentru introducerea plângerii în fața judecătorului împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată se calculează în conformitate cu dispozițiile art. 186 C. proc. pen.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1384 din 6 aprilie 2011
Prin sentința nr. 170 din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca tardiv formulată, plângerea petentului B.N. împotriva rezoluțiilor nr. 270/P/2010 din 30 martie 2010 și nr. 577/II/2/2010 din 27 mai 2010 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind pe intimata M.M., magistrat judecător la judecătorie.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin plângerea formulată în temeiul art. 278
1
C. proc. pen., petentul B.N. a solicitat desființarea rezoluțiilor nr. 270/P/2010 din 30 martie 2010 și nr. 577/II/2/2010 din 27 mai 2010 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.M., pentru infracțiunile prevăzute în art. 246, art. 264 și art. 249 C. pen., întrucât faptele nu există.
Verificând plângerea petentului, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate, precum și cu dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., instanța de fond a reținut că, prin rezoluția nr. 270/P/2010 din 30 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.M., pentru infracțiunile prevăzute în art. 246, art. 264 și art. 249 C. pen.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei soluții, conform art. 277 - 278 C. proc. pena., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 577/II/2/2010 din 27 mai 2010 a procurorului general.
Examinând plângerea persoanei vătămate, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile art. 278
1
alin. (1) și (2) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că plângerea a fost tardiv formulată.
Potrivit art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluțiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicarea modului de rezolvare, iar în alin. (2) al aceluiași articol se precizează că, în cazul în care procurorul ierarhic superior sau, după caz, procurorul general nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul de sesizare a instanței curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.
În speță, rezoluția nr. 270/P/2010 din 30 martie 2010 de neîncepere a urmăririi penale a fost comunicată petentului la data de 8 aprilie 2010.
Împotriva acestei soluții persoana vătămată a formulat plângere la data de 26 aprilie 2010, plângere ce a fost soluționată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la data de 27 mai 2010, fiind comunicată petentului la 1 iunie 2010. Cu toate că plângerea nu a fost rezolvată de către procurorul ierarhic superior în termenul legal de 20 de zile, petentul nu a respectat termenul imperativ reglementat în art. 278
1
alin. (2) C. proc. pen.
Prin decizia nr. 15 din 6 aprilie 2009 pronunțată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că termenele prevăzute în art. 278 alin. (3) și art. 278
1
alin. (2) C. proc. pen. sunt termene de decădere, sub aspectul naturii juridice, astfel că nerespectarea lor atrage nulitatea plângerii și respingerea acesteia ca tardivă.
Or, petentul a formulat plângere la instanța de judecată la data de 5 iunie 2010, așa cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe plicul prin care s-a realizat expedierea plângerii, deși termenul de 40 de zile de la comunicarea rezoluției de neurmărire penală expirase la data de 19 mai 2010.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul B.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că, în mod greșit, s-a dispus respingerea ca tardiv formulată a plângerii adresată judecătorului în conformitate cu dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., termenul de introducere a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este de 20 de zile și începe să curgă de la data comunicării rezoluției sau ordonanței prin care procurorul ierarhic superior, menționat în art. 278 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a respins plângerea formulată conform art. 275 - 278 împotriva acestor acte ale procurorului.
Conform alin. (2) al aceluiași articol, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile curge de la data expirării termenului inițial.
Dispozițiile art. 278
1
alin. (2) C. proc. pen. nu pot fi interpretate în sensul că rezoluțiile sau ordonanțele de netrimitere în judecată pot fi atacate numai într-un termen de maximum 40 de zile, care curge de la data comunicării acestor acte ale procurorului.
Dispozițiile art. 278
1
alin. (2) C. proc. pen. devin incidente numai în situațiile în care procurorul ierarhic superior nu soluționează în termen de 20 de zile plângerea cu care a fost învestit în condițiile art. 278 alin. (1) și (3) C. proc. pen.
Pe de altă parte, termenul de 20 de zile în care trebuie soluționată plângerea conform art. 278 C. proc. pen. este distinct de cel de 20 de zile în care se poate formula plângere în temeiul art. 278
1
C. proc. pen.
Fiind termene distincte, fiecare dintre acestea trebuie calculat diferit, cu respectarea dispozițiilor art. 186 C. proc. pen., referitoare la calcularea termenelor procedurale, așa încât nu pot fi cumulate două termene de strict 20 de zile, durata efectivă a fiecăruia putând fi diferită.
Este de reținut și faptul că termenul de 20 de zile în care procurorul ierarhic superior trebuie să soluționeze plângerea începe să curgă, în mod firesc, de la data înregistrării acesteia, dată care în situația transmiterii prin poștă poate fi diferită de cea la care s-a formulat plângerea.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că pot fi situații în care plângerea a fost greșit îndreptată și este trimisă ulterior procurorului ierarhic superior, în conformitate cu dispozițiile art. 278
1
alin. (13) C. proc. pen. În mod evident, și în această situație, termenul de 20 de zile pentru soluționarea plângerii curge de la înregistrarea acesteia spre competentă soluționare, și nu de la data depunerii la organul necompetent.
În concluzie, dispozițiile art. 277, art. 278 și art. 278
1
alin. (2) C. proc. pen. nu pot fi interpretate decât în sensul că termenul de 20 de zile în care procurorul ierarhic superior soluționează o plângere, în condițiile art. 278 alin. (3) C. proc. pen., începe să curgă din momentul primirii petiției.
Tot astfel, prevederile art. 278
1
alin. (2) C. proc. pen. nu pot fi interpretate decât în sensul că, în situația nerezolvării plângerii de către procurorul ierarhic superior în termenul legal, la expirarea acestuia începe să curgă un termen distinct de 20 de zile în care se poate face plângere la instanță.
În speță, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 270/P/2010 din 30 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost comunicată recurentului petent la data de 8 aprilie 2010.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale menționate, recurentul a formulat la data de 26 aprilie 2010 (data poștei) plângere conform art. 278 C. proc. pen., pe care a adresat-o procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, unde a fost înregistrată la 29 aprilie 2010.
Plângerea recurentului a fost soluționată de procurorul general prin rezoluția nr. 577/II/2/2010 din 27 mai 2010, adică după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut în art. 278 alin. (4) raportat la art. 277 C. proc. pen.
Această din urmă soluție a fost comunicată recurentului la data de 1 iunie 2010.
La data de 5 iunie 2010 (data poștei) recurentul a înaintat instanței plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adoptată de procuror, formulată în conformitate cu dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., plângere care a fost înregistrată la curtea de apel la data de 9 iunie 2010.
Termenul de 20 de zile în care recurentul putea să formuleze plângerea întemeiată pe art. 278
1
C. proc. pen., calculat în raport cu data expirării termenului înăuntrul căruia procurorul general trebuia să soluționeze plângerea (20 mai 2010), expira la data de 10 iunie 2010.
Or, din înscrisurile aflate la dosarul de fond rezultă, așa cum s-a arătat în cele ce preced, că recurentul a înaintat instanței plângerea prin scrisoare recomandată, datată 5 iunie 2010, deci în termenul de 20 de zile prevăzut de lege.
În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că, în mod greșit, plângerea petentului B.N. a fost respinsă ca tardiv formulată de către instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de petent împotriva sentinței penale nr. 170 din 16 noiembrie 2010, a casat sentința penală recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Ploiești.