ÎCCJ, decizie (scj.ro #84059)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84059) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau
ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Plângere respinsă în mod
greșit ca tardivă de conducătorul parchetului sau procurorul ierarhic superior
Cuprins pe
materii:
Drept procesual penal.
Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de
urmărire penală
Indice
alfabetic:
Drept procesual penal
-
plângere în fața judecătorului împotriva
rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată
C.
proc
.
pen
.,
art.
278
1
Judecătorul învestit cu
soluționarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de
netrimitere în judecată are obligația de a verifica rezoluția sau ordonanța
atacată sub aspectul legalității și al temeiniciei, inclusiv atunci când
plângerea formulată conform art. 275 - 278 din același cod a fost respinsă în
mod greșit ca tardivă de conducătorul parchetului sau de procurorul ierarhic superior,
întrucât, în procedura reglementată în art. 278
1
C.
proc
.
pen
., judecătorul
examinează rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată, și
nu rezoluția conducătorului parchetului ori a procurorului ierarhic superior
prin care a fost respinsă plângerea introdusă conform art. 275-278 C.
proc
.
pen
. În consecință, dacă
etapa plângerii la conducătorul parchetului ori la procurorul ierarhic superior
a fost parcursă, judecătorul trebuie să supună examinării rezoluția sau
ordonanța procurorului de netrimitere în judecată, chiar dacă se constată că
plângerea introdusă potrivit art. 275 - 278 C.
proc
.
pen
. a fost, în mod greșit, respinsă ca tardivă.
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 762 din 3 martie 2008
Prin sentința nr. 19 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de
Curtea de Apel Târgu-Mureș, Secția penală și
pentru cauze cu minori și
de f
amilie,
s-a dispus, în baza art. 278
1
alin. (13) C.
proc
.
pen
.,
trimiterea
cauzei în vederea soluționării plângerii împotriva rezoluției emise la 17 mai
2007 în dosarul nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Târgu-Mureș - prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de
intimata M.C. pentru infracțiunile prevăzute în art. 246 și art. 249 C.
pen
. - de organul judiciar competent, respectiv de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș,
constatându-se că prin rezoluția emisă la 17 august 2007 în dosarul nr. 269/VIII/2007
de procurorul general
adjunct al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș nu a fost
soluționată
plângerea împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale din 17 mai 2007,
în condițiile impuse de art. 278 alin. (1) C.
proc
.
pen
.
Instanța
de fond a reținut că petiționara
O.M.
a
depus și înregistrat, la 11 septembrie 2007, pe rolul acestei instanțe,
plângerea împotriva rezoluției din 17 august 2007, invocând faptul că, în
termen legal, a formulat plângere împotriva rezoluției din 17 mai 2007 dată în
dosarul nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.
Petiționara
a criticat faptul că în mod greșit a fost respinsă plângerea formulată
împotriva rezoluției de neîncepere a
urmăririi
penale, ca tardivă, întrucât aceasta i-a fost comunicată la 25 mai 2007, iar
plângerea a fost formulată la 6 iunie 2007, data depuneri prin poștă a
acesteia
fiind 11 iunie 2007, conform actelor doveditoare depuse la dosar.
Prin urmare, instanța de fond, analizând
actele și lucrările dosarului, a constatat, în principal, că plângerea
formulată de petiționară împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale
a fost respinsă, în mod
greșit, ca tardivă, întrucât în urma verificărilor efectuate la grefa
parchetului a rezultat că plângerea a fost depusă în termen, potrivit art. 278
alin. (3) C.
proc
.
pen
.,
iar înregistrarea cu întârziere la Parchetul pe lângă Curtea de Apel
Târgu-Mureș, respectiv la 6 august 2007, a avut drept cauză anumite
disfuncționalități de ordin administrativ, în speță fiind incidente
dispozițiile art. 187 alin. (1) C.
proc
.
pen
.
Totodată, prima instanță a constatat că respingerea ca tardivă a
plângerii formulate împotriva rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale,
deși promovarea acesteia s-a realizat în
termenul prevăzut de lege, echivalează cu
nesolutionarea
acesteia, în condițiile în care nu s-a realizat controlul impus de dispozițiile
art. 278 C.
proc
.
pen
.
În consecință, Curtea de Apel Târgu-Mureș, Secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie, a apreciat că se impune, în baza art. 278
1
alin.
(13) C.
proc
.
pen
.,
trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, în
vederea soluționării plângerii împotriva rezoluției emise la 17 mai 2007 în
dosarul nr. 37/P/2007.
Împotriva sentinței penale nr. 19 din 26 noiembrie 2007,
procurorul a formulat recurs, arătând, între altele, că sentința pronunțată
este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 278
1
alin. (13) C.
proc
.
pen
.
care nu erau incidente în cauză, acestea reglementând o altă situație juridică
decât cea în care s-a aflat instanța de fond, învestită legal și în termen prin
plângerea petiționarei, care a respectat
ierarhia instituită de
art. 278 și art. 278
1
C.
proc
.
pen
. în soluționarea
plângerilor împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată.
Examinând
recursul declarat de procuror sub toate aspectele, conform art. 385
6
alin. (3)
coroborat cu art. 385
14
C.
proc
.
pen
., Înalta Curte
de Casație și Justiție apreciază că
acesta este fondat, pentru
următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 278
1
alin. (1) C.
proc
.
pen
., „după respingerea plângerii făcute
conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau
a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub
urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana
vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt
vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de
către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul
de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza
în primă instanță.”
Din denumirea marginală a textului și din analiza dispozițiilor
legale enunțate rezultă că obiectul plângerii întemeiate pe aceste prevederi
legale îl constituie rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în
judecată, iar nu actul prin care conducătorul parchetului ori procurorul
ierarhic superior a soluționat plângerea potrivit dispozițiilor art. 275-278 C.
proc
.
pen
.
În cauză, se constată că împotriva
rezoluției
emise
la 17 mai 2007 în dosarul nr. 37/P/2007
al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș petiționara O.
M. a
formulat plângere la
procurorul
ierarhic superior care are dreptul, consfințit de lege, fie să dispună o
soluție de admitere și, pe cale de consecință, să infirme soluția procurorului,
fie să o respingă, ca nefondată, ca inadmisibilă sau ca tardivă.
În condițiile în care, în speță, a fost parcursă această fază
intermediară și obligatorie, prima instanță avea obligația să se pronunțe pe
fondul plângerii formulate de petiționară.
Afirmația instanței de fond, în sensul că soluționarea plângerii
de procurorul ierarhic superior în sensul respingerii sale ca tardivă ar
echivala cu nesoluționarea ei, nu poate fi însușită, întrucât acesta poate
dispune și respingerea plângerii ca tardivă.
Controlul judiciar declanșat ca urmare a formulării plângerii de
către petiționară obligă instanța să verifice și acest aspect, alături de
legalitatea și temeinicia rezoluției date de procuror.
În cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 278
1
alin. (13) C.
proc
.
pen
.,
acestea operând în situația în care
plângerea
este adresată direct instanței de judecată,
împotriva rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de
clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale,
dată de procuror, fără ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art.
278 C.
proc
.
pen
., la
procurorul ierarhic superior.
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație
și Justiție constată că petiționara a formulat la 11 aprilie 2007 plângere
împotriva intimatei M.C., solicitând Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Târgu-Mureș tragerea la răspundere penală a acesteia pentru infracțiunile
prevăzute în art. 246 și art. 249 C.
pen
.
Ulterior, petiționara a atacat, în termen legal și cu respectarea
procedurii speciale în materia soluționării plângerilor împotriva soluțiilor
procurorului de netrimitere în judecată și a ierarhiei instituite de
prevederile art. 278 și art. 278
1
C.
proc
.
pen
., atât rezoluția din 17 mai 2007 dată în dosarul
nr. 37/P/2007 de Parchetul de
pe lângă
Curtea de Apel Târgu-Mureș, cât și rezoluția din 17 august 2007 dată în dosarul
nr. 269/VIII/2007
de procurorul general adjunct al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.
Instanța de fond a procedat greșit
atunci când a apreciat
că nu mai poate soluționa cauza pe fond, dispunând, în mod nejustificat, în
baza art. 278
1
alin. (13) C.
proc
.
pen
., trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Târgu-Mureș.
În
speță, se impunea ca prima instanță, constatând corect că plângerea formulată
de petiționară a fost introdusă în termen legal și nu tardiv, să procedeze la
analiza și soluționarea sa pe fond.
Față de
considerentele sus-enunțate și pentru a nu priva părțile de utilizarea unui
grad de jurisdicție, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul
declarat de procuror, a casat sentința nr. 19 din 26 noiembrie 2007 pronunțată
de
Curtea de Apel Târgu-Mureș, Secția
penală și pentru cauze cu minori și
de f
amilie,
și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.