ÎCCJ, decizie (scj.ro #84059)

Plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Plângere respinsă în mod greșit ca tardivă de conducătorul parchetului sau procurorul ierarhic superior Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală.

Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală Indice alfabetic: Drept procesual penal - plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată C. proc . pen ., art. 278 1 Judecătorul învestit cu soluționarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată are obligația de a verifica rezoluția sau ordonanța atacată sub aspectul legalității și al temeiniciei, inclusiv atunci când plângerea formulată conform art. 275 - 278 din același cod a fost respinsă în mod greșit ca tardivă de conducătorul parchetului sau de procurorul ierarhic superior, întrucât, în procedura reglementată în art. 278 1 C. proc . pen ., judecătorul examinează rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată, și nu rezoluția conducătorului parchetului ori a procurorului ierarhic superior prin care a fost respinsă plângerea introdusă conform art. 275-278 C. proc . pen . În consecință, dacă etapa plângerii la conducătorul parchetului ori la procurorul ierarhic superior a fost parcursă, judecătorul trebuie să supună examinării rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată, chiar dacă se constată că plângerea introdusă potrivit art. 275 - 278 C. proc . pen . a fost, în mod greșit, respinsă ca tardivă.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 762 din 3 martie 2008 Prin sentința nr. 19 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de f amilie, s-a dispus, în baza art. 278 1 alin. (13) C. proc . pen ., trimiterea cauzei în vederea soluționării plângerii împotriva rezoluției emise la 17 mai 2007 în dosarul nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș - prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata M.C.

pentru infracțiunile prevăzute în art. 246 și art. 249 C. pen . - de organul judiciar competent, respectiv de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, constatându-se că prin rezoluția emisă la 17 august 2007 în dosarul nr. 269/VIII/2007 de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș nu a fost soluționată plângerea împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale din 17 mai 2007, în condițiile impuse de art. 278 alin. (1) C. proc . pen . Instanța de fond a reținut că petiționara O.M. a depus și înregistrat, la 11 septembrie 2007, pe rolul acestei instanțe, plângerea împotriva rezoluției din 17 august 2007, invocând faptul că, în termen legal, a formulat plângere împotriva rezoluției din 17 mai 2007 dată în dosarul nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Petiționara a criticat faptul că în mod greșit a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, ca tardivă, întrucât aceasta i-a fost comunicată la 25 mai 2007, iar plângerea a fost formulată la 6 iunie 2007, data depuneri prin poștă a acesteia fiind 11 iunie 2007, conform actelor doveditoare depuse la dosar.

Prin urmare, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat, în principal, că plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă, în mod greșit, ca tardivă, întrucât în urma verificărilor efectuate la grefa parchetului a rezultat că plângerea a fost depusă în termen, potrivit art. 278 alin. (3) C. proc . pen ., iar înregistrarea cu întârziere la Parchetul pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, respectiv la 6 august 2007, a avut drept cauză anumite disfuncționalități de ordin administrativ, în speță fiind incidente dispozițiile art. 187 alin. (1) C. proc . pen . Totodată, prima instanță a constatat că respingerea ca tardivă a plângerii formulate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, deși promovarea acesteia s-a realizat în termenul prevăzut de lege, echivalează cu nesolutionarea acesteia, în condițiile în care nu s-a realizat controlul impus de dispozițiile art. 278 C. proc . pen . În consecință, Curtea de Apel Târgu-Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a apreciat că se impune, în baza art. 278 1 alin. (13) C. proc . pen ., trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, în vederea soluționării plângerii împotriva rezoluției emise la 17 mai 2007 în dosarul nr. 37/P/2007.

Împotriva sentinței penale nr. 19 din 26 noiembrie 2007, procurorul a formulat recurs, arătând, între altele, că sentința pronunțată este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (13) C. proc . pen . care nu erau incidente în cauză, acestea reglementând o altă situație juridică decât cea în care s-a aflat instanța de fond, învestită legal și în termen prin plângerea petiționarei, care a respectat ierarhia instituită de art. 278 și art. 278 1 C. proc . pen . în soluționarea plângerilor împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată.

Examinând recursul declarat de procuror sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) coroborat cu art. 385 14 C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc . pen ., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.” Din denumirea marginală a textului și din analiza dispozițiilor legale enunțate rezultă că obiectul plângerii întemeiate pe aceste prevederi legale îl constituie rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată, iar nu actul prin care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a soluționat plângerea potrivit dispozițiilor art. 275-278 C. proc . pen . În cauză,

se constată că împotriva rezoluției emise la 17 mai 2007 în dosarul nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș petiționara O. M. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care are dreptul, consfințit de lege, fie să dispună o soluție de admitere și, pe cale de consecință, să infirme soluția procurorului, fie să o respingă, ca nefondată, ca inadmisibilă sau ca tardivă. În condițiile în care, în speță, a fost parcursă această fază intermediară și obligatorie, prima instanță avea obligația să se pronunțe pe fondul plângerii formulate de petiționară. Afirmația instanței de fond, în sensul că soluționarea plângerii de procurorul ierarhic superior în sensul respingerii sale ca tardivă ar echivala cu nesoluționarea ei, nu poate fi însușită, întrucât acesta poate dispune și respingerea plângerii ca tardivă.

Controlul judiciar declanșat ca urmare a formulării plângerii de către petiționară obligă instanța să verifice și acest aspect, alături de legalitatea și temeinicia rezoluției date de procuror. În cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 278 1 alin. (13) C. proc . pen ., acestea operând în situația în care plângerea este adresată direct instanței de judecată, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, fără ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art. 278 C. proc . pen ., la procurorul ierarhic superior.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că petiționara a formulat la 11 aprilie 2007 plângere împotriva intimatei M.C., solicitând Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș tragerea la răspundere penală a acesteia pentru infracțiunile prevăzute în art. 246 și art. 249 C. pen . Ulterior, petiționara a atacat, în termen legal și cu respectarea procedurii speciale în materia soluționării plângerilor împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată și a ierarhiei instituite de prevederile art. 278 și art. 278 1 C. proc . pen ., atât rezoluția din 17 mai 2007 dată în dosarul nr. 37/P/2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, cât și rezoluția din 17 august 2007 dată în dosarul nr. 269/VIII/2007 de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Instanța de fond a procedat greșit atunci când a apreciat că nu mai poate soluționa cauza pe fond, dispunând, în mod nejustificat, în baza art. 278 1 alin. (13) C. proc . pen ., trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș. În speță, se impunea ca prima instanță, constatând corect că plângerea formulată de petiționară a fost introdusă în termen legal și nu tardiv, să procedeze la analiza și soluționarea sa pe fond. Față de considerentele sus-enunțate și pentru a nu priva părțile de utilizarea unui grad de jurisdicție, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de procuror, a casat sentința nr. 19 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de f amilie, și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.