ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 762/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 762/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 19 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus în baza art. 278

1

alin.

(13) C. proc. pen.,

trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Târgu-Mureș în vederea soluționării plângerii împotriva rezoluției emise

la data de 17 mai 2007 în dosarul nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de intimata M.C.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246

și art. 249 C. pen., de organul judiciar competent, conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., respectiv de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Târgu-Mureș, constatând că prin rezoluția emisă la data de 17

august 2007 în dosarul nr. 269A/III/2007 dată de procurorul general

adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Târgu-Mureș nu a fost

soluționată plângerea împotriva rezoluției de

neînceperea urmăririi penale pronunțată la data de 17 mai 2007 în dosarul nr. 37/P/2007

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, în condițiile impuse de art.

278 alin. (1) C. proc. pen.

Prin aceeași sentință s-a dispus, în baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că petiționara O.M. a

depus și înregistrat, la 11 septembrie 2007 pe rolul acestei instanțe, plângere

prin care a contestat rezoluția dată la 17 august 2007 în dosarul nr. 269A/III/2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, invocând faptul că, în termen

legal, a formulat plângere împotriva rezoluției dată în dosarul nr. 37/P/2007

al aceleiași unități de parchet. în cuprinsul aceleiași plângeri, petiționara a

solicitat, de asemenea, conexarea dosarului nr. 37/P/2007 la dosarul nr. 79/P/2007.

S-a mai reținut că petiționara a criticat faptul că greșit a fost

respinsă plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale dată în dosarul nr. la data de 17 mai 2007 în dosarul nr.

37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Târgu-Mureș din 17 mai 2007 ca tardivă, întrucât aceasta i-a fost

comunicată la 25 mai 2007, iar plângerea a formulat-o la 6 iunie 2007, iar data

depuneri prin poștă a

acesteia este 11 iunie 2007, conform actelor

doveditoare depuse la dosar.

Prin urmare, instanța de fond, analizând

actele și lucrările dosarului

a constatat că plângerea

formulată de petiționară împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 37/P/2007 al

Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, în mod greșit a fost

respinsă ca tardivă, întrucât în urma verificărilor efectuate la grefa

parchetului,

plângerea a fost depusă în

termen, potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen.

, iar înregistrarea cu

întârziere la Parchetul pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, respectiv la 6

august 2007, a avut drept cauză anumite disfuncționalități de ordin

administrativ, în speță fiind incidente dispozițiile art. 187 alin. (1) C.

proc. pen.

Totodată, prima instanță a constatat că respingerea, ca tardivă a,

plângerii formulate împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale,

deși promovarea acesteia s-a realizat în

termenul prevăzut de lege, echivalează cu nesolutionarea acesteia, în

condițiile în care nu s-a realizat controlul impus de dispozițiile art. 278 C.

proc. pen.

De asemenea, prima instanță a apreciat că neefectuarea controlului

impus de dispozițiile art. 278 C. proc. pen., asupra rezoluției pronunțate, la

data de 17 mai 2007, în dosarul nr. 37/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale, împiedică instanța să se pronunțe pe fondul cauzei, respectiv

asupra legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi penale,

considerând că astfel i s-ar încălca dreptul petiționarei la utilizarea unui

grad de jurisdicție, contravenindu-se astfel, principiului legalității

procesului penal, consacrat de art. 2 alin. (1) C. proc. pen.

Pe de altă parte, instanța constatând că plângerea formulată de

petiționară împotriva rezoluției nr. 37/P/2007 din 17 mai 2007 a fost

soluționată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Târgu-Mureș, prin rezoluția nr. 269/VIII/2007 dată Ia17 august 2007, a

apreciat că este contrar dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., care

instituie competența procurorului general al

parchetelor

de pe lângă curțile de apel, în această materie și, pe cale de

consecință,

a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc.

pen.

A constatat că soluționarea plângerii împotriva rezoluției din 17 mai

2007, dată în dosarul nr. 37/P/2007 de către o altă persoană decât cea

nominalizată în textul art. 278 alin. (2) C. proc. pen., are drept consecință

nulitatea actului, echivalând astfel cu nesoluționarea plângerii.

Pe cale de consecință, Curtea de Apel

Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de

familie, constatând că

nesoluționarea

plângerii este determinată de cele două aspecte mai sus

evidențiate, a

apreciat că se impune, în baza art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen.,

trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, în

vederea soluționării plângerii împotriva rezoluției emise la 17 mai 2007, în

dosarul 37/P/2007, a aceleiași unități de parchet, prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de

intimata

M.C.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 246 și art. 249

C. pen. Totodată, a mai constatat că plângerea formulată de petiționară a rămas

nesoluționată prin rezoluția nr. 269A/Ii/2007 din 17 august 2007, dată de

procurorul general adjunct al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș,

în condițiile impuse de art. 278 alin. (1) C. proc. pen.

Instanța de fond a mai constatat că procedând la desesizarea sa în

această modalitate, devine inadmisibilă analiza solicitării petiționarei de

conexare a dosarului 37/P/2007 la dosarul nr. 790/P/2007 ale

aceleiași unități de parchet și, prin urmare, nu

se mai poate pronunța cu

privire la acest aspect, urmând a fi analizată

această cerere ulterior, odată cu soluționarea plângerii pe fond, în cadrul

controlului instituit de art. 278 C. proc. pen., de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș .

Împotriva sentinței penale sus-menționate a formulat recurs Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, criticând hotărârea pentru nelegalitate

și netemeinicie în limita argumentelor detaliate în cuprinsul practicalei

prezentei decizii.

Pe rolul Secției Penale a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a

înregistrat dosarul nr. 820/43/2007, intimata petiționară, prin mandatar,

depunând la dosar, prin registratură, un set de înscrisuri pentru susținerea

punctului său de vedere.

Examinând recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de

Apel Târgu Mureș, sub toate

aspectele conform art. 385

6

alin. (3)

coroborat cu art. 385

14

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază

că

acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 275 C. proc. pen., împotriva măsurilor și

actelor de urmărire penală pot face plângeri părțile și orice alte persoane,

chiar străine de cauză, dacă prin măsurile sau actele respective s-a produs o

vătămare intereselor lor legitime.

Așadar, obiectul unor astfel de plângeri îl constituie fie o măsură sau

un act, intervenite în cursul efectuării activității de urmărire penală, fie un

act efectuat înainte de începerea urmăriri penale, cum ar fi rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale.

Totodată, legiuitorul a statuat că procurorul ierarhic superior,

rezolvă, conform art. 278 C. proc. pen., plângerea împotriva actelor efectuate

de procuror ori efectuate de organele de cercetare penală, pe baza

dispozițiilor date de procuror.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen.

, „după respingerea

plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere

a urmăririi penale sau a ordonanței

ori,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată,

precum

și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate

pot face plângere, în termen de 20 de zile de la

data comunicării de către

procuror a modului de rezolvare, potrivit art.

277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii

competența să judece cauza în prima instanță”.

După denumirea marginală a textului și din analiza dispozițiilor legale

enunțate, rezultă că obiectul plângerii întemeiată pe aceste prevederi legale

îl constituie rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată,

iar nu actul prin care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic

superior a soluționat plângerea potrivit dispozițiilor art. 275 – art. 278 C.

proc. pen.

În cauza de față se constată că împotriva

rezoluției nr. 37/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș

petiționara O.M.

, prin mandatar l.O., a formulat plângere

la procurorul ierarhic superior care are dreptul, consfințit de lege, să

dispună fie o soluție de admitere și, pe cale de consecință, să infirme soluția

procurorului, fie să o respingă, ca nefondată, ca inadmisibilă sau ca tardivă.

În condițiile în care, în speță, a fost parcursă faza intermediară și

obligatorie, instanța de fond avea obligația să se pronunțe pe fondul plângerii

formulate de petiționară.

Prin urmare, nu poate fi însușită afirmația instanței de fond în

sensul că soluționarea plângerii de procurorul

ierarhic superior în sensul

respingerii acesteia ca tardivă, ar echivala

cu nesoluționarea acesteia, întrucât astfel cum s-a arătat anterior, acesta poate

dispune și respingerea plângerii ca tardivă.

Controlul judiciar declanșat ca urmare a formulării plângerii de către

petiționară obligă instanța să verifice și acest aspect alături de legalitatea

și temeinicia rezoluției date de procuror.

Pe de altă parte, soluționarea plângerii împotriva rezoluției

procurorului de către procurorul adjunct, nu atrage nulitatea absolută,

nulitățile absolute fiind expres și limitativ prevăzute de art. 197 alin. (2) C.

proc. pen.

În fine, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 278

1

alin.

(13) C. proc. pen., acestea operând în situația în care plângerea este adresată

direct instanței de judecată, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de

sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, fără

ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art. 278 C. proc. pen., la

procurorul ierarhic superior.

Așadar, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată

că petiționara a formulat la 11 aprilie 2007 plângere împotriva

intimatei-magistrat judecător M.C.I., solicitând Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Târgu Mureș tragerea la răspundere penală a acesteia pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen.

Ulterior petiționara a atacat, în termen legal și cu respectarea

procedurii speciale (în materia soluționării plângerilor împotriva soluțiilor

procurorului de netrimitere în judecată) și ierarhiei instituită de prevederile

art. 278 și art. 278

1

C. proc. pen., atât rezoluția dată la 17 mai

2007 în dosarul nr. 37/P/2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu

Mureș, cât și rezoluția nr. 269A/IM/2007 dată la 17 august 2007 de procurorul

general adjunct al Parchetului de

pe lângă

Curtea de Apel Târgu Mureș, instanța de fond a procedat greșit

atunci

când a apreciat că nu mai poate soluționa cauza pe fond, dispunând în mod

nejustificat, în baza art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., trimiterea

dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

În speță, se impunea ca prima instanță, constatând corect, că plângerea

formulată de petiționară a fost introdusă în termen legal și nu tardiv, putea

și trebuia să procedeze la analiza și soluționarea sa pe fond.

Față de considerentele mai sus-enunțate și pentru a nu priva părțile de

utilizarea unui grad de jurisdicție, Înalta Curte constată că recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș este fondat, urmând a fi

admis ca atare, în baza dispozițiilor art. 385 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va casa sentința penală nr. 19 din

26 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, privind pe

petiționara O.M. și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași

instanțe, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu

Mureș împotriva sentinței penale nr. 19 din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe

petiționara O.M.

Casează sentința penală sus menționată și dispune trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2008.