ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 762/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 19 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus în baza art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș în vederea soluționării plângerii împotriva rezoluției emise la data de 17 mai 2007 în dosarul nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata M.C.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen., de organul judiciar competent, conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., respectiv de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, constatând că prin rezoluția emisă la data de 17 august 2007 în dosarul nr. 269A/III/2007 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș nu a fost soluționată plângerea împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale pronunțată la data de 17 mai 2007 în dosarul nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, în condițiile impuse de art. 278 alin. (1) C. proc. pen. Prin aceeași sentință s-a dispus, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că petiționara O.M.

a depus și înregistrat, la 11 septembrie 2007 pe rolul acestei instanțe, plângere prin care a contestat rezoluția dată la 17 august 2007 în dosarul nr. 269A/III/2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, invocând faptul că, în termen legal, a formulat plângere împotriva rezoluției dată în dosarul nr. 37/P/2007 al aceleiași unități de parchet. în cuprinsul aceleiași plângeri, petiționara a solicitat, de asemenea, conexarea dosarului nr. 37/P/2007 la dosarul nr. 79/P/2007.

S-a mai reținut că petiționara a criticat faptul că greșit a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. la data de 17 mai 2007 în dosarul nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș din 17 mai 2007 ca tardivă, întrucât aceasta i-a fost comunicată la 25 mai 2007, iar plângerea a formulat-o la 6 iunie 2007, iar data depuneri prin poștă a acesteia este 11 iunie 2007, conform actelor doveditoare depuse la dosar. Prin urmare, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a constatat că plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, în mod greșit a fost respinsă ca tardivă, întrucât în urma verificărilor efectuate la grefa parchetului, plângerea a fost depusă în termen, potrivit art. 278 alin. (3) C. proc.

pen. , iar înregistrarea cu întârziere la Parchetul pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, respectiv la 6 august 2007, a avut drept cauză anumite disfuncționalități de ordin administrativ, în speță fiind incidente dispozițiile art. 187 alin. (1) C. proc. pen. Totodată, prima instanță a constatat că respingerea, ca tardivă a, plângerii formulate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, deși promovarea acesteia s-a realizat în termenul prevăzut de lege, echivalează cu nesolutionarea acesteia, în condițiile în care nu s-a realizat controlul impus de dispozițiile art. 278 C. proc. pen. De asemenea, prima instanță a apreciat că neefectuarea controlului impus de dispozițiile art. 278 C. proc.

pen., asupra rezoluției pronunțate, la data de 17 mai 2007, în dosarul nr. 37/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, împiedică instanța să se pronunțe pe fondul cauzei, respectiv asupra legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, considerând că astfel i s-ar încălca dreptul petiționarei la utilizarea unui grad de jurisdicție, contravenindu-se astfel, principiului legalității procesului penal, consacrat de art. 2 alin. (1) C. proc. pen. Pe de altă parte, instanța constatând că plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluției nr. 37/P/2007 din 17 mai 2007 a fost soluționată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin rezoluția nr. 269/VIII/2007 dată Ia17 august 2007, a apreciat că este contrar dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., care instituie competența procurorului general al parchetelor de pe lângă curțile de apel, în această materie și, pe cale de consecință, a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. A constatat că soluționarea plângerii împotriva rezoluției din 17 mai 2007, dată în dosarul nr. 37/P/2007 de către o altă persoană decât cea nominalizată în textul art. 278 alin. (2) C. proc. pen., are drept consecință nulitatea actului, echivalând astfel cu nesoluționarea plângerii. Pe cale de consecință, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constatând că nesoluționarea plângerii este determinată de cele două aspecte mai sus evidențiate, a apreciat că se impune, în baza art. 278 1 alin. (13) C. proc.

pen., trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, în vederea soluționării plângerii împotriva rezoluției emise la 17 mai 2007, în dosarul 37/P/2007, a aceleiași unități de parchet, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata M.C.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen. Totodată, a mai constatat că plângerea formulată de petiționară a rămas nesoluționată prin rezoluția nr. 269A/Ii/2007 din 17 august 2007, dată de procurorul general adjunct al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, în condițiile impuse de art. 278 alin. (1) C. proc. pen.

Instanța de fond a mai constatat că procedând la desesizarea sa în această modalitate, devine inadmisibilă analiza solicitării petiționarei de conexare a dosarului 37/P/2007 la dosarul nr. 790/P/2007 ale aceleiași unități de parchet și, prin urmare, nu se mai poate pronunța cu privire la acest aspect, urmând a fi analizată această cerere ulterior, odată cu soluționarea plângerii pe fond, în cadrul controlului instituit de art. 278 C. proc. pen., de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș . Împotriva sentinței penale sus-menționate a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie în limita argumentelor detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Pe rolul Secției Penale a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat dosarul nr. 820/43/2007, intimata petiționară, prin mandatar, depunând la dosar, prin registratură, un set de înscrisuri pentru susținerea punctului său de vedere. Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) coroborat cu art. 385 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 275 C. proc. pen., împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală pot face plângeri părțile și orice alte persoane, chiar străine de cauză, dacă prin măsurile sau actele respective s-a produs o vătămare intereselor lor legitime.

Așadar, obiectul unor astfel de plângeri îl constituie fie o măsură sau un act, intervenite în cursul efectuării activității de urmărire penală, fie un act efectuat înainte de începerea urmăriri penale, cum ar fi rezoluția de neîncepere a urmăririi penale. Totodată, legiuitorul a statuat că procurorul ierarhic superior, rezolvă, conform art. 278 C. proc. pen., plângerea împotriva actelor efectuate de procuror ori efectuate de organele de cercetare penală, pe baza dispozițiilor date de procuror. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen.

, „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii competența să judece cauza în prima instanță”.

După denumirea marginală a textului și din analiza dispozițiilor legale enunțate, rezultă că obiectul plângerii întemeiată pe aceste prevederi legale îl constituie rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată, iar nu actul prin care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a soluționat plângerea potrivit dispozițiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen. În cauza de față se constată că împotriva rezoluției nr. 37/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș petiționara O.M. , prin mandatar l.O., a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care are dreptul, consfințit de lege, să dispună fie o soluție de admitere și, pe cale de consecință, să infirme soluția procurorului, fie să o respingă, ca nefondată, ca inadmisibilă sau ca tardivă.

În condițiile în care, în speță, a fost parcursă faza intermediară și obligatorie, instanța de fond avea obligația să se pronunțe pe fondul plângerii formulate de petiționară. Prin urmare, nu poate fi însușită afirmația instanței de fond în sensul că soluționarea plângerii de procurorul ierarhic superior în sensul respingerii acesteia ca tardivă, ar echivala cu nesoluționarea acesteia, întrucât astfel cum s-a arătat anterior, acesta poate dispune și respingerea plângerii ca tardivă. Controlul judiciar declanșat ca urmare a formulării plângerii de către petiționară obligă instanța să verifice și acest aspect alături de legalitatea și temeinicia rezoluției date de procuror. Pe de altă parte, soluționarea plângerii împotriva rezoluției procurorului de către procurorul adjunct, nu atrage nulitatea absolută, nulitățile absolute fiind expres și limitativ prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. În fine, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., acestea operând în situația în care plângerea este adresată direct instanței de judecată, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, fără ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art. 278 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior. Așadar, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că petiționara a formulat la 11 aprilie 2007 plângere împotriva intimatei-magistrat judecător M.C.I., solicitând Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș tragerea la răspundere penală a acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen.

Ulterior petiționara a atacat, în termen legal și cu respectarea procedurii speciale (în materia soluționării plângerilor împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată) și ierarhiei instituită de prevederile art. 278 și art. 278 1 C. proc. pen., atât rezoluția dată la 17 mai 2007 în dosarul nr. 37/P/2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, cât și rezoluția nr. 269A/IM/2007 dată la 17 august 2007 de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, instanța de fond a procedat greșit atunci când a apreciat că nu mai poate soluționa cauza pe fond, dispunând în mod nejustificat, în baza art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

În speță, se impunea ca prima instanță, constatând corect, că plângerea formulată de petiționară a fost introdusă în termen legal și nu tardiv, putea și trebuia să procedeze la analiza și soluționarea sa pe fond. Față de considerentele mai sus-enunțate și pentru a nu priva părțile de utilizarea unui grad de jurisdicție, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș este fondat, urmând a fi admis ca atare, în baza dispozițiilor art. 385 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. Pe cale de consecință, Înalta Curte va casa sentința penală nr. 19 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe petiționara O.M.

și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva sentinței penale nr. 19 din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe petiționara O.M. Casează sentința penală sus menționată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2008.