ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2990/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22 din 30 iunie 2008 Curtea

de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul T.A. împotriva

rezoluției din 3 iunie 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș prin care s-a menținut rezoluția de neîncepere

a urmăririi penale din dosarul nr. 52/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Târgu-Mureș

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a

reținut următoarele:

Prin rezoluția dată în dosarul nr. 52/P/2008 din 13

mai 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, în temeiul art. 10

lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 228 alin. (4) C. proc. pen., a dispus

neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de

art. 246 C. pen., două infracțiuni, față de magistratul judecător A.M.A.

Prin rezoluția mai sus menționată s-a reținut că au

fost respectate dispozițiile legale care reglementau percheziția domiciliară,

prin emiterea autorizației de percheziție nr. 6 din 31 ianuarie 2006 ora 18,30.

Împotriva rezoluției procurorului, petiționarul a

formulat plângere la procurorul ierarhic superior, și prin rezoluția dată în

dosarul nr. 167/VIII/2008 din 3 iunie 2008 a procurorului general adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș în temeiul art. 278 raportat

la art. 275-277 C. proc. pen. s-a dispus respingerea plângerii formulate de

petiționarul T.A. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

adoptată în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș în

dosarul nr. 52/P/2007.

Împotriva celor două rezoluții, petiționarul, a

formulat plângere, în termen legal, în temeiul art. 278

1

C. proc.

pen., adresată Curții de Apel Târgu-Mureș și a invederat că doamna judecătoare

a pronunțat încheierea din răzbunare și aceasta a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen.

Curtea de Apel București, examinând plângerea, a

respins ca nefondată, plângerea petiționarului T.A. împotriva rezoluției

rezoluției din 3 iunie 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș prin care s-a menținut rezoluția de neîncepere

a urmăririi penale din dosarul nr. 52/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Târgu-Mureș cu motivarea că nemulțumirea petiționarului referitoare la

faptul că a fost supus unei percheziții domiciliare, excede plângerii formulate

la data de 26 martie 2008 și înregistrată sub nr. 52/P/2008 și nu poate face

obiectul cenzurii instanței în conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.

Împotriva hotărârii Curții de Apel București a

declarat recurs petiționarul T.A. prin care a arătat că hotărârea pronunțată

este nelegală și că instanța a omis informațiile esențiale precizate în

privința judecării cauzei sale.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare

pentru următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv

ordonanțele atacate și hotărârea primei instanțe se constată că în mod

justificat s-a respins plângerea formulată de petiționarul T.A.

Curtea de Apel Târgu-Mureș a constatat în urma

analizării probelor că magistratul judecător A.M.A. a pronunțat încheierea nr. 7

din 31 ianuarie 2006 prin care a dispus emiterea autorizației de percheziție

nr. 6 din 31 ianuarie 2006 și că soluția pronunțată de către magistratul

judecător este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 100

alin. (6) C. proc. pen. Faptul că petiționarul este nemulțumit, nu constituie o

vătămare a intereselor legale, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 246 C.

pen.

Pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor din punct de

vedere al laturii obiective elementul material constă în „neîndeplinirea"

sau „îndeplinirea unui act în mod defectuos" ce are ca urmare imediată

cauzarea unei vătămări a intereselor legale ale persoanei fizice, fapte ce

trebuie săvârșite cu intenție directă sau intenție indirectă, în prezenta cauză

nefiind îndeplinite condițiile privind latura obiectivă și nici latura

subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Legalitatea și temeinicia soluțiilor adoptate nu

constituie motive pentru tragerea la răspundere penală, dacă nu este dovedită

existența altor împrejurări de fapt care să fi determinat exercitarea cu bună știință,

în mod defectuos, a atribuțiilor de serviciu.

Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de

soluția adoptată, respectiv de faptul că magistratul judecător a dispus prin

încheierea din 31 ianuarie 2006 emiterea autorizației de percheziție, nu poate

conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor peroanelor.

Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva

magistraților reprezintă un drept constituțional al petiționarului, însă

aceasta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și

temeiniciei soluțiilor date.

Din probele administrate în cauză nu rezultă niciun

fel de indiciu că magistratul judecător ar fi comis infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.

În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de petiționarul T.A., ca

nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul T.A. împotriva sentinței penale nr. 22 din 30 iunie 2008 a Curții

de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 25 septembrie 2008.