ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2974/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2974/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.
Soluția instanței de fond
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în
contradictoriu cu pârâta G.(P.)G.I., să se constate calitatea acesteia de
colaborator al Securității.
În
motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,
informațiile furnizate de pârâtă se refereau la activități sau atitudini
potrivnice regimului totalitar comunist.
Prin
întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că a fost
urmărită informativ, existând dosarul C.N.S.A.S. I 211134, datorită faptului ca
era ghid O.N.T. și intra în contact frecvent cu cetățeni străini, pentru că
tatăl său era militar, subofițer activ de marină, precum și pentru că prietena
sa din copilărie devenise și ea obiectiv pentru Securitate.
Totodată,
pârâta a susținut că informațiile le-a furnizat sub presiunea ofițerului de
contact și la dictarea acestuia, iar conținutul materialelor furnizate era
superficial, de simplă caracterizare și lipsit de esență.
Pârâta
a invocat în cauză și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2
lit. b) tezele II și III din O.U.G. nr. 24/2008 în raport de dispozițiile art.
16 și 21 din Constituția României, iar în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992,
prima instanță a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea acestei
excepții.
Curtea
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin
Sentința nr. 747 din 10 februarie 2010, a admis cererea de sesizare a Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit.
b) teza II și III din O.U.G. nr. 24/2008 și, în consecință, a dispus sesizarea
Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții, a respins excepția
inadmisibilității, precum și acțiunea formulată.
Pentru
a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
În
privința excepției inadmisibilității, prima instanță a reținut că aceasta nu
este întemeiată, având în vedere că la ședința la care s-a hotărât sesizarea
instanței de către Colegiul C.N.S.A.S. au participat 9 membri, faptul că unul
dintre aceștia s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate nu are nicio
relevanță în cauză atâta timp cât nu s-a decis încetarea calității sale.
Totodată,
împrejurarea că nu s-a hotărât conform avizului Direcției Juridice nu are
relevanță atâta timp cât avizul a existat. Existența acestuia a fost suficientă
pentru a se considera admisibilă acțiunea.
Pe
fond, prima instanță a reținut că pârâta este deținător al Titlului de Luptător
pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 și prin cererea adresată
autorității reclamante de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor
din Decembrie 1989 s-a cerut verificarea pârâtei, conform art. 3 lit. z) din
O.U.G. nr. 24/2008, sub aspectul stabilirii calității de lucrător sau
colaborator al Securității.
Urmare
acestor verificări, autoritatea publică reclamantă a întocmit nota de
constatare nr. S/DI/I/3269 din 05 noiembrie 2008, în conținutul căreia s-a
reținut că pârâta a fost recrutată de către Inspectoratul Județean de
Securitate Constanța, pentru supravegherea informativă a unor cetățeni români
semnalați cu relații în rândul cetățenilor străini, precum și a unor cetățeni
străini din anturajul său, semnând un Angajament cu numele real, la data de 28
iunie 1989, luând numele conspirativ de "A.A.".
Totodată,
s-a reținut că anterior recrutării, pârâta a fost urmărită pentru relații cu
cetățeni străini, însă acest aspect nu conduce la exonerarea acesteia privind
reținerea calității sale de colaborator al Securității .
În
speță, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit.
b), pentru ca pârâta să fie considerată colaborator al fostei Securități.
Astfel,
din actele dosarului, rezultă că pârâta a fost urmărită de organele de
Securitate și chiar i s-a luat o declarație la data de 3 august 1988, pentru că
s-a întâlnit împreună cu prietena sa cu un cetățean american, fiind atenționată
să nu mai aibă legături cu cetățeni străini și faptul că urmărirea acesteia s-a
făcut pe linie de "contraspionaj SUA", contraspionaj ce evidenția
"intensificarea activității ostile desfășurate de serviciile de informații
împotriva țării".
Așadar,
activitatea desfășurată de organele de Securitate în legătură cu pârâta nu era
legată în niciun mod de politica regimului comunist prin care se urmărea
identificarea activităților și atitudinilor potrivnice regimului și nici
activitatea ce o privește pe prietena acesteia nu a urmărit acest aspect.
În
plus, chiar din declarația dată de persoana în cauză reiese că informațiile
despre aceasta erau furnizate de către pârâtă cu acordul acesteia și în urma
consultării celor două prietene asupra aspectelor ce urmau a fi relevate
organelor de Securitate.
Totodată,
rezultă că urmărirea pârâtei a fost declanșată și pentru faptul ca tatăl
acesteia era militar activ, iar cetățeanul străin, cel din pricina căruia a
fost declanșată urmărirea pârâtei și a prietenei sale, era fost militar activ
în armata americană.
Așadar,
din actele dosarului nu reiese că pârâta ar fi furnizat informații despre
opiniile politice, religioase sau de altă natură a unor alte persoane și nici
activități contrare regimului, pentru ca aceste informații să poată fi
considerate că denunțau activități și atitudini potrivnice regimului totalitar
comunist.
Notele
informative sunt mai mult caracterizări ale persoanei la care se referă și nu
redau o atitudine ostilă regimului, a persoanei respective sau o activitate
interzisă de regim.
Faptul
că pârâta a semnat un angajament de colaborator nu poate conduce la concluzia
că pârâta a furnizat informații prin care a denunțat activități și atitudini
potrivnice regimului comunist.
Concluzionând,
judecătorul fondului a reținut că documentele depuse nu probează susținerile
reclamantului referitoare la calitatea de colaborator al Securității, lipsind
tocmai condiția ca informațiile furnizate să denunțe activități sau atitudini
potrivnice regimului totalitar comunist.
2.
Calea de atac exercitată
Împotriva
acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs
C.N.S.A.S., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și
admiterea acțiunii cu reținerea calității de colaborator a pârâtei.
În
motivarea căii de atac se aduc, în esență, următoarele critici sentinței
recurate:
-
Faptul că supravegherea relațiilor dintre cetățenii români și străini era
formal catalogată de Securitate ca fiind o activitate de contraspionaj nu
trebuie să inducă în eroare, întrucât este cunoscută intenția oricărui regim
totalitar de a da o aparență de legalitate și normalitate chiar și
activităților de poliție politică;
-
Regimul comunist sancționa în general relațiile cu străini, indiferent de
natura informațiilor, astfel că, prin furnizarea notei din 2 decembrie 1989
încălcarea dreptului la viața privată este certă și nu doar potențială,
demonstrarea vizării încălcării unui drept fiind de prisos.
Aceasta
cu atât mai mult cu cât într-o societate democratică nu este de conceput
limitarea relațiilor dintre cetățenii unui stat și cei străini.
-
Nu se poate reține că intimata a fost "oarecum forțată" să furnizeze
respectivele informații Securității, întrucât nu s-a aflat în niciuna din
condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008.
Intimata
nu poate justifica prin existența unei presiuni denunțarea persoanelor care
aveau relații cu străinii, deși putea trece sub tăcere aceste situații
cunoscând din proprie experiență că Securitatea nu tolera astfel de relații.
Nici
înțelegerea dintre intimată cu una din prietenele denunțate nu justifică
denunțarea celeilalte persoane care avea relații de prietenie în străinătate.
Intimata-pârâtă
a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca
nefondat, combătând criticile recurentului și susținând că sentința recurată
este legală și temeinică.
În
esență, se menționează că nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor legale pentru
a se constata calitatea sa de colaborator al Securității întrucât informațiile
furnizate nu se referă la atitudini potrivnice regimului comunist și nu au
vizat îngrădirea drepturilor și libertăților omului.
La
dosarul cauzei a fost înaintată și Decizia nr. 1517 din 15 noiembrie 2011 a
Curții Constituționale prin care a fost respinsă ca neîntemeiată, excepția de
neconstituționalitate invocată în cauză.
3.
Soluția instanței de recurs
Înalta
Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile
care se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că
acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
După
cum se constată, recursul vizează doar soluția pe fondul cauzei referitoare la
respingerea acțiunii în constatarea calității reclamantei de colaborator al
Securității.
Recursul
se impune a fi admis, casarea sentinței recurate admiterea acțiunii în sensul
constatării calității pârâtei de colaborator al Securității.
Potrivit
art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul acestei ordonanțe,
sintagma colaborator al Securității desemnează "persoana care a furnizat
informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări
verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau
activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au
vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".
În
cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G.
nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea pârâtei de colaborator al
Securității, după cum urmează:
-
Persoana să fi furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și
rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității.
Condiția
este îndeplinită întrucât nu este infirmată sau contestată furnizarea de note
informative organelor Securității semnate de pârâtă cu numele conspirativ.
Intimata-pârâtă
nu s-a aflat în niciuna din situațiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza a II-a
din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul furnizării informațiilor în anchetă și în
legătură cu ancheta.
Împrejurarea
că și aceasta a fost urmărită de organele Securității nu exclude îndeplinirea
acestei condiții sau stabilirea calității de colaborator al Securității.
-
Prin informațiile furnizate să fi fost denunțate activități sau atitudini
potrivnice regimului totalitar comunist.
Necontestat
este faptul că intimata-pârâtă a fost atenționată de către organele de
Securitate să nu mai aibă legături cu cetățeni străini.
Astfel,
rezultă că relațiile dintre cetățenii români și cei străini, în afara cadrului
permis de rigorile regimului statului totalitar nu erau tolerate.
Încadrarea
informațiilor furnizate legate de aceste relații în categoria informațiilor
utile pentru Securitate prezumă natura lor de a fi dintre acelea prin care s-au
denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Această
apreciere a organelor de securitate este suficientă pentru încadrarea
informaților furnizate de intimata-pârâtă în categoria celor prevăzute de art.
2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Angajamentul
și activitatea desfășurată în baza acestuia a fost pe linia ce interesa
activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și nu
legate de activitatea Securității pe linie de contraspionaj cum eronat a
reținut instanța de fond, întrucât nu a fost dovedită situația prevăzută de
art. 8 pct. 2, art. 10 pct. 2, art. 11 pct. 2 din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin
urmare, cele reținute de prima instanță conduc la concluzia că s-a făcut
aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008
referitoare la îndeplinirea acestei condiții care, pentru argumentele
prezentate anterior, se apreciază că este îndeplinită.
-
Informațiile să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale
ale omului.
Această
condiție este îndeplinită în situația în care informațiile au fost apte să ducă
la îngrădirea libertăților și drepturilor fundamentale ale omului, nefiind
obligatoriu ca ele să fi și produs îngrădirea drepturilor prevăzute în art. 2
lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Nu
prezintă relevanță din perspectiva dispozițiilor legale menționate faptul că
pârâta a furnizat informații despre relațiile unor persoane cu cetățenii
străini cu informarea/acordul dintre pârâtă și una dintre prietenele denunțate.
De
altfel, furnizarea acestor informații nu a fost contestată.
De
asemenea, în contextul în care pârâta fusese atenționată pentru relațiile cu
străinii, aceasta trebuia să fie conștientă că era evident că informațiile
furnizate în acest sens cu privire la alte persoane, erau apte să ducă la
îngrădirea unor drepturi, respectiv cel la viața privată.
Mai
mult, art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu cere o pluralitate de informații
și nici ca împotriva persoanelor denunțate să fi fost luate măsuri de orice
natură.
În
consecință, față de cele reținute, este incident motivul de recurs prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) teza I
C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările
ulterioare, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va
admite acțiunea, cu constatarea calității de colaborator al Securității în ceea
ce o privește pe pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței nr. 2527 din 30 martie 2011
a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează
sentința atacată și admite acțiunea.
Constată
calitatea de colaborator al Securității în ceea ce o privește pe pârâta
G.(P.)G.I.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 13 iunie 2012.
Procesat
de GGC - GV