ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1517/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3116 din 25 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul I.V., în contradictoriu cu Autoritatea Electorală Permanentă, prin care reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 198 din 10 decembrie 2009, reintegrarea în funcția deținută anterior producerii efectelor ordinului atacat, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în intervalul cuprins între 10 decembrie 2009 și momentul integrării efective în muncă, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele considerente: Reclamantul a criticat ordinul prin care s-a dispus încetarea de drept a raportului de serviciu avut cu Autoritatea Electorală Permanentă, ca fiind emis cu nerespectarea dispozițiilor cuprinse în art. 18-20 Legea nr. 329/2009 raportate la considerentele și dispozitivul Deciziei Curții Constituționale nr. 1414/2009 (pct. 2 din motivarea respectivei hotărâri)și de asemenea contrară normelor constituționale ce garantează dreptul de proprietate privată (art. 44 din Legea fundamentală), precum și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, consemnată în cauza Buchen contra Cehiei (2002). Potrivit art. 20, art. 18 alin. (1) și art. 7 alin. (2) lit. a) Legea nr. 329/ 2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, persoanele care sunt pensionari cumularzi la data intrării în vigoare a Cap. IV Legea nr. 329/2009, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Prima instanță a constatat că persoanele în cauză, în speță și reclamantul, au avut la dispoziție un termen de 15 zile, de la data intrării în vigoare a acestui capitol, pentru a-și exprima opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul salariului mediu brut pe economie, potrivit celor anterior enunțate. Conform art. 20 Legea nr. 329/2009, neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut, respectiv cel de 15 zile de la data intrării în vigoare a Cap. IV Legea nr. 329/2009, constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcție, precum și a raporturilor de serviciu.

Instanța de fond a constatat că pensia reclamantului stabilită prin decizia de pensionare din 13 noiembrie 2003, emisă de Casa de pensii a M.A.I., depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2009, respectiv valoarea de 1.693 RON, astfel că în mod corect autoritatea pârâtă a solicitat reclamantului să-și manifeste opțiunea sa cu privire la suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității sau încetarea raporturilor de serviciu cu instituția. Având în vedere faptul că reclamantul nu și-a exprimat opțiunea, a fost emis Ordinul nr. 198 din 10 decembrie 2009 prin care au fost puse în aplicare prevederile Cap. IV Legea nr. 329/2009.

Instanța de fond a reținut că ordinul a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale având în vedere că reclamantul a deținut în cadrul Autorității Electorale Permanente funcția de expert parlamentar, iar această funcție nu face parte din cadrul funcțiilor publice de autoritate pentru care s-a stabilit, în mod expres prin Legea fundamentală, o anumită durată a mandatului, dispozițiile Cap. IV Legea nr. 329/2009 fiindu-i pe deplin aplicabile. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului formulat, recurentul-reclamant a susținut că ordinul atacat este nelegal, fiind emis cu nerespectarea dispozițiilor cuprinse în art. 18-20 Legea nr. 329/2009 și prin raportare la considerentele și dispozițiile Deciziei Constituționale nr. 1414/2009.

Consideră recurentul că în conformitate cu Anexa nr. 1 Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, funcția de expert parlamentar este o funcție de execuție din structurile de specialitate ale Camerei Deputaților și Senatului, căruia nu îi sunt aplicabile dispozițiile Cap. IV Legea nr. 329/2009 iar temeiul avut în vedere la emiterea ordinului atacat, este contrar normelor constituționale ce garantează dreptul de proprietate privată precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Intimata Autoritatea Electorală Permanentă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii atacate, susținând în esență că ordinul atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale.

Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 20, art. 18 alin. (1) și art. 17 alin. (82) lit. a) Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, persoanelor care sunt pensionari cumularzi la data intrării în vigoare a Cap. IV din lege, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Conform dispozițiilor art. 20 Legea nr. 329/2009, neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut, respectiv cel de 15 zile de la data intrării în vigoare a Cap. IV din lege, constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcție, precum și a raporturilor de serviciu. Criticile formulate de recurentul-reclamant privind nelegalitatea ordinului atacat potrivit cărora dispozițiile legale mai sus menționate nu se aplică pensionarilor care ocupă funcția de expert parlamentar sunt nefondate ca și cele referitoare la considerentele și dispozitivul Deciziei Curții Constituționale nr. 1414/2009.

Astfel, în ceea ce privește funcția deținută, aceea de expert parlamentar, această funcție nu face parte din cadrul funcțiilor publice de autoritate, pentru care s-a stabilit prin Constituție o anumită durată a mandatului, în fapt recurentul-reclamant desfășurându-se și activitatea în cadrul instituției intimate, ca urmare a numirii sale în această funcție la data de 1 aprilie 2008. Conform art. 5 alin. (1) și (2) Legea nr. 7/2006, funcțiile publice parlamentare din cadrul structurilor de specialitate sunt funcții publice în care sunt numite, pe durată nedeterminată, persoane care desfășoară activitățile prevăzute de art. 3 din lege, iar raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire.

Astfel fiind, rezultă că prevederile Cap. IV Legea nr. 329/2009 sunt aplicabile funcției deținute de către recurentul-reclamant astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond prin sentința criticată. În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant cu privire la incidența în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 1414/2009, se constată că sunt nefondate, întrucât în analiza constituționalității prevederilor Cap. IV Legea nr. 329/2009 s-a reținut că acestea sunt constituționale în măsura în care nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită prin Constituție, ori funcția deținută de recurentul-reclamant nu a fost exercitată în baza unui astfel de mandat, cum am arătat în precedent.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.V. împotriva sentinței civile nr. 3116 din 25 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 martie 2011.