ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1517/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1517/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 3116 din 25 iunie 2010, Curtea
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins
acțiunea formulată de reclamantul I.V., în contradictoriu cu Autoritatea Electorală
Permanentă, prin care reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 198 din 10
decembrie 2009, reintegrarea în funcția deținută anterior producerii efectelor ordinului
atacat, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale
indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat
în intervalul cuprins între 10 decembrie 2009 și momentul integrării efective în
muncă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această
sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele considerente:
Reclamantul a criticat
ordinul prin care s-a dispus încetarea de drept a raportului de serviciu avut cu
Autoritatea Electorală Permanentă, ca fiind emis cu nerespectarea dispozițiilor
cuprinse în art. 18-20 Legea nr. 329/2009 raportate la considerentele și dispozitivul
Deciziei Curții Constituționale nr. 1414/2009 (pct. 2 din motivarea respectivei
hotărâri)și de asemenea contrară normelor constituționale ce garantează dreptul
de proprietate privată (art. 44 din Legea fundamentală), precum și jurisprudenței
Curții Europene a Drepturilor Omului, consemnată în cauza Buchen contra Cehiei (2002).
Potrivit art. 20,
art. 18 alin. (1) și art. 7 alin. (2) lit. a) Legea nr. 329/ 2009 privind reorganizarea
unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea
mediului de afaceri și respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeană și Fondul
Monetar Internațional, persoanele care sunt pensionari cumularzi la data intrării
în vigoare a Cap. IV Legea nr. 329/2009, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel
realizate dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie
utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Prima instanță a constatat
că persoanele în cauză, în speță și reclamantul, au avut la dispoziție un termen
de 15 zile, de la data intrării în vigoare a acestui capitol, pentru a-și exprima
opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea
raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul
pensiei nete aflate în plată depășește nivelul salariului mediu brut pe economie,
potrivit celor anterior enunțate.
Conform art. 20 Legea
nr. 329/2009, neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul
prevăzut, respectiv cel de 15 zile de la data intrării în vigoare a Cap. IV Legea
nr. 329/2009, constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite
în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcție, precum
și a raporturilor de serviciu.
Instanța de fond a constatat
că pensia reclamantului stabilită prin decizia de pensionare din 13 noiembrie 2003,
emisă de Casa de pensii a M.A.I., depășește nivelul salariului mediu brut pe economie
utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2009,
respectiv valoarea de 1.693 RON, astfel că în mod corect autoritatea pârâtă a solicitat
reclamantului să-și manifeste opțiunea sa cu privire la suspendarea plății pensiei
pe durata exercitării activității sau încetarea raporturilor de serviciu cu instituția.
Având în vedere faptul că reclamantul nu și-a exprimat opțiunea, a fost emis Ordinul
nr. 198 din 10 decembrie 2009 prin care au fost puse în aplicare prevederile Cap.
IV Legea nr. 329/2009.
Instanța de fond a reținut
că ordinul a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale având în vedere că reclamantul
a deținut în cadrul Autorității Electorale Permanente funcția de expert parlamentar,
iar această funcție nu face parte din cadrul funcțiilor publice de autoritate pentru
care s-a stabilit, în mod expres prin Legea fundamentală, o anumită durată a mandatului,
dispozițiile Cap. IV Legea nr. 329/2009 fiindu-i pe deplin aplicabile.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului
formulat, recurentul-reclamant a susținut că ordinul atacat este nelegal, fiind
emis cu nerespectarea dispozițiilor cuprinse în art. 18-20 Legea nr. 329/2009 și
prin raportare la considerentele și dispozițiile Deciziei Constituționale nr. 1414/2009.
Consideră recurentul că
în conformitate cu Anexa nr. 1 Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului
public parlamentar, funcția de expert parlamentar este o funcție de execuție din
structurile de specialitate ale Camerei Deputaților și Senatului, căruia nu îi sunt
aplicabile dispozițiile Cap. IV Legea nr. 329/2009 iar temeiul avut în vedere la
emiterea ordinului atacat, este contrar normelor constituționale ce garantează dreptul
de proprietate privată precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Recurentul a solicitat
admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii
astfel cum a fost formulată.
Intimata Autoritatea Electorală
Permanentă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat și
menținerea hotărârii atacate, susținând în esență că ordinul atacat a fost emis
cu respectarea dispozițiilor legale.
Analizând sentința atacată,
în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât
și în temeiul dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată
că recursul formulat în cauză este nefondat.
Potrivit dispozițiilor
art. 20, art. 18 alin. (1) și art. 17 alin. (82) lit. a) Legea nr. 329/2009 privind
reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor
publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia
Europeană și Fondul Monetar Internațional, persoanelor care sunt pensionari cumularzi
la data intrării în vigoare a Cap. IV din lege, pot cumula pensia netă cu veniturile
astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul salariului mediu brut
pe economie, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Conform dispozițiilor
art. 20 Legea nr. 329/2009, neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii
în termenul prevăzut, respectiv cel de 15 zile de la data intrării în vigoare a
Cap. IV din lege, constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă
stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcție,
precum și a raporturilor de serviciu.
Criticile formulate de
recurentul-reclamant privind nelegalitatea ordinului atacat potrivit cărora dispozițiile
legale mai sus menționate nu se aplică pensionarilor care ocupă funcția de expert
parlamentar sunt nefondate ca și cele referitoare la considerentele și dispozitivul
Deciziei Curții Constituționale nr. 1414/2009.
Astfel, în ceea ce privește
funcția deținută, aceea de expert parlamentar, această funcție nu face parte din
cadrul funcțiilor publice de autoritate, pentru care s-a stabilit prin Constituție
o anumită durată a mandatului, în fapt recurentul-reclamant desfășurându-se și activitatea
în cadrul instituției intimate, ca urmare a numirii sale în această funcție la data
de 1 aprilie 2008.
Conform art. 5 alin. (1)
și (2) Legea nr. 7/2006, funcțiile publice parlamentare din cadrul structurilor
de specialitate sunt funcții publice în care sunt numite, pe durată nedeterminată,
persoane care desfășoară activitățile prevăzute de art. 3 din lege, iar raporturile
de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire.
Astfel fiind, rezultă
că prevederile Cap. IV Legea nr. 329/2009 sunt aplicabile funcției deținute de către
recurentul-reclamant astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond prin
sentința criticată.
În ceea ce privește susținerile
recurentului-reclamant cu privire la incidența în cauză a Deciziei Curții Constituționale
nr. 1414/2009, se constată că sunt nefondate, întrucât în analiza constituționalității
prevederilor Cap. IV Legea nr. 329/2009 s-a reținut că acestea sunt constituționale
în măsura în care nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este
stabilită prin Constituție, ori funcția deținută de recurentul-reclamant nu a fost
exercitată în baza unui astfel de mandat, cum am arătat în precedent.
Având în vedere aceste
considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.V. împotriva sentinței
civile nr. 3116 din 25 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 martie
2011.